4,648 matches
-
nu știm cine suntem de ce am venit aici unde ne ducem construim nimicuri apoi trecem mai departe mai hotărâți să facem nimic într-un perpetuu zbor către nicăieri poate azi,poate ieri căutăm fără speranță un loc în care vom zidi fericirea ne temem să privim drumul străbatem mări ne întoarcem înapoi uneori aruncăm ancore în timp... opriri provizorii în lumi derizorii destructurăm alte gânduri cu sufletele noastre căutând un loc în inima Lui Referință Bibliografică: ETERNE CĂUTĂRI / Viorel Birtu Pârăianu
ETERNE CĂUTĂRI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382248_a_383577]
-
Acasă > Poezie > Credință > SECERIȘ Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, n-ai zidit Tu oare Firea cea cuvântặtoare Când suflat-ai ĵn pặmânt Duhul meu din Duhu-Ți Sfânt Și L-ai pus apoi sặ creascặ Și sặ Te blagosloveascặ? Însặ iatặ cặ-n grặdinặ Se frặmântặ altặ tinặ, Se frặmântặ cu alt vânt Ce
SECERIṢ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382258_a_383587]
-
farmecul actriței, depinde de fiecare dintre cei care scriu, dar dacă valoarea Cezarei Dafinescu în ceea ce privește activitatea ei artistică de o viață, este superficial evocată, atunci avem a face cu o greșeală. Neasumarea propriei admirații (lăsând deoparte zisa imparțialitate ziaristică) nu zidește suport sincerității în imensitatea de articole de presă, dar lipsa aprofundării prezentării activității artistice a actriței Cezara Dafinescu este eroare. Mesajul înfiorat și direct al unui zugrăvitor al frumoasei doamne slujitoare a teatrului și cinematografiei românești, Cezara Dafinescu, se va
CEZARA DAFINESCU. SIMBOLUL INELULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382327_a_383656]
-
fugari, să-și plece fruntea în semn de respect, ridicând-o din nou LA JUDECATA ISTORIEI ! Doamne, ocrotește-I în continuare pe Români, oriunde se află aceștia ! Și apără-I pe cei pe-ale căror oase chinuite noi trebuie să zidim o Țară ! Radu Petrescu-Muscel București, 3 octombrie 2014
Recompense morale tardive pentru “duşmanii poporului” Nicolae Steinhardt, Gheorghe Cotenescu, Justin Pârvu, dar şi pentru Lt. Col. Gheorghe Arsenescu şi “Haiducii Muscelului” [Corola-blog/BlogPost/93193_a_94485]
-
Beldiman vestind în stihuri pe războiul inimic.// Liră de argint, Sihleanu, Donici, cuib de-nțelepciune, // S-au dus toți, s-au dus cu toate pe o cale nenturnată, / S-a dus Pann, finul Pepelei, cel isteț ca un proverb. // Eliad zidea din visuri și din basme seculare //...// Boliac cânta iobagul ș-a lui lanțuri de aramă //...// L-ale țării flamuri negre Cârlova oștirea cheamă”, „Mureșan scutură lanțul cu-a lui voce ruginită”, „Iar Negruzzi șterge colbul de pe cronice bătrâne”, „Ș-acel
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
tulburând ursita,/ Cărarea-i se strecoară printre spini.// Spre templul său din clare diamante,/ Construcție pe endecasilab,/ M-au însoțit Petrarca și cu Danti,// Dar sufletu-mi cucernic și prea slab/ S-a dizolvat în strofa lui divină/ Și a zidit un înger de lumină." Fără acea mică lăbărțare într-un și cu copilăresc de răsfăț, sonetul atinge în rest un sunet pur, ca și altele, din cărți și din cea mai proaspătă recoltă de formă fixă, a anului 2008. (Florica
Actualitatea by Monica Patriche () [Corola-journal/Journalistic/8222_a_9547]
-
în contumacie de regimul comunist, dar și-a continuat politica anticomunistă (la un moment dat a ajuns chiar directorul postului de radio "Europa liberă") sacrificându-și însă cariera literară atât de promițător începută. Alexandru Vona și-a scris romanul Ferestrele zidite în anul 1947, dar l-a publicat abia la începutul anilor '90. Stabilit la Paris, Theodor Cazaban și-a tipărit la galonata Editură Gallimard, în anul 1960, singurul său roman (Parages). O versiune românească a acestei cărți nu a apărut
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
