259 matches
-
lui Hristos. Hristos nu este un uzurpator al lumii acesteia, ci un supus al ei. Cele două mulțimi - turme după Nietzsche - ajung să se confrunte pentru proprietate. Unul din personajele cele mai bogate ale comunității, fiul boierului mort, le cedează zdrențăroșilor averea. Liderii satului se opun. Fiecare visează să o adaoge la a sa. Încropesc un plan să-l declare nebun pe fiul boierului. Când sarachinenii iau cu asalt satul pentru a-și lua ceea ce le aparține, ceilalți se opun. În
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
plan să-l declare nebun pe fiul boierului. Când sarachinenii iau cu asalt satul pentru a-și lua ceea ce le aparține, ceilalți se opun. În fruntea fiecărei comunități (turme) se află câte un lider religios: părintele Fotios slab, ascuțit, palid, zdrențăros, și porcul de popă - gras, rumen, bine îmbrăcat. Părintele Fotis propune ca soluția diferendului să fie dată de rezultatul confruntării celor doi preoți. Răzbește liderul zdrențăroșilor dar pactul nu e respectat și turmele se războiesc. - Exercițiul suferinței - askesis. Criminalul are
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
fiecărei comunități (turme) se află câte un lider religios: părintele Fotios slab, ascuțit, palid, zdrențăros, și porcul de popă - gras, rumen, bine îmbrăcat. Părintele Fotis propune ca soluția diferendului să fie dată de rezultatul confruntării celor doi preoți. Răzbește liderul zdrențăroșilor dar pactul nu e respectat și turmele se războiesc. - Exercițiul suferinței - askesis. Criminalul are mai multe șanse să se apropie de Dumnezeu decât omul cumințel care nu iese din confortul lui. Acesta este paradoxul creștinismului-că topește istoria anterioară a individului
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
prag. O primă venire în sine. Urmează apoi pribegia, sărăcia extremă impusă. Alte prilejuri de a-L urma pe Hristos. Părintelui Fotis, Hristos i se descoperă nu într-o răstignire prelungită, nu răbdând fără încetare ci acționând. Părintele Fotis conduce zdrențăroșii. Îi îndeamnă să rabde, cerșește pentru ei. Apoi când zdrențăroșilor li se oferă o moștenire de care nu au parte, părintele Fotis conduce o luptă. Nu aruncă mulțimea în luptă ci propune ca ei, popii să se înfrunte și care
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
extremă impusă. Alte prilejuri de a-L urma pe Hristos. Părintelui Fotis, Hristos i se descoperă nu într-o răstignire prelungită, nu răbdând fără încetare ci acționând. Părintele Fotis conduce zdrențăroșii. Îi îndeamnă să rabde, cerșește pentru ei. Apoi când zdrențăroșilor li se oferă o moștenire de care nu au parte, părintele Fotis conduce o luptă. Nu aruncă mulțimea în luptă ci propune ca ei, popii să se înfrunte și care popă va câștiga a acelui grup să fie biruința. Nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu vrea să-l scandalizeze. Mai bine fraternizează cu cerșetorii: „Tu a cui naiba ești, se interesează milogul, încercând să-mi șteargă fața cu o cârpă ruptă din zdrențele lui, probabil. (...) - A lu’ nimeni. - Toți suntem așa băiete, zice ăla, zdrențărosul, cumva profund, suspinând.” Din compătimitul milogului (și aici existența lui e secundă, să ajungi la mila unui milog...), ajunge imediat adversarul lui, când acesta pricepe cine-i golise bunătate de sticlă de tărie... Mai are câte un remediu împotriva disperării
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
îi reținea și el, parcă, o fracțiune de secundă în plus deasupra noroiului înainte de aterizare, recunoscându-le pe deplin temeiul angelic al campaniei. Apariția insolită a Range Rover-ului printre bălăriile de la marginea drumului atrăsese deja atenția unei liote de puștani zdrențăroși, ale căror strigăte sparte le deschideau acum calea, asigurându-le totodată o întâmpinare precipitată. Cu figurile joviale ale unor sportivi ce-și savurează ieșirea duminicală inedită și probele surpriză la care ea îi supune, cei cinci abordau dezinvolt labirintul lacustru
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dramatic cum se reflectă convingerile lui Diogene în viața lui. Protagonistul piesei este un ins obsedat de ideea de libertate. Exilatul din Sinope, izgonit pentru falsificare de bani, apare la banchetul lui Aristodem desculț, cu o manta veche, largă și zdrențăroasă, un băț grosolan și o desagă, fără a arbora însă atitudinea umilă obișnuită la cei dependenți de generozitatea altora (p. 107). Diogene îl interpelează pe Aristip pentru faptul că acceptă o poziție de subordonare față de amfitrion : Salut pe filosoful Aristip
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
