488 matches
-
urma să o aibă asupra celorlalți boieri moldoveni, care "au văzut în acest demers al său, mânați de necesitățile propriei politici, oglinda destinului și regulile purtării lor viitoare"76. Pentru primii ani ai stăpânirii habsburgice a Bucovinei, documentele sunt foarte zgârcite în privința informațiilor referitoare la viața și activitatea lui Vasile Balș. În acest interval de timp, putem fixa perioada când tânărul boier își desăvârșește studiile în capitala imperiului. În 1777, după ce devine major, o dată cu împlinirea vârstei de 21 de ani, tânărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
altă parte. Cum altfel să explic faptul că am amintiri atît de puternice despre filme ca Lumină de gaz, Rancho Notorious, Casablanca sau Jezebel, deși la vremea aceea am resimțit ca pe un junghi de foame felul în care se zgîrceau cu focurile de armă și croșeele în figură ? Probabil că nu era doar ceva din aerul lor ; era ceva și-n aerul din casă atunci cînd se dădeau aceste filme. Pe cele mai multe le-am văzut cu sora și cu bunica
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de țigani. Doar peste două zile, întorcându-se acasă după-amiaza devreme, își spuse că putea face eventual un tur de plajă înainte de a se culca (devreme!). La vilă nu a întâlnit-o decât pe bătrâna Motea, care, deși nu se zgârcise la decibeli, n-a știut să-i spună dacă poșta era sau nu deschisă în ziua aceea. Scrise, totuși, două scrisori, una bunicii (Dragă mami, am ajuns în zonă. Dușmanul tremură), cealaltă Isidorei ( Lumina ochilor mei, fără tine sunt orb
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
strângă o mică sumă cu care să se întoarcă în satul ei și să se mărite. Dar a avut nenorocirea s-o placă avocatul bancherului. Însurat, tată a doi copii, mult mai în vârstă ca ea, acesta nu s-a zgârcit la cadouri și bani ca să câștige, în loc de iubire, o altă favoare. Greșeala odată vizibilă, fata a fost dată, fără o vorbă, pe ușă afară, dar iubitul ei, dacă pot zice așa, nu a abandonat-o. I-a găsit o slujbă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la telefon, să ieși din orizontul disponibilității celorlalți în ceea ce te privește. Să exiști doar ca o idee recurentă, ca o prezență subliminală pentru cei pe care îi lași în urmă. Și doar din vreme în vreme să lansezi mesaje zgârcite despre tine, din diverse puncte ale globului, ca dovadă că exiști, că totuși nu poți fi scos din ecuație, că fără tine ierarhiile de acasă vor fi iremediabil viciate, incomplete, false. Iar distanța dintre tine și ei, iubiții confrați și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de tine. I-am spus că ai de lucru. A zis ceva? mă interesez eu. Da: "bine, mulțumesc!" și a închis. Așa-s femeile: zgîrcite la vorbă, intervine Vlad. Chiar și cînd iubesc. Dar mai ales atunci! Dacă femeile sînt zgîrcite la vorbă, se aude în interfon vocea Brîndușei, văd că bărbații au ce vorbi. Chiar și-n clipe dificile. Mă iertați! se aude vocea lui Ion. Nu vă observasem... Arunc o privire spre Vlad și-l văd cum tresare, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din umeri, într-un final, acceptând ideea că nu orice întrebare trebuie să aibă, neapărat, un răspuns... Pur și simplu, vă invit să credeți că atunci când treci dintr-un timp în altul este mult mai bine să fii singur... Moș Zgârci Poarta de lemn rămăsese legată cu o sârmă groasă, broasca se stricase de multă vreme și moș Zgârci nu se chinuise să o mai repare. Poate că uitase cum se face asta, fiindcă vremurile în care fusese bărbat în toată
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
lulea, sub streașina ușor aplecată într-o parte prin care se strecurau câteva raze de soare, nu fusese acord: Lasă, Gheorghe... Cu sau fără sârmă, cu sau fără broască, viața merge înainte. Băiatul nu spusese nimic, fiindcă ținea la moș Zgârci încă din copilărie. Nu putea să uite că bărbatul venise exact la momentul potrivit, ca un personaj de poveste, și îl scăpase de la moarte. Se duseseră la pădure, el și mai mulți copii, pentru a se juca de-a haiducii
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