mai importantă lecție: devoțiunea supremă pentru arta sunetelor, responsabilitatea extremă a fiecărui cuvânt sau gest, a fiecărei priviri. Căci muzicienii-dascăli, părea a ne spune maestrul Dragoș Alexandrescu, sunt chemați nu doar să contruiască profe- sioniști într-ale muzicii, ci să zidească un soi special de oameni, capabili să trans- mită celorlalți sensul înfiorat ascuns în țesăturile de sunete. Nu putem decât să încercăm, cu adânc respect, să-i pășim pe urme, profund recunoscători pentru tot ce a însemnat în devenirea noastră
Dragoș Alexandrescu by Olguța LUPU () [Corola-journal/Journalistic/83386_a_84711]
-
restort magnetic); "dar cîine al iadului oricîte flăcări gălbui/ ar țîșni din gura ta păcătoasă/ tu niciodată nu te vei înălța cu ele la cer (...) că nu știu de ce în vremea de azi iarna cumplită/ vine pe neașteptate/ și te zidește atît de adînc în zăpadă/ încît după ce scapi de ea te simți/ îmbrăcat în vestmîntul celor înviați din morți" (Trecerea crivățului prin oraș). Un cuvânt aparte de apreciere se cuvine lui Ștefan Borbély, pentru excelenta prefață dedicată acestui foarte frumos
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
calm al valorilor": "critica nu e o stare de nervi, ci o aură semantică. De aceea ea consacră valoarea, atunci când dânsa există, și ignoră absența valorii, din lipsă de timp. Critica nu mătură curtea, suveranii nu sunt de măturat, critica zidește: Chiar și pe Ana, dacă idealul e măreț!" Mai mult, Nichita face el însuși oficiul "poeticesc" de judecare a literaturii și al mai multor scriitori: Eminescu, Coșbuc, Bacovia, Blaga. Ion Barbu, Emil Botta, Labiș, Grigore Hagiu, Leonid Dimov, Mircea Ivănescu
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
nu-i nimic mai sfînt / Ca ura - strajă vieții pe pămînt", îndemna Eugen Frunză. Iubirea și ura sînt sudate, ca fețe ale aceleiași medalii. Vom găsi expresia acestei îngemănări în Imnul tinereții legionare, semnat de Radu Gyr: Pentru cei viteji zidim altare / Și-avem doar gloanțe pentru trădători!". Ura față de dușman întețește iubirea față de cei ce împărtășesc aceeași credință cu tine (și invers) și în versurile comuniștilor, precum în Lazăr de la Rusca: "crește ura în popor / în tot omul muncitor / pentru
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
călduri insuportabile, de sorginte infernală: "Pe legea mea, fierbinte era aerul și roșu / și noi respiram roșu în cuptorul de cărămidă / țintuiți în fără-de-cuvinte și numiți iubiri neiubite // ... fără o logică a sentimentelor cu fiecare cărămidă / luată în mîini ne zideam alte trupuri și zilele toate / deveneau mai tinere // ... cu lăcomia brațelor ne șlefuiam și tremuram precum aerul: / îi tremurau coapsele încordate și cercul magic, / roșu îmi tremura bărbăția în cuptorul de cărămidă arsă" (Poem roșu de dragoste). Acest tablou înflăcărat
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
Pillat face parte din ceea ce s-a numit "generația pierdută", aceea care s-a afirmat în timpul războiului și puțin după aceea, până prin 1947. Ca romancier, el se regăsește alături de Mihail Villara ( Frunzele nu mai sunt aceleași), de Alexandru Vona (Ferestrele zidite), Pavel Chihaia (Blocada) și Theodor Cazaban (Parages), publicat abia în 1960 la Paris. După 1944, toți au avut o existență zbuciumată, unii reușind să se exileze, alții rămânând în țară, îndurând asuprirea și umilirile comunismului. Destinul cel mai dramatic l-
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
înfrigurat, lectura unui manuscris care coincide cu acela al Roșului ușor... - mi se pare, din partea autorului, o concesie nefastă. Care-mi amintește nu atât de trama, cât de versurile sus-amintitului Levant: "În Geneză lumea crapă/ Cu troznit de-apocalips/ Lumi zidite-n lumi se-adapă/ Din iluzie, eclips." Parțial, e foarte adevărat, dar eclips.
