798 matches
-
curând unul de celălalt, dar într-un chip vioi, copilăresc, fără să încercăm, în acele zile de început, emoții adânci, după câte îmi amintesc. Emoțiile au început cam pe la doisprezece ani. Întâi ne-au nedumerit, ne-au uluit. Ne-au zgâlțâit așa cum terierii zgâlțâie șobolanii. Dacă aș spune că eram “îndrăgostiți“, cuvântul acesta vag și uzat n-ar exprima nimic. Ne iubeam unul pe celălalt, trăiam fiecare în celălalt, prin celălalt, pentru celălalt. Fiecare dintre noi era celălalt. Și de ce zvâcnea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
celălalt, dar într-un chip vioi, copilăresc, fără să încercăm, în acele zile de început, emoții adânci, după câte îmi amintesc. Emoțiile au început cam pe la doisprezece ani. Întâi ne-au nedumerit, ne-au uluit. Ne-au zgâlțâit așa cum terierii zgâlțâie șobolanii. Dacă aș spune că eram “îndrăgostiți“, cuvântul acesta vag și uzat n-ar exprima nimic. Ne iubeam unul pe celălalt, trăiam fiecare în celălalt, prin celălalt, pentru celălalt. Fiecare dintre noi era celălalt. Și de ce zvâcnea în această contopire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un strigăt animalic de durere chinuitoare. După care urmă un vaiet înăbușit, cutremurător, și Hartley căzu pe o parte, ținându-se de gât și trăgând cu furie de halat, ca și cum se sufoca. Vaietul se transformă într-un icnet care-i zgâlțâi tot trupul și, o clipă mai târziu, se lăsă pradă unei crize de isterie. Am sărit în picioare și am privit-o îngrozit. Atunci am înțeles ce-a vrut să spună Titus când a specificat: „E înspăimântător și ține să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Am strigat la ea: “încetează, încetează, încetează!“, simțeam că dacă mai continuă un minut în plus, am să înnebunesc pe loc, simțeam că trebuie s-o fac cu orice chip să tacă, chiar dac-ar fi s-o ucid; am zgâlțâit-o din nou, am zbierat la ea, am alergat la ușă, m-am întors. N-am să uit în viața mea imaginea fioroasă a acelei fețe, a acelei măști, ritmicitatea barbară, continuă a țipetelor... În cele din urmă a încetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu Titus“. Venisem să-l văd pe James cu scopul de a-i grăbi plecarea, și hotărâsem să nu-i povestesc nimic despre crima lui Ben. Ar fi fost o revelație prea interesantă. Dar acum mă simțeam ispitit să-l zgâlțâi puțin din seninătatea lui. În timp ce reflectam la toate acestea, i-am spus: — Am de gând să-l adopt pe Titus. — Să-l adopți legal, crezi că se poate? — Da. (De fapt, habar n-aveam.) Și vreau să-l ajut să-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
beznă, pâcla se lăsa mai curând ca un nor, întunecând orice dâră de lumină pe care ar fi putut-o oferi cerul crepuscular. Cădea o ploaie măruntă și cu toate că vântul nu sufla puternic, casa părea să se hurduce, să se zgâlțâie, să clănțăne, dârdâind și scârțâind și încordându-și mădularele, ca o corabie de lemn. Auzeam chenarele ferestrelor pârâind, perdeaua de mărgele clincănind, ușa din față trosnind, și o vibrație ușoară, ascuțită, a cărei sursă, după numeroase căutări, am descoperit-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu luăm atitudine, voi sunteți bătrâne, nu? Și știu că mama s-a supărat pe mine, că am ales să intru la izolator, cu celelalte. Și vreau să spun că a venit comandantul, m-a luat de piept, și mă zgâlțâia, că dacă m-ar fi lovit de paturile de fier, acolo rămâneam lată, că el știa că eu am fost în dispensar, și ce căutam între astea, care, mă rog, au luat atitudine... Și de-acolo am fost dusă la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de la catedră din motive politice, părăsește lumea În 1907. Jumătate de secol mai târziu avea să reînvie Într’un element obținut, culmea ironiei, prin transmutație. Este elementul 101, adică Mendeleeviul. „Radioalmanah“, 27 ianuarie 1996, ora 17,37 2. Pământul se zgâlțâie; nu și viața Terra Își duce viața, căci Într’adevăr trăiește, pe mai multe plane, căpătând aspecte geofizice, geochimice, biologice, desigur și spirituale și... cine mai știe? Să le luăm pe rând. Cauză sau consecință a vieții planetei, ea e