toți roată în jurul său și le spusese cu blândețe să nu mai ia pădurea în derâdere. Le mai povestise el și altele, atunci, făcuseră și un foc, fusese altfel decât în celelalte zile. Se speriaseră rău, însă atunci când povestea moș Zgârci uitai repede și de mistreți, și de spaimă, și de seara care se apropia pe aripi de lilieci. Când plecaseră spre casele lor, moș Zgârci le făcuse cu mâna, de lângă mistrețul cu ochi lipsiți de viață. Se spuneau multe prin
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de spaimă, și de seara care se apropia pe aripi de lilieci. Când plecaseră spre casele lor, moș Zgârci le făcuse cu mâna, de lângă mistrețul cu ochi lipsiți de viață. Se spuneau multe prin sat despre fostul pădurar. Că era zgârcit din naștere și de-aia îi ziseseră oamenii Zgârci. Că-i plăcuseră femeile și odată trăsese cu arma după unul care-i făcea curte aceleiași codane cu pieptul plin și ochi adânci ca iazul din marginea satului. Nu-l nimerise
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și lumea uitase întâmplarea. Moș Zgârci fusese chemat la post și dăduse o declarație din care reieșea că s-a descărcat arma accidental, cum se mai întâmplă uneori. Sătenii murmuraseră pe la colțuri sau pe lângă o cinzeacă, mai ales că Moș Zgârci și celălalt bărbat nu-și mai dăduseră binețe niciodată și se ocoleau atunci când li se intersectau pașii. Dar timpul care trece astupă toate găurile și de fiecare dată apar alte evenimente pentru a capta atenția tuturor, chiar și într-o
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
care îi făcuse un copil și pe urmă se grăbise să moară de plămâni. La un an jumate după ce jucaseră la nuntă - venise satul pentru a-l vedea pe pădurar la casa lui, iar unele muieri oftaseră pe ascuns -, moș Zgârci o dusese cu căruța la cimitir, urmat de câțiva săteni și de popă. Nu vrusese să lase groparii să sape. Săpase el groapa aia în care o așezase pe nevastă-sa, înfipsese lopata cu ură în pământul tare ca piatra
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și trebuie să crești singur un copil. Zamfir, copilul lui moș Zgârci, se dovedise a fi soi rău. Semeni cu tac-tu, Zamfire, striga câte unul atunci când îl vedea umblând hai-hui pe uliță. Ceea ce era, totuși, o exagerare, fiindcă moș Zgârci fusese mulți ani pădurar și, dacă eliminăm băutura și țigările, trebuie să spunem că își văzuse de meseria lui. Că era taciturn, da. Că avea momente în care se enerva prea repede și atunci nu te mai înțelegeai cu el
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
te mai înțelegeai cu el, da. Cine nu trece și prin astfel de stări? Dar că fusese soi rău, nimeni nu putea să spună și să bage și mâna în foc. Unde mai pui că uitaseră mulți cum sărise moș Zgârci atunci când luase foc casa unui consătean și cum ținuse toată familia aceluia la el până ridicaseră împreună altă construcție. Nu ceruse bani, nu acceptase nici măcar să ia vreuna din găinile care scăpaseră de incendiu. Zisese Te-am ajutat fiindcă am
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
de el știut, în timp de rotocoalele de fum îl învăluiau și mai abitir. Într-o noapte, să fi fost către patru dimineața, sătenii auziseră mai multe împușcături. Ajunseseră la poartă, ridicaseră sârma și năvăliseră în curte, crezând că moș Zgârci își făcuse de petrecanie. Îl găsiseră în grădină, cu pușca îndreptată către cer. Șeful de post i-a confiscat arma chiar în noaptea aia, pentru a evita vreo nenorocire anticipată de toți, iar după aceea, aplecat de umeri ca și cum ar
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
iar după noaptea asta cu atât mai țâfnos, îl și luă în primire: "Iar ai întârziat, bre?". Anton se uită la el liniștit, analiză în tăcere întrebarea și, după nici o jumătate de minut, îi răspunse într-un stil spartan (adică zgârcit la vorbă, nu războinic, așa cum și-ar închipui unii): "Păi!" "Păi ce?", se îmbățoșă Petrică. "Păi, nu vezi? Ce mai întrebi?" "Bre, da' zău dă nu ești culmea!", se iuți și mai tare cel din schimbul de noapte. Nervii lui
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
