503 matches
-
este Fiul Cerului, care este tatăl Soarelui și al Lunii (mitologia greacă); d. relația dintre Demiurg și Hyperion, care îi cere să-i dezlege taina morții (filosofia indiană); e. noțiunea de "păcat originar", concepția cosmogoniei creștine (mitologia creștină); f. mitul Zburătorului (mitologia populară românească). Luceafărul este considerat o alegorie pe tema romantică geniul în lume; un poem alegoric, după însemnarea lăsată de Eminescu, pe marginea unui manuscris, după care geniul "...n-are moarte, dar n-are nici noroc". Cele 392 de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și din noapte: "Și soarele e tatăl meu,/ Iar noaptea-mi este muma". De astă dată i se oferă fetei cosmosul, în care ea să fie cea mai strălucitoare stea, dar aceasta refuză. Metamorfozele Luceafărului (înger și demon) ilustrează mitul Zburătorului și reacția geniului este tristă: "Au nu-nțelegi tu oare/ Cum că eu sunt nemuritor,/ Și tu ești muritoare?". Fata nu-l înțelege, îi cere să coboare în lumea ei și să fie muritor. Pentru a-și împlini idealul absolut
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este un spirit contemplativ și titan, prin acțiune: "Luceafărul e tipicul geniu al romanticilor... Geniile sunt solitare, neliniștite" ( G. Călinescu); care e mai presus de spațiu și timp (în spirit kantian). Luceafărul e un mit liric romantic prin valorificarea motivului Zburătorului, prin ceremonialul erotic, descrierea haosului, antiteză, cosmologie, incompatibilitatea dintre cele două lumi, prin meditația filosofică asupra condiției omului de geniu, căruia îi este caracteristică setea de cunoaștere și aspirația spre absolut, prin valorificarea motivului zborului cosmic, preluat din opera lui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe nas, gură și urechi), Striga (sufletul, care după 9 ani de la decesul unor oameni vine după sânge, metamorfozat În fluturele cap de mort), Vidmele, strigoaicele (fac rău copiilor și mamelor, sunt recunoscute numai de copiii gemeni până la 7 ani), Zburătorul (un fel de zmeu, care intră noaptea pe coș În casele oamenilor, sub formă de șerpe cu pară de foc, și chinuiește pe femei, care din pricina asta zac de boala numită lipitură, de care se poate scăpa prin anumit descântec
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
cântă libertatea nu către nemărginirea unor spații, ci chiar acolo unde și-o redobândise prin bunătatea și renunțarea unui om. Și în insula aceea mică, incomensurabilă cu ariile cerului, se înfățișează ca o ființă foarte mică, întocmai cum minuscul este zburătorul, un cântăreț și el, din Peste codri sta cetatea a lui Eminescu. Ariel: „Poposesc din floare-n floare, / Ca albina! Cat scăpare / De-aud striga, în cicoare; / Și, pe lilieci călare, / Urmez vara călătoare! / Ce bine e sub ramura-nflorită
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
când prinde bufnița să strige, / Un liliac încalec și cu bucurie zbor. De-acum așa o să trăiesc, cu bucurie, / Cu bucurie pe sub florile ce-atârnă de pe ram.“ Analogiile cu poemul eminescian sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
bucurie, / Cu bucurie pe sub florile ce-atârnă de pe ram.“ Analogiile cu poemul eminescian sunt, până la un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
un punct, izbitoare, numai că la Eminescu zburătorul, parcă vorbind în numele lui Ariel, se arată părtaș la o mai largă cuprindere cosmică: „Ce sunt oare zburătorii? / Vin din rumenirea serii, / Și din fundul sfânt al mării“, „Uitându-se norilor / Calea zburătorilor“ / „Căci îi vede / Cine-i crede, / Le năzare / La oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
oricare / L-a chemat din noaptea mare“, „Iese din senin cu ploaie / Și din ploaie cu senin / Și din lacul cristalin, / Și din ceruri și din mare“, „Al lui suflet e o scânteie / Din luciri de curcubeie“, „Ci eu sunt zburător / Ca un vânt / De ușor, / Mă anin / De un ram“, „Sunt ca vânt de primăvară, / Ca amurgul cel de vară; / Din picioare pân’ la cap / Într-un cuib pot să încap,/ Iar în cuib de turturele / Dorm alăturea cu ele
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Alexandrescu, C. Bolliac, I. Ghica, N. Bălcescu este compensată, în parte, de bogata și variata activitate a lui Heliade și de colaborarea frecventă a lui C. Negruzzi. Heliade e prezent cu câteva titluri care l-au consacrat ca poet: balada Zburătorul (inclusă și în „Curierul românesc”), Căderea dracilor, Ingratul, cântul I din Michaida. Mai oferă poezii D. Bolintineanu (O fată tânără pe patul morții, Mihnea și baba), Iancu Văcărescu, C. Aristia, iar dintre poeții moldoveni - Gh. Asachi, V. Alecsandri (poezii populare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286590_a_287919]
