24,729 matches
-
parcul părăsit care de abia își mai trage răsuflarea? De ce n-aș uita de mine ca de un gând... O, această zi, mai grea ca o cruce, gâfâie, plimbându-se pe trupul meu... Poem .... Aceste aripi de pe care curg, neîncetat, zidurile unor eternități. Încearcă Calci pe începuturi... Ești într-o zi proastă. Alianța cu ceru l nu te face diafan. Mai bine cu mugetul norilor și cu prăbușirea păsărilor. Oricum, Starea ta nu este mai bună și nici ochii tăi nu
Poeme noi by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/4634_a_5959]
-
nu ne aude nimeni seara înainte de culcare. praful îmi umple nările. aerul fierbinte tremură în falduri albastre dinspre marea ascunsă undeva departe. stau dreaptă în carul de luptă. șuvițe de piele împletite cu ghinturi plesnesc sacadat crupele cailor. dau ocol zidurilor cetății o dată și încă o dată și încă până când sunt atât de aproape încât aș putea să ating piciorușele gândacilor prinși în mortarul ce leagă pietrele troiei. știu că târăsc după mine ceva însângerat carne moartă care va putrezi în curând
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
de exponatele împăiate ale Muzeului Antipa bătrân versificator al spaimelor comune te simți deodată inutil ca papionul la gâtul unui cerșetor inutil ca orificiile flautului ruginit aruncat de câteva decenii în podul cu lucruri de prisos în noaptea aceasta când zidurile devin translucide ca sticla când arborii întunecați și pietrele prind viață deodată, prind suflet, memorie când casele se aud cum respiră când sufletul muribunzilor iese prin coșul caselor ca un fum și Dumnezeu se aude rătăcind pe străzi atât de
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
norii Noul Iconar Lui Vasile Levițchi, in aeternum De câteva zile, apare printre discipoli umbra Profesorului Caii Hurmuzăcheștilor nechează-n lucarne Ay, în absența solului, plantele-acestea ar putea slobozi rădăcini în paharul cu apă! O lumină prevestitoare se aprinde pe ziduri poeții tineri duc în pumni lumini de cenaclu uimiți, negustorii din piețe descoperă chipul lui Franz Josef și chipul lui Carol I bătute adânc pe monede „Înșelător e somnul Leviathanului, păgubos e vinul de Ghetsimani” - vorbirea lui se înscrie în
Poezie by Arcadie Suceveanu () [Corola-journal/Imaginative/5075_a_6400]
-
închipuirii, Sau poate nu vor... Un amărât de provincial ca noi toți, poate ceva mai autentic, mai păgubos, mai dezarmat, ca să nu spun mai părăsit, și care fuma abuziv si enorm încât luna când îi trecea prin plămâni arunca pe ziduri un spectru ca la Röentgen, Și tușea, tușea cavernos, mai ales începând de prin decembrie când stătea să ningă, de fapt el tușea când trăia o plictiseală de peșteră, ca să nu-i spunem o moarte înceată, moleculară, însă foarte, foarte
Suspect by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/5254_a_6579]
-
se desfășurau fetele pe străzi. Am dansat și am scuipat și am băut până dimineața, până la kilometrul zero. Atunci au venit vânătorii și au bătut la ușa noastră, s-au supărat că nu ne trezim. Și-au ascuțit clonțul de ziduri; plângând pe holurile întunecoase, și-au încărcat armele, s-au masturbat. Poate că niște bastoane negre, de cauciuc ne-au luminat de-aproape contuziile, pe când dansam ca sălbaticii, ne-au separat pomeții. Realitatea ne-a urcat drept în gât. Au
Realitatea touchscreen by Linda Maria Baros () [Corola-journal/Imaginative/5462_a_6787]
-
tunsă scurt, ritual zilnic. Masivele clădiri unde scările sunt mai presus de toate și trepte nevăzute sparg ultimul etaj și acoperișul, unde lifturi silențioase nu cunosc aglomerația și covoarele se gudură sub pași parfumați. Masivele clădiri ce nu-și oferă ziduri pentru anunțuri, în care meseriașii intră și ies pe ușa din dos, unde liniștea trage din când în când apa la toaletă, unde zgomotul își dă palme peste gură. Masivele clădiri care ne strivesc nașterea, piramide în deșertul care ne
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/4525_a_5850]
-