apare marcat de disimularea în mediul social. Resursele fizice pierdute sunt întotdeauna recuperabile în basme și tot neamul zmeoaicei va dispărea, conform menirii. „Mezinul este supus, în mod evident, unui proces inițiatic, imaginea sa exterioară, disimulată, de nevolnic și prostănac, zdrențăros și murdar, indicând suportarea unui stagiu purificator, umilința acestei etape fiind prețul desăvârșirilor viitoare”. Conștient de puterile proprii, el își urmează în taină procesul transformator: „Îns-acel mai mn’ic iera năzdrăvan șî vit’eaz, însâ nu șt’iș n’ime
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a îmbărbătat și mângâiat pe prizonierii din lagărul unde fusese să le dea mâncare. S-a arătat mai curajoasă decât mulți bărbați. atitudinea populației Poporul sărac era mai omenos. Trecând prin Șos. Ștefan cel Mare, văzui un convoi de prizonieri, zdrențăroși, palizi și scheletici. O cărciumăreasă chemă pe băiatul din mica ei prăvălie, tăie la repezeală 10 pâini și le împărți; tot atunci, un brutar le trimise cele cinci pâini ce-i mai rămăseseră și o femeie tânără, ieșind dintr-un
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ce să-și aranjeze. Dârdâia de frig, nu se putea opri din tremurat. Așa, îmbrăcat în palton, cu mănuși în mâini și căciulă pe cap, cu fularul la gât, s-a întins în pat și s-a acoperit cu pătura zdrențăroasă. Dar zadarnic, tot nu izbutea să alunge starea de frig înnebunitor, și-a zis că o să intre în hipotermie și o să încheie conturile cu viața. Aproape aiura. Peste câtva timp, parcă și-a mai revenit puțin. Atunci a repetat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fotografiile expuse în galantare cu fețele desfigurate de frică ale hoților de prăvălie prinși și, în replică la ele, de-a lungul aleilor din parc, panourile cu zâmbetul unsuros al muncitorilor fruntași și eroilor socialiști. Am văzut zăcând în praf zdrențăroși tineri sau bătrâni, morți în plină stradă, și trecătorii pășind indiferent pe lângă ei. și am văzut cortegiile de mare pompă ale unor funeralii de stat, cu sicriul deschis purtat de camioane îmbrăcate în catifea, și mulțimea de gură-cască cu ochii
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
care îi aducea pe bieții moldoveni terorizați de foamete în cealaltă parte a țării, spre Banat, unde recoltele fuseseră bune și nu se manifestase ucigătorul flagel cauzat de lipsa alimentelor. Trenul era arhiplin și atât de înțesat de înflămânziții ăștia zdrențăroși, nespălați, urât mirositori, iritați și mereu cu capsa pusă, capabili să riposteze necontrolat și cu o violență extremă atât verbal, cât și concret, fizic, folosindu-și la nevoie pumnii, cuțitele ori sfâșiind precum carnasierele înfometate. Stând în picioare om lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
formă de cărbune, expedia în exterior prin coșul satanei valuri-valuri de fum negru, înțepător, înecăcios și otrăvitor, care provoca o reacție instantanee și violentă a plămânilor sub formă de lătrături seci sau tuse convulsive în cascade niagariene, ca și cum terminații și zdrențăroșii ăștia de la "clasa întâi" ar fi participat la un concurs național organizat de Ministerul Sănătății intitulat foarte sugestiv: "cine moare primul". Iar funinginea lipicioasă rămânea imprimată pe hainele și epiderma nefericiților moldoveni putând fi lesne confundați cu un detașament de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la centrul de fier vechi!". Încă odată, Caragiale Ion Luca a triumfat. Toți încep să râdă în hohote, eliberându-se de imaginea grea ce se lipește pe retină. Omul cu crucea s-a oprit brusc chiar lângă ei. Micuții piloți zdrențăroși s-au repliat cuminți în spatele său. Crucea este aruncată dintr-o zmucitură pe asfaltul moale. Rămâne încrustată acolo, alături de mucuri de țigară și petale rupte din florile venite par avion din nordul Europei. "Ce vrei, nenea, ce vrei? Vrei să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
împrejurimile Iașului, am trecut cu ei (nu se putea evita acest lucru) prin asemenea cartiere și asemenea străzi. Mașinele noastre înaintau cu greu prin gropi și noroaie, ca niște biete bărci pe o mare agitată. Peste tot, locuințe sărace, oameni zdrențăroși și murdari, femei desculțe, copii anemici și palizi... Tiens, tiens! exclamă, la un moment dat, soția unui deputat francez, care zărise pe aproape un porc bălăcindu-se într-o băltoacă verzuie... Uite, uite... exclamă ea, adresându-se pe cât de uimită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
