453 matches
-
Cu cine? a râs Luke. Cu Daryl? Cu idiotul ăla? — Nu e idiot, am răspuns eu semeață. E foarte drăguț și are o slujbă grozavă! — Același lucru s-ar putea spune și despre Maica Tereza, a întors-o Luke în zeflemea, dar eu tot n-aș vrea să mă duc cu ea acasă. Mă bucuram că Luke era gelos că fusesem cu Daryl, dar îmi era cam jenă din cauza întregului incident. Așa că am încercat să schimb subiectul. N-aș fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fi trebuit să iau din ăla de vanilie! — Nu, Luke, am bolborosit eu. Nu mi-e foame. Nu vreau nimic. Cred că mor, am mai spus chinuindu-mă să zâmbesc. Nu, Rachel, mi-a ordonat el cu o expresie îndurerată. Zeflemeaua e molipsitoare. Nu, zeflemeaua e haioasă, am bolborosit eu. Asta zicea Helen întotdeauna. —O să fii bine dacă ies puțin? m-a întrebat el cu blândețe. Cred c-am făcut o figură foarte mâhnită. —Numai cât mă duc până la farmacie, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din ăla de vanilie! — Nu, Luke, am bolborosit eu. Nu mi-e foame. Nu vreau nimic. Cred că mor, am mai spus chinuindu-mă să zâmbesc. Nu, Rachel, mi-a ordonat el cu o expresie îndurerată. Zeflemeaua e molipsitoare. Nu, zeflemeaua e haioasă, am bolborosit eu. Asta zicea Helen întotdeauna. —O să fii bine dacă ies puțin? m-a întrebat el cu blândețe. Cred c-am făcut o figură foarte mâhnită. —Numai cât mă duc până la farmacie, mi-a explicat el repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
străzii, pe care o domină neglijent, ignorând publicul. Fular roșu, sub gulerul descheiat al cămășii albe. Printre firme și vitrine, cometa color a zilei: pietonul maestru, trișorul disponibil. Rolurile toate la purtător, pregătite. Gata pregătite cancanul, bârfa, bancurile, citatele pedante, zeflemeaua. Calcă moale, tandru, cu mare grijă. Nu poartă decât pantofi microporos, în care te adâncești plăcut și ai chiar și siguranță: laba raței se așază lată, elastică, se curbează agale, se ridică fără grabă, lipa-lipa, un pas și încă unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a avut viața pe care și-a dorit-o, a murmurat el măturând leneș un strop de mâncare uscată de pe masă. Iar noi i-am răpit-o. Julia a scos un sunet prelung, care se traducea printr-o formă de zeflemea. —Eu nu văd lucrurile așa, dar, de dragul discuției, hai să pornim de la premisa asta. Da, știu că tu te simți vinovat, dar cât mai ai de gând să cari vina asta după tine, de parc-ar fi o piatră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
fi auzit plângându-te când eram îmbrăcată în costumul de servitoare și mi-o trăgeai pe la spate. James s-a întors cu o expresie dezgustată. — Chiar trebuia să fii așa de grosolană? — A, m-am prins! a pufnit Julia în zeflemea. În pat vrei să vorbesc obscen, dar altfel vrei să fac pe femeia timidă și virginală. Corect? — Nici măcar n-o să tratez întrebarea ta cu un răspuns. Apoi James s-a cufundat în șifonier, de unde și-a scos o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și mai tare În hohote. Vai, când Își dă seama că voioșia lor nu miroase, e prea târziu. L-au imobilizat, i-au legat mâinile și picioarele, i-au acoperit gura și ochii, ca să-l conducă, Într-un cortegiu de zeflemele, până la poarta haremului. Trezit din somn, șeful eunucilor aleargă să-i dea de știre lui Terken despre sosirea lor. Acesteia Îi revine să hotărască soarta rivalului fiului ei, dacă trebuie sugrumat sau doar orbit. Eunucul a dispărut pe lungul coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de la picioare, ale căror unghii prelungi sunt date cu un lac ieftin, sidefiu. Adie, dinspre ea, un fâs de parpangică! Vin problemele! vorba lui Dănuț. Coco (Cău-Cău, Prințesa Danemarcei, precum o alintă, gingaș, Poetul) zâmbește provocator, obscen și, totodată, în zeflemea, către careul de juveți din cameră, neocolindu-l, pentru orice eventualitate, nici pe acela prăbușit în nesimțire, pe divan. Surâsul ei vast, spumos, descoperă o pauză întunecată, opacă, chiar în mijlocul maxilarului, ca o strungăreață supradimensionată, incisivii centrali superiori fiind demult
