292 matches
-
trebuia? Mă uit la tata și mă întreb dacă cei care militează pentru drepturile omului pot recrea povestea bunicului. Era un om fără școală și nu avea habar de drepturile minorităților. 16 noiembrie 2009, Sydney,ora 14.00 Văd oameni zgribulind pe marginea bazinului, unii îmi fac semne disperate, de abia acum văd cât de tare s-a înnourat. Apa oceanului e caldă ca o mătase, mai fac un ocol, mă gândesc la aborigeni, i-am văzut cum înoată, ca niște
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
simțit de cum a intrat în cameră un miros de beci și un frig aproape neverosimil. Și-a zis că frigul vine din interiorul ei, vara nu poate fi atât de frig într-o încăpere, și totuși cu greu a adormit, zgribulindu-se în imensele falduri ale plăpumii de puf. Și aceasta mirosea cumva a stătut, deși învelitoarea era dintr-un damasc gros, apretată ca o foaie de tablă. S-a îmbrăcat la repezeală, s-a uitat în oglinda pișcată de rugină
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ajuns, pe astă seară, voinicule! Mâine, om mai analiza ce avem de făcut! Stopă acțiunea de tămăduire, gâfâind, se așeză cu fundul pe zăpadă și mai luă câteva gâturi bune din carafa aproape zvântată. Îl îndemnă pe voinicul care se zgribulise nemișcat în culcușul de nea, ce scăpăra albastru: Ne îmbrăcăm, voinicule, și mergem sus, în pat, să stăm înveliți! Trase, căznindu-se destul, cămășoiul larg pe trupul rece al voinicului, care prinsese o pojghiță de gheață, îl aburcă în cârcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de cinci stele din Brooklin, în ciorba servită de către un chelner în vestonul lui alb și scrobit, ar fi găsit înotând un fir creț din părul pubian al bucătăresei. Întră în biroul lui și închise bine ușa după el. Se zgribuli imediat, de cum intră: E frig, își zise Profesorul. Probabil oi fi uitat deschisă fereastra... Palpitând molatic, flăcările din șemineul cu horn clădit din pietre îi dauriră ușor trăsăturile în nuanțe jucăușe de cupru. Parcurse încet drumul pe dinaintea fațadei bibliotecii, culegând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că Între timp a ajuns să se ocupe tocmai de genul ăsta de probleme. Concluzia era că țările care prezintă un grad sporit de risc Întâmpină mari probleme cu drogurile... Observându-l pe Yaguchi, Îmi imaginam un pui de canar zgribulit În palma mea. Nu mai țin minte când anume, dar cunoscusem pe cineva care creștea un canar. Pentru a se obișnui cu prezența oamenilor, Îl ținea cu gingășie În podul palmei Încă de când era pui și Îi dădea grăunțe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
au închis pe dinafară. Am rămas acolo toată noaptea. Nici măcar n-am izbit în ușă să mă audă cineva, să-mi deschidă. Mai erau încă acolo oamenii care greblau nisipul, aveam șansa să m-audă. Am stat însă tăcută și zgribulită în întuneric și am suferit pentru că n-am înțeles gestul. A fost noaptea mea de singurătate. Prima mea noapte de singurătate și cea de care îmi amintesc acum cel mai bine. Au urmat și altele. Mereu am fost închisă într-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cânte, mă... 19.10.2009 Despre porc, fata de la pagina 5 și andropauză... Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, dragă Sandu Șpriț asta ți-o doresc! E un frig de-ți plâng oasele În trup pe mai multe voci și se zgribulește splina, dar În cârciumioara din cartier duduie centrala termică și dă senzația că ar vrea să sară din perete... Nu se mai bea decât țuică fiartă și vin fiert de la o vreme, În consens cu tulburarea atmosferică de afară - vorba
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
zi ce trece. Uite, azi noapte nu reușeam să adorm, era vreo trei - că m-am uitat În perete, la ceas, are limbi fosforescente - și m-a luat așa un gând, au curs fiorii pe șira spinării de m-am zgribulit și s-a Întors nevastă mea, săraca, și a vrut să mă-nvelească. Femeie iubitoare... Gicu mustăcește. Ce ne-am face fără ele? Da’ zi cu insomnia, Sandule, nu te opri, că povestești frumos. Ai și tu talentele tale... Bă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
