4,773 matches
-
de a trece oastea elenă peste mare. Or, sufletul ei de mamă consideră că Meneleos ar fi trebuit să cunoască această suferință, căci din vina Elenei a pornit războiul troian. Electra nu se lasă mai prejos și-i arată că zeița Artemis i-a poruncit lui Agamemnon jertfa, demonstrându-i mamei că tatăl nu a avut posibilitatea alegerii. Așa cum Clitemnestra a considerat drept să răsplătească omorul cu omor, tot așa Electra se consideră îndreptățită să facă același lucru. Înfruntarea dintre 44
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
și o supun justiției lor arhaice, de aceea orice greșeală este sancționată și rămâne legată nu numai de autorul ei, ci și de descendenții acestuia. Nenorocirea, din clipa în care se produce, trece prin istorie. La sfârșitul trilogiei Orestia, intervenția zeiței Athena va pune capăt suferinței Atrizilor și cercului infernal al justiției oarbe, instituind o formă mai umană, prin crearea tribunalului Areopagului. Această înscriere a personajelor în istoria lor familială explică importanța acordată de Eschil prezentării pieselor sale sub forma unei
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
trăsături în curs de a fi descoperite într-o regiune psihică embrionară 2. Astfel, sfârșitul trilogiei scriitorului american este dominat de o viziune pesimistă asupra vieții, în timp ce în Orestia lui Eschil triumfă optimismul: Oreste este achitat de Areopag, iar Eriniile, zeițele urii și ale răzbunării, devin Eumenide menite să aducă oamenilor prosperitate și fericire. III.3. Muștele de Jean - Paul Sartre Piesa de teatru Muștele (1942Ă, eseul de psihologie fenomenologică Imaginarul, opera sa fundamentală de ontologie fenomenologică Ființa și neantul pun
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
călăuzească, a Început cu Alboiu, apoi l-a luat pe Ion Gheorghe, a continuat cu Păunescu și cu Dinescu, pe Spinoza l-a abandonat repede, considerându-l prea sumbru, a trecut apoi la Camil Petrescu, la Somerset Maugham (Geniul și zeița, din păcate) și aidoma s a oprit la Nichita Stănescu, la Nietzsche (degeaba), la Marin Preda... Fiara acestei obsesii trebuia să se exprime. Degeaba o disprețuia pe Violeta, fiindcă oricum cuvintele lui nu puteau nimic În preajma ei - iar tânăra Îl
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Djuna a pastrat tradițiile înaintașilor ei.Tradiția spune ca morții să nu fie supuși autopsiei.Este una din legile vechi ale cetații Babilon și ale cetății Ninive.Medicii din Mesopotamia erau foarte pretuiți și ocrotiți de zeii Ninazu și Ninigazak. Zeița Bau vindeca bolnavii punând mâinile deasupra lor. Un episod din cariera ei l-a constituit vindecarea unui copil grav bolnav.Niște viruși îi atacaseră centri nervoși ai vorbirii și acesta nu putea articula niciun sunet.” L-am așezat pe copil
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
pufnit tolerantă: — „Futută și răsfutută“... în ce mitologii trăiești, dragule? Când și-a închis sutienul la spate, sutien nepotrivit cu chiloții - căci purta doar lucruri desperecheate ‒, s-a transformat o secundă, căutând să nimerească copca dindărăt, într-o figurină de zeiță fără brațe, una din alea cu țâțe conice împinse înainte care ornau prora corăbiilor antice. Mi a văzut privirea. A rămas așa, între cearșafuri, mâinile la spate, ciungă o clipă. — Semăn cu Manneke? Manneke sau Manneken Pis, așa îl botezase
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
OMUL Zeii erau În mare petrecere, căci baiatul unuia dintre ei Împlinea zece ani, aflându-se la pragul dintre copilărie și bărbăție. Zeii, cu coroane din ramuri verzi pe cap, și Înfășurați ăn mantii albe, se odihneau lungiți pe fotolii.Zeițele aveau părul despletit În care Își prinseseră flori ireale și purtau rochii lungi și vaporoase. Cu toții mâncau ambrozie și ascultau muzica unei harfe. Aniversatul primise fel și fel de daruri, Însă În zâmbetul lui se citea o undă de tristețe
