291 matches
-
retrăi; sare; săracul; a scutura; sentimente; senzație; simț; simpatic; de spaimă; a speria; a se speria; stă; stingherit; stres; a se teme; temperatură; tensiune; tic; tînjea; tot; transpira; tresărea; tot timpul; trib; turbulențe; undui; uneori; "ca varga"; vibrații; zdruncina; a zgribuli; zvîcnire (1); 808/176/56/120/0 trist: supărat (163); vesel (49); supărare (27); lacrimi (24); fericit (21); durere (20); bucuros (19); singur (15); melancolie (14); suferință (14); posomorît (13); lacrimă (12); om (10); plîns (10); melancolic (9); nefericit (9
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sticlească în colțul gurii bucățica de metal galben. Dar iată că scriind toate acestea îmi amintesc că în liceu cumpăram vara înghețată și iarna halviță exact de la un asemenea băiat, cu care în orele când plecam din clasă și stăteam zgribuliți amândoi în același hambar din curte așteptând recreația, vorbeam adesea și mă miram că are un dinte de aur... (Max Blecher, Vizuina luminată) Redactează, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerințe cu privire la text: 1. Numește câte un
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
veacului aflat în declin. Poetul ("portarul înaripat") se simte învins fără luptă, "serafimii" sunt însetați de adevăr ("apele din fântâni"), dar acestea "refuză gălețile lor". Acum, fiorul metafizic ("tristețea fără leac") este semnificat de semnul paradisiac "taina": "Noaptea îngerii goi/ zgribulind se culcă în fân:/ vai mie, vai ție, /păianjenii mulți au umplut apa vie,/ odată vor putrezi și îngerii sub glie". Influențat de Oswald Spengler, Blaga amintește de o devenire de la paradisul adamic, din Facerea biblică până la epoca tehnicismului modern
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Mihail a rămas doar "un cotor... fără flăcări", serafimii au "părul nins" de-atâta "însetare după adevăr". Arhanghelii lui Blaga ară "cu pluguri de lemn", striviți de greutatea aripilor, iar "porumbelul Sfântului Duh" stinge cu pliscul luminile sacralității ultime. "Goi, zgribuliți", îngerii se culcă în fân, păianjenii umplu apa vie, amenințați cu "putrezirea", odată cu "secarea poveștilor" la apariția civilizației mașinilor. Paradis în destrămare este stilizarea unei povești biblice, dar și o proiecție către o lume imemorială. O lume, altădată sacralizată, se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de omnitudinea pustie copleșit de-o stranie vacuitate precum focul interior e privegheat de himera pustiului de gând cum ard pocnind cuvintele rostind în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt închipuind o lume. Întruparea sensului Deturnare a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare a sensului pe colinele însorite ale gândului alunecos precum simulează fecundarea șarpele Uroboros. Scanare a imaginii pe interfața genunii și fără urmă de întrupare doar simulacre ale făpturii și papirusuri scorojite în ardoarea
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
locurilor pe unde treceam, numărul ienicerilor de prin cetăți, înțelegi, tot, iar el tremura. — Asta este, dragă Mihai, pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. Crezi că lui îi este milă de noi? Spătarul părăsi pupitrul. Zgribulindu-și mâinile reci ca ghiața în mânecile caftanului, se îndreptă spre fereastra prin care albul iernii bătut de soare intra strălucitor în odaia întunecată de firidele pline cu cărți în spatele grilajelor înflorate de fier forjat. Rămase pe gânduri, urmărind zborul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vodă, fusese doar un pretext și acum, când lucrurile au început să se lămurească, o reînnodare a conflictului nu i-ar fi prielnică. — Să intre, spuse el blajin, înfruntându-și bănuielile. Cercetător, îl analiză pe cel intrat rămas lângă ușă, zgribulit în anteriul de lână seină negru maroniu. Chipul fratelui nu-l prea puteai distinge, potcapul prea mare și el ponosit îi acoperea toată fruntea, parcă sprijinindu-se în sprâncenele negre neobișnuit de groase, care erau singurele ce se puteau vedea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de bucurie sau groază, și-ar apăsa palmele nu peste gură, cum s-ar cuveni, ca să nu tulbure tăcerea sălii, ci peste ochii încinși. Exasperată, din cauza efortului de-a se stăpâni. Plăsmuirile tremură o clipă și se sparg. Zac undeva, zgribulit pe fundul vreunui vas. Adâncurile nopții stăruie. Recuperarea se desfășoară incert, pe porțiuni fără legătură între ele. Iarăși copil, pierdut prin lungi curți interioare, năpădite de buruieni ursuze. Rătăcesc printr-un nesfârșit tunel sticlos, pustiul căruia îi dăruiesc, înfricoșat, spaimele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
