244 matches
-
una albă, apoi Anna strigă destul de tare: — Știu ce faci acolo, Anton! Josef Își lipi buzele de tub și nu-i dădu nici o atenție, dar următorul țipăt al Annei Îl făcu să tresară: — Ești la seif, Anton! Ea Începu să zdrăngăne iar clanța, până când nu avu Încotro și lăsă flacăra să scadă din nou, ca să strige la ea: — Taci! Nu glumesc! Îți sucesc gâtul, japiță bătrână ce ești! Vocea ei scăzu, dar o putu auzi totuși cu destulă claritate. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ușor. Nici măcar persoana ca un mecanism de ceasornic în care mă transformasem n-ar fi putut trece nepăsătoare pe lângă așa ceva. Lăsând scrisorile claie peste grămadă acolo unde căzuseră, am luat caseta, pachetul cu caiete și cutia din care se auzea zdrăngănit de cioburi și-am pornit-o înapoi spre living. Caseta video conținea aproape o oră de material filmat cu o cameră de mână. Arăta un bec ce se aprindea și se stingea într-o încăpere întunecată. Doar atât. Am derulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
înțelegeți totuși bine. Apoi, făcându-mi cu ochiul, mă întrebă: Veniți de departe tu și zâmbărețul de colo? — Nici nu mai țin minte cât de departe, am spus. Nici nu mai țin minte cât de departe. Împingându-mă în pereți, zdrăngănind clanțele. Punându-mă la încercare. Punându-mă la încercare și trecând testul - nici cea mai mică zdruncinătură nu se înregistră în lume. Nici o ușoară holbare a ochilor, nici o ușoară înroșire a obrajilor, o ușoară tresărire a gurii, o ușoară ridicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la nimereală și am citit eticheta. — CONCENTRARE. Patru miligrame. Scout ridică două care se rostogoliseră lângă picioarele ei. — JUDECATĂ, zise. Iar ăsta-i SIMȚUL UMORULUI. — STIL. EXPLORARE. CONVINGERE. ZÂMBET PRIETENESC. PUTERE DE CONVINGERE. Pilulele mici și albe dinăuntrul fiecărui tub zdrăngăniră când degetele mele deranjă mormanul. — Ce-s toate astea? — Domnul Nimeni, spuse Scout. M-am uitat la ea. — Ăsta-i el. Sau, în orice caz, ceva cât mai aproape de el. Astea făceau corpul ăla să se miște, în locul unui eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din zonă (Bilboquet, Dynasty, 2001, eventual Pirates), care ofereau seri tematice speciale, cu spumă, striptease masculin sau vedete porno. La Loc rămâneau doi-trei băieți cu firi visătoare și cu sexul mic, care de altfel se mulțumeau să rămână În cort, zdrăngănind fără convingere o chitară dezacordată și fiind tratați de ceilalți cu un dispreț obiectiv. Bruno se simțea aproape de acești băieți; dar, adolescentele fiind oricum imposibil de agățat, nu s-ar fi dat În lături, vorba unui cititor al revistei Newlook
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prefera să încarce sticlele de apă minerală golite într-un cărucior de butelii, să meargă la alimentară, să bată vânzătoarele la cap să i le cumpere. Când veneam în vacanță, mă trimitea pe mine. Pe piatra cubică sticlele din cărucior zdrăngăneau groaznic. Aveam impresia că tot târgul se uita la mine ca la un boschetar, ca la un fecior de lele. Dacă vreodată am să scriu un tratat despre instrumente de tortură, pe coperta întâi voi avea grijă să apară un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
molipsitoare, m-am hotărât să mă refugiez, pe cât era posibil, în intimitatea minții mele. Am început prin a-mi spune că putea fi și mai rău - un șobolan mișunând prin vagon sau poate un cântăreț ambulant care și-ar fi zdrăngănit brusc chitara oferindu-ne câteva refrene săltărețe din Imagine. Nu, trebuie să mă concentrez mai tare. Am încercat apoi să-mi construiesc o fantezie erotică, bazată pe premisa că trupul de care eram lipit nu aparținea unui agent de bursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
milieu vernil, telefonul încă mai sună. Câtă lume nu atârnă astfel, pe toată întinderea pustie, de câte un firav alo! Câte nu sunt legate prin asemenea fire, văzute sau nevăzute, îngropate sub pământ și pe sub oceane, răsucite prin văzduh sau zdrăngănind prin ionosferă unde dau ture uriașele ceaune gata să amplifice șoapta cea mai perfidă și să difuzeze poruncile vremii până hăt! Cine știe unde! Întreg pământul poate fi închipuit precum un ghem de fire de toate culorile prin care călătorește înmulțită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de pe un scaun învecinat îl dojenește: Nu trebuia să alergați așa, la vârsta dumneavoastră... Vă e bine? Domnul Popa nu-i răspunde, nici n-ar putea. O fulgeră numai cu privirea. Ofensată, doamna întoarce capul în partea cealaltă. Toanta! Tramvaiul zdrăngăne către Ziduri Moși, Costache închide ochii, învelindu-se într-o mantie de plăcere, ce dacă inima îi face acrobații prin piept. Merită! Plăcerea e să birui lumea, să nu te lași! Asta e! Domnului Popa, fost contabil la Cooperativa Tricotajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zile a bătut orașul în lung și-n lat, o băbuță măruntă într-o rochie ponosită de catifea, cu guler de dantelă. Așadar iat-o acum, cu picioarele în galoși, tocmai aici, pe scaunul din spatele șoferului în autobuzul roșu care zdrăngăne din toate încheieturile pe drumul său înghețat la marginea orașului, în această dimineață de iarnă. Privește și ea pe fereastră cum privesc toți soarele roșu și rece. Se uită și vede, nu vede? Figura ei, buzele care murmură ceva, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