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Și tare mult Își dorea o floare albă. Într-o după-amiază, pe când se afla la vânătoare, zmeul văzu Într-o dumbravă o fata deosebit de frumoasă. Nici lui nu-i venea a crede că e adevărată. Se Întrebă: o fi vreo zeiță? Fata avea straie lungi de un alb strălucitor, părul de culoarea mierei Îi ajungea până la brâu, iar ochii albaștrii Îi străluceau blând. Zmeul Îi ascultă cântecul și rămase fermecat de glasul ei melodios. Glasul ei Îi aduse aminte de glasul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Ia doar lucrurile pe care le-am cumpărat cu propriii mei bani de buzunar. Nici măcar unul dintre fleacurile pe care le-am îngrămădit în fața lui nu se putea amaneta. În primul rând, o mână de ghips. Era mâna dreaptă a zeiței Venus. O mână ca o dalie înflorită, o mână foarte albă, delicată, fără palmă. Venus pe piedestal. Exprima atâta rușine, de parcă înceta să mai respire. Expresia de pe chipul ei sugera momentul în care a fost văzută de un bărbat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Geamlîc (1988) și, postum, între timp (1990). Ce e Huzurei-Țăndărei în proza lui Paul Georgescu? Un loc pustiu, toropit de vipie, cu oameni lingavi, mereu nădușiți de căldură, mișcîndu-se alene de la o cîrciumă la alta, printre muște, ghiozuri și închinîndu-se zeiței atotputernice care este siesta: "la diuseor dă la vi!" - iată ce caută și, culmea!, găsesc cei din Huzurei, locul unde se poate ajunge la "disoluția timpului". Asta numai în aparență, pentru că Huzurei este "cetatea vie" a vremii (începutul secolului trecut
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
și niciodată în regim exclusiv. Atunci am primit aprobarea ei, cu vreo câteva sfaturi practice. Această bunică avea să joace un rol hotărâtor în viața mea. De când mi-a spus cum m-am născut, pesemne că am socotit-o o zeiță tutelară. La cincisprezece ani și nouă luni m-am mutat în casa ei, ceea ce ne-a apropiat tot mai mult. Controlându-mi amorurile premature, se despăgubea astfel de libertinajele Răposatului ei. Nu că înfățișarea mea fizică sau înclinațiile mele de
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
erudiție, la trimiterile din acest joc de cuvinte. Dar nu există poezie în absența experienței poetice. Ea poate fi aceea a unui afect - mânia, de pildă. La urma urmei, poezia occidentală începe odată cu mânia lui Ahile, care declanșează Iliada: "Cântă, Zeiță, mânia ce-a-prinse pe-Ahil Peleianul... Acesta este un afect. Poemul este spunerea și transfigurarea acestui afect printr-o lucrare a limbii asupra ei înseși. Fundamental. Nimic altceva. A ieși în afara acestui cadru înseamnă a ieși din poezie. Sau, sub forma unei
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
publicat în Orizontul, nr. 7, din 11 februarie 1926: "Sunt amintite scrierile grecești despre legenda potopului din timpul lui Deucalion, aparținând lui Hellanicos, Pindar, Aristotel, Platon, Apollodor. Autorul analizează textul lui Lucian (secolul al II-lea d. H.), intitulat Despre zeița siriană. Din literatura bizantină, Constantin V. Predeanu traduce mai multe poeme ale Sfântului Grigore de Naziauz. Din literatura greacă modernă sunt traduși îndeosebi Costis Palamas, Lambros Porfiras, Stefanos Dafnis, Grigorias Xenopulos. De o maximă utilitate este Indicele de nume de la
Literatura universală - în periodicele românești by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9159_a_10484]
-
pentru micul erou, să se certe cu maică-sa, leoaică în toată puterea cuvântului, dominatoare și inflexibilă. În urma unor crize materne, situația domestică pare desprinsă dintr-un reportaj de front. Vinovatul de-o șchioapă se refugiază cât mai departe, iar zeița mâniei nu mai comunică cu el decât prin intermerdiari... Nu peste mult timp, împricinatului începe să-i miroasă, vorba ceea, a catrință. Începe epoca lui, minunații ani '60 despre care vorbește, acum, "aproape cu voluptate". O etapă "catifelată și înmiresmată
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
se află în indescriptibil, acea caracteristică a infinitului care nu poate fi inclus în limitele realității imediate, și care depășește întotdeauna posibilitatea percepției sau a explicației. Am înțeles că este așa, și am ajuns s-o consider un fel de zeiță a naturii, întruchiparea absolută a ceea ce înseamnă viață. A sta în preajma ei este dificil și încântător în același timp, pentru că ea inspiră mereu afecțiune și e nevoie mereu de un efort doar ca să nu te apropii pur și simplu, simțind
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
căutarea solzilor de dinozaur, nu știu... Uneori, încearcă să pună un scut invizibil pentru a nu percepe eu gândurile sau dispoziția ei... și atunci, ochii ei au ceva ca o lumină rece și tăioasă, dar asta tot pentru că este o zeiță și are dreptul să decidă... Și în prezența ei eu simt mai mult decât pot explica, întotdeauna, dar nu era asta ideea principală, pentru că oricum nu știu dacă sau ce anume aș fi eu în ochii ei... e o întrebare
