335 matches
-
triumfător, ca să citească în ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr, mă prefăceam: "Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?" "Mă privește", se umfla el în pene. Dar erau și dăți când n-aveam răbdare. "Azi n-am timp, mă grăbesc". Atunci se uita la mine dezamăgit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
zice că fiecare fir de păr din capul nostru e socotit. Eu cred că tot ce trebuie să se întîmple se va întîmpla într-o zi, dar că nimic în plus nu trebuie să se întîmple". "N-am priceput, îl zgândări, răutăcios, Mopsul: crezi sau nu crezi?" " Cred, mă, cred în Dumnezeu, dar cred și în mine", l-a repezit. Domnul Andrei. Nu încetase să se simtă sau să se creadă pilot, adică să știe că și de el depindea să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
M-am sculat să-mi pregătesc ca de obicei un ceai. Îmi tremurau însă mâinile încercînd să aprind lampa cu spirt, m-am enervat și am luat o țigară fără să ană mai sinchisesc că, fumând pe stomacul gol, îmi zgândăream ulcerul. Numai gustul rău al țigării m-a silit să renunț. M-am întors în pat. Tremuram de frig, poate din cauza febrei, și am tras, grăbit, pătura peste mine. Deodată am avut sentimentul ciudat că-mi supraviețuisem propriei morți. Asta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca eu să nu doresc să semăn diavolului. Aveam ochii întunecați, spre deosebire de ai fratelui meu care fuseseră curați și albaștri, nu mai lipsea decât să mă port pe măsura privirii mele sumbre, mânat de răutatea, otrăvită de gelozie, de a zgândări cicatricea din sufletul tatei, cu atât mai mult cu cât el, comparându-mă probabil întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înșelat dacă și-a închipuit vreo clipă că școala de corecție mă va domestici. Ea nu m-a corectat, ci m-a deformat și mai mult. A fost ca o operație rău făcută; în loc să extirpe din mine partea bolnavă, a zgândărit-o. Am învățat acolo numai să mă tem de cei care pretindeau că-mi vroiau binele. Mă uitam urât la pedagogi și m-am izolat într-o tăcere colțoasă. Când eram scoși în curte, mă strâmbam la trecătorii care, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
triumfător, ca să citească în ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr, mă prefăceam: „Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?” „Mă privește”, se umfla el în pene. Dar erau și dăâți când n-aveam răbdare. „Azi n-am timp, mă grăbesc”. Atunci se uita la mine dezamăgit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zice că fiecare fir de păr din capul nostru e socotit. Eu cred că tot ce trebuie să se întâmple se va întâmpla într-o zi, dar că nimic în plus nu trebuie să se întâmple”. „N-am priceput, îl zgândări, răutăcios, Mopsul: crezi sau nu crezi?” „Cred, mă, cred în Dumnezeu, dar cred și în mine”, l-a repezit Domnul Andrei. Nu încetase să se simtă sau să se creadă pilot, adică să știe că și de el depindea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
M-am sculat să-mi pregătesc ca de obicei un ceai. Îmi tremurau însă mâinile încercând să aprind lampa cu spirt, m-am enervat și am luat o țigară fără să mă mai sinchisesc că, fumând pe stomacul gol, îmi zgândăream ulcerul. Numai gustul rău al țigării m-a silit să renunț. M-am întors în pat. Tremuram de frig, poate din cauza febrei, și am tras, grăbit, pătura peste mine. Deodată am avut sentimentul ciudat că-mi supraviețuisem propriei morți. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
răspuns, Wild Rover îi trase o ștampilă plină de bale, care duhnea atât de tare a mâncare puturoasă pentru câini, încât Jack își dădu duhul încet și zăcu pe podea cu o pernă pe față până când Ben veni și-l zgândări. — Așadar, papă-lapte, ce-ai de gând să faci în privința asta? Cu perna Marilyn Monroe pe cap, Jack reflectă. Necazul era că n-avea nici cea mai vagă idee. — Ce părere ai de formatul ăsta, Stevie? Fran se simțea destul de mândră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ne dorim o liniște care să stea cu ochii deschiși. ― Nu cred că se poate. ― De ce? ― Așa simt. Mi-ar fi greu să-ți explic de ce. Înainte mi-ar fi fost mai simplu să-ți dau dreptate, probabil. ― Acum îți zgândări singur rănile. ― Poate. Cei ca mine nu se plictisesc niciodată să privească în urmă și să recapituleze. ― Uneori, parcă ai vrea să semeni cu Ana. ― Într-o noapte, mi-a mărturisit că și ea are nevoie să uite." Ce anume
