455 matches
-
Simona Vasilache Un rîs săltat, de gnomi năstrușnici, mustește în Poeme-le balkanice ale lui George Magheru, publicate în 1936, la Cartea Românească. Poezii de pămînturi amestecate, și de stări neserioase, luînd canonul peste picior. Fiindcă zeflemeaua și zefchiul sînt pasele pe care le cultivă zeul, neomologat, al acestei părți de lume. Balcaneus, spiritul vagabond și cu piper în vîrful limbii, îndeamnă la potriviri facile de cuvinte miezoase cît cantalupii, aruncate în joacă, și-n contra chestiunilor
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
ton edificat, de undeva de la finele secolului 19; și noi, în anul de grație 2009, trebuie să încuviințăm încă o dată. Cetățean european și patriot român, ca toți junimiștii, Caragiale știe să decojească termenii de crusta lor demagogică. El ia în zeflemea nu Europa, ori țara, ci utilizarea bombastic-frauduloasă a celor două noțiuni. De aici și actualitatea lui, frapantă. După 1989, și România, și Europa au fost introduse în atâtea propoziții goale, circumstanțiale, conjuncturale, încât referentul s-a văzut evacuat dintr-o
După douăzeci de ani by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7490_a_8815]
-
Crișan Andreescu Președintele Traian Băsescu i-a luat la zeflemea pe Victor Ponta și Liviu Dragnea, după intervenția acestora la inundații, în Teleorman. Președintele a comentat ”plimbarea cu barca” într-un interviu acordat Adevărul. "Nu intenționez să merg pentru că ar naște un nou conflict cu Guvernul. Nu fac niciun secret
Băsescu: ”Știi că te poți uda până la chiloți” by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/30913_a_32238]
-
frumos va fi Creatorul lor". Cuvîntul înfățișează însă o ambiguitate. Dacă talentul depinde de inspirație iar aceasta reprezintă un dar al Duhului Sfînt, nu mai puțin cuvîntul poate deveni un instrument demonic, provocînd Celuilalt mari suferințe. Jignirea, batjocura, insulta, ironia, zeflemeaua ce sînt altceva decît factori ai cruzimii ce se manifestă prin verbul demonizat? "Cuvîntul care lovește, rănește și e mai tare, mai dur, mai terifiant decît pumnul, palma, piroanele, biciul cu care îți persecuți adversarul. Cred că Iisus a suferit
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
dintîi susținători ai necesității filtrului critic s-au numărat Mihail Kogălniceanu și Alecu Russo, programul Daciei literare (1840) prescriind critica operelor iar nu a autorilor. Dacă C. Rădulescu-Motru, în Cultura română și politicianismul, credea de cuviință a anunța că rolul zeflemelei care a nutrit plenar spiritul lui Caragiale, alcătuind doar o expresie a unor grupuri sociale ,,neadaptate", s-a încheiat, iar Ștefan Zeletin, în Burghezia românească, vedea în ,,criticim" o mișcare reacționară ce se opunea ascensiunii burgheziei, Emil Cioran preconizează, în
O analiză a fenomenului critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15571_a_16896]
-
cînd îți dai pălăria puțin pe spate/ cu degetul mare adus printre sprîncene/ parcă ai avea ceva de spus de cînd lumea/ dar aștepți mai întîi să aprinzi o țigară/ sau o jumătate de țigară/ după cum te ai cu vecinul". Zeflemeaua sau dramaticul se ascund în situațiile absurde, în naivitățile prefăcute, în dejucarea metaforelor înghețate și refacerea legăturilor între cuvinte: "a trosnit un vreasc/ mi s-a rupt sufletul am spus" (în "prima zi de subașezare"), "rulați cu zid cu tot
Culise și ironii by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16610_a_17935]
-
om preocupat de imaginea pe care o lasă în ochii cititorului n-o poate scrie în veci. Ridicarea de la pămînt în postură verticală e un episod crud de denudare a condiției planturoase. În fond, ce deosebește umorul de calitate de zeflemeaua banală este că primul descinde dintr-o durere, dintr-o vexație sau dintr-o contrariere, în vreme ce, în al doilea caz, motivația stă în distracția comună. De aceea, în fața umorului cu rădăcini în viață, reacția tipică e de trezire suferindă: rîzi