-
Don Quijote"". E un fel de constatare tragică a faptului că omul nu poate să schimbe istoria, oricum trecerea lui prin lume nu înseamnă decât a lăsa "o dâră argintie de melc". Tot în seria referințelor culturale burlești se încadrează Olandezul zburător: "Olandezul zburător trimetea spada/ în fiecare an numai toamna prin pom -/ atunci frunzele galbene decupau razele/ aducând noaptea ca-ntr-un om". Se realizează o răsturnare de perspectivă, nu mai avem raportarea universului, a tumultului interior la universul exterior în
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și fascinația sunt fețele aceluiași destin, poetul le adaugă un mare rafinament descriptiv, infuzat de oniric, și o ritmare de o muzicalitate obsesivă, dând una dintre marile poeme ale literaturii române (comparabilă cu Miorița, cu Luceafărul lui Eminescu sau cu Zburătorul lui Heliade-Rădulescu). Când nici întoarcerea spre trecut sau natura tămăduitoare, nici înverșunările satirice ori înălțarea în perihelie nu pot atenua obsesia „soartei”, poetul are sentimentul acut, dureros al relativității universale (Psalmi moderni, Dialogul morților). Se naște atunci o stare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
Dumnezeu! Privește-Te-n vie și vezi-Te-n grâne Și sângeră-n struguri și frânge-Te-n pâne Tu, Viața de-a pururi a neamului meu! Unde sunt cei care nu mai sunt? de Nichifor Crainic Întrebat-am vântul, zburătorul, Bidiviu pe care-aleargă norul Către-albastre margini pe pământ: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt???... Zis-a vântul: Aripile lor Mă doboară nevăzute-n zbor! Întrebat-am luminata ciocârlie, Candelă ce leagănă-n
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
loc unei imense bucurii pe care numai Împlinirea unei datorii ți-o poate da. Pentru mine toate astea au Însemnat datoria pentru marea pasiune - aviația. Cred, cel puțin după atmosfera care a domnit printre participanți, reprezentanți ai multor generații de zburători, că În puține ocazii În ultimii ani - s-au Întâlnit la un loc un număr atât de mare de foști și actuali aviatori. Au fost momente emoționante prin Însăși participarea câtorva dintre piloții care au zburat pe frontul din Moldova
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
importantă publicație condusă de „părintele literaturii române”, așa după cum rescrie și istoria revoluției de la 1848, a exilului și a anilor ce au urmat, mai puțin știuți, din viața lui Heliade. Textul e punctat de largi analize critice, ca aceea despre Zburătorul sau despre disputele filologice. Din cartea lui A., prima lucrare amplă și de substanță consacrată lui Heliade, se conturează pregnant figura marelui gazetar și polemist, a neobositului animator în diverse domenii, precum filologia, teatrul, traducerile, tiparul, a scriitorului profesionist, animat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285371_a_286700]
-
Tocilescu, sau consacrate literaturii, datinilor, moravurilor și credințelor populare, scrise de G. Dem. Teodorescu. Revista a publicat multă literatura, aleasă pentru a corespunde gustului cititorilor de la sate. Au fost reproduse câteva dintre poeziile și traducerile lui I. Heliade-Rădulescu, incepand cu Zburătorul. Un alt poet consecvent republicat era pașoptistul I. Cătina, căruia i se dedică și o prezentare pertinenta, subliniindu-se aspectul social al poeziilor lui. Au colaborat C. Bolliac, D. Bolintineanu, G. Crețeanu și St. C. Michăilescu. Apar și câteva traduceri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285445_a_286774]
-
Traian Vuia, este vorba despre eforturile autorităților române de a-i acorda titlul de membru post-mortem al Academiei RPR. Însuși șeful guvernului, Petru Groza, face aceste demersuri În 1951. El are numai cuvinte de laudă la adresa românului pentru că este „primul zburător În istoria aviației” (p. 193). Dar inventatorul este apreciat nu numai pentru pionieratul său În aviație, ci și pentru activitatea politică: „Traian Vuia, făcând abstracție de munca lui științifică, a constituit un valoros capital politic prin lupta și activitatea sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Hippocampus Într’o traducere greacă latinizată a aceluiași cal -, aerul - calul popii, acea insectă vopsită În Stendhalianul roșu și negru -, ba chiar și eterul - Pegas. Și, dacă l’am amintit pe acest Înaripat, să nu-l uităm pe altul, tot zburător dar localnic, calul lui Făt Frumos; primul inspirator, celălalt justițiar. Românul n’a fost zgârcit În ceea ce privește eufemismele cabaline, mai ales acelea vegetale, unde nu e de prisos o observație. Anume, dacă În nomencaltura populară a animalelor - atunci când rar o face
