3,277 matches
-
pe vecie, se vede ca un chip de copil dolofan. Antoniu deschide ușa ruginită care scârțâie lung, sinistru și aruncă cele două oase, după ce au fost curățate de carne și lustruite ca un lemn de fluier. Câinele lui Ben le zdrobește acum În măselele lui hămesite. Antoniu se lungește pe prici, cuprins de o amorțeală care i-a inundat trupul. Prin vis, Îl aude pe Kawabata: -Uniunea aia Europeană, face și mămăligă? ,,Mă numesc A. A., și vreau să vă povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
bătut atât de mult, Încât nu știu, zău cum am scăpat cu viață. Mama și-a luat Într-o zi lumea În cap și dusă a fost. Îl uram și-i doream moartea, Îl uram și-mi venea să-i zdrobesc cu un pietroi mutra lui de bețivan. Mătușa mea, sora mamii, s-a luptat amărâta să mă crească cinstit, să devin și eu cineva, dar ți-am mai spus, eram de-acuma Înrăit. Fugeam de oameni sau le provocam numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
accept lovitura ca fiind definitivă, așa cum era. Am citit scrisoarea lui de câteva ori încercând să descopăr ce revelație legată de condiția mea ascundea ea, ce discuție avusese loc între cei doi cu privire la cea mai bună cale de a mă zdrobi definitiv. Demersul meu echivala cu încercarea de a afla ce discută zeii între ei. Era însă cert că acum Palmer știa. Antonia și Alexander plecaseră la Roma. La plecarea lor am simțit o mare ușurare. Îmi mutasem lucrurile din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
colț, două femei adunau fructe stricate În șorțurile lor largi. Una din ele Îmi amintea de proprietăreasa mea, așa că am șters-o cu fața Întoarsă Într-o parte. În schimb l-am descoperit pe Ivan Britz gata să toarne gheață zdrobită pe o tejghea lată, aproape goală. Imediat ce gheața a acoperit ultimii pești, alunecoși și lucioși, o netezi cu palme crănțăninde. Din fericire Ivan era atât de prins În acțiune Încât nu mă băgă de seamă. Țintind restaurantul din centrul pieței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
durere. „Știu. Vreau să zic, adică, cine a mai pomenit un mort căruia să-i funcționeze robotul telefonic.“ Și uite-așa, ba se apucă Maimuța de terapie (dacă de asta o fi vorba), ba se lasă - se apucă ori de câte ori îi zdrobește inima vreun nou căcănar, se lasă ori de câte ori la orizont apare următorul cavaler probabil. Eu eram, pentru ea, „un pas înainte“. Bine-nțeles că Harpo n-a zis da, însă n-a zis nici nu când ea i-a sugerat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
am întors în New Jersey, încrezător în „tăria“ mea, minunându-mă cum de am putut să mă las captivat, fie și numai pentru o clipă, de o făptură atât de banală și grasă. O altă inimă creștină pe care am zdrobit-o a fost aceea a Pelerinului, Sarah Abbott Maulsby - originară din New Canaan, Foxcroft, și absolventă a colegiului Vassar (unde, în grajdul din Poughkeepsie, își ținea frumosul ei cal bălan). O absolventă de douăzeci și doi de ani, înaltă, delicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poală. — Ce pepenași! spunea căpitanul Alexici. Ce coapse! I-am spus excelenței sale că dacă aș fi În locul dumneavoastră... Maiorul Petkovici trasa linii pe fața de masă cu degetul muiat În vin. — Prima regulă este să nu lovești niciodată În flancuri. Zdrobește centrul. Colonelul Hartep era destul de treaz. El se lăsă pe spate În scaun, fumând. — Ia măcar puțin muștar franțuzesc și doi lăstari de pătrunjel. Dar nici unul din subalternii săi nu-i dădeau nici o atenție. El zâmbi Înțelegător și le umplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
într-o rază firavă de lumină, în marginea conului de lumină pe care-l aruncă o veioză. Se sprijină de un dulăpior de oțel inoxidabil. Degetele-i sunt rășchirate pe inox. Își lipește obrajii de dulăpior. Pantofii mei plesnesc și zdrobesc culorile de pe jos, și Helen se întoarce. Peste rujul roz este mânjită de sânge. Pe dulăpior e un sărut în roz și roșu. Acolo unde zace e un geam cenușiu de sticlă mată, dincolo de care e ceva mult prea desăvârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și se întoarce la locul ei, uitînd să mai tragă de poala fustei. Tovarășul care nu are loc să vină aici, pe scaun anunță șoferul în microfon, umplînd cu vocea sa difuzoarele mașinii, acoperind ritmul chitarelor de parcă l-ar fi zdrobit. Mulțumesc, stau aici murmură Dorin. Cum doriți conchide șoferul. Valuri de fulgi se lovesc de parbriz, acoperindu-l cu o pînză