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
văd/ mari adevăruri solide. Îl deschid/ și lucrurile se fac mai mici,/ și văd cu doi ochi/ mai puțin decât cu unul,/ și văd cu doi ochi jumătate/ din cât văd cu unul..." Unii au văzut aici un fel de zeflemea livrescă, ironie și ludic. Alții, dimpotrivă, lipsă de umor, gravitate, cugetări ale unui Dionis grav, fanatic chiar. Versurile acestea pot fi corelate cu altele, dintr-o altă poezie: "Sufeream de alergia singurătății. Luna.../ Dar mereu năvălesc venerabile inerții/ Și gândurile
La umbra nucului în floare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15317_a_16642]
-
folosi, dar nu reușise încă să găsească drumul spre ochii și dibăcia unui făcător de versuri. A încercat chiar să se scrie singur, să se plaseze pe hârtie într-o orgolioasă izolare, ca să atragă atenția, dar a trebuit să suporte zeflemelele celorlalte cuvinte, paginile de dicționar în care se afla pentru moment s-au agitat cu mișcări comice, ia te uită, ce părere aveți?, un cuvânt care vrea să se scrie singur, nu mai lipsește decât să vrea să se și
Adeus, Antonio Olinto! by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6876_a_8201]
-
Temperamental se apropie mult de Paul Zarifopol, căruia P. Constantinescu îi admiră "gustul diavolesc pentru tot ce este subtilitate a expresiei și luciditate a minții", numindu-l "voltairian, în sensul larg al cuvîntului, adică o totalitate de vioiciune, nuanță și zeflemea intelectualizată." Déjà vu, déjà connu! Nu? De altfel, tot o afinitate temperamentală îi unește pe Caragiale (Ion Luca) și pe Arghezi de neobositul lor exeget. Se produce în mod firesc fenomenul de reflexie intelectuală, criticul regăsindu-și oglindit în fiecare
Septembrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14794_a_16119]
-
-l izbăvi pe sultan. Ironia moldoveanului l-a înfuriat atât de tare pe Mohamed încât acesta i-a umilit pe solii voievodului (și chiar i-a întemnițat o vreme), încălcând protocolul diplomatic și autodiscreditându-se astfel în fața curților occidentale, amuzate de zeflemeaua princepelui la adresa sultanului. O altă grilă în cartea lui Ovidiu Pecican ne este oferită prin analiza propagandei interne a principelui moldav cu ajutorul bisericilor și mănăstirilor, apoi prin restaurarea pietrelor tombale pentru a puncta importanța dinastiei Mușatinilor, prin letopisețe, cronici și
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
Doilea Război Mondial, apoi în "mașinăria falică" a Scânteii comuniste din anii 1944-1950, în ziarele postcomuniste Adevărul, Azi și Dimineața (așa cum se prezentau ele în "falsul an de grație" 1990), în "cloaca maximă" de la România Mare, ca și în incendiara zeflemea cu substrat etic de la Academia Cațavencu și de la "ruda" sa, Plai cu boi. În mai mare măsură chiar decât mostrele de limbaj violent xenofob de la România mare, angoasante i se par Ruxandrei Cesereanu scrisorile de amenințare adresate unei personalități a
IDENTITATE ȘI VIOLENȚĂ by Laura Pavel () [Corola-journal/Imaginative/12779_a_14104]
-
decât volume originale. Cu predilecție, comentariile critice la poezia lui Geo Dumitrescu s-au concentrat asupra caracterului ei demitizant. De aici până la folosirea întregului arsenal conceptual al ironiei n-a mai fost decât un pas: (auto)persiflare, cinism, sarcasm, burlesc, zeflemea, bufonerie... Predispoziția pentru o astfel de interpretare a condus la viziunea unui poet umorist, flecar, spirit relativist muntean care ar face o poezie ludică, parodică, în fine, antilirică. O parte din comentatori au trecut însă și dincolo de aparențe. Chiar G.