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
care poetul se simțea mai stăpân pe mijloacele sale. Filonul romantic al elanurilor vizionare coexistă în poezia lui cu cel autohton, al mitologiei populare. Din acesta din urmă au izvorât câteva reușite poetice depline, dintre care se detașează capodopera sa, Zburătorul (1843). Neliniștea erotică a fetei, realizată într-o confesiune de mare autenticitate și bogăție a senzațiilor, este plasată într-un spațiu patriarhal, unde ritmurile firii și ale lumii au dintotdeauna aceeași cadență și același mister. Se sugerează astfel, cu mijloace
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
la fel ca primele povestiri publicate în revista „Ovidiu” din Constanța, în 1904. Cel dintâi volum dat la tipar este o traducere a unei povestiri de André Theuriet, Frida (1910). În 1913 editează la Galați un bimensual literar, artistic, social, „Zburătorul”, unde susține rubrica de critică literară. O altă revistă apărută la București sub redactarea lui este „Flori de crâng” (1932). Este posibil să fi făcut parte și din redacția ziarului „Minerva”, unde, între 1914 și 1916, semnează curent anchete sociale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285835_a_287164]
-
creația de o cu totul altă factură a unui Heliade XE "Heliade" sau Iancu XE "Iancu" Văcărescu XE "Văcărescu" . Ibidem. Una dintre „povestiri”, despre care ni se spune explicit că aparține lui Heliade XE "Heliade" , seamănă În chip ciudat cu Zburătorul, așa cum ar fi putut fi acesta Înțeles și deformat de un individ cu gust literar și mentalitate tipic iluministe, cum era Ürmösy. O domniță româncă se roagă singură În noaptea de Anul Nou, cerând să se poată mărita cu iubitul
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
dă ca an de apariție 1843. Toate aceste elemente, corelate cu informația lui Ürmösy (p. 106), care spune că „această povestire este acum cea mai la modă În rândul poporului”, ne fac să credem că prototipul ei ar putea fi Zburătorul, aflat În circulație printr-o publicare anterioară celei din Curierul românesc. Ürmösy Sándor XE "Sándor" , op. cit., p. 39. Ibidem, pp. 71-72. Erdélyi Híradó, 1844, nr. 16. Ibidem, nr. 33, p. 195, rubrica: „Külföld. Oláhország” [„Din străinătate. Țara Românească”]. Sükei a
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
tiparul folcloric - ca și în poezia pentru copii - bune modalități de a se exprima, între limitele inerente: „Nu mi-ajungi, abia te-apuc,/ Și de tine-s beat-năuc/ Și te sorb ca din uluc” (Cântec de răcoreală). Dacă Hronic și Zburătorul de larg, ambele tipărite în 1965, sunt cărți ratate, ilustrând conjunctural o tematică socio-politică, din volumul Pădurea de cleștar (1967), și el eclectic, se reține ciclul Circul și poemele cu pitici, dedicate copiilor, care impresionează prin prospețimea limbajului și umorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
pref. Ion Vitner, București, 1959; Atenție, copii..., București, 1961; Copiii cartierului, cu ilustrații de Perahim, București, 1961; De dragoste, București, 1961; Povestea Ioanei, București, 1963; Băiatul cu poveștile, București, 1964; Poteca lunii, pref. Radu Popescu, București, 1964; Hronic, București, 1965; Zburătorul de larg, București, 1965; Pădurea de cleștar, București, 1967; Țărmul singuratic, București, 1968; Versuri, I-II, București, 1969; Platoșa duratei, București, 1973; Poezii pentru copii, pref. Radu Boureanu, București, 1975; Nebunul regelui, pref. Mihai Gafița, București, 1976; De bello dacico
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
Satul e de vuiet plină (George Coșbuc, Noapte de vară) Era în murgul serii și soarele sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chemau A satului cireadă, ce greu, mereu sosise, Și vitele muginde, la jgheab întins pășeau. (Ion Heliade Rădulescu, Zburătorul) Autorul acestor rânduri, ca cel mai mare în familie, na fost scutit de nici o muncă și în special de păzitul oilor și vacilor, prășit, cosit, cărat fân, ridicat snopi etc. Ca toți colegii lui de generală. Cei din generația autorului
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]