2,211 matches
-
ml frișcă. Mod de preparare: Untul se amestecă bine cu pesmetul măcinat, apoi se întinde pe fundul unei forme rotunde (cu diametrul de 26 cm) așezată pe o tavă de tort și se pune la frigider. Se freacă brânza cu zeamă de lămâie, îndulcitor și miezul de la batonul de vanilie, se încorporează praful pentru cremă de prăjituri și rămurele de lămâiță tăiate foarte fin. Aproximativ 100 ml de frișcă se bate spumă și se adaugă în cremă. Se întinde pe foaia
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
nici o inadvertență terminologică și nici o împietate. 122. Nu mă interesează trecutul. De câte ori mă întreabă cineva când m-am născut, spun că într-unul din anii trecuți. 123. Treisprezece ani de închisoare... Aveam doar o hăinuță de pușcăriaș. Ne dădeau o zeamă chioară și mămăligă friptă. M-au bătut... M-au arestat acasă. Nici nu țin minte anul... Cînd m-au anchetat am leșinat din bătaie. Iacătă că n-am murit! Am stat la Interne trei ani. Am fost după aceea la
PETRE ŢUŢEA – APOLOGETUL CREŞTIN, FILOZOFUL MAGISTRAL ŞI GÂNDITORUL AUTENTIC – ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NEAMUL SĂU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384816_a_386145]
-
îl pun pe jar, face femeia o mămăligă mare, mai vârtoasă să rămână și pentru dimineața, merge cu cârnatul fript, mie îmi place, să înting cu mămăligă în strachina în care a fost cârnatul, după ce îl frig își lasă multă zeamă, ce vrei, am 10 guri la masă. Le frig un cârnat odată, mă doare sufletul când văd cât mănâncă , dar m-ar durea sufletul și să știu, că nu s-au săturat. La dumneavoastră în casă sunteți puțini cinci cu
ÎN PEȚIT de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382524_a_383853]
-
albie în timpul spălării rufelor. Făcuse de curând săpunul din grăsimile adunate de la porcul tăiat la Crăciun și sodă caustică. Când a tăiat săpunul și l-a pus la uscat, a mai rămas lichid din sodă și amestec de grăsimi și zeamă de pelin pentru miros, numit leșie pe care o foloseau țărăncile la dedurizerea apei scoasă din fântână sau strânsă de la ploaie . Așa făceau țăranii, puneau câte o putină sub streașină și când ploua adunau apa scursă de pe acoperiș. Era mai
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384089_a_385418]
-
respective, în sensul că a încercat să facă pe gentilul și i-a cerut prin furtun lui Vasile Belu Nostramamus să-i aducă o butelcă de vin, ca să se dreagă și, dacă poate să găsească, niște lapte de cuc sau zeamă de varză, pentru că au același efect, pentru domnița care dormise cu el. După cum e lesne de închipuit, japița respectivă nu era doar sora miresei ci era și o spioancă redutabilă, care fusese băgată intenționat în culcușul prințului român, pentru a
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
leacă de latină, iar latina așa suna pe lângă limba română care se vorbea atunci.(?!) N.A.) N-a durat trei minute și Vasile Belu Nostramamus a și venit în camera stăpânului său, aducând cu el bărdaca de vin, o oală cu zeamă de varză precum și o fleșteică de piele de vițel, pe care caligrafiase mesajul primit de la nemțoiacă. ( Zeama de varză a fost obținută mult mai facil decât o oală cu lapte de cuc, întrucât el fiind român neaoș,cuvântul „cuc” avea
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
durat trei minute și Vasile Belu Nostramamus a și venit în camera stăpânului său, aducând cu el bărdaca de vin, o oală cu zeamă de varză precum și o fleșteică de piele de vițel, pe care caligrafiase mesajul primit de la nemțoiacă. ( Zeama de varză a fost obținută mult mai facil decât o oală cu lapte de cuc, întrucât el fiind român neaoș,cuvântul „cuc” avea și o altă conotație și, ca un slujbaș destoinic care se afla, nu ar fi vrut ca
DIN CICLUL: POVESTIRI ISTORICO-FANTASTICE DESPRE RAMUNC SI MESSENGER de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383281_a_384610]
-
locului. Am găsit însă pe net o scrisoare în care un istro-român îi spunea altuia că a mâncat acasă un brodet de pește. M-am gândit că trebuie să fie ceva acest broted; îmi suna a ciorbă, a supă, a zeamă. Am căutat și nu am găsit nimic la brodet de pește. Am căutat în engleză ‘fish brodet’ și asta m-a dus pe o grămadă de situri croate pe care le-am tradus și am descoperit că este de fapt
Aventuri culinare istro-române – un interviu de Bogdan Banu, Washington DC [Corola-blog/BlogPost/92995_a_94287]
-