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mie tot mi s-ar fi părut întocmai minunat... o și vedeam umblând liberă prin livadă, sau pe câmp, ocupându-se de plante și de vietățile naturii... chiar familiaritatea și neformalismul apariției ei mi-au confirmat că era o adevărată zeiță a naturii, o apariție deghizată în ținută modestă, pentru a merge nestingherită prin acea zi a verii, în directă armonie cu crângurile înfrunzite, intensitatea energiei care plutea pretutindeni în jur și plantele care se întindeau spre asfaltul prăfuit al șoselei
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
se transforma când era și ea acolo... era ceva inevitabil, care se petrecea de la sine... Ea deținea această forță a unui fenomen absolut fantastic, aproape ireal - pentru că realitatea nu mai era aceeași, atunci când apărea ea. Iasomia era un fel de zeiță nedeclarată, în felul său insesizabil, și capacitatea ei de a schimba realitatea era un adevăr care se petrecea chiar fără să facă ea nimic anume, absolut nimic în mod special, numai prin faptul că se afla într-un anumit loc
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
mira nimic la ea, acum. Mi se părea absolut firesc, ceva de la sine înțeles, implicit benefic, neîndoielnic și preferabil ca ea să aibă grijă de orice fel de ființă sau să știe cum să procedeze cu orice vietate... doar era zeiță a naturii, desigur că știa aceste lucruri... O priveam cu admirație cum ținea puiul de tei, care deja se înviorase și prospera, influențat imediat de energia ei călduroasă, viața însăși îl luase în grijă, și aveam convingerea că avea să
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
de un ciot de copac. Acum puteți să treceți, dar mai repede, ne-a anunțat ea. „Trebuia să mă gândesc eu la asta”, mi-am spus, însă nu mam mirat că ea avusese ideea înaintea mea. La urma urmei, era zeiță, în felul ei aparte... și se descurca mai bine în acele locuri, natura era domeniul ei absolut... Hamsterii au trecut unul după altul, apoi Portocala în urma lor. Ghidușa a venit lângă mine și m-a luat strâns de braț, ascunzându
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
lumina absolută a zorilor... era doar ceva indescifrabil, opac și îndepărtat, și fără vreun înțeles anume. Era ceva care nu-mi spunea nimic. M-am întrebat ce se întâmplase, de ce devenise o persoană obișnuită, de ce nu mai avea atribute de zeiță a verii, dacă doar cu câteva momente înainte fusese altfel... nu mi am explicat această schimbare. Așa cum nu mi-am explicat nici de ce dispăruse Ghidușa. Sau ce era cu podul de raze, dincolo de care Iasomia nu mai voia să meargă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în urmă, însă acum, uitându-mă înapoi, n-am mai zărit mare lucru... se lăsase o ceață incertă peste lac, și nu se mai vedea malul celălalt deloc. „Poate eu am inventat totul”, m-am gândit. „Poate am inventat această zeiță a naturii ca o apariție a verii, poate mi-am închipuit că am ajuns aici..., poate mi s-a părut că acei copii au venit cu mine, poate mi-am imaginat că am ajuns la un tărâm fantastic” ... și poate
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ațintite asupra noastră. Iasomia era acolo, ceea ce m-a surprins ca întotdeauna, zăpăcindu mă pentru o clipă, însă m-am dezmeticit imediat, mai repede ca alte dăți. A zâmbit oarecum la vederea noastră, ceva în ochii ei îmi reamintea de zeița verii care ne însoțise la începutul drumului, însă impresia a durat numai o secundă, pentru că acea lumină a fost apoi ascunsă aproape complet de o atitudine nepăsătoare și rezervată, ca și cum s-ar fi ferit să lase să se înțeleagă că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
iar ea și-a ferit privirea în primul moment, apoi ochii ei m-au privit direct, cu o lucire rece, aproape necruțătoare, avertizându-mă, de parcă m-ar fi ținut la distanță, pe mine și percepția mea care o transforma în zeiță... atitudinea ei decisă și rezervată mi-a transmis certitudinea că într-adevăr voia să rămână ascunsă, prefera să treacă drept o persoană obișnuită, și poate să uite chiar ea însăși că viața însemna mai mult, în totalitatea adevărului său miraculos
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
fi încercat, n-avea cum să ia înapoi faptul că participase la acel basm adevărat, și faptul că eu aflasem că ea avea capacitatea de a fi mai mult decât o persoană ca oricare alta: eu știam că este o zeiță a naturii, chiar dacă încerca acum să lase impresia că totul fusese doar un vis întâmplător și că n-ar fi existat mai mult în jurul nostru decât banalitatea unui univers fără miracole... că nu exista nimic din infinitul acela senin care
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]