466 matches
-
fi ca nouă. Doar că nu prea am chef să o gândesc din nou. Nota de plată va fi consistentă, a spus Sir Richard pe loc. Fă o estimare și dă-mi-o când vrei. Nu este nevoie să te zgârcești. A scos un sunet gâjâit. —Să știi că a fost foarte rușinos pentru bancă să se întâmple așa ceva. Cu cât este mai repede pusă la loc și noi ne reluăm viața, cu atât mai bine. Ca să mergem mai departe. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
a fost utilizat mai sus, echivalentul În limba germană: „heib“. Mă Întreb de ce voi fi scris așa ceva și trec mai departe. Se face din nou ger peste câmpie, e iar dimineață și plutonul comandat de sublocotenentul care fusese atât de zgârcit cu cozonacii evocați de Bobocică se deplasează către o fermă din marginea satului. Ferma are câteva grajduri mari, toate la fel, aliniate impecabil. Brutarii intră și Încep să râvnească, să spele, să arunce băligarul uscat și să aștearnă paie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
o mai știu, Dar dușmanul vieții n-am fost niciodată; Am luptat ca o cârtiță săpând galerii, Ori ca pasărea nopții, sfredelind preaînaltul Am stat față-n față cu mine și altul Risipind nopți de vis, irosind bucurii... Acum sunt zgârcit și ador orice clipă Și caut aievea un colț străveziu, Să pot aduna ce-am pierdut prin risipă, Dar luna-mi șoptește, că-i mult prea târziu...
E T?RZIU... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83794_a_85119]
-
povesti... ― Să-l văd eu pe cel care se așează de-a curmezișul, că și-a găsit nașul cu mine! - a sărit unul dintre concentrați, care - se vedea bine - a avut plosca cu rachiu cam mare și nu s-a zgârcit la a o da de dușcă... ― Păi tocmai asta-i, că nu se împotrivește nimeni. Toți suntem numai urechi. Și dacă putem spune așa, și „ochi”, fiindcă fiecare dintre noi o vede pe hangiță cu ochii închipuirii. „Ochi” care la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pleoști ca o cârpă când auzi: — Și eu te iubesc. *** Au făcut dragoste pe podeaua din sala cu mobila la reduceri și în dormitor și sub duș, unde Buzz a ajuns să smulgă perdeaua, iar Audrey a recunoscut că se zgârcise și la instalațiile din baie. El i-a promis că va consulta un fost contabil care lucrase pentru Dragna, ca să-i arate cum se puteau falsifica încă o dată registrele contabile falsificate ale lui Mickey, sau să-i vândă un pont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ziarele și radioul veneau cu tot mai multe informații. Buzz o suna în fiecare seară pe Audrey în Ventura, turnându-i tot soiul de povești despre Rio și Buenos Aires, de unde guvernul american nu te putea extrăda, iar Mickey era prea zgârcit ca să-și trimită oamenii acolo. Se frământa cu cel mai dement plan de făcut bani din întreaga lui carieră în L.A., întrebându-se dacă va scăpa cu viață, ca să poată cheltui suma câștigată. Asculta muzică country, iar Hank Williams și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la draperiile astea! Sunt confecționate din bumbac! Nu v-am spus eu că bumbacul e pentru oamenii de rând și că mătasea e pentru familia imperială? Vorbele mele v-au intrat pe-o ureche și v-au ieșit pe cealaltă? Zgârcindu-vă, nu faceți decât să-i aduceți ghinion fiicei voastre! La rugămințile mele repetate, căpetenia eunucilor cade de acord să ne lase să ieșim din casă cât oamenii săi se ocupă de renovări. Mama ne duce în cele mai prestigioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
diferite prețuri, după calitatea materialului. Îi numărai bănuții și căpătai marfa pe care o chiverniseai cât se putea de bine. Pe bucățele de lemn avea Înfășurate zgârciuri de felurite grosimi, din care vindea măsurând lungimea cu palma. Cel mai gros zgârci costa de cinci ori cât unul subțirel, pentru mucea de grădiniță. Industria fraților Titel și Onel avea să cunoască avânturi nestăvilite atunci când copilărimea a descoperit fotbalul. Despre asta, Însă, cu alt prilej. Desigur, printre clienții de nădejde ai lui Titel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot soiul de surcele și ciocălăi pe care Îi păstrau pentru iarnă ca să aprindă focurile de sub plite și din sobe. Șoferul se pricepuse să mituiască pe cine trebuia, numai oameni