ascund în hăul din trup peste care se-așează apoi ca o platoșă prin care nu mai pătrund decît ochii care știu cum se dă jos fusta fără să o atingi - așa cum inelele construiesc iluzii care noapte de noapte surpă zidurile din care nu se mai ivește trupul îmbrăcat acolo, stins ca mucul unei lumînări în fumul gros de pe zugrăveala credințelor din icoane - numai din fusta din care ea lipsește se înalță bărbatul cel pironit în timpul mort ce nu mai învie
Fusta by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/6132_a_7457]
-
ea vine pe trotinetă și cînd vrei s-o îmbrățișezi ca pe una pe care n-ai mai văzut-o de mult s-o întrebi ce mai face s-o inviți la o cafea vezi doar o trotinetă rezemată de zid
poemul săptămânii by Romulus Bucur () [Corola-journal/Imaginative/6155_a_7480]
-
si chioară Vechea mea suferință Cântă la harpă În tăcerea apusului Se-aude deja La trap, în zale, vuind Ziua de mâine Despre trecerea timpului Dintr-un secundar Din zori până seara Picură sânge Odă uitării Amintirea ta Numărătoare la zid Și glonț irosit Primăvară târzie înfloresc teii În ochii ciclonului Doar eu îi apăr Fără scăpare Mă încercuie O lume de lepădat Vesmânt de forță Duminică în Parcul Major Se înalță un zmeu Din mâini de îndrăgostiți - Șef peste îngeri
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6196_a_7521]
-
ne-mproaște-un sînge Răcoritor cînd măduva le-om frînge. Și dacă vrem să le luăm în mînă Ciupercile ne umplu de smîntînă... Îngerii sînt atît de mîhniți. Îngerii sînt atît de mîhniți Cînd ne văd cum trecem grăbiți Printre ziduri de fluturi, sub bolți de miresme. Lor să-nțeleagă deloc nu li-e lesne Că trăim pe degeaba, cu secundele-n pripă. Eterni își ridică-n azur o aripă; Doar nimbul lor veșnic o clipă se-nmoaie Pe vreme de-
Poezii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6420_a_7745]
-
distanță așa cum ai lua lumină vor înceta brusc neprevestit o străfulgerare estetică în toiul coridoarelor rășchirate împînzind mintea ronțăind visele împînzit de o transparență neașteptată o distilare în țesuturi aici în diorame cu tine coroane desfrunzite rețele de nervi ale zidurilor lumina susură deșirată în fuioare buimace zgîlțîie aerul cobori pe o funie de povești la ultimele dai peste matca ruinată pînă aici unde ai mers împotriva scrisului lasă ceva îl va opri iată o fațadă dintr-un colț al ei
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
Mircea Petean toată lumea fotografiază sau se lasă fotografiată o întreagă nebunie imagini doar imagini fugoase aproximative inconsistente un bărbat în etate îmbrăcat în negru ferit de asaltul mulțimii zăbovește pe un scaun de piatră la umbra unui zid ros de sarea mării privind abstras spre nicăieri și în vreme ce tonții și flecarii se lasă seduși de murmurul mării și surâsul soarelui di n Golfo dei Poeti el pare sedus de freamătul pur al rostirii dincolo de liniștea spartă de cuvintele
DIMINEȚI LIGURE by Mircea Petean () [Corola-journal/Imaginative/6495_a_7820]
-
unor credințe clopote care gîfîie după ce-au alergat de-a lungul de-a latul venelor tale și tot mai speri că poți imita spumele spaimei obștești că te poți decapita că-ți poți așeza la loc fruntea pe care zidurile temniței au desenat ploi abia întoarse de pe cîmpul de luptă. Estivală Sumedenie de gîze pe-obrazul Soarelui și niciun om orice clipă e gata să se salveze prin alibiul lucrurilor iedera a-mbrățișat vîntul cum un efect son-lumiere se-ascunde norul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
e aproape sigur - se petrec Fapte. acum nu Nu va speriați. Nu va pândește nici o primejdie. Puteți să treceți liniștiți pe lângă mine. Nu are nici un rost să vă vârați degetele-n urechi, nici să vă ascundeți după copac ori pe după zid. Nu, nu vă fie teamă. Acum nu, nu voi urlă. Din când în când mai trebuie să arătăm și puțin respect pentru Ordinea Universală. point d’orgue Străduințe mari, pe când intrăm, dimineața, în Catedrală Saint-Pierre din Geneva, ale sunetelor izbucnite
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/6544_a_7869]
-
Ioana Ieronim Arta tânără Lui Tom Brânduș rock hip-hop și rave beția peisajelor laser cutreierând carcasa noastră omenească între munții cu păduri mustoase de august și zidurile cetății fără de anotimp în mâna ta lumea devine Una zdrențe de suvenir, frânturi de iarbă focuri de artificii explodând în zenit semințe muguri sexe în floare care expandează peste cele 3 ceruri inferioare din amintiri stocate la arhivă umpli câteva