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
sau bun. Departe sau aproape. Când i-am cunoscut prin 1990, combatanții din ,Emphasis" erau la vârsta când toți porii ar vrea să fie ochi și guri deschise ori când totul e luat parcă prea în serios, și totuși în zeflemea ca într-un calvar donquijotesc. Ar fi rupt un întreg crâng ca să-și prindă la butoniere câte o floare. Mai mult, s-ar fi răsculat instinctual asupra gustului colectiv, ca niște agitatori voluntari ai obiceiurilor neconsolidate. Pe scurt, ar fi
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
au ce învăța și criticii, dar și - mai ales - scriitorii. Pentru că, lucrul se confirmă încă de la primele pagini, autorul Micilor schimbări de altitudine știe să instrumenteze narațiuni expresive pe distanța care separă un rând de celălalt. Fără a recurge la zeflemea, dar deplasând câte un accent ironic acolo unde se cuvine, el generează un registru al diferenței absolut necesar supraviețuirii narative. Folosindu-se de aparenta restricție a paginii de revistă, Răzvan Petrescu împinge pragul și mai jos, propunându-și să creeze
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
-se, fățiș ori subiacent, cu critica ce a conturat un Caragiale echivalat în prezent cu un portret-robot. Altfel spus, contrazicînd marile ei prestigii. De la T.Maiorescu, G.Ibrăileanu, G.Călinescu, T.Vianu, ș. Cioculescu purcede figura unui satiric, ins al zeflemelei incontinente, creator al unei lumi de fantoșe rizibile, al unui guignol autohton. Atitudinea lui Gelu Negrea e tranșantă: o aproape sistematică respingere a înțelegerii moral-depreciative, mizantropice, clădite pe cinism a personajului caragialian, punîndu-se în chestiune „criticismul excesiv al comentatorilor lui
Un dicționar atipic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6407_a_7732]
-
un anumit curaj al noului val feminin în literatură. Cu alte cuvinte e vorba despre niște tinere femei care înțeleg să-și exhibe feminitatea conștiente în același timp de un anumit tip de ridicol la care se expun (scriitoreasă, croitoreasă... zeflemeaua macho-istă va găsi nesfîrșite rime) și pe care și-l asumă, transformîndu-l în atu. Și asta fără să apeleze, cel puțin pînă acum, la o tradiție de filosofie feministă, fără a simți deci nevoia îmbrăcării unei uniforme ideologice ajutătoare
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
soacrei că e suficient de bărbat. Era lansată ideea că Mircea Geoană se află sub papucul nevestei/soacrei. Confirmarea, cel puțin în parte, a venit în ultima zi de campanie electorală, când Geoană s-a dus acasă la Vântu. 3. Zeflemeaua Zeflemeaua desconsideră iremedialbil, spre deosebire de ironie, se arată în manual. Bășcălia anulează respectul și considerația de care se bucură omul politic în comunitate. Traian Băsescu a folosit din plin zeflemeau, în toate atacurile la adresa adversarilor. Ironiile lui Adrian Năstase sau Geoană
10 tehnici din manualul de manipulare folosite de Traian Băsescu pentru a câștiga președinția, în 2009 by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/30943_a_32268]
-
că e suficient de bărbat. Era lansată ideea că Mircea Geoană se află sub papucul nevestei/soacrei. Confirmarea, cel puțin în parte, a venit în ultima zi de campanie electorală, când Geoană s-a dus acasă la Vântu. 3. Zeflemeaua Zeflemeaua desconsideră iremedialbil, spre deosebire de ironie, se arată în manual. Bășcălia anulează respectul și considerația de care se bucură omul politic în comunitate. Traian Băsescu a folosit din plin zeflemeau, în toate atacurile la adresa adversarilor. Ironiile lui Adrian Năstase sau Geoană nu