părea să se deosebească prea mult de creditorii care Îl chinuiau. Iată, pentru domnia voastră, messere! Glasul cârciumarului Îl distrase de la gândurile lui. Acesta Îi depusese În față un platou din lemn, acoperit cu felii de pâine neagră, Îmbibate Într-o zeamă roșiatică. Deasupra se aflau două felii de brânză, cu o coajă groasă, atacată deja de mucegai. — Și iacătă și vinul, adevărat nectar al sfântului Dionisie! exclamă adăugând o carafă de teracotă ieftină și umedă. — Dionisos, murmură Dante obosit. — Sfântul Dionisos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pregătea În bucătăriile de la Palatul priorilor. Se aruncă asupra vinului aproape cu disperare. Orice ar fi mâncat, Începea să se simtă mai bine. Ar fi vrut să mai rămână câteva minute să se odihnească, dar asediul insectelor la rămășițele de zeamă devenise insuportabil. Își luă bocceaua și ieși, după ce lăsase o monedă printre resturile de mâncare. Cel puțin, nemernicul de cârciumar avea să-și murdărească și el degetele, dacă voia să o capete. Cardinalul putea să nu aibă deloc dreptate, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
puțin spătarul Vulture, ca omul venit de la drum lung și trecut printr-o mazilire, a mai cerut o porție, stârnind uitătura mustrătoare a preacuviosului Metodiu care, ca față bisericească, a dat carnea la o parte, sorbind cu vinovată poftă doar zeama. La felul doi s-a adus un sos. — Din ce faceți acest sos? - se interesă amabil Barzovie-Vodă. — Din bujbei! - răspunse Huruzuma. Barzovie dădu mulțumit din cap și purcese spre blid. Când însă cercă sosul cu un tacâm, scoase un strigăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
e niște venetici țmi se face frică vorbele astea nu le-a spus ea la Întîmplare a țintit bine nu mă iartă pînă nu capitulez total pînă nu mă simte definitiv În burta ei silindu-mă să mă bălăcesc În zemurile ei scîrboase) — Sigur, aveți dreptate, un bloc e de fapt o familie, trebuie să comunicăm mai mult Între noi, să ne avem ca frații că de asta sîntem vecini cum spui dumneata — Vezi că pricepi, așa zic și io. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo În luminișul răcoros, unde hoitul cîinelui se umflă În voie de mai bine de o săptămînă, scăldat În miasmele dulci ale zemurilor lui eliberate. Blana se desface, pielea pleznește ușor susurînd În extazul muștelor necrofile care-și continuă ospețele lor, nunțile lor, nașterile și botezurile lor, precum În cer așa și pre pămînt. O petrecere adevărată! Și peste toate cele văzute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
clipă sîngele se simte amenințat, În fața mea se profilează containerele de gunoaie ca epavele unor vapoare eșuate pe bancurile de nisip. Deasupra lor plutește o dîră subțire de fum care atenuează mirosul penetrant de putreziciune. Unde pămîntul suge din plin zemurile acelea organice, unde mîlul e lacom și cald și alunecos, apar cîteva flori de nalbă de un roșu sufocat. Spațiul e larg și gol. Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
târziu, cutreierau câmpii și pădurile, și strângeau pădurețe (mere sălbatice) care roduri și adunături le-au pus în chivnițele (beciuri) gazdelor de-au avut ei a face din ele borș aproape toată iarna, chiuau (băteau în piuă!) produsele și din zeama lor făceau și mâncare.” Importanța însemnărilor lui Ion Dumitru Corniță constă în aceea că ne spune că bejenarii așezați în lunca Dunavățului sunt veniți în grupuri, în perioade de timp diferite, dintr-o arie largă a Bucovinei, atât din satele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și a refugiaților. A fost prins de ruși și, împreună cu alți ofițeri și soldați români, au fost închiși și interogați luni de zile. Își amintea că a stat într-un beci opt luni și n-a mâncat decât varză și zeamă de varză. O dovadă că în perioadele de panică, frică, groază, când fiecare vrea să se salveze cât mai repede, sunt dintre cei care profită, se îmbogățesc, o constituie ordonanța lui Cocu Boteanu, care, în numele superiorului său, condiționa refugiaților trecerea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
