616 matches
-
cu Aurora M. Nasta); W. van Bode, Maeștrii picturii olandeze și flamande, I-II, București, 1974 (în colaborare); J.W. Goethe, Afinitățile elective, București, 1975; Dominique Sourdel, Janine Sourdel-Thomine, Civilizația Islamului clasic, I-III, București, 1975. Repere bibliografice: Emil Samoilă, Ziaristica, București, 1932, 261-265; E. Filotti sărbătorit de Sindicatul Ziariștilor, FCL, 1935, 1268; [Informații biografice] „Anuarul diplomatic și consular al Regatului României”, 1942, 73, 78-79, 126; A. P. Samson, Memoriile unui gazetar, București, 1979, 77-78; Ornea, Tradiționalism, 177-180, 351-355; Atitudini și polemici
FILOTTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
Mihu Dragomir (Faust, Sfârșit, Artă pentru artă). De la 1 noiembrie 1940 director este Ioan Dimitrie Suciu, iar ca secretar de redacție apare Mihu Dragomir. Publicația este preocupată acum în mod special de soarta Transilvaniei, omagiindu-l pe Gh. Barițiu, „ctitorul ziaristicii românești din Ardeal”. Cele trei numere care mai apar vor fi dedicate unor scriitori și oameni politici precum Ioan Slavici, Iuliu Maniu, Octavian Goga, dar și unor tineri poeți afirmați în spațiul transilvan: Mihai Beniuc, Ion Th. Ilea, Aurel Marin
FLAMURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287017_a_288346]
-
gustul cititorilor. Lăudând lucrările inspirate din trecutul național, cerea totodată ca adevărul istoric să fie supus celui artistic și imaginației creatoare. De la scriitor reclamă o bună cunoaștere a mediului, precum și realizarea unor caractere puternice. L. rămâne o figură remarcabilă a ziaristicii noastre, distingându-se totodată în calitate de critic prin finețea analizei și a gustului (a avut, între altele, cuvinte de apreciere, dar și îndreptățite rezerve față de volumul de debut al lui Al. Macedonski), ca și prin eleganța stilului. SCRIERI: Metodul de care
LAURIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287755_a_289084]
-
Șora), medic, și al lui Ioan Leu, avocat. Între 1942 și 1950 a urmat Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, fiind apoi student (1950-1953) al Facultății de Pedagogie și Psihologie a Universității din București și ulterior (1963-1964) al Facultății de Ziaristică din același oraș. A fost redactor la „Pagini dobrogene” din Constanța (1948-1950), la Radiodifuziunea Română (1950- 1958), la „Roumanie d’aujourd’hui” (1952-1962), „Luceafărul” (1962-1965), redactor-șef al Editurii Eminescu (1970- 1971), director general adjunct la Consiliul Național al Cinematografiei
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
pseudonim al lui Victor Cronberg; 21.VII.1898, Galați - 5.VII.1934, București), gazetar, dramaturg, cronicar dramatic și traducător. Venit în capitală imediat după primul război, R. devine o figură cunoscută a mediului politic și teatral bucureștean. Cu apetență pentru ziaristică, va colabora la ,,Scena”, ,,Rampa”, ,,Facla”, ,,Curentul” (al cărui prim-redactor va fi), ,,Dreptatea”, ,,Aurora”, ,,Încotro” (unde va ocupa și funcția de director) ș.a.; semnează și Hef, Hefaistos, Nador, A. Prodan, V.Rd., Ap. Rodan, Skanderbeg, Skbg, Șoarecele de culise
RODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289292_a_290621]
-
, Vasile (17.XII.1947, Bădragii Vechi, j. Edineț), poet. A absolvit Facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău (1972). A fost redactor la Radio Chișinău, consultant la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, șef de secție la revista „Orizontul”, redactor-șef adjunct la „Literatura și arta”, redactor la Editura Enciclopedică „Gh. Asachi” și la
ROMANCIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289307_a_290636]
-
Radu Anton (19.VIII.1948, Făgăraș - 29.VIII.2005, București), poet, prozator și publicist. Urmează liceul în orașul natal, terminat în 1966, și doi ani de studii juridice (1968-1970), fiind apoi învățător suplinitor și pedagog. Este absolvent al Facultății de Ziaristică la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. Inițiator al cenaclului literar Atlantida, va publica, mai ales în anii ’70-’80, reportaje, romane, poezii. Devine cunoscut după 2000, prin televiziune, cu o emisiune gastronomică în care caracteristice sunt implicațiile culturale, intitulată
ROMAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289302_a_290631]
-
politică externă. În numărul 76, din 28 septembrie 1884, apărea poezia Dedicațiune amicului meu P... la Giurgiu, semnată Nicu, diminutiv sub care e foarte probabil să se ascundă tot viitorul istoric. R. a însemnat pentru N. Iorga și prima școală ziaristică, Emanoil Arghiropol lăsând uneori în seama nepotului său redactarea paginilor care nu aveau legătură cu viața orașului, precum și a rubricilor de informații culturale. R.Z.
ROMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289354_a_290683]
-
absolvit Școala Normală din Arad, a trecut munții în România (1884). Slavici l-a recomandat lui Titu Maiorescu, dar R.-Ș. a preferat cercurile liberale. În redacția ziarului „Românul”, condus de Vintilă C.A. Rosetti, și-a făcut ucenicia în ziaristică. A publicat în „Voința națională” și, în același timp, a trimis colaborări la „Tribuna” din Sibiu. Era pedagog la o școală de institutori și profesor la un institut particular. În 1891, întorcându-se în Transilvania, continuă să susțină la „Tribuna
RUSSU-SIRIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289408_a_290737]
-
1966-1968), „Viața studențească” și la „Amfiteatru” (1968-1983), unde va conduce și cenaclul literar al revistei. Refuzând să scrie articole „omagiale”, va fi dat afară din presă. Colaborează, intermitent, cu articole de istorie literară la „Săptămâna”. Mulți ani se va dedica ziaristicii la „Informația Bucureștiului”, fără să își uite preocupările critice. După 1989 pleacă în Statele Unite ale Americii, unde fondează, la New York, împreună cu preotul Theodor Damian, revista „Lumină lină” - „Gracious Light”, pe care o și conduce în calitate de redactor-șef. R. debutase în
RUSU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289411_a_290740]
-
absolvă liceul în orașul Victoria, în 1972 Facultatea de Electronică a Universității din Brașov, iar între 1972 și 1975 frecventează cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București, pe care nu le-a finalizat. Urmează studii postuniversitare la Facultatea de Ziaristică din București (1984-1986), primește burse în SUA (1966, 1974, 1977), parcurge și un stagiu de pregătire la Institutul Național de Administrație București (2003). Redactor la revistele „Viața studențească” și „Amfiteatru” (1972-1983), la ziarele „Scânteia tineretului” (1983-1989) și „Tineretul liber” (1989-1993
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
1946, Udești, j. Suceava - 7.XII.1994, Suceava), poet. După terminarea unei școli profesionale la Timișoara, va lucra ca muncitor la Suceava (1963-1965), unde în 1967 va absolvi Liceul „Petru Rareș”. Între 1975 și 1979 va frecventa cursurile Facultății de Ziaristică de la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” din București. Funcționează ca redactor la ziarul „Zori noi” din Suceava (1965-1989), precum și la „Tinerii revoluției” (1991), „Curierul național”, „Nord Press” (1993-1994). A debutat în 1965, cu versuri, la „Zori noi”, iar după
STEFURIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289915_a_291244]
-
studiile teatrale. Intră în gazetărie, semnând articole cu caracter naționalist în ,,Tribuna” (Arad) și ,,Lupta” (Budapesta), pentru care va fi întemnițat la Seghedin (1908-1909). La ieșirea din închisoare încearcă să își facă o carieră comercială, dar optează din nou pentru ziaristică. Persecuția autorităților îl obligă, în 1913, să treacă munții și să se stabilească un timp în Regat. Meseria și-o face, după cum mărturisește, la revista ,,Ovidiu” a lui Petru Vulcan din Constanța, ca redactor la ,,Foaia poporului” (Sibiu) și la
STOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289954_a_291283]
-
noștri ( ing. Năstase Haralambie, de exemplu p.36-37). Acum, de ce să nu recunoaștem, mulți dintre noi ne simțim împinși alături cu viața când vedem că nu mai avem industrie și agricultură performante, că actul de cultură este așa și așa, ziaristica nu-și mai justifică denumirea, iar un coleg, lam numit pe Ioan Mititelu de la Vaslui, priceput nevoie mare în folosirea pamfletuluigen gazetăresc - care nu prea se mai utilizează, descoperă o nouă profesiune a copiilor și nepoților noștri. În locul celor de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93023]
