1,495 matches
-
suntem aici de vreo două săptămâni. Închizându-o la ultimul nasture de alamă, Sfântul Fără-Mațe se apleacă s-o sărute pe Mama Natură, întrebând-o: — Mă iubești? — Ce să fac, trebuie, spune ea, dacă vrem să meargă idila. Cu Lordul Zdreanță scânteindu-i pe deget, Mama Natură își șterge buzele cu dosul palmei, și spune: — Saliva ta are un gust groaznic... Sfântul își scuipă în palmă și linge saliva, înghițind-o din nou. Își miroase mâna, și zice: — Cum adică, groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un punct friguros în fumoarul gotic. În galeria celor O mie și una de nopți îți poți vedea aburii răsuflării în aerul rece de deasupra pernei pe care obișnuia să stea domnul Whittier. Contesa Clarviziune spune că e stafia Lady-ei Zdreanță cea pe care o auzim umblând după ce se dă stingerea. În coada cortegiului funerar, Directoarea Tăgadă spune: — A văzut-o cineva pe Cora Reynolds? Sora Justițiară spune: — Oricine mi-a luat bila de bowling să mi-o dea înapoi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
toți cu capetele date pe spate atât de mult încât le atârnă fălcile. Atât de sus încât te poți uita în gaura din spatele claviculelor, să vezi treptele cutiei toracice dispărând în rochie sau în guler. Toți avem mâinile înfășurate în zdrențe însângerate. Mănușile se bălăngănesc libere, cu degetele goale pe dinăuntru. În pantofi ne-am vârât șosete făcute ghem ca să înlocuiască degetele lipsă. Ne spunem Comitetul Popular pentru Conservarea Luminii Zilei. Pețitorul culege o „piersică”, învelită în catifea ca să-și protejeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Margaret avea nevoie de toate informațiile pe care el i le-ar putea oferi. L a năpădit un val de Îngrijorare, așa cum i se Întâmplase și În ultimele zile, alături de imaginea lui Karl Într-o celulă murdară, printre comuniști În zdrențe care Încearcă să-i fure pantofii. N-avea nimic de mâncare, apa era puțină, infectă și-l Îmbolnăvea. A Închis ochii și și-a frecat tâmplele care Începuseră să-l doară. A făcut o socoteală simplă. Karl lipsea de unsprezece
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lipsei de meșteșug a artistului, pentru că javanezii sunt bine Înfățișați, plini de umanitate, de grație și de mândrie. Ei nu pun În Încurcătură privitorul, așa cum o fac olandezii cu capete mari, ci formează o parte din peisaj; nu sunt În zdrențe, poartă saronguri și turbane de batik. Sunt Înfrânți În acea bătălie, dar ei Își păstrează umanitatea, nu olandezii. Artistul, explicase Bill Schneider cu toată seriozitatea, era un nobil javanez numit Raden Saleh. Omul călătorise În Olanda, studiase cu Kruseman și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pajiști și livezi spre poalele munților ce domină din această parte a Moldovei, întreaga vale. Se și simte aici mirosul pătrunzător al ierbii de munte, căci potecile sunt învăluite de o culoare roșiatică, iar pe cerul azuriu plutesc agale câteva zdrențe de nori aburii, tivite de jur împrejur cu o dâră azurie. Întreaga vale este scăldată într-o lumină trandafirie care anunță o zi la fel de frumoasă ca și cea din ajun. Cum să nu se mire cineva, cum să nu i
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dureros lăbuța. Un soare blând îi lumina pentru o clipă ochii încețoșați de durere. Nimic nu l-a bucurat mai mult decât libertatea. Se tot învârtea în jurul meu, lovind spicele cu codița jucăușă. Îl mângâiam și gândul îmi zbura la Zdreanță cel cu ochii de faianță. Căldura din jur părea învinsă de entuziasmul nostru, iar drumul către casa bunicii devenea tot mai fascinant. Un ghem de blană albă, prietenos și jucăuș, își ascundea durerea doar pentru fericirea mea. O inimă deschisă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sărate pe-atunci, "ruși". "Vreau să mănînc ruși cu ceapă. Dă-mi să mănînc ruși". Duși au fost la pîrnaie, tustrei. S-a întors după cinci ani, de nerecunoscut: tuns chilug, c-o sfoară în talie, să-i țină cumva zdreanța de palton. "Aiștea vor să dea jos raiul din ceruri, copchilă". Niciodată bunica Leonora n-a mai simțit, după arestarea lui, pace adevărată. Securitatea a transmis că soțul i-a murit, deși nu murise. Buna mea bunică. Tot satul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mă atîrn și eu de nasturul acela, să nu-i văd gura știrbă, rostogolind povești dezlînate. Am unșpe mîțe, mamă dragă. Una dintre ele mi-a fost precis iubită. Rămîne visător cîteva secunde, cu buna și larga lui inimă făcută zdreanță de alintul pisicii favorite. Că nici n-am putut pleca la fi-mea, la Kioln (un român să pronunțe corect Köln, mai rar!), din cauza ei. Tare mă roagă Raluca... Am facut-o din dragoste, cum să n-o iubesc? "Grasu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
