285 matches
-
termina la începutul mușchilor gâtului. Gândurile sale erau clare. "De ce corpul meu nu s-a păzit cum a făcut în cantină? Sau în lupta cu TEG?" Dușmanul rămase în poziția sa și nu mai avansă. Când Corvium ieși pe ușă, zdruncinat și dezamăgit că n-a putut face mai mult și contrariat că lucrurile nu s-au întâmplat așa cum ar fi trebuit, norul se retrase înspre ospățul său. Jumătate de suflet... făcu el într-o șoaptă. Din cauza asta, Vladimir? Nu. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tare gospodar !”. Întâlnirea s-a terminat târziu,în noapte. La volanul mașini sale dl .Voiosu a intrat pe o stradă slab luminată și a nimerit într-un cămin de vizită fără capac.Mașina a gemut puternic. Dl.Voiosu a coborât zdruncinat,a înregistrat rapid situația și vijelios a pătruns într-o curte,cu poarta deschisă,dupa ajutor.A întâlnit un domn sobru la marginea aleii.L-a abordat imediat.” Domnule... nu are importanță numele.Venisem după ajutor,dar... Candidez la primăria
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
lui nestatornică. El trăiește ca și cum timpul ar fi prea scurt, lumea prea mică și propria lui existență prea îngrădită. Și totul trebuie descris, chiar și cele ce nu pot fi descrise. Dimpotrivă, echilibrul și simțurile mele nu au fost niciodată zdruncinate. Nici o agitație și nici o neliniște nu m-au împins înainte. Liniștit, constant și conștient de țelul meu, am străbătut drumul vieții până aici, sus, la izvoarele râului Ava. Și nimic nu s-a pierdut. Niciodată nu am avut curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mult vă iubea, cât se frământa întrebându-se ce veți face după moartea lui! Îmi arăta fotografia dumneavoastră. — Nu avea nici o fotografie. — Mă surprinde ccea ce-mi spuneți! Cuvintele nu redau nici pe departe ceea ce simțea; de fapt era profund zdruncinat, dar își reveni imediat. Și totuși avea o fotografie pe care mi-o arăta, era ruptă dintr-un ziar. Înfățișa o scenă de pe stradă și o fată pe jumătate ascunsă în mulțime. Acum îmi dau seama: nu erați dumneavoastră, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
eu. —Ba e. Părea și mai amuzat. Vrei să vorbim despre asta? l-am întrebat cu o ușoară nerăbdare în glas. Luke a tăcut o secundă, după care a izbucnit în râs. —Ce-i? Sentimentul meu de invincibilitate era puțin zdruncinat. —Rachel, mi-a spus el, ai fost foarte drăguță. Mi-ar fi făcut plăcere să ne mai vedem. Dar tu n-ai vrut. Și cu asta basta. —Asta e singura impresie pe care ți-am făcut-o? l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a lui Brigit, mi-am dat seama că vizita lor nu era de bun augur. Nu se poate să mi se întâmple așa ceva, m-am gândit de mai multe ori. Eram foarte zdruncinată de prezența lor acolo. Dar cel mai zdruncinată eram de prezența lui Luke. Fuseserăm atât de apropiați, comunicaserăm așa de lesne, așa că acum eram devastată de răceala dintre noi. întotdeauna când fuseserăm împreună, Luke mă tratase cu o afecțiune generoasă, de-a dreptul sălbatică. Dar acum stătea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
muncitorilor, se presupune că nu știi care e capitala Uzbekistanului“. însă Vincent încetase să se mai comporte așa. în seara aia, mersul la culcare a reprezentat o glorioasă formă de eliberare. Pentru un timp, puteam să scap de mintea mea zdruncinată care rula tot felul de scenarii. Dar, la miezul nopții, m-am trezit brusc, zguduită de o nouă mișcare a plăcilor psihicului meu. De data asta a fost vorba de o amintire groaznică: aceea a momentului când Brigit m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
noră. Acceptarea acestui gând îmi pricinui o destindere, o ușurare. Mi se ridicase parcă o greutate de pe suflet. Totuși, trebuie să adaug că îndărătul acestei bucurii, stăruia o teamă nedeslușită, care lucra mocnit. Din cauza ei mă trezeam, uneori, cu hotărârea zdruncinată, gata, gata să se prăbușească. Luptam încă... Reclădeam, cu o sumedenie de argumente nod (izvorau potop) zidăria surpată și reușeam s-o consolidez. Aș fi vrut să-i scriu Mihaelei, să-i aduc la cunoștință hotărârea mea, să-i fac