subțire de apă. Șoferul pornește ștergătoarele, continuînd să privească cu calm și indiferență șoseaua umedă, așternută domol înainte, despicînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a telefonat că-i face ieșirea, ai devenit tot mai agitat. Chiar acum..., uite ce-ai făcut cu țigara.... Ți se pare! Da-da, ți se pare hotărăște Radu, trăgîndu-și furios halatul lăsat pe un scaun, plecînd spre baie. Paula zdrobește în scrumieră țigara lăsată de Radu pe marginea scaunului, ruptă în două locuri de cît a fost rotită între degete, aprinde alta, trage cîteva fumuri, bea din coniacul rămas în sticla răsturnată pe covor, apoi se întinde leneșă de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ambalat, așteaptă clipa cînd viscolul va lovi mai încet, să poată porni. Lazăr își aprinde o țigară, dar cînd vrea s-o stingă, dîndu-și seama că se află în cursă, șoferul întinde mîna și-i cere. Nu spune el încet, zdrobindu-și țigara -, e multă lume, femei, bătrîne... Hai că se potolește arată spre parbrizul în care mai lovesc doar cînd și cînd fulgii. Șoferul pornește. Roțile din spate mușcă nemilos din valurile de zăpadă depuse deja în jurul lor, ajungînd la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Ce vrei să spui?! tresare Mihai. Cît m-am îmbrăcat, arată fata spre masă m-am uitat. M-a durut adînc să observ că o femeie, care și-a lăsat rujul pe niște țigări atît de scumpe, a stins una zdrobind-o de pagina manuscrisului la care lucrezi. În locul tău, aș fi preferat să-mi fie stinsă de frunte, tot aia-i. Perplex, Mihai aruncă privirea spre jumătatea dinspre perete a mesei, unde, lîngă buchetul cu flori, pe aceeași pagină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fi preferat să-mi fie stinsă de frunte, tot aia-i. Perplex, Mihai aruncă privirea spre jumătatea dinspre perete a mesei, unde, lîngă buchetul cu flori, pe aceeași pagină a scenariului de teatru T.V., la care lucrează, stă o țigară zdrobită cu violență, ca o mică explozie. A, încearcă el s-o dreagă a fost la mine... Te rog! îi acoperă Cristina gura cu palma făcută căuș. N-am cerut explicații, Mihai. Ce rost are?! Al naibii să fiu dacă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu am vrut să ți-l aduc? Ori poate îmi vei cere bani pentru ciorapul pe care, totuși, nu am reușit să ți-l agăț... Iar eu, ca să mă apăr, voi cere daune pentru pagina de maniscris pe care ai zdrobit țigara. Poate nu știi, dar cît ai stat în fotoliul meu de la masa de scris și-ai vorbit, te-ai jucat cu creionul pe pagina unui manuscris de-al meu, semnîndu-te în repetate rînduri corp delict, doamnă... Ești odios! șoptește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
gând să o alăpteze cu testosteron, și o avertizase destul de răspicat în privința dozei maxime. Numai că, privindu-l pe Dan de la înălțimea propriei sale erecții, Carol îi aprecia bărbăția fleșcăită la justa ei valoare. Când Dan se duse să spele, zdrobi două dintre gângăniile aurii în cutia lui cu Cola. Erau niște chestii comice, uscate și fărâmicioase, auriu-roșcate, cu aripile și piciorușele strânse pe lângă trup, ca și cum s-ar fi pregătit deja pentru somnul cel de veci în vreun mausoleu insectoid. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o infecție, John? îl întrebase Margoulies, studiindu-și notițele. Bull era un tânăr sănătos, cu excepția unor infecții regulate ale sinusurilor, care nu se produceau din pricina vreunei slăbiciuni a organismului, ci datorită pumnilor durdulii ai unui simpatizant al lui Malthus, care zdrobiseră septul lui Bull în timpul unui meci caritabil. — A, nu, doctore, răspunse. E vorba despre altceva. Un fel de rană sau de arsură pe partea din spate a piciorului. — Dacă e o arsură, se poate ocupa de ea una dintre asistente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Nang Wa ca grosul armatei din Chu să se desfășoare sub comanda acestuia în partea frontală, iar restul armatei, sub comanda sa personală, să se deplaseze pe căi ocolite în spatele inamicului, pentru ca printr-un atac din ambele părți să-l zdrobească. Nang Wa a acceptat propunerea. Dar după plecarea trupelor conduse de Shen Yinshu, Nang Wa s-a răzgândit. În eventualitatea în care victoria bătăliei ar fi dovedit faptul că Shen era un comandant mai bun decât el, a modificat planul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
