374 matches
-
aruncat un ochi către fotografia pe care o ținea pe televizor. Stătea acolo de atât de multă vreme încât deja nici nu o mai vedea. Dar emoțiile provocate de mesajul telefonic au făcut-o să o ia și să se zgâiască la ea de parcă ar fi căutat indicii. A observat, ca de fiecare dată, că Mike Kennedy fusese un bărbat arătos. Chel și înalt, zâmbea către aparat, cu părul creț rămas lăsat să cadă peste gulerul cămășii. Era amuzant pentru că, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o simțise începând cu seara de sâmbătă se dizolvase într-un râs nervos. —Bărbații, aprobă Lisa, ușor amuzată. Pentru un moment, ambele au simțit nevoia să se uite la Kelvin, care stătea în mijlocul camerei, scărpinându-se încontinuu între picioare și zgâindu-se în gol. Părea atât de masculin, încât, atunci când s-au uitat una la cealaltă, au pufnit într-un râs convulsiv. Spasme de veselie au umplut sufletul Lisei. Ceea ce a binedispus-o în asemenea hal, încât și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ci Mai. Tocurile ei erau enorme, iar șoldurile minuscule. Dar nu la fel de mici precum talia. Ashling era înnebunită de invidie și de admirație. Mai părea atacată de tăcerea completă care trona în birou și de felul vinovat în care se zgâia toată lumea la ea. —Jack este? Tăcerea persista. Nu, bombăni domnișoara Morley, ștergându-se la gură pentru a îndepărta orice urmă de mustață lăsată de șampanie. S-a dus să îi pună la punct pe cei de la postul de televiziune. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
depinde de vreme. Dacă nu voi putea merge la canotaj, o să stau să mă uit la casetele cu Star Trek. —Star Trek? Păi, deci, trăiește mult și prosperă, îl încurajă Ashling, încercând să imite salutul vulcanian din degete. Jack se zgâia tâmp la ea. Ilogic, căpitane Repară-Tot. Nu o să prosper deloc weekendul ăsta. —De ce nu? Dintr-odată rușinat, el recunoscu: — Nu se poate să nu fi observat că prietena mea era nervoasă. Ashling nu se putea abține. Cuvintele ieșiseră înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în blugi și tricouri. Așa că și-a aruncat picioarele în niște sandale înalte, și-a spus că arată genial și se postă în capătul scărilor ca o vedetă de cinema care își făcea apariția. —Cum arăt? Toată lumea se adunase jos, zgâindu-se la ea. A urmat o pauză mută. —Fabulos, spuse Ashling, un pic prea târziu. Ted avea gura căscată de admirație în timp ce privea cum picioarele lucrate ale lui Clodagh coboară scările. —Dylan? întrebă Clodagh. —Fabulos, spuse el, ca un ecou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ciocolată la muncă, pe când răsfoia niște hârtii, numele lui i-a sărit în ochi. Era menționat într-un material despre cum sunt văzuți comicii irlandezi în Marea Britanie. Literele dansau amețitor pe pagină în fața ei - MaRcuS. Este prietenul meu. Ashling se zgâia intens la literele mici și negre, mișcată de valul cald de mândrie pe care îl simțea. Val care a început să se evapore în câteva secunde. Sau nu e? Faptul că Lisa intrase brusc în criză însemna că toată lumea trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
religioase. Consternat, Scribonius Libo îl așteaptă să-și continue ideea. În schimb, Gallus îi zâmbește cu un aer încântat. — Mulțumește zeilor că de când Augustus a venit la putere poporul roman nu mai are suveranitate în domeniul dreptului penal. Libo se zgâiește neîncrezător la el. — Ce vrei să spui? bolborosește tulburat. Cine are atunci pu terea? — Principele! râde gros Asinius Gallus. Se uită la mutra descumpănită a celuilalt. Greu de cap, bivo lul ăsta! Îl lămurește cu o bunăvoință condescendentă: — Toată justiția
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