șase luni s-o mai duce pe apele locale. Am descoperit un loc de plajă mai retras, exact ce trebuie la intersecția între civilizat și privat, încât să nu te atingi deloc de spațiul celorlalți, dar nici să nu te zgribulești a pustiu. Compania Adinei și a lui Dragoș a fost exact ingredientul de dorit. Mult mai tineri și mai ludici decât noi, dar nu atât de tineri încât să fi mers cu propriii copii la plajă, mult mai republicani, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nimic?... Istorie, într-adevăr, succesiunea câtorva decenii. Străzi, chipuri, clădiri te urmăreau multă vreme. Armata Roșie intrând în București, în 1944. Decorarea Regelui cu marea decorație sovietică a victoriei.Abdicarea forțată a regelui. Uniforme, oficialități, atmosfera epocii. Ochii unui copil zgribulit pe o bancă, în parc, vara. Paradă militară. Scena de la procesul cutare și de la procesul cutare și de la înmormântarea cutare. Prima gospodărie colectivă, chipurile țăranilor; chipurile activiștilor, chipurile milițienilor. Primirea la Academie a renumitului scriitor, somptuoasa vilă anoului academician, academicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
noaptea și acum, în zori, copacii, cu poleiala de ghiață, cu țurțuri sticloși, aleile înghețate, cu chiciura cenușie, straturile goale, doar cu tufe sticloase și ele, se conturau grotesc pe fundalul unui cer brăzdat de dungile primilor raze de lumină, zgribulite sub straturi de chirceală parcă și ele. Atunci i-a venit ideea să înceapă seria gravurilor cu parcuri, cu copaci, cu siluete înghețate. Numise ciclul „Destin“, dar nu-i primiseră lucrările cei de la Uniune. Le-a dat lui Burtăcureanu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
așa cum le ținea el. Le mai țin, că mă gândesc că poate oi avea și eu odată și odată nepoți care să le placă să citească la istorie. Da cu tine... Îl ajunse. Îl apucă de braț, strângându-se parcă zgribulită la umărul lui. - Vreți să veniți voi la rând? Nu vă gândiți că vă vine și vouă rândul, dacă o țineți tot așa, cu frățietatea asta a voastră. Cu adevărul și răzbunarea morților? Și pe cine v-ați găsit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
asemenea vise. Pentru că nu au un Mitică. Și tot mergând prin ploaie, ajunse la cimitirul "Sfântul Constantin". Te-ai hotărât să pleci, Mioara? Poarta era încuiată, dar prin ea trecu spectrul bunicului ei, cu Sfântul alături de el. Păreau doi călători zgribuliți în ploaie. Da! spuse Mioara. Dar n-am bani cât să-mi ajungă până la Paris. Bunicul o luă de mână și, levitând câteșitrei, ajunseră la linia ferată care despărțea Cartierul Hipodrom de Cartierul Lacu Dulce. Acolo am stat eu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vremea s-a răcit. Vântul a început să sufle din ce în ce mai tare. Copacii au rămas fără frunze, iar noi nu am mai avut unde să ne adăpostim. Frații mei s-au împrăștiat în diferite locuri căutând adăpost și hrană. Rămas singur, zgribulit de frig, am zburat în căutarea unui adăpost. Obosit, flămând și înfrigurat n-am mai putut zbura și m-am așezat la geamul unei case. O fetiță m-a văzut, m-a prins și m-a luat în casă. Mi-
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
stare, după mine, pe unul din băieți care era buimac de somn și speriat de moarte. Iarăși rămăsesem pe străzi, dar Dumnezeu mi-a scos În cale un nou ,,acoperiș,, , după trei nopți petrecute Într-un parc, sub cerul liber, zgribulit de frig și slăbit În ultimul hal. Moartea nu mă luase Încă și parcă mă Încăpățânam și eu prefăcându-mă că n-o mai văd. Cerșeam la intersecția unor străduțe desfundate, pe lângă fostele uzine Timpuri Noi, și am dat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
faci o pauză? - Mai am zece întrebări, cele mai grele. Cel putin, de una nici nu știu de unde să mă apuc... Acum, taci! Tac. Afară e înnorat: o cupola vineție, joasă, metalică. Munții se văd ca niște fantome cenușii. Mă zgribulesc și mă așez la computer. Chiar dacă tastele sunt reci, monitorul parcă arde... Și oare de ce simt un sentiment de vinovăție strecurându-se de fiecare data cand pornesc mirc- ul? Că atunci cand privirile mi se agață de un fruct frumos - dar
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
în satul nostru nu vom auzi aceleași vorbe? Le vom auzi cu vârf și îndesat, Stafidă. Acum, însă, vom urca totuși într-un tren, care sper să ne ducă la ai noștri. La cei dragi... Până la sosirea trenului, au stat zgribuliți într-un colț de peron, feriți de ochii lumii. Au așteptat ca să urce toți cei care plecau cu acel tren. Apoi au pus și ei piciorul pe scara vagonului din coada garniturii. S-au așezat pe o bancă de lemn