În funcții Înalte din partid și din Miliție, nu se zgârcea la dar și afacerile Îi mergeau din plin. Cum se lăsa Întunericul prin sat, Începeau să zdrăngăne cărucioarele către casa șoferului de oraș. Unii făcuseră niște fugare socoteli și Își dăduseră seama, cu uimire și invidie, că din supraprețul cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de îndreptare. Sunt dornic să mă îndrept. Am auzit că ai învățat multe de la tatăl meu, care ți-a fost prieten în Cale. Nu l-ai putea învăța și pe nevrednicul său fiu câteva strategii bune? Te rog, nu te zgârci să îmi împărtășești din învățătura ta. Fii bun și spune-mi, fără rezerve, ce am greșit și cum mă pot îndrepta. Bine, atunci, lasă-mă pe mine s-o spun. Am jignit oamenii după moartea tatălui meu, ridicând, pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Așijderea și alt loc de casă ce iaste tot alăturea cu acele locuri...” Pe deasupra, la 20 mai 1681 (7189), Gheorghe Duca voievod întărește această danie. --Mamăăă! Da’ știu că “Ștefan Cerchezul păharnicul” și cu “giupâneasa dumisale, Axița”, nu s-au zgârcit! --Și dacă ar fi s-o spunem pe cea dreaptă... --Care? --Nu sunt singurii care dăruiesc în neștire... --După ce m-ai purtat printre egumeni și paharnici, lasă-mă să-ți vorbesc și despre oameni de rând. --Abia acum sunt
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pur și simplu toate acestea, sfințite... Atunci cred că știi ce danie au mai primit călugărițele de la Socola... Știam la ce se gândea bătrânul, dar nu am dat drumul la vorbă, fiindcă mă întrista faptul că vodă a fost prea zgârcit cu bietele călugărițe. Până la urmă, mi-am călcat pe suflet și am vorbit: Nu m-ai găsit nepregătit, părinte. Iaca ce spune Nicolae Alexandru Mavrocordat la 1 aprilie 1712 (7220: „Căutat-am și am socotit pentru sfânta mănăstire Socola” unde
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
relaxat care nu putea să aducă decât necazuri. Bună, a zis ea. Credeam că ieși să bei ceva cu Margaret și cu Paul, am zis eu circumspectă. —Așa e. Dar acum nu mă mai duc. —De ce nu? Fiindcă ticălosul ăla zgârcit de Paul a zis că nu-mi mai dă de băut, a spus ea cu răutate. Iar eu de unde să fac rost de bani? Doar știi că sunt șomeră. Paul ăsta nu ți-ar da nici negrul de sub unghii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
deși poate că... Toți ceilalți, inclusiv Brigit, au făcut cel puțin un drum până la bar ca să aducă băuturi pentru toată lumea. Numai eu și Luke nu ne-am dus. L-am ignorat pe Gaz care tot urla „E rândul tău, ticălos zgârcit ce ești!“ îîn cele din urmă, Joey a reușit să-l facă să înțeleagă că băutura era gratis, așa că Gaz a tăcut din gură.) între timp, Luke și cu mine eram așa de prinși să ne facem să râdem unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
nici un fel de speranțe că Daryl și cu mine o să facem curând cerere pentru o ipotecă la comun. L-am suportat pe el și toate tâmpeniile pe care le-a debitat pentru că voiam o parte din droguri. Sigur că monstrul zgârcit de Daryl n-a fost prea încântat când a devenit evident că nu avea nici o șansă să scape de mine cu cele două grame de cocaină intacte. „Ghinion! îmi ești dator“, mi-am zis eu în sinea mea. Cândva, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să bănuiască că Gaskell vorbise serios când pomenise de divorț, iar dacă Gaskell divorța de ea aici, în Anglia, câtă pensie alimentară ar fi obținut? Foarte puțină. Ei doi n-aveau copii și Sally avea convingerea că tribunalele britanice erau zgârcite în privința banilor. Așa era și Gaskell. Și mai era și familia lui. Bogați și zgârciți. Se așeză și-l fixă cu privirea pe bărbatu-său. — Unde ți-e lacul de unghii? întrebă Gaskell când termină și în cabină zăceau împrăștiate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ce crede lumea. Nu s-ar duce doamna Mila cu unul numai așa, pentru shop. Dacă-i place, nu contează. Dar să-i placă, asta e! Rar, mare secret. Inimă de aur, cum zic. Un suflet, o contesă! Nu se zgârcește la nimic, orice o rogi, un medicament, o haină, jucărie pentru copil, orice. Că se plimbă, mamă, mamă, mereu pleacă. — Unde să plece, cum să plece? Care plimbare? — În lume. În lumea largă, domnule! Lumea largă nu-i de nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o băutură care îmi plăcea mult atunci când aveam șaptesprezece ani, pentru că nu suportam gustul puternic de alcool. Acum, sincer, nu știu cum pot unii să bea așa ceva. Mi-am luat o vodcă cu suc de portocale și multă gheață. Niciodată nu se zgârcesc la gheață în State. Barmani irlandezi, luați aminte! —Și care e marele secret legat de Adam? Pur și simplu mi-am lăsat gura slobodă. M-am hotărât că nu mai are rost să evit să deschid subiectul încă o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