celebru' fotbalist. Probleme, Gogule? Cu ajutoru' de înmormântare poți să-i iei și tu, dacă tot faci pe nebunu' că ești părintele-părinților, două proteze oculare lu' fii-tu. Ai acum ocazia să-l vezi cu ochi albaștri. Hai, nu te zgârci la așa o ocazie! Uite, spitalu' are o bogată colecție de toamnă-iarnă. Îți facem și reducere, tată!", se amuză viitorul medic. "Mă, ce-ți mai place și ție să exagerezi și să te dai dur", râse și fata. Urmă cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fire subțiri fragmentându-l, însă forma și suprafața rămăseseră absolut intacte. "Nțț! Nu-i d-ăla", constată profund dezamăgit agresorul mașinii. Urmă cu un aer moralizator: "Vezi, bre, cu banii dai dă azvârlita pă fereastră, da' la o adică te zgârcești să-ți iei și tu un geam blindat la așa o bijuterie. Pă bune dă nu ești chiar fraier original." Fratele aruncătorului de asfalt îi spuse lui Ciucurel în aceeași notă etică: "Bă, după ce că ești prost dă bubui, mai ești
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
căuta din ochi, apoi își întoarse privirea. ă știe că sunteți aici. El știe că sunteți cu toții aici. Îi cheamă el pe cei pe care vrea să îi vadă, spuse Fratele Innochentie. ă Las' că nici eu n-am fost zgârcit cu frații, insistă bărbatul, fără vlagă. ă Tăticule! protestă Lana. ă Generozitatea dumitale nu a trecut neobservată. Dar poate că sunt alții cu nevoi spirituale mai mari. A răsmas așa de puțin timp. Nu-i poate primi pe toți. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
săi din grupul Bloomsbury scrisori și Însemnări În care le relata experiențele lui postbelice, mai cu seamă dezbaterile legate de reparațiile de război, la care luau parte germanii Înfrânți și liderii aliaților - Clemenceau, Lloyd George și americanii. Ravelstein, un om zgârcit cu laudele, afirma că de astă dată scrisesem o expunere de Înaltă calitate asupra notelor trimise de Keynes prietenilor săi. Ravelstein Îl prețuia pe Hayek mai mult decât pe Keynes, ca economist. Keynes, aprecia el, exagerase duritatea aliaților și făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să te evidențiezi un pic și tu. Nu te pui suficient În valoare. Ești prea al naibii de modest, Chick. Și nu ți se potrivește, pentru că oricine se uită bine la tine vede că, de fapt, ești un megaloman arogant. Dacă te zgârcești s‑o cumperi, am s‑o trec În contul meuă - Părinții mei, acasă, aveau canapele verzi, am spus. Cumpărate de ocazie, dar canapele de catifea verde. Am să plătesc eu pălăriaă de dragul vremurilor de altă dată. - Poate că‑i prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
prin păr înainte de a coborî și de a se descotorosi de surorile sale, în caz că era nevoie. Și ele îl simpatizau pe Aidan și parcă le vedea făcându-se comode în vederea unei seri de bârfe. Dar nu în seara asta! Se zgârci cu uscatul părului, își trase la repezeală machiajul de rigoare și se îmbrăcă. Apoi coborî, șchiopătând ușor, pentru că încă o durea piciorul. Deschise ușa sufrageriei și rămase locului, privindu-și vizitatoarea înmărmurită. Până la urmă, nu era nici Tish, nici Amelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la un concurs și să dea gata un bar în același timp, te înșeli amarnic. Anna râse și ea. —Adevărat. Dar măcar în felul ăsta ne prefacem și noi că facem ceva interesant. Oricum, premiile sunt grozave. Scoțienii nu sunt zgârciți, închipuie-ți! O ședere de-o noapte la K Club și o partidă de golf pentru masa câștigătoare. Cină romantică în doi la restaurantul Patrick Guilbaud pentru locul doi și câte o sticlă de șampanie pentru trei. Plus alte câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
așa, mi-a dat ea indicații, Dumnezeu să-i ajute pe Jucu Petru și Elisabeta cu familiile lor, ăsta e tatăl meu, Jucu Petru, să vadă și părintele că tăicuța a plătit singur doi metri de pictură, el nu se zgârcește când e vorba de biserică ca alții de prin sat, Și cei trei meșteri râd cu mare poftă, Arhanghelul Gavriil, frumos colorat cu textul donatorilor la picioarele sale, ne privește inexpresiv de pe perete, Aproape am dat-o afară, continuă meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe Mine nu mă aveți totdeauna, Ea a făcut ceea ce avea de făcut: mai dinainte a uns trupul Meu, spre înmormântare, Lecția de dragoste a Mântuitorului, risipiți, dați totul celuilalt, ca și cum ar fi mereu pentru ultima oară, dragostea nu se zgârcește, nu se măsoară, dragostea cheltuie trei sute de dinari pe mirul cel mai de preț, când vorbea părintele Ioan aveam deja în minte tabloul, femeia și Iisus într-o lumină de aur, înveșmântați în aur, lumină vie, ea spălându-I picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]