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a doua zi petrecută în așteptare de cei chemați sub arme... ― Ia uitați-vă ce soare roșu, oameni buni! - s-a auzit un glas. ― Asta înseamnă că va fi ger zdravăn. S-ar putea ca la noapte să ne cam zgribulim de frig, că de unde să mai dea locomotiva căldură, dacă abia are ea aburi ca să urce dealul. Uite că mi-am adus aminte de un sat numit Buhai, așezat pe un deal cu același nume - a vorbit unul care își
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
străjuită de stâlpi cu felinare din fier forjat. Luna, aflată în ultimul pătrar, abia răsărise de după munți și lumina slab pe cerul senin, spuzit de stele. Începuse să adie o boare de vânt, care o făcu pe Ileana să se zgribulească ușor. Mi se pare mie sau suntem pe malul unui lac? întrebă Cristi, privind în întunericul de dincolo de zona luminată. În stânga lor, se afla un parapet pitic din piatră deasupra căruia se ridica un gărduleț din fier forjat. Apoi, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acestuia nu se mai vedea. O masă vâscoasă se prelingea dinspre larg peste scândurile vechi. Baza stâlpilor de iluminat dispăruse înghițită de negură, felinarele din vârf păreau suspendate în aer. Era din ce în ce mai rece iar Cristi simți și el că se zgribulește de frig. Deja pâcla umpluse tot spațiul dintre luciul de apă și trotuarul pe care mergeau ei. Firișoare subțiri începeau acum să se întindă peste dalele din ardezie de sub picioare lor. O strânse pe Ileana lângă el, trăgând-o mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în mijlocul a nicăieri"... Plouă mai departe. Ploaie putredă. Una din acele ploi de toamnă care-ți răscolesc reumatismele * și care, în Europa, sunt un stimulent pentru "intelectualizarea" oboselii. Ceața s-a îngroșat, a coborât, vâscoasă, acaparatoare, până la jumătatea zgârie-norilor. Pietonii, zgribuliți sub umbrele, au devenit fantomatici... Emerson ne asigura, chiar din Boston, că sufletele americanilor sunt apăsate, de dimineața până seara, de umbra Judecății de Apoi. Oare cum se împacă asta cu siguranța arătată în afaceri? Sau de aceea sunt, oare
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cele mai cumplite, de la anul 2000 încoace. Sătui de imensa bunătate, de care a dat mereu dovadă guvernanții, pentru confortul și bunăstarea poporului, s-au gândit că bine ar fi, să dea o reglementare și pentru bietele mașini, care se zgribulesc și ele de pe acum, simțind venirea iernii și se simt mai vioaie, doar când mai trag pe furiș câte o dușcă de antigel. Doamne, cât de rău le stă fără niște încălțări de iarnă, s-a gândit cineva sus-pus, care
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
grămadă de taine ale arcușului de învățat. O dată, mai demult, fusese împreună cu tatăl său la deadul Vasile acasă, dar nu mai ținea minte drumul lung și întortocheat. O dată cu apropierea serii, cerul începea sa se acopere de nori.. Culae se pomeni zgribulindu-se în hainele-i peticite și vechi, subțiate de atâta purtare, cu care o pornise la drum. Deodată se porni să sufle un vânt rece de la miază-noapte și începu să plouă. Culae privi în jur, apoi își duse mâinile pâlnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
putea, crezi că nu te-aș ține?... Culae păși cu adâncă părere de rău pragul și ieși în ograda casei împreună cu bătrânul. Afară era noapte adâncă și sufla un vânt rece, care îl făcu să se înfioare și să se zgribulească în hainele-i nu tocmai călduroase. O liniște ciudată domnea de jur împrejur. O pace ca din altă lume. Nu se auzeau nici glasuri, nici lătrături de câini și nici un fel de zgomote, iar luna poleia cu raze stinse acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai văzu, Stelian și Mișu Leibovici o porniră la rândul lor către centrul orașului. În urma lor fosta casă a lui Iorgu rămânea pustie și tristă, în așteptarea noilor stăpâni. Era o dimineață însorită, dar rece, și crengile copacilor se clătinau zgribulite în bătaia vântului de sfârșit de martie. 7 În tramvaiul care îi ducea spre centrul orașului, ceasornicarul își aduse aminte de Aronică și îi propuse lui Stelian ca, înainte de a se despărți, să-i facă împreună o vizită la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]