-
al lui Nicolae Șoimescu, era frate cu scriitorul Ioan N. Șoimescu. A urmat liceul la București, plecând apoi, îndată după 1860, în Italia, de unde se va întoarce în țară cu diplomă de doctor în științe politice și administrative. Intrat în ziaristică, a fost o vreme redactor la ziarul „Pressa”, unde, de altfel, și-a tipărit cele mai multe poezii. A debutat, ca poet, la „Naționalul”, în 1860, continuând să colaboreze la „Convorbiri literare”, „Amicul familiei”, „Șezătoarea”, „Observatoriul” (Sibiu). Ș. s-a făcut cunoscut
SOIMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289774_a_291103]
-
1964-1968), responsabil al publicațiilor Radioteleviziunii (1968-1969) și apoi al emisiunilor de teatru de la Radio și TV, redactor-șef al Redacției culturale TVR (1969-1977), director al Teatrului Mic și al Teatrului Foarte Mic din București (1977-1989). Termină, în 1978, cursuri de ziaristică la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. În 1979 este cooptat membru supleant în Comitetul Central al Partidului Comunist. După 1989 înființează și conduce revistele „Noi” (1990) și „Clipa” (1991), în 1992 primește conducerea cotidianului „Universul românesc”, dar după un
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
217; Personalități ieșene: C. Săteanu, RP, 1927, 2 919; Dafin, Iașul, I, 185, II, 93-97; A. P. Samson, Portrete, RP, 1930, 3 587; J. Bk. [Jacques Byck], „Anecdote literare”, ALA, 1930, 498; Izabela Sadoveanu, „Carnaval literar”, ALA, 1930, 521; Emil Samoilă, Ziaristica, [București], [1932], 317; P. Anghel, „Figuri din Junimea”, IIȘ, 1936, 20; Mihail Șerban, „Figuri din Junimea”, ADV, 1936, 16 177; Izabela Sadoveanu, „Figuri din Junimea”, ALA, 1936, 829; Șerban Cioculescu, „Figuri din Junimea”, ADV, 1936, 16 210; R.V., Un răspuns
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
întâi la Teișani (1944-1948) și la Vălenii de Munte (1948-1950), urmează apoi cursurile Liceului „I. L. Caragiale” din Ploiești (1950-1954) și Facultatea de Filologie a Universității din București, secția de critică literară (1954-1959). În 1975 va absolvi un curs postuniversitar de ziaristică. Este profesor de limba română la Școala Generală din Uda Paciurea, județul Teleorman (1959-1961), metodist la Casa Regională a Creației Populare din Ploiești (1961-1966), redactor la ziarele „Flamura Prahovei” (1966-1989) și „Prahova” (1989-1997). Din 1998 se stabilește la Sibiu. Debutează
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
de Flers, Manuscrisele Pamfil Șeicaru, JL, 1996, 39-46; Alex. Ștefănescu, Viața romanțată a Elenei Lupescu, RL, 1996, 16; Mircea A. Diaconu, Instantanee critice, Iași, 1998, 137-140; Nicolae Florescu, Întoarcerea proscrișilor, București, 1998, 54-64; Popa, Reîntoarcerea, 148-162; Cassian Maria Spiridon, Între ziaristică și literatură, CL, 1999, 3; Dialoguri esențiale - Despre Pamfil Șeicaru cu René Al. de Flers, JL, 1999, 7-10; Paul Alexandru Georgescu, Știutul și neștiutul Pamfil Șeicaru, ALA, 2000, 533; Victor Frunză, Destinul unui condamnat la moarte - Pamfil Șeicaru, București, 2001
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