furtunii? Crezi că n-am încercat să mă înșel că sunt îmbrăcat, chiar după ce am simțit frigul și ploaia biciuindu-mă?... Acuma nimeni în lume nu mă va mai putea îndupleca să-mi arunc straiele noi și călduroase și să zgribulesc iarăși în zdrențele lepădate... Așa!... Te rog...! Și... poate că mâine noapte va începe schimbul de trupe; vasăzică nu mai e timp de pierdut. Aș risca să fiu silit a te însoți în Ardeal!... Și asta nu se poate! ― Te
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cânte, mă... 19.10.2009 Despre porc, fata de la pagina 5 și andropauză... Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, dragă Sandu Șpriț asta ți-o doresc! E un frig de-ți plâng oasele În trup pe mai multe voci și se zgribulește splina, dar În cârciumioara din cartier duduie centrala termică și dă senzația că ar vrea să sară din perete... Nu se mai bea decât țuică fiartă și vin fiert de la o vreme, În consens cu tulburarea atmosferică de afară - vorba
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zi ce trece. Uite, azi noapte nu reușeam să adorm, era vreo trei - că m-am uitat În perete, la ceas, are limbi fosforescente - și m-a luat așa un gând, au curs fiorii pe șira spinării de m-am zgribulit și s-a Întors nevastă mea, săraca, și a vrut să mă-nvelească. Femeie iubitoare... Gicu mustăcește. Ce ne-am face fără ele? Da’ zi cu insomnia, Sandule, nu te opri, că povestești frumos. Ai și tu talentele tale... Bă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
reacționa dacă a fost bine că s-a urcat în ea. Vedea tânărul prin oglindă... era brunet, elegant, spilcuit cu părul mânjit cu briantină sau spumă, ținând volanul elegant. Se salutară și șoferul își văzu înainte de drum; femeia se înghesui zgribulită într-un colț, vrând să treacă neobservată. Dincolo de ieșirea din sat străinul frână brusc mașina fără să oprească motorul și i se adresă întorcându-se: - E un timp oribil. Scoate-ți pardesiul și întinde-l să se usuce! Am pornit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mâinii care parcă alegeau firele de păr, ba din ochi, ba dintre buzele uscate de vânt, încercînd să le așeze îndelung după urechi sau în elasticul ce-i ținea pletele. Știam că nu știe că sânt acolo. Vântul rece o zgribulea. Am priceput asta după cum se încrețea pielea pe mâinile ei lungi, care îmbrățișau picioarele cum bine ți-am spus. Mi-am scos bluza de vânt pe care o aveam legată la gât și, fără să mă simtă, i-am pus
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
au făcut cunoștință, bucuroase că tot ce au povestit șuvițele de păr era adevărat. Adică moi, dulci și fragede, chiar dacă vântul le-a uscat și înăsprit puțin. Am luat-o de mână și ne-am oprit în camera mea. Eram zgribuliți de vântul pe care nu l-am simțit pe malul lacului. Am făcut dușuri fierbinți, pe rând. Eu primul. Când a ieșit din baie cu părul ud și încrețit de apă, a început din senin să-mi povestească despre soțul
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
care survin aici sunt interpretate, tălmăcite și socotite a fi semne divine. De pildă, se crede și astăzi că dacă fumul care iese pe coș coboară spre pământ, atunci se strică vremea; același lucru se întâmplă și dacă păsărelele stau zgribulite pe la ferestre: când cocoșul cântă în prag, înseamnă că vin musafiri, dacă sar scântei din foc primești vești, cântatul cucuvelei pe casă sau în preajma sa este semn de moarte etc.230 Diferitele forme divinatorii care se regăsesc în spațiul privat
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
secolului VI” (I, 352). În felul acesta el raportează la categoria celor vechi germane cuvintele a amărî, bardă, a băga, băț, borț, creț, dop, grapă, a se gudura, loațe, mumă, nastur, suf. -oiu, a se screme, stinghie, strung, a se zgribuli, unele dintre ele propuse și de Loewe și întărite de Giuglea (I, 352). Prețuirea pe care Philippide o arată germanismelor provine din credința lui inițială că vechii germanici, în special goții, au fost singurul neam în stare să opună rezistență
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