"Din iluzie, eclips" by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8005_a_9330]
-
insinuează o tristețe crepusculară. Povestea dobîndește o identitate foarte bine reliefată, prin cuprinderea recuperativă a acelui timp privilegiat al aventurii cu atmosfera estivală exotistă prin turiștii străini veniți la mare, prin bișnițarii ocazionali, prin aerul de libertate inconcevabilă pentru cetățeanul zidit între pereții antifonați ai propagandei și ai penuriei generalizate. Spectatorul tînăr riscă să piardă aceste amănunte aluzive, substanțiale pentru evocare, riscă să piardă și acest filon nostalgic, însă cei mai "vîrstnici" știu cu siguranță despre ce este vorba. Acest fapt
Ubi sunt valurile de altădată? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8018_a_9343]
-
inimii poate fi treaptă și o zbatere a pleoapei, pe înalta spirală! Din glezne pornește abisul luminii, rugina sorilor morți, legănarea de val a genezelor. Ci, după multa suire, iată pereții fântânii, marile ghizduri șiroind de întuneric: ești în adânc, zidit până la stele - atât de departe e timpul de afară! Ciutura spânzură în ocheanul fântânii, și nimeni nu s-a născut s-o coboare. Sintagma din Neguțătorul de săbii: Atunci fugi în alt popor" va fi continuat, oare, să mă urmărească
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
s-a urcat,/ De-o cracă s-a cățărat/ Și pe câmpul gol și spân/ S-a spânzurat de salcâm" (Salcâmul din Bărăgan). Mai apoi, într-un alt poem, simbolul este reabilitat, trunchiul arborelui devenind lăcașul în care omul îl zidește pe Dumnezeu: ,,Dumnezeu stătea-n genunchi/ L-am sădit și-l făcui trunchi,/ Trunchi cu umbră de salcâm/ pentru când voi fi bătrân" (Cântec de dimineață). Arborele ,,înalt și prietenos" este asociat apoi unei experiențe inițiatice, prezentate într-un articol
Scrierile lui Ștefan Bănulescu, în câteva eșantioane by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6953_a_8278]
-
înfățișarea actuală abia în 1929, când administrația locală constată că totalul costurilor construcției însemna o diminuare a bugetului cu peste 12 milioane de lei, o sumă deloc de neglijat pentru acea vreme. Casa magistratului rascian „Aci a fost Primăria sârbească, zidită în anul 1761, care începând din anul 1782, de când Timișoara devine oraș liber regesc iar magistratul iliric deosebit s-a sistat, s-a folosit pentru alte scopuri, până când, în anul 1794, transformându-se de către oraș în teatru și loc de
Agenda2006-21-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284987_a_286316]
-
precum și o mare mulțime. Ultimul cui de argint a fost bătut de rege la ora 13, în sunetul salvelor de tun de pe mal și de pe vapoare. S-a dat citire unui document, semnat de cei prezenți, care apoi s-a zidit în stâlpul podului de pe malul drept; mistria a fost primită de suveran de la Titu Maiorescu. Au urmat cele trei lovituri tradiționale de ciocan, intonarea imnului național, iar regele a înmânat medaliile „Serviciul Credincios” lucrătorilor care s-au distins. La intrarea
Agenda2006-05-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284702_a_286031]
-