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să jure în fața Sfintei Fecioare că nu l-a înșelat. Jurământul era pentru el, în aceste circumstanțe, suprema dovadă de inocență. Soția îngenunche în fața icoanei și jură cu evlavie că-i nevinovată ca o mielușea. După acest act solemn căsnicia zdruncinată își reluă mersul, bărbatul se liniști. Dar nu pentru multă vreme. Îndoiala scoase din nou colții: dacă a jurat strîmb? Și într-o zi, prefăcîndu-se că pleacă în provincie chemat de o telegramă apocrifă, o pândi în preajma locuinței amantului ascuns
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
frig și tăcere... M-au învins... Iar ele fură ultimele cuvinte de om lucid ale Mariei. Tot ceea ce a urmat după asta a însemnat numai lungi reverii și visare bolnavă. Era limpede pentru oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
lire. Acum mă tunde Georgina, trudind ca un grădinar la părul împâslit, ca un cuibar. Uite - beau, cânt, bolborosesc prin spațiul gol al dintelui lipsă. Oamenii ies grăbiți din metrou, muritori în adevăratul sens al cuvântului, și tânărul cu sănătatea zdruncinată, și bătrânul pe jumătate viclean, pe sfert frumos, pe sfert înțelept. Oameni, vă salut cu respect. Apoi am simțit că-mi cade ceva ușor și brusc pe poalele largi care îmi acopereau vintrele. M-am uitat în jos: printre prismele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe mine și pe Helen împreună, flutură din mână a salut, de parcă am fi fost doi fani vechi ai acestor morbide spectacole de arenă. Douăzeci de minute mai târziu, ședeam în scaunul meu în spatele Lincolnului lui Vaughan în vreme ce un Seagrave zdruncinat era ajutat să traverseze parcarea. Reconstituirea accidentului fusese un fiasco - lovită de camionul în derapaj, mașina lui Seagrave se blocase în barele de protecție descoperite ca un toreador miop care ar fi alergat drept în coarnele taurului. Camionul, după ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de pe Feeney Drive. N-a dispărut înainte să aterizeze în hol? O întreb. Da, îi zic lui Helen, a dispărut cam pe la jumătatea scărilor. Un cap însângerat, hidos, care rânjea. Femeia de la telefon zice ceva. Și știrb, zice. Pare foarte zdruncinată. Mona mâzgălește cu îndârjire; cariocile colorate scârțâie pe hârtie. Și, citind mai departe din ceaslov, Helen zice: — Deci a dispărut. Care-i problema? Se-ntâmplă în fiecare noapte, zice femeia de la telefon. — Păi să cheme deratizarea, zice Helen. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cheamă. Deodată palmele-mi transpiră, Întunericul mă cuprinde, Deschid ochii, și... Câinele meu latră neîntrerupt. Șșșș... vreau să dorm! Timpul Mă sprijin de viitor, Iar trecutul mă trage înapoi. Cad, iar prezentul mă ridică. Pășesc înainte și timpul mă doboară. Zdruncinată mi-e mintea Și gândurile mă distrug, Alerg, dar trecutul mă ajunge, Iar viitorul mă alungă nepăsător. Mă sting pe marginea prezentului. Prihoancă Alexandra-Lăcrămioara, clasa a VI-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău profesor coordonator Vărăreanu Teofana-Lavinia Violet Violet
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Poftim, dovada! - Totuși, totul pare să se concentreze În jurul celor din familia Kersaint, pe deasupra este singura familie cu copii naufragiatori care nu a avut victime. - Vezi, continui tot așa, deviezi imediat spre altceva. Marie se posomorî și, deși era cam zdruncinată, schimbă iarăși vorba. - PÎnă atunci, cum explici că blazonul familiei Kersaint este săpat În celula lui Ryan? - Mama ta e În serviciul lor de aproape cincizeci de ani. Dacă au secrete de familie, ea este cea mai În măsură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o să-ți fie bine, Claire. Sincer, mi-a declarat el, forțându-se să zâmbească. — Mulțumesc. știu că e decizia corectă pentru mine, am mințit eu. Fiindcă, momentan, nu eram deloc sigură de asta. M-am întors la biroul meu cam zdruncinată. — Cum a fost? m-a întrebat Mara, ițindu-și capul cârlionțat peste zidul despărțitor. M-am încruntat. — Nu e așa de încântat. Mara a clătinat din cap, apoi s-a așezat înapoi în scaun, fără să mai scoată nici un cuvânt. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
amărăciunea de care nu fusese nici el scutit până atunci și pe care o dezvăluia cu franchețe patronului de la „Gostat”. Își spunea că, la urma urmei, nu avea nimic de pierdut dacă se solidariza cu acest om care Își vedea zdruncinată credința În virtuțile curative ale apei de Borsec. Atunci totul e Într-adevăr pierdut, recunoscu În sfârșit și Brândușă. Am cel puțin mulțumirea de a fi făcut totul ca să... mă-nțelegeți, domnule profesor... Totul! Da' uite cum se strecoară În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