dimineața chioară de somn să-și vadă telenovela în reluare... Până să rememorez episodul ajunsesem la barul fără firmă luminoasă, pe care, nedeprins cu întunericul, l-am remarcat când era aproape să mă izbesc de zid. Înăuntru, o lumină galbenă zgârcită cade pe mesele de lemn și o muzică țârâie din stație. Zenaida m-a abandonat imediat în dreptul barului, unde un băiat deșirat, cu un maieu pus parcă de-a dreptul pe oase, șomează. Mâncare, ceva? Se uită la mine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
patului din petale stacojii de trandafiri din American Beauty; la mine, patul era roșu de gândacii pe care ți-am spus că venirea frigului îi revigora. După plonjarea în realitate, un corp continuă să îmi alunece pe spinare, între omoplații zgârciți de șoarece de bibliotecă, greu de ajuns sub pijama și maieul de corp - aprind lumina, speriindu-i și Suzanei somnul subțire, mă liniștesc după zece secunde de privit în becul unic: spațiul dintre salteaua patului și lada de studio redevenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mi bată mai tare. Vai, sunt superbe. Superbe. Delicate, cu multe curelușe și cu o mură micuță în vârf. Mă îndrăgostesc de ele pe loc. Sunt un pic cam scumpe, dar e lucru știut că nu trebuie niciodată să te zgârcești la pantofi, pentru că picioarele tale ar putea avea de suferit. Îmi strecor picioarele în ele cu un frison de încântare și, o, Doamne, sunt fenomenale. Picioarele mele arată brusc elegante, par mai lungi... ei, OK, merg un pic cam greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de tânăr în armata moșierului, din cauza datoriilor grele. A fost soldat mulți ani. Mai târziu, s-a întors în sat și a reușit să-și răscumpere pământul. A economisit cu grijă și a desfășurat o mică afacere de negoț. Era zgârcit. M-a trimis la școala primară când aveam opt ani, dar voia să lucrez la fermă dis-de-dimineață și seara. Nu suporta să mă vadă lenevind. Țipa adesea: „Fă-te folositor!” Și azi îi mai aud vocea. Era un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Femeia privea pereții goi. Absența tapetului din mătase amplifica strașnicele sforăituri ale consortului. Nu-i mai rămânea decât să geamă: „Încă o cheltuială enormă! Dar trebuie să remediez și acest neajuns”. Ledoulx răspundea urărilor abia schițând un zâmbet, căci era zgârcit și la vorbă. Murmura din vârful buzelor aproape inexistente două-trei cuvinte pe care doar accentul francez le făcea să sune cât de cât agreabil. Și, între două zâmbete, maxilarele lui se loveau ritmic. Semn de mare plictiseală. Contele se străduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-ți cauți un doctor priceput, așa cum te-am tot sfătuit. Nu înțeleg ce-ai așteptat? Nu pot să înțeleg și pace! Când e vorba de măsele, nu te mai uiți la bani. Nu pot să înțeleg de ce te-ai zgârcit! Toinette nu făcea decât să-și verse focul. Și o făcea cu voluptate. Se ivise, nesperat, prilejul să-și muștruluiască soțul infidel în cel mai înalt grad și, pe deasupra, teribil de zgârcit. În sfârșit, își făcu intrarea și valetul Julien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
umblând printre basculante ridicate pe cricuri și cu capotele căscate, arătându-și viscerele motoarelor, și ea așteptând și amânând de pe o zi pe alta, Mirelo, oare ce o ținea în loc de nu se mișca odată să se rezolve? Velicu nu se zgârcise, plătise de se uscase pentru cine mai știe câte avorturi, deși pe vremea aia, până-n Revoluție, avea și ea salariu și s-ar fi descurcat și de una singură. Nu atârnai ca acum, Mirelo, și uite că el galanton, culant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]