citesc, cu dinții strânși, Opera aperta, de Umberto Eco. (miercuri) A plouat abundent; numai bălți pe drumul spre cabană; A. a dispărut de lângă mine când eu citeam Adolescentul și nici n-am observat când s-a strecurat afară; o regăsesc zgribulită sub un brad, după o oră, când ies să-mi fac plimbarea de după lectură. E strânsă toată În hanoracul ei albastru și mă trage brusc spre ea, „să se Încălzească numai“, Îmi spune; mă Îmbrățișează prinzându-mă pe nepregătite, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
amintire, de, era război și făcea armată la aviație, Își aduseră aminte unul de celălalt. Și mai ales de Katanski. Participaseră la dezarmarea trupelor hitleriste, o companie dezorganizată, care de mult nu mai avea chef de război și care se zgribulea de frig În diminețile răcoroase ale Ardealului, lângă niște șire de paie de pe moșia unui grof cam zgârcit la mâncare și la băutură. De asta a avut grijă Katanski, care, după ce a dat de mâncare și băutură la toți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și spălăcită a zorilor năvăli în odaie. Un liliac enorm cu aripile întinse intră ca o săgeată, se izbi cu un pocnet surd de peretele cenușiu și căzu pe dușumea, amețit de lovitură. Pe covor, odihnea trupul gol al Margaretei, zgribulit de răcoarea dimineții. Cu macatul de pe pat i-am acoperit goliciunea, îndepărtându-mă apoi hoțește, cu ghetele în mână, ca să pornesc prin gangul cu miros de mucegai spre ulița cu casele din piatră cenușie, scorojite și parcă mâncate de lepră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
în stație, făcând pași mici prin zloată. Au urcat amândoi în altă mașină, el după ea, nu știa încotro se va duce, nici dacă va merge până la capăt. Acum credea că știe ce vrea. Se uita la femeia blondă, ușor zgribulită în haina ei. L-a privit și ea câteva clipe, cu o urmă de zâmbet, apoi a întors capul spre stradă. Când credea că drumul n-o să se mai sfârșească, ea s-a ridicat, uitându-se la el numai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ajuns, pe astă seară, voinicule! Mâine, om mai analiza ce avem de făcut! Stopă acțiunea de tămăduire, gâfâind, se așeză cu fundul pe zăpadă și mai luă câteva gâturi bune din carafa aproape zvântată. Îl îndemnă pe voinicul care se zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de cinci stele din Brooklin, în ciorba servită de către un chelner în vestonul lui alb și scrobit, ar fi găsit înotând un fir creț din părul pubian al bucătăresei. Întră în biroul lui și închise bine ușa după el. Se zgribuli imediat, de cum intră: E frig, își zise Profesorul. Probabil oi fi uitat deschisă fereastra... Palpitând molatic, flăcările din șemineul cu horn clădit din pietre îi dauriră ușor trăsăturile în nuanțe jucăușe de cupru. Parcurse încet drumul pe dinaintea fațadei bibliotecii, culegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu vieți omenești. Ce se va întâmpla atunci? Cum își va privi în ochi subordonații, în cazul că va mai fi în viață? În acel moment ușa se deschide, odată cu vântul și aerul rece de afară pătrunde caporalul Niky Dobriceanu. Zgribulit de frig, își suflă în mâini, apoi scutură zăpada de pe manta cu tot corpul așa cum fac câinii după ce ies din apă. Se îndreptă spre godin, unde pe o mică poliță metalică se găsește un ibric înalt de tablă. Își toarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
într-o nișă din perete. Noroc cu nenorocitul ăsta de bombardament că numai așa l-am putut găsi. Dinspre crestele munților începe să sufle un vânt tăios care trece ca un geamăt prelung prin pădurea uriașă. Se prăvale peste ei, zgribulindu-i. Nu peste mult timp începe să ningă. Domol, cu fulgi mari, albi ca zahărul, ce îi aduc aminte lui Marius de felicitările Crăciunului. Un vers dintr-un colind al copilăriei se aude adus din depărtări cu clichet cristalin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Mă însoți până jos la poartă. "Sărut mîna", îi spusei, însă nu putui să-i ating degetele, mă agățai instinctiv de grilaj, căutând un adăpost. Dar ca și când prin fierul porții ar fi trecut un curent electric de înaltă tensiune, mă zgribulii. "Ah! strigai, străbătut de un fior rece care venea din chiar adâncul ființei mele, dincolo de care nu mai avem scăpare, de unde nu mai putem da înapoi să găsim căldura secretă care ne ține în viață. Mi-e frig!" "Victor, îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]