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o formă perfectă. Perfecțiune sinonimă cu un cuvânt drag mie, negentropie, și care emană. Printr’un biocâmp atât de puternic Încât poate deturna psihicul oricui ar intra. A dovedit o Abd-al-Latif - un cronicar arab din secolul al XIII-lea - care, zgâlțâit de frică, nu știa ce să mai facă spre a ieși. Altul sunt animalele de deșert care, pentru a fi mumificate de puterea piramidei, au trebuit să moară; un animal care, În situația limită a Înfometării, nu găsește ieșirea nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Că motoarele tremurau continuu, iar curelele de transmisie plescăiau ca o mie de broaște care săreau disperate în baltă, era normal. Nu era anormal nici faptul că geamurile halei vibrau și, din când în când, plesneau. Normal era să se zgâlțâie, să se clatine, să iasă din țâțâni și să sară din șuruburi toate: și motoarele, și pupitrele de comandă, și ușile. Dar nu și Vasile B. Din cauza tremuriciului general, simțea cum i se zguduia ficatul, cum îi clănțăneau dinții dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
al exploziilor succesive. Capul mă durea îngrozitor, urechile îmi vâjâiau și îmi țiuiau: nu mai auzeam nimic. Mă gândeam că am rămas surd. O teamă animalică, disperată m-a cuprins și trupul a început să vibreze ca și cum ar fi fost zgâlțâit de impulsuri electrice. Îmi era rău, aveam frisoane. Tranșeea se umpluse aproape un metru de pământ. Praf și țărână aveam peste tot corpul. Cu un efort disperat am reușit să ieșim din pământul prăvălit peste noi. Ochii mă usturau cumplit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
venite din zonele cele mai adânci ale ființei sale. Cu mâinile încleștate pe stinghia scării fixe ce ducea spre pod, își rezemase capul de marginea ei, pe când trupul lui mare și frumos era străbătut de convulsii incontrolabile. Umerii i se zgâlțâiau, iar omoplații se mișcau parcă ar fi fost acționați de un cutremur devastator. Unde era omul puternic și tare ce nu se temea de nimic? Fusese învins de un adversar superior: Moartea. Cu fața boțită și schimonosită de plâns era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Jidanul cu barbă roșie/ Duce pe Dracu’ la poștie ;/ Jidanul cu barbă neagră/ Duce pe Dracu’ la iarbă” <endnote id="(3, p. 13)"/> ; „Măi jidane, barbă mare,/ Măi jidane, barba ta/ Face Dracul bidinea,/ Bidinea de văruit,/ Barba ta de zgâlțâit” <endnote id="(162, p. 173)"/>. „Barba ta de zgâlțâit” nu este doar un vers ludic și gratuit, inventat de copii, ci și reflectarea unei triste realități sociale. Domnitorul Moldovei Mihail Sturdza a semnat În 1847 un ofis care le impunea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Jidanul cu barbă neagră/ Duce pe Dracu’ la iarbă” <endnote id="(3, p. 13)"/> ; „Măi jidane, barbă mare,/ Măi jidane, barba ta/ Face Dracul bidinea,/ Bidinea de văruit,/ Barba ta de zgâlțâit” <endnote id="(162, p. 173)"/>. „Barba ta de zgâlțâit” nu este doar un vers ludic și gratuit, inventat de copii, ci și reflectarea unei triste realități sociale. Domnitorul Moldovei Mihail Sturdza a semnat În 1847 un ofis care le impunea evreilor să renunțe la portul lor tradițional (caftan, straimel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Civile, călătoream pe gratis. EN LOS DOMINIOS DE LA PACHAMAMA Pe tărîmurile Pachamamei PÎnă la ora trei dimineața, păturile poliției peruane Își demonstraseră valoarea, Îmbrățișîndu-ne cu o căldură care ne-a repus pe picioare. Apoi, cînd polițistul de serviciul ne-a zgîlțîit pînă ne-am trezit - căci mergea un camion pînă În Ilave -, ne-am văzut În trista situație de a fi nevoiți să le lăsăm În urmă. Noaptea era splendidă, chiar dacă era Îngrozitor de frig, iar nouă ne-a fost acordat privilegiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
America ar face bine să se pregătească pentru așa ceva. Americii i se va arunca mănușa, dar, insistă el, Îi va face bine, pentru că Întotdeauna ne descurcăm cum trebuie doar atunci când ne confruntăm cu greutățile. În timp ce părăseam campusul Infosys și mă zgâlțâiam În mașină pe drumul de Întoarcere către Bangalore, nu puteam să-mi scot din cap chestia cu „Terenul de joc este În curs de nivelare“. Ceea ce spune de fapt Nandan, m-am gândit eu, este că terenul de joc se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
B: [DA↑ A: m-a sunat DOINA și mi-a zis de cuTREmur. CUM a fost. cât de mare. B: MAaaMĂăăă draaagă ! doa:mne dumnezeule. da’ CHIAR că nu vă mai SPUN niMIca. ă eram pe canapea. scriAm. și s-a zgîlțîIT CANApeaua cu mine. și când A: [da. Aha. B: [m-am dus în dormitoor după un minut așa. încă se mai mișca LAMpa. A: îhî:m. pînă la ea a ajuns cu TOtu altfel. B: îm A: și PÎnă la