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să oprească trenurile, ca să întîrzie sosirea trupelor în regiunile răsculate. Numai Titu Herdelea își păstrase seninătatea. El era ferm convins că toate știrile cu tulburările țăranilor trebuie să fie mult exagerate. Observase că în România oamenii nu cunosc decât extremitățile, zeflemeaua sau tragedia, deopotrivă de gălăgioase și nestatornice. Așa cu răscoala aceasta; întîi toată lumea a luat-o ca o diversiune politicianistă, un ingenios mijloc de a răsturna guvernul, iar acuma toată lumea e desperată și anunță prăbușirea țării. Grigore Iuga era mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dăruită prea devreme unui popor ce nu apucase să știe ce însemnează libertatea, ce însemnează democrația și care abuza de ele ? Cel ce va umbla peste ani prin gazete, prin memoriile noastre, riscă a fi asurzit de un îngrozitor vacarm : zeflemele și acuze neîncetate ! Un furnicar de siluete grotești, ce nu par, ca păpușile de bâlci, să fie mișcate decât de sforile ambi ției și lăcomiei ! Singuri ne descriem astfel, angajați tot timpul în adversități pătimașe, vociferând încontinuu, interpelând cu insolență
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar nu ridicolul. Privirea ei scrutătoare „evaluase“ și „îmbrățișase“ demnitatea de o calitate cu totul specială a lui Rozanov, solemnitatea lui, timiditatea, stângacea pompozitate, egoismul naiv, nelumesc, lipsa totală a obișnuitelor reacții sociale, lipsa de simț practic, și oroarea de zeflemea, capacitatea de a-i face față. Toate acestea se îmbinau în el. Nu-l văzuse de multe ori pe Rozanov în societate, dar în asemenea rare ocazii (de pildă când discuta cu Margot sau cu Albert), impunea o seriozitate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se aude țipenie. În afară de zarva lor. Ce pizda mă-sii o fi având în gioarsa asta de geantă a lui? Mazilu a râs împreună cu ceilalți, dar furia nu i s-a domolit. Chițu o face pe șeful, bineînțeles tot în zeflemea, și își rotește privirea peste capetele celorlalți mijindu-și ochii a superioritate. Spune: Vrea cineva să-i dăm geanta înapoi lu' dom' profesor? Se înalță un cor de chiote amuzate. Vrea cineva să vedem ce are dom' profesor în geantă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
zâmbet sfidător săgețile privirilor. Stai!... Ciurea îl oprea de la serviciu pe Iova c-un strigăt fals alarmat. Iova, dincolo de tușă, încremenea cu mingea deasupra capului, rânjind. Toți de pe teren se opreau din joc și rânjeau. Hai Dragoș! își continua Ciurea zeflemeaua. Dă fuga la gard! Fă ceva! Nu poți lăsa fata fără niciun răspuns! Departe de a se supăra, Viviana dispărea, amuzându-se, pe după zidul de cărămidă al școlii dinspre strada Ilarie Chendi. Dragoș ar fi vrut să-l șteargă pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tot ce este mașinărie în perimetrul lizierei să fie oblojite cu niscai explozibil. Să îndrăznească domn’ sărjănt să chițcăie doar, că a mierlit-o. Înțelesu-m-ai, domn’ sărjănt?! Am înțeles! După dumneavoastră, domn’ sărjănt - l-a îmbiat Toaibă în zeflemea, împungându-l cu țeava pistolului în ceafă. Trestie îl flanca la un pas pe sergent... Câteva corturi și-au ițit siluietele din întunericul diluat de irizarea zorilor. Într unul din ele se vedea o părere de lumină. Sentinela din post
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
15 iulie 2010 Mici lecții de optimism estival De câteva veri încoace, observ că am parte de tot soiul de exerciții de (occidentală) gândire pozitivă, de-a dreptul stupefiante pentru cioranocaragialianul din mine, filo xerat de catastrofism, scepticism agresiv și zeflemea suicidară. Mai întâi au fost dragii noștri fini, Oana și Floricel (științe politice, medicină), stabiliți de zece ani în State, și care, după varii șicane birocratice, s au aranjat cum se cuvine, cu bani destui, recunoașterea diplomelor valahe, casă zdravană
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Să! Într-o seară a hotărât. S-a dus în camera în care-și păstra lucrurile rare, și-a luat fluierașul copilăriei, și a început a durlui, prin casă. Nevasta, făcându-i un anume semn, pe la cap, la întrebat,în zeflemea: ce te-a apucat, ciobănelul mamei, ciobănel? M-a apucat a bine. A bine? Da, a foarte bine, m-a apucat. Vrei să te întorci la oi?! Da. La ele, vreau să mă întorc. Ei, cum așa?! Uite cum. Și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
de glorie, în clipele acelea chipul lui Neculai căpăta o expresie plină de extaz. Se găseau, firește, unii care încercau să-l tempereze. În loc de contraargument, lor, personajul li se recomanda : „Eu sunt comunistul Neculai ! Trăiască !”... FORMA MENTIS Chiar pornite în zeflemea, polemicile devin zeloase pe măsură ce adversarii își descoperă argumentele. Când domnul Costică a anunțat că va aduce pe tapet doar fapte, adunarea de la berărie tocmai ajunsese în această fază. Fiecare avea în buzunar cel mai categoric argument ; îi cedară totuși rândul