magic strict interzis de vechile reglementări religioase ale evreilor (Leviticul 24, 15-16). În literatură și politică Clișeu al literaturii populare, „evreul roșu” a fost preluat și În literatura cultă. La Gogol (Taras Bulba, 1835), de exemplu, printre „jidănușii murdari și zdrențăroși, cu părul creț” din ghetoul varșovian („Ulița jidovească”) apare „un ovrei roșcovan, cu obrazul atât de pistruiat Încât semăna cu un ou de vrabie” <endnote id="(660, p. 172)"/>. Și Liviu Rebreanu și-a „colorat” protagonistul nuvelei Ițic Ștrul, dezertor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nuvelă fantastică, intitulată Dayan, scrisă la Chicago În 1980. Ca să poată În sfârșit să moară și deci să se odihnească, Jidovul rătăcitor („un domn bătrân, foarte bătrân, cu barba căruntă, Îmbrăcat ciudat, cu un fel de caftan lung, și cam zdrențăros”) Își dorește ca nimeni altul sfârșitul lumii. Ahasverus Îl inițiază pe protagonistul nuvelei, Dayan (În ebraică, „judecător”), un student matematician de geniu de la Universitatea din București, pentru a afla cu ajutorul lui dacă sfârșitul lumii este sau nu aproape, În 1987
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
el crede despre sine că este „jidovul umil și rătăcit” și e convins că la fel Îl receptează viitoarea sa soție : „Tu vezi În mine pe veșnicul student, pe jidovul rătăcitor, pe un fel de «Taugenichts» [= netrebnic], pe un comunist zdrențăros și fără demnitate” <endnote id="(867, pp. 103, 189, 255)"/>. În volumul de poeme Peter Schlemihl (București, 1932), poetul Ilarie Voronca (Eduard Marcus) se simte un om bătut și alungat, respins de societate, fără casă, fără patrie, un „evreu rătăcitor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
comunică prietenul William Totok, originar din această zonă. În timpul sărbătorii Paștelui, copiii șvabi recită o formulă cu elemente depreciative referitoare la evrei : asocierea cu Iuda Iscarioteanul, ademenirea cu mâncare interzisă (carne de porc cu varză), evreul este bătrân (alte) sau zdrențăros (schäbiger) și, În final, exclamația consacrată (Hep !, Hep !). O versiune a acestui recitativ, culeasă din satul bănățean Vizejda, sună În dialect astfel : Jud, Jud Iskarjot,/ Sauerkraut is gut, gut, gut,/ Schweinefleisch ist fett, fett, fett,/ Bischt e alte Hep, Hep
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de 3-4. Poartă măști (caracteristice spectacolelor tradiționale). Se Încing cu un brîu și În mîini au cîrje”. Și cu asta, basta! „Jidanul” „Vălăretului” de la Bogdănița, fusese descris astfel: „Poartă un trenci sau un raglan lung pînă la genunchi, rufos și zdrențăros. Pe cap are o pălărie Înaltă. Pe față Își trage o mască cu coarne de drac, vopsită În negru, cu nas roșu ascuțit, cu mustăți mici, zburlite și Încîlcite. În mîini duce o cîrjă și un coș rotund În care
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
copilăriei mele cosmopolite), o mașinărie specială imita zgomotul valurilor, producând un fel de clipoceală care nu prea reușea să se sincronizeze cu scena respectivă, acompaniind trei, patru secunde secvența următoare - o Înmormântare animată, de pildă, sau niște prizonieri de război zdrențăroși Însoțiți de dichisiții Învingători. De cele mai multe ori, titlul filmului principal era un citat dintr-un poem sau un cântec cunoscut și putea fi foarte lung, de pildă Crizantemele nu mai Înfloresc În grădină sau Inima ei era o jucărie În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fu, neamțule? îl scormonește Ștefan. Numa' doi galion! se vaicăre Herman. Numa' doi!... Kaputt! Jawohl, neamțule! îl bate Ștefan pe umăr, lăudându-l. Neamțu' tot neamț... Nuuu!!! Nu mai vin!!!... se aude un răcnet pe cărare. Un călugăr-cerșetor, bărbos, desculț, zdrențăros, se năpustește pe cărare, răcnind: Turcii nu vin!!!... Nu mai vin!!!... Ștefan, boierii sar ca opăriți: Ceee?!?!... Ceee?!?! strigă Ștefan uluit. Călugărul, vlăguit, se prăbușește la picioarele lui Ștefan și dă să-i sărute mâna. Ștefan îl înșfacă de rasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
don Calabria a fost numit paroh la San Benedetto al Monte, îl găsim pe Francesco prompt nu doar să-și deschidă portofelul ci și să-și suflece mânecile pentru a îngriji, a spăla și a-i educa pe acei copii zdrențăroși, murdari, încăpăținați la orice disciplină, pe care don Calabria și-i luase în casă. La transferarea acelor copii în casa mult mai încăpătoare din străduța Case Rotte, îl aflăm tot pe Francesco care și-a luat asupră-și povara lucrărilor
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Casei Domnului, unde în orice clipă și în orice întâlnire, îi răsuna dulce salutul «Lăudat să fie Isus Cristos!», s-a regăsit pe neașteptate aruncat în mijlocul unui furnicar uman eterogen, înghesuit și segregat în barăcile de la periferia orașului. Această prezență zdrențăroasă, potrivit autorităților epocii, urâțea grandiozitatea și păta splendoarea Orașului Cezarilor, inima propulsoare a Imperiului și a regimului fascist. Multe dintre aceste persoane, odinioară, locuiau vechile târgușoare ale Romei, au fost demolate pentru a face loc la străzilor numite via della
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]