343 matches
-
său, victorios într-o cvadrigă, așezată la loc de cinste în vestibulul casei. Iar el, nepotul marelui Marcus Antonius, este supus la atâtea umilințe! — Nu te mai juca cu lumânarea aprinsă! se răstește brusc Agrippina la Livilla. Discuția i-a zgândărit și ei susceptibilitățile. Bunicul nu s-a lăsat înduplecat în ruptul capului, deși Germanicus, dacă i s-ar permite, ar putea deveni un al doilea Alexandru cel Mare. — Vrei să-ți ia foc părul? o ceartă în continuare pe copilă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
forțându-l să îndeplinească o serie de ritualuri semi-involuntare. Jonathan îl privește buimăcit cum rotește vechiul glob de lemn din colț, murmurând ceva neinteligibil. Ia un volum din Punch off de pe un raft, citește cu voce tare trei glume politice, zgândăre focul, face încercarea de a-și atinge vârful picioarelor, răsucește globul în sens invers, apoi grăbit, aproape vinovat, se prăbușește pe scaunul său. După un alt minut sau două de rearanjare a obiectelor pe birou în rânduri, le pune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o chestie neobișnuită pentru mine. Pipăi spațiul gol de lângă mine, Înșfac cămașa ei de noapte și o țin strâns. Încă mai are mirosul ei. I-am dat drumul În timpul nopții și În consecință am visat urât. De asemenea m-am zgândărit din neatenție și la coaie pentru că mă ustură teribil. Îmi simt capul zdrobit și slăbit, de parcă mi-ar fi crăpat și și-ar fi vărsat conținutul pe pernă. În pofida chestiei ăsteia, tendoanele gâtului par că se smucesc Încordându-se până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
ceva, zice el, io n-am de gânsă mă duc acolo fără un reprezentant al guvernului central. Adică cu tine, zâmbește el, uitându-se la mine. E limpede ca cristalu că sărmanu crai bătrân Încearcă să mă facă să-i zgândăr pe Niddrie și pe Toal și să mă elimin fluierând din cursa pentru promovare. Iun Împuțit ramolit atât de predictibil. Se-nțelege că-i fac pe plac. — Ai al naibii de mare dreptate Gus! Ce mama dracui rahatu ăsta? Îl sun chiaracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
putință să-i țin curun libertate mănâncă mănâncă. Dar aici Înăuntru Ar trebui să ies În oraș mai există cineva. Dacă iei un câine și să latri chiar tu? Îl sun pe Geu exist, mai trebuie să fie șiurgându-mi balele, zgândărindu-i uralții. Mai mulți ca mine. De la o vreme Lennox știe, iar Gillman, puțoiu ăla sunt din ce În ce mai data viitoare. Computerul e doar la fel de bun ca conștient de asta. pe el sau la fel ca informațiile pe care le conține, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
are altă filozofie decât norocul. Lasă-te deci în grija norocului. Parcă în doi ani de zile moartea nu ți-a cântat la urechi pe toate glasurile, și totuși norocul te-a ocolit. Poate că te iubește norocul... Nu-l zgândări, nu-l stârni... Lasă-l... ― Și cum simt că acolo mă așteaptă o primejdie cumplită... murmură Bologa deodată foarte abătut, cutremurîndu-se. Niciodată n-am avut presimțiri atât de... ― Primejdiile sunt azi pretutindeni, făcu Klapka stăpînindu-se. În aer, pe front, acasă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pornea diferența? A.B.: De unde pornea diferența? El afirmă cu orice preț un lucru. Mie îmi place să cercetez înainte de a face afirmația. Mie îmi place să nu dau cu capul de zid decât dacă pot sparge zidul. Să-l zgândăr și să mă întorc și să spun că am greșit drumul nu-mi place. După aceea nu am mai vorbit, nu l-am văzut o lungă perioadă de timp. Începuse toată povestea cu Cenaclul Flacăra. M-am dus la două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
picior într-un hal fără de hal. Dacă ne-ar fi auzit, ne-ar fi aruncat cu cerneală în obraz. Dar o făceam și dintr-un soi de masochism: el era simbolul speranțelor noastre înșelate, așa că, batjocorindu-l pe el, ne zgândăream rănile și nouă. De la o vreme ne-am plictisit. Robert a deschis radioul mașinii. Era ora 9 seara, 5 mai 2007. Moment memorabil: clipa în care am descoperit că realitatea imită povestea. La Radio România Actualități începea o emisiune cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