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
sau nu de neînlocuit vechiturile astea!“ Susan se duse chiar ea să aducă puțină gheață văzîndu-l atît de agitat: știa că totul se va Încheia cu glume și rîsete, ia să vedem cine e mai priceput la glume și la zeflemea; era un duel critic plin de iubire și de ironie, În care o mică frază tăioasă sau o comparație exactă avea să distrugă mobila aleasă de celălalt; un duel fără Învingător și fără Învins, de vreme ce Începeau lupta stînd alături pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Gloop, ești șambelan, ca Munro. îl știi pe Munro, nu? îmmtipul care duce lumea dintr-o cameră-nalta. Ascultă. Lac amurgit, lucios ca limpedele-oțel, fiece stea o lance sclipindă în ale tale-adîncuri. Pozeie. La vremea mea, am fost luat în zeflemea că-s rezistent, Gloop. Om plicticos și rezistent, care nu știe decît două-trei cuvinte. Dar pozeia pîndește în aceste andîcuri, Gloop! spuse Lanark bătîndu-se cu pumnii în piept. Se bătu prea tare și începu să tușească. — Lasă-te pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că nu vă ofer decât o explicație posibilă, nu o analiză obiectivă. - Domnule Grosvenor, spuse Kent pe un ton înțepat, noi, ceilalți, ne întrebam cum se face că numai dumneata ai auzit cuvintele acelea? Grosvenor îi răspunse cu gravitate, ignorând zeflemeaua lui Kent: - Mă întreb eu însumi același lucru. Îmi aduc aminte că, în timpul invaziei Rimilor, creierul mi-a fost supus unor excitații intense. Poate că tocmai de aceea am devenit mai sensibil la astfel de mesaje. Această sensibilitate acută explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
În filmul lui Fellini calitățile pe care tata le atribuie femeii: răbdarea tăcută și refuzul oricărei violențe. În acel recital pe care mama Îl oferea copiilor ei după filmul lui Tati, ne-a dezvăluit o Înclinație spre fantezie, anarhie și zeflemea pe care și-o reprima În mod obișnuit și pe care ne-a făcut dintr-o dată s-o Împărtășim și noi. În familie, evenimentul a fost clasat la rubrica: „Mama imitîndu-l pe domnul Hulot“. CÎnd mă gîndesc la părinții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
oare la părintele sau la fiul lui? În exemplarul meu, subliniasem și eu pasajul cu pricina. M-am dus la Zscharnack vreme de doi ani, iar tata nu mi-a mai vorbit niciodată despre acest subiect, nici măcar pe tonul de zeflemea pe care atît de bine se pricepea să-l adopte cînd voia să discrediteze ceva, prefăcînd-se că-i descoperă un element comic. Mi-ar fi putut spune: „Ei, ce mai face Zscharnak, cu doctoria sau cu escrocheria?“. Nu m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ca să se asigure că avea parte de o conversație interesantă În seara aia, În eventualitatea În care ceilalți doi prieteni ai ei, cărora ea le făcuse cunoștință, Ben Cantor și Corinne Sun, s-ar fi plăcut. O incitau agerimea și zeflemeaua, chiar ceva mai dură, iar dacă Domnul Dramaturg era bun la ceva - atunci la asta era bun. Se distrau la nebunie contrazicându-se și desființându-se reciproc. Kitty Începuse să scrie piese de teatru pentru că o amuza, și Îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mai tare chestie, zise ea și făcu o pauză, pentru efect. A venit zilele trecute la mine cu un cadou. Ghici ce era? — Habar n-am. — O pereche de pantofi purtați de la Armata Salvării, zise Diane cu o nuanță de zeflemea În voce. — O pereche de pantofi purtați de la Armata Salvării! repetă Kitty. — M-am dus acolo ca să verific eticheta cu prețul. Un dolar! țipă Diane furioasă. — Haide, haide, intenția contează, Îi făcu Kitty cu ochiul. — Arăt eu a femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aducă un argument estetizant suplimentar - și deosebit de sugestiv în același timp: „L’Italiano, foaia de artă și politică a spiritualului Longanesi, e întotdeauna impregnată de ironia unei aristocrații intelectuale. Desenuri personale, politică fascistă, manifeste jucăușe, prosă de Giuseppe Raimondi și zeflemea multă lîngă puțină doctrină”. În fine, nr. 96-97-98 (cuprinzînd textul lui Marinetti „Incendiul sondei din Moreni“ și reclame ale revistei lui Longanesi) introduce în ecuația afinităților spiritul antiburghez al revistei: L’Italiano, No. 18-19, revistă bilunară, organ al Revoluției fasciste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]