263 matches
-
străinii veneau din toate direcțiile. Aceasta era moștenirea lăsată de Sara și de Avraam care, se spune, îi primeau la fel pe prinți și pe cerșetori. Așa că, în fiecare dimineață, Rebeca primea pelerini înăuntru frumosului ei cort. Stătea cu fiecare - zdrențăros sau strălucitor - și nu se grăbea cu săracii. Stăteam cu femeile ei în timp ce își primea oaspeții. Mai întâi, o femeie care nu putea avea copii s-a apropiat și a implorat-o pentru un fiu. Oracolul i-a dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i ăsta? — Habar n-am, n-am auzit În viața mea de el. — Da’ Guy Domville cine-i? — Tre’ să fie erou’ principal, fi’ncă Alick joacă rolu’ - așa zice pă afiș. — Bravo lu’ Alick! Doi cântăreți ambulanți, În paltoane zdrențăroase, unul cântând la o vioară prăpădită, celălalt din gură și Întinzând șapca pentru a aduna monedele, trecură pe lângă coadă. Cel cu șapca interpreta cu glas tare, răgușit, o melodie dintr-un muzical cunoscut: „De unde-ai pălăria? De unde oare? Că tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
considerabilă varietate de nume, conform diverselor locuri de unde provin: În Anglia, ei sunt În general denumiți Secta Salahorilor; sau, Într-o manieră destul de nefilosofică, Negrii Albi; și, mai ales din dispreț, cei din alte comuniuni o mai denumesc Secta Cerșetorilor Zdrențăroși. I-am găsit și În Scoția, sub numele de Hallanshakers 1 sau Secta Grămezii de Bulendre (adică Maldăr de Zdrențe), făcându-se, fără Îndoială, aluzie la Costumul profesiunii lor. În timp ce În Irlanda, care, așa cum am menționat, constituie marele lor stup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
copilăriei mele cosmopolite), o mașinărie specială imita zgomotul valurilor, producând un fel de clipoceală care nu prea reușea să se sincronizeze cu scena respectivă, acompaniind trei, patru secunde secvența următoare - o Înmormântare animată, de pildă, sau niște prizonieri de război zdrențăroși Însoțiți de dichisiții Învingători. De cele mai multe ori, titlul filmului principal era un citat dintr-un poem sau un cântec cunoscut și putea fi foarte lung, de pildă Crizantemele nu mai Înfloresc În grădină sau Inima ei era o jucărie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
duhoare de pe vas, care Îi pătrundea În sînge, i se impregna În piele și făcea ca, odată ajuns pe uscat, nici măcar cele mai respingătoare și mai mizerabile prostituate să nu vrea să aibă de-a face cu el. Monstruos, diform, zdrențăros și duhnind a grăsime de balenă, nu era deloc de mirare că nici măcar În cel mai Împuțit bordel din portul cel mai uitat o femeie nu ar fi acceptat să facă amor cu primul harponier de pe Old Lady II, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
într-o singură sclipire de inspirație și certitudine. Și nu m-am clintit: din clipa aceea am știut ce am de făcut și cum anume aveam s-o fac. Era ușor să dau de lamele de ras: în ciuda hainelor mele zdrențăroase și nespălate, înfățișarea mea era încă suficient de respectabilă pentru a-l convinge pe paznic că putea avea încredere în mine în privința lor: am pretins, printre altele, că aveam nevoie de un bărbierit zilnic pentru a-mi căuta de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și-a trecut degetele prin părul ud, stropind cu apă un teanc înalt de cărți abia achiziționate, așezate pe o masă de lângă tejgheaua din față. Apoi, tușind din piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al rochiei zdrențăroase, lălâi. După ce și-a aprins o țigară, a aruncat bățul de chibrit aprins pe jos. Ascunzându-și mirarea, Tom l-a stins sub talpă. Nu s-a ostenit să îi spună că, în magazin, fumatul era interzis. — Despre cine vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și puternică, și o biată beduină sclavă într-un harem. Putea să se apropie de el, să-i vorbească timp de jumătate de oră despre noapte și stele, vânturi și gazele, și nu l-ar fi recunoscut în acel „blestemat zdrențăros și puturos“ pe cel ce încercase să-l înfrunte cu cinci zile înainte. Ani de zile francezii încercaseră în zadar să-i facă pe tuaregi să-și descopere chipul. în cele din urmă, convinși că aceștia nu vor renunța niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sfârșitul de care avusese parte. Dacă nu l-ar fi cunoscut pe targuí, așa ar fi făcut, mulțumindu-se să comunice într-un raport că problema fusese rezolvată. Dar se simțea batjocorit și jignit, folosit de un „Fiu al Vântului“ zdrențăros, care