orbitor al crinului la galbenul șofranului și la roșul aprins al trandafirului. Face o plecăciune adâncă în fața lor și grăiește cu o voce ușor cântată: — Tigrul trăiește în ținuturile hyrcanilor și ale indienilor. Pusio uită instantaneu de tigrișori și se zgâiește fascinat la man tia lui, atât de neagră și de lucioasă, încât te orbește cu strălu cirea-i întunecată. Aruncată aparent neglijent pe trup, trece pe sub brațul drept, pentru a urca până la umărul stâng, de unde mar ginea - formând un nod - îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ridică semeț capul. Nu poți urma și pe Domnul, și pe Baal. — E târziu, face panicat Vittelius. Rufus se smulge din gânduri. — Gata cu hârjoneala! urlă din toți rărunchii. Trecem la ar mele adevărate! Se uită în jur: — Ce vă zgâiți la mine ca proștii? Dacă eu am fost reținut cu treburi, puteați să vă faceți încălzirea și singuri, nu să vă bazați doar pe protecții oculte și magice. Mânia înfrânată mocnește în el. — În schimb, ați preferat să vă flenduriți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
luni, Michael ne-a anunțat că va aduce aici Întreaga familie, drept cadou-supriză de ziua nevesti-sii. Ei au sosit ieri, iar Linda nu știe că noi, ceilalți, vom apărea În seara asta, la cina aniversară de la The Cliff. Tom se zgîiește copleșit la ecranul TV imens, cu plasmă, situat față În față cu canapeaua din apartamentul nostru, apoi dă fuga În dormitor. — Mami! strigă el Încîntat. Tati! Mai e și aici un ecran gigantimens. Putem să ne uităm acum? Putem, tati
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
trece fără incidente. Bobby se plictisește să stea la fereastră. Simte nevoia de aer, de spațiu ca să gândească, așa că îmbracă o jachetă subțire, își înnoadă o cravată la gât și iese la plimbare. Imediat ce ajunge afară, simte diferența. Lumea se zgâiește la el și o dată sau chiar de două ori, bărbații încearcă să-i blocheze calea, până când el le vorbește sau altcineva îi oprește să-l mai asalteze, explicându-le cine este. Nu este bine să arăți a englez în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Apropo de sprinturi, tocmai a venit Gus Bain, roșu la față, de la Crawford’s, aducând rulourile cu cârnați. Le Împarte prin jur, arătând ca o sulă de rezervă la un simpozion al curvelor, În vreme ce Toal Își Începe ședința. Niddrie se zgâiește ca de obicei dezaprobator, ca un ticălos ce e. Bășina mea a plutit ca o boare Înspre el. Asta și voiam! O alungă dând ostentativ din mâini și crede că e vina cretinului de Toal! Toal de ridică În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu sfială de ușă, o deschise mai tare, își miji ochii și... ce să vezi? Episodul 5 UN HAREM MODEL Intrând pe ușa mascată de trupul superb al unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau dulci sunete de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. într-un colț, așezat pe perini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cum orașul este mic, piesele de teatru sunt (și) niște evenimente mediatice. E preferabil ca lumea să te vadă, iar pentru aceasta cel mai bine este să intri în sală printre ultimii, pentru ca toată lumea bună (cuminte), așezată să se poată zgâi la tine. „Uite-l și pă băiatul profesoarei de engleză cu soția, am auzit că are un băiețel sau o fetiță de 3 ani, lucrează pe undeva pe la Ploiești dar nu câștigă mult, parcă e la Stat, Florin al meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
unui vânzător ambulant invadă dintr-odată Încăperea: „Mandarine... Mandarine proaspete, parfumate... “ — OK, dă-i Înainte cu strigatul, mormăi Zeliha ca pentru sine. Nu-i plăcea tăcerea. De fapt, o ura din tot sufletul. Nu o deranja faptul că oamenii se zgâiau la ea pe stradă, În bazar, În sala de așteptare a cabinetului medical, ici și colo, zi și noapte; nu o deranja faptul că se uitau, se holbau prostește la ea și o măsurau din cap până-n picioare de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pâlpâiau. Pe partea superioară erau montate două supape de presiune și trei pistoane; și mai erau o serie de dungi și dreptunghiuri argintii, pe suprafața exterioară din stânga. Nu semăna cu nimic din ce mai văzuse până atunci. — Interesant, făcu Harry, zgâindu-se la cub. Cred că e vorba de un soi de memorie optronică. Așa ceva nu s-a construit Încă la noi. Atinse benzile argintii exterioare. — Nu e vopsea, e un material plastic. Probabil ceva care se poate citi cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