limpede și înstelat, frumusețea și măreția acestei puternice întrupări a geniului românesc ne dau impresia că suntem într-o lume de vrăji, în fața unuia din acele minunate poduri de argint, de care ne vorbeau poveștile-n copilărie. Picioarele de sprijin, zidite-n piatră, sunt așa de departe unele de altele ș-atât de înalte, încât toată uriașa împletitură de fier, pe care aleargă zguduitoarele trenuri, pare că plutește-n aer, ușoară ca o dantelă”. „Părintele tecnicei în România“ „Ca om era
Agenda2006-05-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284702_a_286031]
-
ar fi fost de ajuns, cei de la Securitate le-au luat trupurile și le-au ars la crematoriu. Mai este un exemplu și mai șocant. Exista o metodă barbară de a-i omorî pe polițiști la închisoarea Făgăraș. Oamenii erau zidiți de vii la o celulă de la subsol și erau lăsați acolo să agonizeze de frig, boală, singurărate și durere. După două-trei săptămâni, desfăceau zidul, îi luau și îi duceau la groapa comună. Când va avea loc lansarea cărții "Martirii Poliției
Exclusiv.Adevărul ȘOCANT despre care nimeni nu a îndrăznit să vorbească by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/42978_a_44303]
-
acolo un adevărat pol magnetic, ne rostuia în adînc exigențe sufletești deloc întîmplătoare. Îmi amintesc o expediție de el gîndită, urcînd pînă la Tarcău, schitul care te arunca oarecum în coasta Ceahlăului, și unde vederii i se năzăreau bătrîni sihaștri, zidiți în muțenie; iar drumul, biciuiți de o strașnică furtună, ne purta prin asprimi de piatră, unde mașina sărea ca o iadă speriată, pe lunecoase lespezi cenușii. Lui Horia, în această dezlănțuire, îi fulgerau analogii cu sălbatice priveliști din capătul stîncos
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
din Țara Românească? În biserică, se găsesc mormintele domnitorilor Neagoe Basarab (ctitorul) și Radu cel Frumos (cel care a dispus zugrăvirea mânăstirii) dar și a primilor regi ai României, Carol I și Ferdinand. Balada Monastirea Argeșului spune că Manole a zidit în pereții acestei magnifice mânăstiri pe Ana, soția sa, deoarece, în mod inexplicabil, tot ce era construit în timpul zilei se surpa noaptea. 3.3. Obiectivele cultural - artistice și științifice Aceste obiective sunt valoroase prin arhitectura construcției, prin exponatele pe care
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
semnul albastru din apa de mare, întunecat și violet mă învăluia în haina de dantelă încet. Eram frumoasă, se spune cât va ține apa și nori și luna, până vor cădea stelele și vor dansa pe pământ ca ielele. Rămân zidiți anii în amintiri cât vor sta în loc, în brâul ce se scurge cu izvorul la mijloc. * * * Singurătatea este grea ca și pământul, care peste noapte mă acoperea. Câte speranțe veneau spre mine, mă îmbrățișau ca în zilele de sărbători. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
ngheață". De asemenea, cu al treilea ochi a intuit Eminescu arheii, care constituie ADN-ul, principiul, identitatea spirituală a fiecărui om, precum și faptul că muntele, înălțarea, este matricea originară a creativității românești ("Mănăstire-naltă/ Cum n-a mai fost altă", zidește Manole, Brâncuși construiește "Coloana Infinitului"), și nu șerpuirea ezitantă din debutul Mioriței, balada aflându-se în primordialitatea înălțării din cultura noastră, ea suie perpendicular pământului, către "munții mari", soare, lună și "stelele făclii". Ochiul transcendental al intuiției anonime originare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]