reușise să-l înșele și râsese de el sub litham-ul lui jegos, în vreme ce îi turna gogoșile alea absurde despre „Marea Caravană“ și comorile ei. — L-am ajutat până și să-și lege încărcătura pe cămilă, să-și fixeze bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să știe ce faceți aici. — Veniți cu mine! ordonă sergentul și începu un marș grăbit spre tabără. Îl urmă sub privirile curioase ale muncitorilor și soldaților, care s-au întrerupt din lucru, uimiți de prezența ciudatului bărbat pe jumătate gol, zdrențăros și ars de soare, cu ochelari cu sticle groase, păr lung și barbă de o săptămână. Privirea lui rămase agățată de cutiile goale de bere împrăștiate prin tabără, de hârtiile aruncate peste tot, de hainele puse la uscat atârnând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
am câștiga timp. — Încep să cred că nu e de-ajuns să câștigăm timp, spuse Inti pe un ton pesimist. De aici, văd lucrurile mult mai dificile... Oh, drace! Credem în ceea ce facem, dar nu suntem decât o șleahtă de zdrențăroși, singuri împotriva întregii lumi... Cerul se colorase într-un roșu furios, iar râul avea acum tonuri arămii strălucitoare. Ultimii stârci ai serii zburau căutându-și cuiburile și doar un nor rebel continua să se arate necrezut de alb în mijlocul acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
hora se oprea brusc, reintrînd în lumea reală prin care alerga. Dar capul său avea rafturi cu amintiri de mult uitate și se pusese pe scuturat praful de pe ele. Era copil, îmbrăcat frumos, contrastînd cu ceilalți copii, mai prostuți, mai zdrențăroși și, fără dubii, mai nespălați. Cu piciorușele crăpate și pline de rapăn și noroi, cu mucii la nas, mereu curgînd, cu părul bătătorit de praful ultimei luni de zile, acești nefericiți invidiau norocul lui Simion de a se fi născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
imaginat. Un bărbat, să zicem, brun, cu chipul alb delicat și cu brațe puternice. Mai curând scund, cu o privire vie și mioapă și umerii drepți, ciolănoși. Zvâcnind ca un arc sau încremenind multă vreme, pustiit, cu ochii goi. Neglijent, zdrențăros. Vocabular pitoresc și maniere probabil distinse. Și surpriza unui glas de copil răgușit... S-ar afla, probabil, prin cărți, dacă nu chiar și printre cele vechi pe care îi plăcea să le lege în pergament, demonstrate - cu acribie filologică și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urmă te Îndoapă cu o masă sățioasă, care udă cu răbdare douăzeci de metri de pămînt În curtea din spate, din aprilie pînă-n august, pînă ce iarba crește frumos, iar apoi dă drumul la douăzeci de copilandri slăbănogi, negricioși și zdrențăroși s-o calce În picioare și s-o distrugă În douăzeci de minute În timp ce-i croiește cu nuiaua peste piciorușele jegoase; noi, acest bătrîn, fiicele lui și nepotul lui, trei funcționari de bancă, un desenator, doi tineri care lucrează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noaptea, În jungla fierbinte a mahalalelor pline de vagabonzi, cînd copleșiți de averi trecătoare - plutitorii, hoinarii, semivagabonzii care alcătuiesc mulțimea declasată a celor fără nume, fără adăpost, fără rădăcini, ce bîntuie prin țară. Aceștia sînt tăciunii umani ai pămîntului. Aspri, zdrențăroși, cu fețe ridate și brăzdate, cu trăsături șterse, banale, anemice, oamenii aceștia au aerul că În chiar dimineața aceea au ieșit tîrÎndu-se din vagonul unui tren sosit În triaj dintr-un alt oraș sau că au coborît dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ticăloșii ăia... ăi doi care-au trecut În goană pe drum pe doi cai furați, fugeau mîncînd pămîntul de parcă-i fugărea tot iadul... da, totul mi-e la fel de limpede În minte acum ca și atunci, și cum arătau... doi soldați zdrențăroși, plecați peste grumazul cailor, pe care-i biciuiau din răsputeri, cu cravate la gît, iar capetele cravatelor fluturau spre spate Întinse și țepene de parcă fuseseră scrobite și călcate - asta ca să-ți dai seama cît fugeau de tare - și ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
N-am putea oare să Îmbogățim cunoștințele cititorului cu câteva informații pertinente și, de altfel, foarte interesante despre morți? Eu așa sper. Când Mungo Park, acel călător neobosit, se afla, Într-un moment mai rău al vieții sale, singur și zdrențăros În vastul și sălbaticul deșert african, crezând că zilele-i sunt numărate și că numai are nimic altceva de făcut decât să se Întindă pe jos și să aștepte să moară, exact atunci a văzut o mică floare de mușchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