are pe mână tatuajul cu Celine Dion și care obișnuiește să-și introducă adversarii în tocătorul de mare capacitate? Când îmi va apărea la ușă polițistul corupt, fluturând o legitimație sau arătând o insignă din metal ordinar, punând întrebări încuietoare, zdrăngănind cătușele și urlând într-un final “În numele legii te arestez, tot ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta?!” Hai să revenim. Hai să... ne revenim. În primul rând trebuie să deschid geamantanul. De aici pleacă totul, de la geamantan. Chiar, ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de-astea ! Să văd ce zic și băieții... încercă Jenică, privind pieziș la oala cu ciorbă de linte de pe aragaz. Mai stăm de vorbă și noi... Mâine chiar avem de vorbit... — M-ai înnebunit cu băieții ăștia ! bodogăni maică-sa, zdrăngănind farfuriile în chiuvetă. Una-două, băieții ! Niște țafandaci fără căpătâi. Se întoarse către fiu-său, care ședea cu capul strâns între umeri și, de aceea, gușa i se revărsa peste gulerul cămășii, ca o bavețică. În ciuda tăcerii lui, spuse apăsat : — Să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la un tangou. Catherine intră în ringul de dans și, ezitând, schițează câțiva pași. Vrând s-o încurajeze, bărbații bat din palme în cadență. "Lauth, pictorul, îmi fredonează mai întâi, pentru a trezi țiganca din mine, cântece de pe acele meleaguri, zdrăngănind strunele chitarei... Ne privim lung în ochi, iar apoi dansez iar țiganca se trezește, întregu-mi trup se trezește iar Lauth îmi vorbește fără să mai știe ce spune". Seara, în cupeul care o duce spre casă, Catherine se simte "singură
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu se mișcă; Mihai declanșează casetofonul din care se aude muzică "disco", apoi deschide aparatul de radio, unde se cîntă muzică populară; ia ghitara, i-o dă lui Alex, care, însă, n-o ia, ceea ce îl face pe Mihai să zdrăngăne el însuși strunele bietului instrument, evident cu intenția de a face numai gălăgie; furios, se apropie de Maria, care simte nevoia să fie solidară și încearcă ceva ce ar putea să fie și cîntec... la-la-la; apoi Mihai vrea s-o
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de cînd a plecat? Mihai: (greoi, istovit) M-ai mai întrebat de o sută de ori pînă acum. Nu știu cît e de cînd a plecat. Nu știu. Alex: (exersînd) Demult... tare demult... Maria: Tu mai bine n-ai mai zdrăngăni ghitara aia. Alex: Am făcut schimb de acorduri cu vecinul. Învăț acordul rusesc. Maria: Și ăia ce dracu fac acolo în salon? Alex: S-au retras... ne-au lăsat de capul nostru... putem face ce vrem... Maria: (privește pe furiș
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
propriu. Trăiesc într-o lume pasionantă, fără riduri, siguri și singuri, însă departe de viața reală. Același sindrom îl depistează și în "situația copilului american" (!), care stă "în fața televizorului deschis șapte ore pe zi, telefonează cinci ore pe zi și zdrăngăne pe calculatorul său timp de ceasuri bune. El își face temele singur sau cu prietenii săi la telefon, sau folosind calculatorul, privind fără a privi, văzînd fără să audă televiziunea". Ce viziune a realității își construiește el atunci, dacă nu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
fie supus unei ierarhii. Asta, tautismul nu o vrea. 2. Tautism: manifestări practice În viața practică, ce să spunem despre situația copilului american în fața televizorului deschis șapte ore pe zi, care, în același timp, telefonează cinci ore pe zi și zdrăngăne pe calculatorul său ceasuri bune? Își face temele singur sau cu prietenii săi la telefon, sau folosind calculatorul, privind fără a privi, auzind fără să audă televizorul. Ce viziune a realității își construiește el atunci, dacă nu cea a unei
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
apropie. 7. Dreaptă, înaltă, cu ținuta îngrijită, cu pălărie pe cap, una obișnuită ca formă și stil, vine mereu în acest bar să își petreacă serile. 8. Își aranjă o șuviță rebelă. 9. Toată artileria sa de bijuterii începu să zdrăngăne pe ea, să sune și să scîrțîie. Scotea niște sunete atît de bizare încît ea toată părea o casă bîntuită. 10. Vocea țipătoare se auzea ca o sirenă pe o mare înghețată. 11. Între pleoapele sale stafidite pupilele se mișcau
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Amintiri dintr-o copilărie furată, așa cum și-au publicat volumele de proză și poezie ceilalți redactori și colaboratori ai revistei Ateneu (George Bălăiță, Corneliu Buzinschi, Ovidiu Genaru), foștii mei elevi și membri ai cenaclului pe care îl coordonam, a fost zdrăngănită „tinicheaua” din autobiografie, și volumul pregătit atunci pentru tipar n-a apărut decât în 2004, la Editura Egal din Bacău, în contul drepturilor de autor pentru studiul monografic Dumitru Alistar - Un ilustru cărturar moldovean. Din câte știu, „refuzul” acesta nu
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_989]