văduv, a dus-o la o casă de copii. Mama fugise de sărăcie și de tras cu sapa la colectiv, într-o zonă industrială. Rămăsese rătăcită pe-acolo. "Mîncare am avut. Nu multă, dar am avut. Ne fierbeam supă cu zdrențe pe aragazul cu două ochiuri. Cartofi și mere erau. Bunicului îi pîrîia spinarea muncind de ici-colo". În șirul de tracasări, cel mai rău fusese altceva: "Nu creșteam. Mă oprisem din crescut pe la 5-6 ani, din nu știu ce deficiență. Mă arătau studenților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iau și ridicându-se anevoie le îngrămădi pe toate într-o boccea. Cam mare, își zise și, fără să aleagă, aruncă peste gard, între garajele vecinilor, ciozvârte de alergări prin zăpadă, bucăți de frig, zâmbetele solare ale tovarășelor de joacă, zdrențe din înfățișările părintești la serbările școlare, seriozitatea toată a mersului încrezut prin mulțimea de spectatori care se dădeau la o parte ca la trecerea unui V.I.P., așchii din tristețea de copilă pedepsită pentru năzbâtii, ceasul de mână al colegei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Într-una din tinerețile ei, făcuse plăpumi pentru recruții din Oastea Domnului, prin cazărmile îndepărtate din spațiu, acolo fiind tot timpul frig, pentru că soarele era mutat în locurile unde trebuiau să se nască oameni. Sigur, aceasta a durat puțin, câteva zdrențe de veșnicie dacă ne luăm după spusele ei -, dar sigur șapte eternități, dacă nu șapte și jumătate, până la limpezirea strategiei Domnului în lupta cu perfidul său dușman, Diavolul. Acum era altceva. Sorii se puteau lua cu împrumut, așa că recruții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lacătul ruginit de o sută de ani și, coborând cele unsprezece trepte, se întinse cuminte în cripta mucegăită de atâta așteptare. Florilegiul trezi din somn microorganismele, care, împreună cu cele ale ploii timpului, porniră să ronțăie încet din carnea cutată a zdrenței umane. Ultima picătură din sufletul ei prăfuit a mai avut timp să vadă holograma din creierul plăpumăresei, întipărită pe retina lăcustei (în cabinet) și care o și trimisese hotărâtă spre mormânt. Prin tunelul timpului, hăt, la dracu' în praznic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tine în rochie de pânză de păianjen, ținându-te de mâna hotărâtă să scoată pistolul țintat cu argint, să nu tragi, Mitică! Podeaua era plină de îngeri. Mișunau gemând de impactul cu podeaua, celui bătrân cu plete triste, îmbrăcat în zdrențe de cer, îi puse atele desprinse din reproducerile albumelor de pictură: din Chagall dezmembră tabloul Timpul este fără margini. Din aripile peștelui, improviză două atele ajutătoare pentru aripile bătrânului înger. Din arcușul viorii făcu o atelă de timp muzical în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
uneori numai băieți, uneori numai fete, împărțind, în timp ce săpam, dumicatul Pământului cu ei și iar sticla era sacrificată și iar în urma mea lipovenii netezeau calea, pe când eu eram deja la jumătatea celui de-al III-lea, adun acum cu lopata zdrențe de haine, rădăcini istorice de copaci, bucăți de cărămizi din casele care adăpostiseră copiii blonzi ai amintirii, uneori numai băieți, uneori numai fete, mai zăceau cioburi din iubiri sfărâmate, mă împiedicam în vâna vreunui război amânat între clanuri și, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de pluripartitism, de șovinism, de servilism, de naturalism... ho, ajunge! O-Pa! Ăsta-i strigătul gunoierilor, după ce omoară gunoaiele lumii. Voi n-aveți gunoaie pe acolo? Dacă avem gunoieri, e clar că nu stau degeaba. Păi are ce vorbi câteva zdrențe de moarte, nevastă-ta! Mă, dar văd că-i promenadă, nu glumă, Milionarule! Da, altcineva ne-a ocupat mormântul. La toți? La toți pe care-i vezi. Bine, dar sunt 8472, numără Ghiborț din ochi. Mda, alți 8472 stau în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zăpadă peste tabloul vrăjit. Luna se rostogolește printre apele cerului până se îneacă și rămâne ca o migdală inflamată în gâtul zării. Acum iarna hălăduia prin oraș, cerșind o bucată de amintire din coltucul trecutului. Mâna întinsă era murdară. Trupul, zdrențe de zăpadă zoioasă care zăceau lângă rigole, sub laturile noroaielor zdrumicate de roțile mașinilor, de periile rotative ale gunoierilor, cu iz de ploscă