murise imediat, și totuși medicul știa. Îi dăduse de înțeles prin privirea aceea, prin acele trei cuvinte: „Știu cine ești“. Cu ce glas le rostise! Dar nu asta îl înspăimânta pe Vitellius. La urma urmei, acuzația de omor din partea unui zdrențăros, chiar dacă o fi fost priceput la vindecarea bolilor, nu avea nici o greutate dacă pe celălalt taler al balanței se afla el, imperator-ul. Altceva îl neliniștea la tânărul acela... ceva de neînțeles, teribil... Își aminti de scurta apariție a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Oftă și privi în jur, amețit din cauza oboselii. Se uită absent la mulțimea care invadase orașul în acele zile de sărbătoare. În fața lui, în piață, treceau, înghiontindu-se, salutându-se sau insultându-se, bărbați și femei, unii îmbrăcați elegant, alții zdrențăroși, țărani cu pantalonii cârpiți și soldați cu coifurile sub braț. Din corul de glasuri se distingeau strigătele vânzătorilor care-și lăudau mărfurile. Era cald. Din când în când, vântul aducea până la el miros de oțet și prăjeală. Rândunelele zburau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care îl scoteau pe medic din amfiteatru. La intrare mai erau câteva grupuri de oameni și un car cu gratii, tras de boi albi cu coarne mari și înconjurat de soldați înarmați cu pila și scuturi. Valerius fu aruncat printre zdrențăroșii îngrămădiți înăuntru. Alți oameni, încătușați, mergeau în urma carului. Cu toții erau condamnați să ajungă în arenă. Vitellius făcu semn să vină lectica și se urcă în ea. Porunci să se dea deoparte perdelele și să se meargă în urma carului, apoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la început farurile electrice prin stații. Eram ca un bolnav deșteptat prin alarmă, aproape buimac, neștiind la ce ghișeu să mă îndrept ca să-mi cumpăr biletul de inter-class (de data aceasta mi-era rușine să mă înghesui alături de bătrâne și zdrențăroși, în fața ghișeului de cl. III; rușine nu de mine, ci de cei câțiva eurasieni și englezi de pe peron, care-mi priveau foarte bănuitori hainele). Am așteptat zgribulit acceleratul de Lucknow, sorbind ceaiuri multe și încercînd să reconstitui de la început escapada
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de poezie nu mai exista. Devenise altă persoană. Am mers de-a lungul rîului Nil, de la o cascadă la alta, sub un cer de zinc albastru. "La asta ziceți Nil?" Numeam Nil o apă atît de calică? Și ce frunze zdrențăroase! Mai erau și țînțari anofeli, șuierînd asasin. Și mai era uliul căzut din cer pe spinarea găinii rătăcite. Devorînd-o. I-aș fi asigurat pe Patrick și pe Bradutz că păsările ababil, distrugătoarele Sodomei, nu zburau pe-acolo. N-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Trifon Guju, răgușit de cât răcnise și se fudulise de când cu bătaia jandarmilor pe care el o socotea biruința lui proprie, numai mârâia și dădea din umeri. Mai spre amiazi însă se pomeniră cu Anton nebunul. Sosea din jos, mai zdrențăros de cum plecase acum câteva zile, asudat și murdar, însă cu fața mândră, ca și când ar fi cules în sufletul său toate fericirile. Și îndată se apucă să povestească cum n-a rămas nici picior de boier între Roșiori și Alexandria, pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
arătând locurile și momentele atacurilor, formațiunile și chiar și numele multora dintre ei. Firește, fra' Tommaso fusese denunțat drept căpetenia răscoalei. Visul tău, Călugăre, a fost cel al unui dobitoc; voiai cumva să răstorni un imperiu cu o armată de zdrențăroși? La hohotul de râs al judecătorului, Tommaso răspunse: Zdrențăroșii aceia erau oameni, dar ați făcut din ei niște insecte spurcate, niște viermi. Ei însă dau rod, se înmulțesc. Va sosi clipa în care acești viermi o să vă cotropească paturile, șeile
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
numele multora dintre ei. Firește, fra' Tommaso fusese denunțat drept căpetenia răscoalei. Visul tău, Călugăre, a fost cel al unui dobitoc; voiai cumva să răstorni un imperiu cu o armată de zdrențăroși? La hohotul de râs al judecătorului, Tommaso răspunse: Zdrențăroșii aceia erau oameni, dar ați făcut din ei niște insecte spurcate, niște viermi. Ei însă dau rod, se înmulțesc. Va sosi clipa în care acești viermi o să vă cotropească paturile, șeile cailor, arătându-se la balcoanele palatelor voastre. Capul tău
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]