frică, Însă, imediat ce trecea pericolul, era ca și cum nu s-ar fi Întîmplat nimic, și porneau tropăind fericiți mai departe. Așa tropăiau fericiți mai departe, pînă cînd erau fie făcuți una cu pămîntul ori otrăviți, ori un drug de fier le zdrobea țestele. Eu le-am supraviețuit tuturor, dar, În schimb, am murit de o mie de ori. Am mers prin viață ducînd după mine o membrană strălucitoare, ca de melc, țesută din spaimă. CÎnd am să mor, Într-un sfîrșit, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
era și mai scandalizat acum, cînd Îl auzea pe acest tînăr spunîndu-i, de la Înălțimea experienței sale, că granița dintre lumi dispăruse. GÎngania ghemuită sub o piatră are dreptul să se simtă la adăpost de gheata trufașă ce amenință s-o zdrobească. — Nu trebuie să-l iei În serios, auzi el glasul domnișoarei Hilfe. O clipă, i se păru că fata Îl privește cu simpatie. Dar nu, era cu neputință. — Desigur, exagerez, urmă Hilfe cu dezinvoltură. Dar În zilele noastre trebuie, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Detalii mărite de buze și sprâncene, coate și decolteu, toate formau un mozaic spart. Pentru Vaughan, accidentul de mașină și propria-i sexualitate se uniseră într-un mariaj definitiv. Mi-l amintesc noaptea cu femei tinere și agitate în compartimentele zdrobite din spatele mașinilor abandonate în depozitele dezmembrărilor auto, și-mi amintesc fotografiile acestor femei surprinse în pozițiile unor acte sexuale incomode. Fețele lor crispate și coapsele încordate erau luminate de blițul polaroidului, ca niște supraviețuitori speriați ai unui dezastru submarin. Acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
bântuind pe veci mintea unui polițist tehnician care-i purtase bucățile cadavrului într-un lințoliu de plastic galben. Din când în când, Vaughan o vedea lovită de-un camion care dădea cu spatele într-o zonă de alimentare de pe autostradă, zdrobită de portiera propriei mașini pe când se apleca să-și dezlege pantoful drept, contururile corpului fiindu-i îngropate în structura însângerată a panoului portierei. O vedea azvârlită printre balustradele podului rutier și murind așa cum Vaughan însuși avea să moară mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de la capătul unor cunoscute fundături; la infirmiere-șefe sadice decapitate în ciocniri inverse la intersecții complexe; la lesbiene administratoare de supermarketuri murind în flăcări în caroseriile prăbușite ale mașinuțelor lor în fața ochilor stoici ai pompierilor de vârstă mijlocie; la copii autiști zdrobiți în tamponări, cu ochii mai puțin goi în moarte; la autobuze pline de indivizi cu deficiențe mentale înecându-se stoic toți laolaltă în canalele industriale de pe marginea drumului. Cu mult înaintea morții lui Vaughan, începusem să mă gândesc la propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
magazia vis unui ciudat și pervers. În jur de douăzeci de mașini accidentate erau parcate în lumina soarelui lângă zidul din spate al unui cinematograf abandonat. În capătul îndepărtat al curții asfaltate se afla un camion a cărui cabină fusese zdrobită cu totul, de parcă dimensiunile spațiului s-ar fi contractat brusc în jurul corpului șoferului. Descurajat de aceste deformații, am trecut de la o mașină la alta. Primul vehicul, un taxi albastru, fusese lovit în zona farului din stânga - pe-o parte, caroseria era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Renunțând să-l mai caut, am plecat spre studiourile din Shepperton. Intrarea era blocată de un uriaș camion de depanare. Șoferul striga, atârnând din cabină, la cei doi portari. În remorcă era o berlină Citroën Pallas neagră, cu capota lungă zdrobită într-o coliziune frontală. - Tu ai comandat-o, James, mașina aia oribilă? mă întrebă Renata, ieșind la soare în timp ce eu parcam. - E nevoie pentru filmul cu Taylor - în după-amiaza asta filmăm o secvență cu un accident. - Și-o să conducă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
greu structura. În torpedou, sub tabloul de bord deformat, era o mănușă de damă, o mănușă prăfuită din velur. Reușea oare actrița, așezată în mașină, cu fața acoperită cu machiajul morții, să vizualizeze victima reală, aceea rănită în accidentul care zdrobise mașina - o gospodină francofilă de periferie, poate, sau o stewardesă de la Air France? Îi mima oare din instinct pozițiile, transformând în propria sa persoană magnifică rănile unui accident banal, petele de sânge și suturile repede date uitării? Ședea în mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]