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
gândit cu groază că aveam să mă întâlnesc cu Bunica arătând ca un copil cu zgaibe. În fiecare zi apoi mi-am examinat barba în oglinda Rahelei, am implorat-o pe Inna să găsească un leac și mi-am tot zgândărit crusta roșie și enormă. În ziua în care chiar am plecat spre Mamre, eram atât de emoționată, încât nu ascultam și nu făceam nimic din ce trebuia. Mama, care era peste tot în același timp, asigurându-se că urcioarele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ești cea care se va prezenta la alegerile municipale! Gwen Îl privi pe Philippe care se apropiase de ea, deloc Înșelată de perfidia cuvintelor lui, În pofida privirii inocente pe care i-o adresă, și se Întoarse pe călcîie. Nu o zgîndărise remarca - deși ar fi avut motive - dar, o dată mai mult, Pierric se făcuse nevăzut, iar Gwen tremura la gîndul că se dusese din nou să dea tîrcoale pe faleză. * * * - Ei bine, spuneți-i procurorului că dacă ajutoarele ar fi plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de masă și al jalnicului ei produs uman caracteristic. La cursurile lui care erau Întotdeauna dense - Ravelstein tușea, se bâlbâia, fuma, răcnea, râdea, Îi făcea pe studenți să se ridice În picioare, dezbătea cu ei, Îi provoca la dispute, Îi zgândărea, Îi hărțuia. Nu Întreba: „Unde Îți vei petrece eternitatea?” asemenea cucernicilor care pichetează cu sloganul „ sfârșitul - e - aproape”, ci, mai curând: „Cu ce ai să satisfaci cerințele sufletului tău În această democrație modernă?” Filfizonul ăsta lung cât o prăjină, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Mă simte. BRUNO: Fugi d-aici! GRUBI: Dacă-ți spun că mă simte? Eu îi vorbeam și ea-ncepea să s-alinte și mârâia ușor, așa... se încolăcea în jurul gleznei, lugurea, se gâdila de mine, fornăia... Mă încolăcea parcă, mă zgândărea ușor, cu un vârf de pană, mă lăsa să dorm și-mi intra în oase, se rotea pe acolo cât se rotea și urca în văzduh, cu mine. Mă liniștea încet peste tot, mă mângâia pe burtă. Aerul se cocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
că sala de popice de lângă folosea o parte din incinta cinematografului pentru a se extinde. Nu înțelegeam nici să mă pici cu ceară de ce proprietarii cinematografele le închideau, după care nu mai făceau nimic cu ele; rămâneau fațadele, care te zgândăreau când treceai pe lângă Scala, Plaza sau chiar pe lângă Parkway, acum un multiplex, cu tot felul de amintiri din nopți târzii revărsându-se pe trotuarele cartierului Camden, cu inima bătându-ți de emoția filmului, nopți în care căutai un loc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
văd de drum. Îndreptându-mă spre ieșire mă ciocnisem de Sally și Fisher, care ieșeau din baia de la parter, foarte mototoliți și încântați de ei. Când ești nefericit nu-ți arde de oameni veseli, așa că m-am rățoit la ei, zgândărită de fețele lor mulțumite și de faptul că o țineau într-o veselie să mă convingă să rămân, nedezlipiți și abținându-se cu greu să nu-și mozolească unul altuia gâtul. Am ieșit și am chemat un taxi. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
surprins. Faptul că fiecare minut al zilei era învestit cu cât mai mult caracter dramatic posibil făcea parte din sistemul lui Neil de subliniere a propriei importanțe. Hugo i-a zâmbit șefului. Ceea ce avea să-i anunțe trebuia să-i zgândăre propria importanță exact acolo unde îl durea mai tare. —Te-am sunat pe mobil de vreo patru sute de ori, a urlat Neil. N-ai răspuns nici o dată. —N-am putut. N-am avut semnal. Dacă-ți amintești, am fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atunci, cu seninătate, îl ignoraseră. Un diagnostician, medic primar, Dragaulea Cornel, ce poposea pe la Mociornița din an în paște, i-a testat reflexele fiziologice, atingîndu-i lojile amigdaliene c-o apăsătoare de limbă, i-a ciupit un pliu tegumentar, i-a zgândărit globii oculari, l-a ciocănit, i-a vânturat creierii cu penseta și-a mâzgălit într-o fișă: "Clinic, bolnavul prezintă tremurături fine ale extremităților, imposibilitate în mers, dezordine temporo-spațială și auto-psihică, reflex fotomotor slăbit, stare de conștiență semi-abolită. Rezonanță afectivă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