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
în virtual" Bran, august 2009 Ce lași în urmă poate să rămână între două coperți? putem lăsa totul în urmă, sub piatră? nu va pătrunde lumina pe sub ușă? n-are să vibreze aerul de vocea ferecată așa cum auzim chemarea Anei din zid aici undeva aproape? Peste apă cine ești tu pe țărmul celălalt? aici eu cine sunt? o piatră, fiecare? un pom? soarele răsare pe țărmul acesta apune pe țărmul tău așa a fost ieri și mâine - din nou tu cine ești
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
Adrian Alui Gheorghe Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit. Dar poetul
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
ca pe-o împărtășanie: Doamne, cît de bine era pe atunci: Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă - un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit Dar într-
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
a slăbit și a murit în scurt timp; Oamenii au rămas, astfel, dezbrăcați și i-a apucat frigul, Dîrdîiau, O parte s-a întors în sălbăticie, S-a îmbrăcat în piei de animale; O, ................. ! Zidarul a rămas izolat pe coama zidului Nimeni nu a mai venit să-i dea o scară să coboare L-a ars soarele, s-a evaporat Ca o picătură neînsemnată de apă; O, ................. ! Pe străzi mărșăluiau ierburile Care umblau cu pietrele în gură; Dar unde era florăreasa
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
poem care începea așa: Doamne, cît de bine era pe atunci! Brutarul cocea pîine; Croitorul făcea haine pe măsură; Pantofarul făcea pantofi care zburau vrăjiți; Grădinarul planta tufe de flori ale căror lujeri se rupeau Sub greutatea mierii; Zidarul făcea ziduri care apărau perfect definitul de marele inamic care stă ascuns, de veacuri, în nedefinit. Ziua venea cu o indicibilă plăcere. Luna se cățăra pe munți sveltă -un atlet al zeilor gata oricînd să arunce săgeata în căpriorul rătăcit
Cum a dispărut orașul grecesc Cnossos sau Poetul bătrîn își declamă faima by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6512_a_7837]
-
pe bancă, Bătrâna se pierde în pulbere, parcă, Cuvântul și el mai mult se mâhnește Sub tăcerea plecată în lacrimi de pește. Ochirea norilor mulți Ochirea norilor mulți făcută în jos spre fluid, forțarea apei în câlți, deloc picăturile-n zid. Toropeala e rece de fapt prin arderea frigului tare. acum se ia din înalt cenușa căldurii ce moare. Melodia întâmpină sobră Melodia întâmpină sobră versul sunând zurgălăi. Înălțarea jumătății de cobră, clopoțeii exaltă văpăi. Otrava nu este crudă reușind să
Ermeticale by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/6839_a_8164]
-
să dăruie, veghez talazul fără nume, să nu se-nstrăineze de cuvânt. Nedăruite, s-ar otrăvi și raze, și troiene, s-ar face propria lor limită, pietroasă. Otrava-i piatră, abdicare, când nu mai poți să mângâi, când uiți că zidul ești tot tu. Râd (în câteva luni voi muri, am făcut donația, m-au medaliat) - și-ndată cresc pomii, păsările vin să-mi stropească obrajii cu polen. Dacă împing, un pic mai tare doar, palmele-n aer, să mă apăr
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]
-
un sentiment de siguranță și, ca și când și-ar fi adus aminte, o luă spre malul Dâmboviței, la noua lui casă, întrebându-se cu o nedumerire sinceră de ce-i trebuise atât de mult ca să intre la peruchier!? Și, pe măsură ce înainta pe lângă zidul de zăpadă, care mărginea strada, vechea lui viață, sufrageria pustie, foișorul lui Barbărasă și chiar glasul hârâit al prietenului său se pierdură în ceața spumoasă a iernii.
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
Luată de valul de oameni veniți de peste tot Și am coborît către mare, pe strada Socrate. Nu știam cum se cheamă, dar am ales-o Fiindcă e mai abruptă și mai îngustă decît cele Cu alte nume celebre și între zidurile ei Nu se pot vinde cercei sau mărgele. Pe strada Platon treceau femei bronzate Umblînd în goană după suveniruri Și am zîmbit la gîndul c-avea și el dreptate Cînd spunea că poeții trebuie scoși din cetate. M-am scos
Poezie by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/7059_a_8384]