1973. Repere bibliografice: M., „Poeme”, „Năzuința”, 1923, 3; gr. v. [Gr. Vêja], „Poeme”, „Licăriri”, 1923, 10-11; Sandu Teleajen, „Poeme”, „Gândul nostru”, 1924, 1; Ion Diaconescu, „ Poeme”, „Foaia tinerimii”, 1924, 10; Al. O. Teodoreanu, Emil Serghie, „Opinia”, 1931, 7343; Emil Samoilă, Ziaristica, București, f.a., 319; Alexandru Pogonat, Noul director al Teatrului Național din Iași, „Ziua”, 1933, 339; Interview prin surprindere, „Opinia”, 1936, 8 741; G. Pascu, Emil Serghie, „Cetatea Moldovei”, 1940, 7; Petre Pandrea, Rememorări, MOT, 1945, 58; Straje, Dicț. pseud., 645
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
țară, ci și peste fruntarii. În scurt timp își pierde viața, ucis pe stradă de un autovehicul. Activ pe mai toate tărâmurile scrisului literar, S. s-a revelat întâi în publicistică. Cronicar literar, teatral, muzical, plastic, cinematografic, a profesat și ziaristica propriu-zisă, semnând articole pe teme curente (politice, sociale, economice, educative etc.), reportaje, note, evocări. Condus de principiul rectitudinii morale, el nu a fost scutit de erori, dar a exprimat întotdeauna convingeri autentice, refuzând plierile conjuncturale și compromisurile. Caracteristica dominantă a
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
SĂPTĂMÂNA, publicație apărută la Buzău între 17 februarie și 31 martie 1935, având subtitlul „Informativa și culturală”. Director: Nicolae Niculescu. Articolul-program, Reglementarea ziaristicii, afirmă: „Aparem pentru a susține că la vremurile grele de azi avem nevoie de reforme mari, în viață, în moravuri și oameni, fără de câri nu vom putea pași mai departe pe calea progresului”. Scopurile, mai degrabă etico-sociale, sunt atinse sub
SAPTAMANA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289486_a_290815]
-
, Nicolae (10.V.1958, Malu, j. Giurgiu), poet și editor. Este fiul Floarei (n. Mârzac) și al lui Marin Țone, țărani. După absolvirea liceului la Giurgiu în 1977, obține licența în ziaristică la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” din București în 1988, cu lucrarea „Facla” interbelică (1930-1940). Mai întâi gazetar la cotidianul „Tineretul liber” (1989-1991), lucrează din 1994 ca muzeograf la Muzeul Județean „Teohari Antonescu” din Giurgiu, din 1998 fiind angajat
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
prin prezența în redacție a lui Octavian Goga, confirmând că literatura este „întruparea organică a marelui zbucium” istoric (Curentele de idei în literatura ardeleană de la 1848 până în zilele noastre, 1911), T. își va consolida sectorul dedicat scriitorilor, fenomenului literar și ziaristicii. Înainte de primul război mondial acesta a fost susținut de Ion Agârbiceanu, G. Bogdan-Duică, Enea Hodoș, Nichifor Crainic, Victor Eftimiu, Ioan Russu-Șirianu, Teodor V. Păcățian (cu poezie, povestiri, recenzii - Cărți românești, Reviste românești, Cărți străine -, portrete, evocări, necrologuri), după 1917 sunt
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
Un „Bazar sportiv” alătura cronici sumare redactate de Emil Ronea și Mircea Manole. Diversitatea paginilor este susținută de mai multe traduceri, una din idiș (Shalom Alehem, Cei doi Basarabeți), aparținându-i lui C. Săteanu și celelalte din rusă (Mihail Zoșcenko, Ziaristica și Suferințele tânărului Werther), datorate lui Jean Pascal și lui George Lesnea. Singură notă tristă în cele șase numere ale U.l. este necrologul Umorul îndoliat. Al. Gh. Doinaru, scris de C. Săteanu și însoțit de reproducerea unui fragment din
UMORUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290339_a_291668]