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
lupii care au mîncat un om. Ei umblă pînă la miezul nopții. Trimis Să nu te excrementezi pe marginea drumului, căci se poate întîmpla ca cineva, făcînd „de trimis“ [un descîntec] cuiva, să te apuce pe tine și să te zgîlțîie. Tunet Cînd tună, pușcă Sf. Ilie după draci. Tunetele sînt vaietele scoase de duhurile rele cînd Dumnezeu, la aprinderea făcliilor, le gă sește cînd scapără, apoi le săgetează. Cînd tună, merge Sf. Ilie la plimbare cu trăsura lui cea mare
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de sforăituri și horcăieli sonore și stranii. Ori de câte ori Pușcașu V. auzea acest zgomot, îl trezea pe Bogdanovici, ziua sau noaptea, îl înjura, îl bruftuia, uneori îl călca în picioare. Când nu se mai obosea să se ducă personal să-l zgâlțâie, îl punea pe altul să-l trezească și-l înjura dela distanță. Pentru Bogdanovici, groaza de Pușcașu V. era un coșmar continuu 1. Pop adaugă că Țurcanu se interesa mereu de soarta lui, așa încât era clar că presiunea exercitată de
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Țurcanu i-a ordonat lui C.O. să joace pe cârpa udă pentru a se curăța, în timp ce el se uita la celelalte victime din cameră pentru a observa efectele spectacolului. Mai târziu l-a apucat iar de guler, l-a zgâlțâit și l-a trântit de perete, cerându-i să se „țină pe cotonoage” dacă nu vrea să îl joace iar în picioare. Țurcanu îi cerea să dea detalii despre „haremul surorilor de cruce”, însă O. se încăpățâna să nu vorbească
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
aveți în grajd? Femeia lui Neagu a început să se bâlbâie. Toate au fost auzite de cei doi. Nicolae Petrașcu a proptit ușa cu o furcă și ei s-au strecurat pe ușa din fundul grajdului, în grădină. În timp ce jandarmul zgâlțâia ușa, care în câteva minute a cedat, apoi a cercetat grajdul și fânul. Ei au fugit prin grădină până la șanțul din fund, care era un obstacol greu de trecut. Horia Sima, cu un salt spectaculos a ajuns la partea de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fiecare pagină scrisă de Romul Munteanu se simțea o gîndire care voia să fie obiectivă, un producător de idei prea puțin sau deloc dispus la speculații sterile sau afirmații generoase, dar interesat în schimb de formularea unor judecăți care să zgîlțîie prostul simț comun. Așa scrie criticul Romul Munteanu chiar și atunci cînd face portretul spiritual al lui Dan Deșliu, despre care spune că s-a "născut ca un poet perimat, iar astăzi ne apare ca un scriitor desuet", un creator
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
și formulei auctoriale obsedante, tiparul este întărit ireversibil de comparația finală: "ca un copil lacom". Dinamica imaginii se sprijină pe un intens metaforism personificator. Asaltat de anterioare senzații iritante și dureroase ("Vîntul...îi pătrundea prin haine, prin piele și-i zgîlțîia inima"), torturat de așteptarea in(de)finită, de pînda fără răgaz, Bologa resimte întîlnirea cu lumina într-o disproporție senzorială răvășitoare. Agresivă, lumina apare minții lui Bologa "stîrnită parcă de sfidarea lui". De reținut este și alternarea poziției dominatoare (sfidarea
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu mitraliera. Bravo, nea Herman, omorați oameni care aveau copii, aveau părinți... Herman aruncă barosul în ușă cu o forță de Hercule! Barosul sparge ușa într-un zgomot teribil. Mă apucă de umeri și cu ochii ieșiți din cap mă zgîlțîie cu o furie dementă, țipînd la mine: Era război, înțelegi? Era război! Ei trăgeau în ai noștri și aceștia mureau ca muștele. Mureau fără un cuvînt, erau sfîrtecați, mutilați, mîini, picioare, sînge amestecat cu pămînt. La Odesa au murit 90
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
corcitură hibridă, monstruoasă și bestială, cunoscută îndeobște sub denumirea empirică de "Om". Doamna dirigintă, deportată, studentă în anul al cincilea la medicină, a sesizat situația îngrozitoare în care mă aflam. Tremura carnea pe mine de rușine; începusem să mă bâțâi, zgâlțâit din străfundurile ființei de spasme viscerale. Mă înăbușeam. Doamna încerca să-mi ușureze supliciul. Ei Boris, ce spui tu, cum ți-a mâncat mălaiul? Văd că ești întreg și teafăr, văd că trăiești. Argumentul a trecut pe lângă el fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]