în aerul îmbâcsit de virușii prezentului, volatilizați de garduri, tufe și coroanele copacilor acoperite de ciori. Găurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la grevă, la cuvânt, la muncă, la o viață ecologică, precum și la o viață decentă. Doamne-ferește să-și facă ăștia sindicat! spunea Primarul. Chiar dacă se răscolea Pământul, nicăieri nu se găsea felia lipsă în care Mioara spera să-și regăsească zdrențele amintirii. Este foarte probabil ca în acel timp să se fi construit altul, încât nici nu mai știi unde să cauți. Dar dacă timpul lipsă a fost astupat de altul, înseamnă că cineva, cândva va săpa pe sub oraș și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de plugurile tractoarelor, afânat de cârtițe și râme, adăposturi pentru licuricii și șerpii neveninoși pe care aveam să-i purtăm în buzunare ca talisman împotriva răului ce țâșnea din privirile profesorilor, ca cele îndreptate spre o gânganie sau spre o zdreanță oarecare. Și dacă pe-atunci avioanele porneau să inventeze un nou război, urmând ca undeva în lume să urle moartea sau să cânte pacea, în creierele noastre explodau subiectele stufoaselor materii exacte, se dezordonau legile și postulatele într-un Haloween
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rațiunea, coordonarea materialului, puterea de sinteză, încărcătura emoțională, măiestria variațiunilor, pregătirea epopeică a postludiului propriei mele existențe. Ce stare crezi că trebuia să-mi modelez pentru a respira această teză? Ai ghicit! Starea acelei gângănii privită de profesori și sentimentul zdrenței ignorate de aceleași auguste priviri. Dar pe atunci noi zburdam pe pagini cu libertatea neîngăduită de magiștri, hălăduiam printre LEGI cu nonșalanța neadmisă de rigorile școlare. La Facerea Lumii noastre, cuvântul lui Dumnezeu a fost: TEZĂ. Dar ce trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nimic! spuneai tu. Da! Depinde ce volum are, îți răspundeam eu, ca un atotcunoscător, până când veneau profesorii și ne umpleau nimicnicia existenței cu teoreme și postulate, privindu-ne cu acei ochi indiferenți ca la vederea unei gângănii sau a unei zdrențe oarecare. Atunci deveneam socratici: Știam că nu știm nimic. Îți mai aduci aminte teza la fizică? Atunci am fost maeștrii prostiei, dacă nu cumva ai uitat, pentru că de la început te-am suspectat, Gustav, de o încetineală a minții, inexplicabilă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
școala cu ferestre sparte și schele de construcții, cu muncitori grăbiți și importanți printre bănci răsturnate și oameni în ruină, așteptam în picioare profesorii, la fel de severi, impecabili, uitându-se la noi cu acea privire plină de repulsie ca pentru o zdreanță oarecare. Pătrunși de fiorul maiestuoasei întâlniri, am simțit că-și face loc în mine un lirism ciudat, nepotrivit înclinațiilor mele depresive, fapt ce mi-a dat de înțeles că întâmplarea, prin prozaicul ei, avea mai multă poezie decât tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
într-o scrisoare către Mihai Dinu. Cum din senin a apărut un bătrân care semăna cu Nilă și a tăbărât, la propriu, peste elevul Nilă cu un caiet în mână în care îi arăta finalul operei sale compuse într-o zdreanță de veșnicie! Și cred că numai eu am auzit și obișnuit de a reține replici încă de când eram în uter, pot să-ți redau cele spuse înfocat de Nilă lui Nilă: Propoziția 5: Orice limită de funcții măsurabile este limita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ființe care aveau nevoie de mască pentru a fi impunătoare! Dacă aș fi scriitor, nu ca tine poet pentru gospodine, aș demitiza pe purtătorii de măști la care merită să te uiți ca la o gânganie sau ca la o zdreanță oarecare. Scrisoarea trimisă prin poșta electronică primi răspuns. Dragă amice, eu am sesizat aceasta de la început, așa poet pentru gospodine cum sunt, dar îmi spuneam că nu avea sens să-mi dezvălui gândurile în fața unul labil psihic care erai, obsedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a trecut. Iarna a trecut și ea. O altă primăvară a urmat ca toate celelalte. După ea, vara. Noi nu ne-am oprit de-a fi aceleași mogâldețe la care Profesorii se uitau așa cum privești o gâză neînsemnată sau o zdreanță oarecare. Târam sub ochii lor cercetători și reci un șir nesfârșit de ființe eterice. Ideile noastre din materia subtilă a visurilor. Era o gălăgie de nedescris în curtea școlii, dincolo de care o altă lume își parcurgea declinul. De fapt, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]