unghiile ucenicului în păunele lui. Tremura tot. Didina fl chema pe nume pe Bozoncea cu același glas tulburat și cald. Strigătul ei se ridica, se potolea și începea din nou. Când îl privi Gheorghe, pezeyenghiul avea o față încruntată. Îl zgîndări: - Auzi cum nechează... O dușmănie necunoscută îi cuprinse inima lui Paraschiv. Îi venea să se ridice și să lovească geamul cu cotul, să-l spargă și să strângă muierea de gât. Auziră și geamătul bărbatului, întărîtat și furios, plin de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de față, al unui moralist erudit, sedus de jocul sclipitor al ideilor, tentat să cearnă prin sită proprie atât de bogata recoltă a gândirii veacurilor, pe care o presară, ici-acolo, cu originale contribuții. De remarcat continua tentativă de a zgândări coaja pe care rutina, obișnuința, indiferența, altfel spus, vicisitudinile vieții cotidiene o aștern deasupra celor mai obișnuite dintre realitățile obișnuite, astfel încercând să re-deslușească esențe și temeiuri uitate. De mii de ori deschidem robinetul de-a lungul unui an de
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
a fost schimbată în "Krecetovka", din motive extraliterare. Redactorul șef al revistei "Oktiabr", concurentă a revistei "Novîi mir", se numea Vsevolod Kocetov, iar scriitorul, deși lasă toate celelalte repere geografice neschimbate, renunță la denumirea reală a gării "pentru a nu zgândări dușmănia pe care kocetovkista revistă Oktiabr o purta celor de la Novîi mir"116. Pentru consolidarea numelui, Soljenițîn avea încă o povestire, scrisă în toamna anului 1959 Gospodăria Matrionei. Titlul dat de scriitor, Nu e sat fără un sfânt, a fost
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
și muștar. Mult timp după ridicola întâmplare a ocolit sala cu ghinion. A pierdut și legătura cu cele două studente șic pe care ar fi vrut să le cunoască. Acum, un miros de mâncare, ademenitor și chinuitor, începu să-l zgândărească pe la nări. Cineva, probabil, se înfrupta. Era în apropierea satului Zoița, kilometrul o sută cincizeci, la o sută cincizeci și unu va fi jumătatea drumului. Privea prin fereastră și înghițea în sec. Tot mai bine era dacă lua pâine și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
o hotărâre instinctivă. / (Pentru mine e o certitudine că nu voi scăpa nicicând de îndoială, oricare mi-ar fi «evoluția». Căci, fiziologic, am dobândit rutina scepticismului”) (I, 135). Bolnav de această rutină, lui Cioran nu-i rămâne decât să-și zgândărească, și de data aceasta, rănile, încercând o schimbare de sens. „Scepticismul are o proastă reputație”, spune într-un loc. Și continuă: „Și totuși, sub demersul său trufaș și nepăsător, ce sfâșieri! E însuși fructul unei vitalități precare, adânc vătămate” (I
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lor barem un cal verde. Cu somațiile, cu neliniștea și cu neîmpăcările ei, cu acea patetică implicare ce colorează îndeobște rostirea dramaturgului, piesa (în al cărei final are loc, după cum era de așteptat, un suicid) respiră un pesimism menit să zgîndărească, să incite la un examen de conștiință. Dacă montările de pînă acum au pus în lumină, în lumina rampei, virtuțile scenice, ale textelor dramatice ale lui Constantin Popa, e de nădăjduit că o dată cu înmănuncherea lor într-un volum ele vor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
sobru, amar și pestriț, măcinat de domnia fatală a kitschului. Coroziv, necruțător și sumbru, în ciuda exuberanței sale coloristice vestimentare (în care scenografa Geta Mendinschi aduce o contribuție remarcabilă) e un spectacol incomod, pe o temă neplăcută și prea actuală, care zgândăre, provoacă și agresează. O permanentă autopersiflare și neliniște definește meta-teatralitatea spectaculară creată de Alexa Visarion. [...] Spectacolul lui Alexa Visarion, pe textul lui Leonid M Arcade, ne pune în față o oglindă în care realitatea rânjește prin diformități degradante și farsă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]