porniți spre copt, se uscau în cuptor, iar boabele erau date la râșniță; făina nouă era spornică și avea gust bun. Mămăliga se mânca cu lapte, cu brânză cu o fiertură din zarzavaturi acrită cu borș de putină sau cu zeamă de fructe acre (corcodușe și boabe de struguri, necoapte), mai rar cu carne. O parte din alimentația zilnică era dată de fructe și bureți (ciuperci). Să ne amintim că primii bucovineni veniți în 1784, ca vornicul Furcaru, au stat o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ciuperci). Să ne amintim că primii bucovineni veniți în 1784, ca vornicul Furcaru, au stat o iarnă în Fruntești și, din însemnările lui Ion Ciuchi, aflăm că umblau prin păduri după fructe (poame!), le fierbeau și mâncau un fel de zeamă de pădurețe (fructe sălbatice). Conservarea fructelor s-a făcut prin uscare: cireșe, vișine, merele se tăiau felii și se uscau, se făceau scrijele, perele, toate ciupercile comestibile și fructele de pădure, toate se uscau. La fel se uscau pe lozniță
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sobele cu tiraj mare. Fiind o zonă colinară, cu o climă uscată și călduroasă vara, nu se consuma pe căldură carnea de porc și nici nu se tăiau porci în anotimpul cald. Vara se consuma carne de pasăre, fiartă în zeamă de zarzavaturi, la care se adăuga borș sau asociat altor alimente: cartofi, fasole, mazăre, orez. Se consumau ouă proaspete, fierte sau coapte în spuză, bătute - omletă, căreia, la noi, și se spune scrob. La marile sărbători de peste ani se pregăteau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
năzărit că, poate, universul acela de mucava pe care eu Îl luam drept bun nu era altceva decît un decor. În anii aceia furați, sfîrșitul copilăriei, aidoma unui tren de pe liniile iberice, sosea cînd sosea. Am Împărțit supa aceea din zeamă de resturi cu pîine, Înconjurați de murmurul lipicios al serialelor de la radio ce se prelingeau prin ferestrele deschise către piața bisericii. — Așadar, ce s-a Întîmplat toată ziua de azi cu don Gustavo? — Am cunoscut-o pe nepoata lui, Clara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am mai spus, începusem să vorbesc și eu ca ei, dacă mai dura mult, mă vedeai pe schele. Auzi la ea, averea!!! O durere ascunsă iese la suprafață, în ochii de aur apar lacrimi, nasul i se umple de o zeamă groasă și grea, își apucă nările și suflă cu putere, fârrr! Mucii sar prin lucernă și trifoi. Bulgării aurii de ceapă se înfioară. — Nu numai averea, vă leagă foarte multe, nici eu nu le știu pe toate, dumneavoastră le știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Chiar dacă era încă virgin, devenise un bărbat liber, un spirit puternic, avea o energie justițiară care merita să fie folosită în scopuri mult mai mari decât ale Contesei. Cum ar fi cîștigarea îngerului blond, Mariana. * Mariana alergă la telefon cu zeama de varză scurgându-i-se pe mână. - Mariana, mi se rupe! Domnei Popa îi curgea apa într-o veselie. Roxănica era aproape gata. Cu zeama de varză scurgându-i-se pe pulpe, propria ei apă, propria ei naștere, propria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
decât ale Contesei. Cum ar fi cîștigarea îngerului blond, Mariana. * Mariana alergă la telefon cu zeama de varză scurgându-i-se pe mână. - Mariana, mi se rupe! Domnei Popa îi curgea apa într-o veselie. Roxănica era aproape gata. Cu zeama de varză scurgându-i-se pe pulpe, propria ei apă, propria ei naștere, propria ei călire, Mariana se sui într-un taxi. - Dumneavoastră sunteți soția Halterofilului din Vitan? Mariana nu se gândea decât la Roxănica, la miracolul vieții, la faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
El îi reproșează - într-o formulă măiestrită, dar pe care probabil că n-o dorea atât de reușită... - materialismul fermecat. Fermecat așa cum sunt lucrurile înconjurate de o vrajă, nimbate de aurele magice țesute de vrăjitori sau vrăjitoare, acoperite de o zeamă malefică. în mod evident, legea care cere să-i reproșezi aproapelui tău ceea ce nu reușești să-ți reproșezi ție funcționează aici de minune: un sfânt creștin îi reproșează unui filosof materialist gustul pentru farmece; un mare iubitor de fecioară ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
stea. Ca o Zmieură mustea; Stea turtită,-în hăuri suptă, Adu-mi-l pe-o coadă ruptă, Ruptă și de lingură, Să colinde singură Toate vămile pustii Unde fierb, la pirostrii, În ceaun cu apă vie, Nărăviții la curvie; În zemi acre și amare Câți au râs de fată mare; În grăsime și colastră, Câți smintiră vreo nevastă. Buhuhù, uhù, de zor Și-înc-o dată, prin mosor, Doar i-o da mai mult îndemn Coadei lingurii de lemn (Lemn de leac) Doar
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]