noapte), până văzură iar lumină. Se uitară cu frică îndărăt. Deasupra lor era zi, dar la apus era noapte. Altceva nu se mai vedea nimic în zarea de la apus. Numai în noaptea următoare, cei câțiva călători scăpați de înec pe zdruncinata lor corabie zăriră între apus și miazănoapte o stea mare țâșnind spre cer, unde rămase apoi o vreme ca un ochi mare, deschis. - Zeii s-au urcat la cer! rosti Mpunzi. - Ne-au părăsit zeii! spuse și Utnapiștim cu mirare
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nimici trivialitatea. De aici se trage, la dandy, trufașa atitudine provocatoare pînă și În răceala ei. Dandysmul apare mai cu seamă În epocile de tranziție În care democrația nu este Încă atotputernică, În care aristocrația nu este decît În parte zdruncinată și Înjosită. În apele tulburi ale acestor vremuri, o mînă de bărbați declasați, dezgustați, fără rost, dar avînd cu toții bogăția unei forțe Înnăscute, pot să făurească planul de a Întemeia un nou fel de aristocrație, cu atît mai greu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
înțeleg... Un anume accent din vocea ei părea să sune un pic forțat. Am privit-o cu atenție. Când își dăduse seama, mai devreme, că Philip și-ar fi putut face o supradoză în mod intenționat, fusese de-a dreptul zdruncinată, dar nu surprinsă în adevăratul sens al cuvântului. Și singura explicație era că bănuise cumva de ce Philip ar fi făcut așa ceva. —Violet, zisei eu măsurându-mi cuvintele, cred că știi de ce s-a sinucis. —Sam? sări Sophie, plină de furie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
amintiri și să înceapă singur să vorbească: — Frazele pe care ți le-am repetat, Hassan, sunt crâmpeie din spusele șeicului rostite cu câteva luni înainte de căderea Granadei. Fie că sunt sau nu de acord cu spusele lui, sunt totuși foarte zdruncinat, chiar dacă mi le aduc aminte după zece ani. Îți poți așadar închipui ce efect produceau predicile sale asupra acestui oraș încolțit care era Granada anului 896. Pe măsură ce-și dădeau seama că sfârșitul era aproape și că nefericirile prezise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pactizaseră cu armatele franceze) și astfel reacționează împotriva unei uzurpări în care presimt ghilotina. Sunt, apoi, preoții și catolicii înverșunați, care se temeau de persecuții religioase sau se simt chemați de o misiune "apostolică", pentru restaurarea creștinismului romanocatolic persecutat și zdruncinat de revoluția franceză. De asemenea, reacționează împotriva constituționalismului acei puțini Portughezi conștienți, în care instinctul politic a rămas viu și care înțeleg că Regele renunțând la suveranitate, țara se va împărți în două partide, demoliberali și regaliști. În sfârșit, marea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
anterioară, orice crimă, era pedepsită cu o moarte fără judecată. Învingătorii, socotindu-se exponenții unei suveranități absolute, au plătit însutit tot ceea ce primiseră". Războiul civil, în loc să se curme prin capitularea de la Evora-Monte, se continuă mulți ani. Portugalia rămâne, de atunci, zdruncinată, lipsită de unitate, pradă ușoară societăților secrete. Înfrângerea lui Don Miguel n-a însemnat numai abolirea monarhiei legitime, ci, îndeosebi, orientarea Portugaliei pe o cale antitradițională, în care masoneria a jucat un rol de frunte. Dona Maria II a domnit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
frig și tăcere... M-au învins... Iar ele fură ultimele cuvinte de om lucid ale Mariei. Tot ceea ce a urmat după asta a însemnat numai lungi reverii și visare bolnavă. Era limpede pentru oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
acea mocirlă, dar lipsindu-le voința să rupă, în sfârșit, cercul vicios. Și a venit în cele din urmă singurătatea în fața războiului și a morții, în fața chipurilor copiilor înfometați, a bătrânilor înfrânți, a bărbaților muribunzi și a femeilor cu mințile zdruncinate. Și aceea nu era singurătatea războinicului victorios, nici măcar a celui învins, pentru că n-a fost niciodată nici una, nici alta. Era singurătatea neadaptatului care nu-și cunoaște locul în cadrul jocului, care privește împrejurul său și se întreabă cine este el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]