identitatea pretinsului tată. Dacă colegul meu s-ar fi mulțumit doar să-i satisfacă curiozitatea fără sa despice firul prea mult, așa cum Îi și era de fapt obiceiul, poate s-ar fi evitat tragedia. Dar Dumnezeu știe de ce l-a zgîndărit iar diavolul și, contrar tipicului, s-a oferit să joace rolul de Înger. Dar, din nefericire, adevărata fire a ieșit imediat la iveală. Fata a fost nemulțumită de raportul care i-a fost prezentat și a cerut o nouă anchetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
scaun și cu o expresie Încordată, la Început mai repede, apoi din ce În ce mai Încet, a citit atentă de tot, exact ca un om care traversează un rîu adînc, pe un buștean În loc de pod. — Faptele reale sînt ca scoicile. Cu cît le zgîndărești mai mult, cu atît se țin mai bine Închise și n-ai cum să le mai deschizi. Dacă le deschizi cu forța, mor... și nu te mai alegi cu nimic... Cel mai bine e să aștepți pînă se deschid singure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
da. În general pornesc o afacere fantomă doar cu un singur nume, pe o sucursală, așa că și dacă sînt descoperiți, au ei grijă să nu fie afectată Centrala... așa că n-are rost... zău că nu văd de ce să-i mai zgîndăriți... N-am zis nimic... nici În semn de aprobare, nici de contrazicere, ci mi-am văzut mai departe de drum, cu același pas grăbit, ca o insectă de noapte atrasă de lumină. Am Început să bag În seamă și trecătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
6. Faptul că e legat de fotbal, această nouă religie a postmodernismului. Mă enervează mult că nu-l ignorăm. Se vorbește prea mult despre el la toate FM-urile și TV-urile. Prea mulți redactori în criză de inteligență îi zgândăre ego-ul, date-date mai produce o știre, mai jignește pe cineva în termeni de mahala, cea care în loc să devină periferică se extinde neîncetat. G.B. este omul cavernelor care a fermecat mahalaua România. El va fi și votat de zeci de mii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
chiar dacă pe eticheta sticluței era imprimat un cap de mort care anunța că soluția era otrăvitoare dar nu de ajuns ca să-i otrăvească lui trupul, nu îndeajuns. Doar sufletul și-l simțea uneori alterat, cutremurat de nemulțumirea permanentă ce-i zgândărea mereu ființa. Avea atâta imaginație, atâtea visuri de mărire, se vedea prin pădurea de munte, rege pribeag străbătând hățișurile. Ațipea de obicei imediat după ce-și punea picături în ochi, se îndepărta de toate. La plecare, în timp ce-i conducea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici nu închidea bine o carte și începea alta, parcă din dorința disperată de a-și umple cu ceva zilele. Timpul care trecea i se părea potrivnic, dorea să se înalțe la ambiții pe care nu le avea și-și zgândărea interesul pentru ceva anume, căuta în gol. Simțea în stomac presiune, sfârșeală... Pe la soții Alexe trecea tot mai rar. Între timp fusese înlocuită. Pe colțul din stânga canapelei, găsi într-una din zile o fată, Marga, proaspătă absolventă a facultății de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înăuntru, normal. Ce să facem cu ele, să le îngropăm în zăpadă și să le scoatem congelate la primăvară? După aceea să le dezghețăm, să le readucem la viață și să țipăm: „Hei, toată lumea la masă!“ Nu se poate! Am zgândărit cu degetul plasa de sârmă și, deranjând papagalul, acesta a dat din aripi și a țipat: „Rahat! Mulțumesc! Nebuno!“ — Pe acela aș vrea să-l congelez, spuse Naoko, cu o privire tristă. Chiar cred că o să înnebunesc dacă-l aud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iar uneori îmi e atât de rău, încât îmi vine să plâng. Și-i mai vezi și pe doctorii ăștia că taie capul unui pacient, convinși fiind că n-au nici o șansă să-l vindece. Nu fac decât să-i zgândăre buba din cap și după fiecare intervenție, pacientul se simte mai rău și e tot mai smintit. Crede-mă că îmi e și mie greu să mai trăiesc doar cu asemenea perspective. Colac peste pupăză, mi se duc și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