10 tehnici din manualul de manipulare folosite de Traian Băsescu pentru a câștiga președinția, în 2009 by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/30943_a_32268]
-
respectul și considerația de care se bucură omul politic în comunitate. Traian Băsescu a folosit din plin zeflemeau, în toate atacurile la adresa adversarilor. Ironiile lui Adrian Năstase sau Geoană nu erau înțelese de toți alegătorii, avertizează politologul Alfred Bulai, în vreme ce zeflemeaua este mai accesibilă și prinde la mase mai largi. 4. Omul simplu Omul politic face apel la originile sale simple, la relații de cooperare între egali, identificându-se cu alegătorii cărora le cere sprijinul. În 2009, electoratul educat din mediul
10 tehnici din manualul de manipulare folosite de Traian Băsescu pentru a câștiga președinția, în 2009 by Val Vâlcu () [Corola-journal/Journalistic/30943_a_32268]
-
al literaturii române. Pentru generații întregi de români puri și duri, Caragiale a fost alogenul, berarul cu veleități de scriitor al cărui spirit histrionic putea trece drept talent și al cărui haz grobian ținea loc de cultură. Spiritul liber și zeflemeaua lui Caragiale au deranjat în egală măsură extremismele de dreapta și de stînga (de care zbuciumata istorie a secolului XX românesc nu a dus lipsă) și au produs fobii printre cei care, fără să glumească, își imaginau că România ar
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
și prin animozitățile pe care le-a declanșat. Dovada, un filozof precum Constantin Noica a ajuns, la un moment dat, să recunoască (în Jurnalul de la Păltiniș) că atunci „cînd m-am aplecat asupra românescului am făcut-o, cred, exasperat de zeflemeaua lui Caragiale”. Percepția lui Caragiale în cultura română nu s-a schimbat fundamental nici după „Anul Caragiale”, în pofida numeroaselor manifestări publice, a articolelor și cărților publicate cu prilejul marcării a 150 de ani de la nașterea clasicului. I.L Caragiale a
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
Ion Barbu, spre finele lui ^40 și în răstimpul Rebeliunii, la suprimarea prietenului Vianu (fapt explicat de către fiul acestuia prin "gelozia" poetului față de Ralea, cu care se legase Tudor): enormitate evidență și într-atâta de grotesca, încât fu luată-n zeflemea. E drept că și Baudelaire ceruse, pe ulițele insurecției quarante-huitarde-e pariziene, executarea tatălui său vitreg, solemnul general Aupick. Numai că Vianu era unui din confidenții lui Ion Barbu, ba chiar și exegetul sau, iar nu un tată abuziv (în mintea
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
dedică, boala din 1883 este una neapărat fizică - chiar dacă nu se mai vorbește de sifilis, ca în anii amintiți, se zice de psihoze și alte manifestări similare, și câte și mai câte. Acum, recent, România literară ia un aer de zeflemea textualistă pentru a-l persifla, în glumă, pe Eminescu poetul, deoarece cântă în poeziile sale numai femeia blondă cu ochii albaștri discriminând brunetele autohtone... Eminescu al marginilor este mult mai interesant, mult mai viu. La Vaslui, la Suceava (nu și
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
ironiza lumea, nu fără o... prostuță trufie (...), m-am întrebat cum se explică totuși apucătura aceasta la un om atât de important?... Înțeleg năravul micilor caractere, răcorin-du-se cu câte o chestie, cleveteala eroilor din galeria lui Caragiale... Dar una e zeflemeaua lui Mitică, și alta batjocura unui șef de guvern. Dacă ai ceva noțiuni de drept nu se poate să nu știi că ironie vine din greacă, de la eironeia, care înseamnă întrebare. Or, eironeia, sau întrebarea, a fost unul dintre mijloacele
Cămara secretă a prozatorului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9959_a_11284]