tip“? interveni Beth. Oh, Beth! — Poate că „Jerry“ vine de la Geraldine. — Nu Începe iar, Beth. SUNTEȚI ENTITATEA MADE ÎN USA? — Răspunde-i, zise Barnes. DA, SUNTEM. CINE EȘTI TU? o pauză lungă urmă și apoi: SUNTEM. — „Suntem“ ce? zise Barnes, zgâindu-se la ecran. — Hal, ia-o mai ușor. Harry tastă: NOI SUNTEM ENTITĂȚI DIN USA. CINE EȘTI TU? Răspuns: ENTITĂȚI = ENTITATE? — E păcat că trebuie să vorbim În engleză, spuse Ted. Cum o să-l Învățăm pluralul? Harry tastă: NU. SUNTEȚI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
stătut cât mi-a fost ziulica dă lungă cu terfeloaga În ghiare. Iera de mai mare bășcălia, mă bungheam la cinci minute o dată cu ochii roată În orlogiu, să văz dacă mai puteam hali alt ceai; nu știu dă ce mă zgâiam, că orșcum trebea să-l dau de-a valma pă beregată: gâtu mi-erea secetă dă uscat și tot cerea udătură. Cu toate că așteptasem ca fata mare la măritat ora Încercării, am ajuns târziu la Retiro și a tret să iau mărfaru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bine să cârdășește cu mandea și se dă singură În lanțuri. Da, când ni-era lumea mai cu spor, a băgat un far În Limardo și-a lovit-o trăznetu, când a băgat geana pă lăturile lui nelipăite. Limardo să zgâia la ea de parcă pân-atunci n-ar mai fi dat ochi c-o creștină; ie beton: șpionu să da căpos să-i tragă În pozna dân lumina ochilor ficsonomia iei dă neuitat. Vrăjala, puhoi dă omenească, da jmecheră dă simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a dat despot și mi-a băgat cu coraj pă gât gălușca care o să ț-o recit, chiar d-oi da stocurili dă bulcă cu unt care-mi blochează fălcile pă simple sorbituri dân uafeaca mea. Și, căscând, ș-a zgâit vizualii la clopoțelu care i-l arătam: — Nu te lua după moaca mea d-acu - cu panamaua dă la Pazvante chioru și costumu cârpăcit - că io am tot bătut drumuri care când ie șes unde duhnește vieru, când ie han
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Tristel, că n-a priceput bine ce-a fost. A doua zi, care iera sâmbătă, n-am mers cu acelaș tren; probabil că ne-am dus unu mai devreme și altu mai târziu, mă-nțelegi? După prima siestă, m-am zgâit În calendar și mi s-a aprins sub bască gându că duminică iera ziua mea dă naștere. Martor Îmi ie și blidu cu empanaditas care dă fieștecare dată madam Aquino Derisi are fineța să mi-l aducă plocon, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
alcătuit din mirosul de tutun tare și de piele și din sunetul comentariilor la curse, cu crescendoul lor plin de suspans, o făcea pe Fran să se simtă în culmea fericirii. Se așeză între două bătrânele care stăteau cu ochii zgâiți la televizorul prin satelit. Twinkle Toes nu părea să aibă șanse de câștig, dar Fran știa bine că nu trebuie pună la îndoială autoritatea tatălui ei când era vorba de cai. Însă de data asta se părea că Ralph se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
suporta mirosul animalelor, din care pricină căuta mereu o altă casă în care să ne mutăm. În schimb, eu mă grăbeam să dau fuga la gardul care ne despărțea de platoul unde își așezase circul uriașul său cort și mă zgâiam printr-o spărtură, așteptând să fie scoși leii și tigrii la plimbare. Călcîndu-mi peste mândrie, m-am rugat de câteva ori să mă ducă într-o seară la spectacolul anunțat cu afișe mari. Tata m-a privit de fiecare dată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aici, că doar n-o să mătur în fiecare zi după voi, ia faceți bine și ștergeți-vă pe picioare, nu mă obligați să vă strig de două ori la masă, gata restaurantul s-a închis, și tu, Daniel, ce te zgâiești la mine? poate vrei să-ți ard una... Conflictul meu cu tata s-a extins, cuprinzînd-o și pe Luchi, ceea ce a spart buba. Tata se văicărea acum din ce în ce mai des că nu știa cum să procedeze cu mine și într-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în dreptul circului. Spectacolul se terminase, iar uriașul cort de pânză era cufundat în întuneric. M-am strecurat înlăuntru, neobservat de nimeni, și găsind o cușcă liberă, deschisă, m-am culcat în ea. Dimineața, când m-am trezit, un îngrijitor se zgâia la mine. Credea că visează probabil. Era atât de caraghios cum stătea înțepenit, cu ochii holbați, încît i-am făcut semn cu mâna. Atunci a luat-o la fugă și a revenit cu alți îngrijitori. Ce a urmat a fost
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]