prin care circulă Dumnezeu știe câte milioane de volți, să iluminezi o rețea de opt sute de metri Într-un mediu care n-a mai văzut Înainte lumina și să nu te aștepți la nici un efect. Ceva În această discuție Îi zgândărea lui Norman subconștientul. Simțea ceva, ceva interesant. Dar nu izbutea să priceapă. — Harry. — Da, Norman. Arăți cam Îngrijorat. Știi, codul ăsta de substituție e cu adevărat mizerabil. Să-ți spun drept, nu sunt sigur c-am să pot să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și nu mai puteau trăi fără asta. Fuseseră și foamete, și asprimea Generalului, cîte nu fuseseră și acum cînd toate se așezau încetișor în albia lor un diavol mic sufla din nou în foc, în jăratecul acoperit de cenușă, îl zgîndărea făcîndu-i pe oameni să n-aibă stare. Cei mai mulți erau mulțumiți cu povești din astea, cu banda lui Cocoș, le ajungea să-și astîmpere setea, foamea de neobișnuit. Doi-trei morți acolo, pe prima pagină, rînjetul unuia dintre oamenii lui Cocoș, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce era vorba. Firul principal începea cu gazda, cu Basarab Cantacuzino, care organizase toată serata ca pe un fel de provocare. Îi adusese pe toți ambițioșii, pe neîmpliniții de pe la armele tehnice, să se întîlnească cu asul așilor, spre a le zgîndări mîndria, pentru a le vîrî pe nas și pe ochi un singur lucru vedeți, proștilor, că se poate, că există pe lumea asta unii care sînt exact ca voi, la fel de tineri și nu prea mult mai talentați, dar care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
răspuns, Wild Rover îi trase o ștampilă plină de bale, care duhnea atât de tare a mâncare puturoasă pentru câini, încât Jack își dădu duhul încet și zăcu pe podea cu o pernă pe față până când Ben veni și-l zgândări. — Așadar, papă-lapte, ce-ai de gând să faci în privința asta? Cu perna Marilyn Monroe pe cap, Jack reflectă. Necazul era că n-avea nici cea mai vagă idee. — Ce părere ai de formatul ăsta, Stevie? Fran se simțea destul de mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecați, spre deosebire de ai fratelui meu care fuseseră curați și albaștri, nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparîndu-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
triumfător, ca să citească în ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr, mă prefăceam: "Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?" "Mă privește", se umfla el în pene. Dar erau și dăți când n-aveam răbdare. "Azi n-am timp, mă grăbesc". Atunci se uita la mine dezamăgit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zice că fiecare fir de păr din capul nostru e socotit. Eu cred că tot ce trebuie să se întîmple se va întîmpla într-o zi, dar că nimic în plus nu trebuie să se întîmple". "N-am priceput, îl zgândări, răutăcios, Mopsul: crezi sau nu crezi?" " Cred, mă, cred în Dumnezeu, dar cred și în mine", l-a repezit. Domnul Andrei. Nu încetase să se simtă sau să se creadă pilot, adică să știe că și de el depindea să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
M-am sculat să-mi pregătesc ca de obicei un ceai. Îmi tremurau însă mâinile încercînd să aprind lampa cu spirt, m-am enervat și am luat o țigară fără să ană mai sinchisesc că, fumând pe stomacul gol, îmi zgândăream ulcerul. Numai gustul rău al țigării m-a silit să renunț. M-am întors în pat. Tremuram de frig, poate din cauza febrei, și am tras, grăbit, pătura peste mine. Deodată am avut sentimentul ciudat că-mi supraviețuisem propriei morți. Asta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rar, totul trebuie să ți se pară nou” “Asta așa-i că, uite, mai ales unii locuitori ai satului, cei mai tineri ca mine, mult mai tineri, tare-mi mai par noi.” “Ai dracu’, taică, așa e!” Vorba asta îmi zgândărește, fără să vreau, un zâmbet. Îmi amintesc de zilele copilăriei când, ca și acum, la orice, nea Lisandru n-avea decât o singură replică: “Ai dracu’, taică, așa e!” Îmi stăruie, mai ales, în minte o ntâmplare petrecută într-o
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]