302 matches
-
ai văzut, barăci de scânduri, un oraș întreg, lângă drumul Feleacului... O întrerupse Rodovica, rumenă de sprinteneală, aducând mâncarea domnișorului. Pe când așternea masa, găsi și ea de cuviință să zică: ― Vezi, doamnă, cât de adevărate-s semnele la om? Toată ziulica mi s-a bătut ochiul drept și iată că Dumnezeu ne-a trimis bucurie în casă! ― Ia mai taci, Rodovico, că semnele-s de la diavol! hotărî doamna Bologa, nemulțumită că slujnica i-a luat vorba din gură. Mai bine dă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
soldați, în direcția frontului, obosiți, abătuți, cu capetele plecate, ca niște vite mânate spre zalhana. În cerdac însă ardea lumina soarelui ca un râs de fată frumoasă. ― Copilașii... veșnic fără astâmpăr, murmură Boteanu cu alt glas. Și biata preoteasă toată ziulica trebuie să-i muștruluiască... Apostol zâmbi. Preotul urmă iarăși înviorat: ― Dar am auzit c-ai fost dus pe acasă, Apostole... De aceea nu te-am mai zărit... O, Doamne!... Barem pe acolo n-a trecut războiul... ― Îmi amintesc cât erai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
otomană. în spatele lui venea o femeie mărunțică, numai pielea și osul, aruncând priviri speriate în toate părțile, căci avea și de ce: în cinci ospețe pierduse trei soți, unul mai sănătos ca altul, și rămase cu șapte copii care se păruiau ziulica toată, întrucât foștii lor tați făceau parte din partide diferite. Când ajunse în fața lui Sima-Vodă, bi-vel-vornicul puse genunchiul stâng jos și se plecă până la pământ. Apoi spuse: Cu gânduri bune am venit, Măria-Ta, și-ți mulțumesc că m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
n-avea o mână, și-o pierduse în luptele cu turcii, sau cu hughenoții, mereu se băteau ofițerii ăștia cu cineva și ea trebuia să stea acasă să-i aștepte, brodând... Ce viață avusese și ea! Să stai tu toată ziulica cu ghergheful și să tragi cu urechea să simți dacă nu se-apropie vreun cal!... Auzind bătăile din poartă, doamna hatman Potoțki se întinse și scutură cu putere de șnurul gros de la capătul divanului. Un dangăt de clopot răsună grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poate fi fericit, dacă nu iubește nimic... Cum spuneam, de la Donald Bisset afli tot felul de lucruri. De exemplu, despre leii britanici. Care locuiesc la Londra și-s făcuți din piatră. „Unul e bun și cuminte. Stă întins cât e ziulica de lungă și numără vizitatorii care intră în muzeu. Celălalt leu e o fire poznașă. Odată, nici una, nici două, l-a lins în creștet pe un vizitator.“ Ceea ce n-a fost nici politicos din partea lui, nici plăcut pentru bietul domn
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
din exuberanța ei se topi. Micuța îi privi pe rând, de la înălțimea ei, curioasă. Să v-o prezint pe Ela, fetița mea, zise și cu degetele îi răvăși părul la spate. Are patru ani, dar amândouă, singure aici cât e ziulica de mare, ne ținem de urât una alteia. Discut cu ea de parcă ar fi un om mare. Știți, la ea nu funcționează mimetismul, răspunsurile convenționale, dacă o întrebi ceva ea trece prin filtrul gândirii totul și-ți explică în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Își bea cafeaua? Citește presa? Sau ce-a scris cu o zi înainte? Nu-s toate zilele la fel... Însă cafeaua nu lipsește nicicum, e licoarea care mă repune în contact cu lumea, cu realitatea. Altminteri aș umbla năuc toată ziulica. Firea mea mă trage la trândăveală, însă în perioada școlii mă trezesc pe la șapte fără un sfert. La școala Ilincăi, fiica mea, mă refer. Până de curând am condus-o pe Ilinca în fiecare dimineață, însă a început să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
și plin de draci nașpa din culcuș. Uite ce-i, don Isidro, acu, că stau și mă cugetez, nedezmințit prepuneam ce nasoală o să mi se Întâmple. Da nici că m-am lăsat teleleu, ci am stătut cât mi-a fost ziulica dă lungă cu terfeloaga În ghiare. Iera de mai mare bășcălia, mă bungheam la cinci minute o dată cu ochii roată În orlogiu, să văz dacă mai puteam hali alt ceai; nu știu dă ce mă zgâiam, că orșcum trebea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și a destupat un muscat patriotic. Da mandea nu le am cu vorbăria și finețurile, așa că am profitat că tuco Îmi căzuse ca plumbu și m-am dus la mine În debara. N-am ieșit d-acolea cât a fost ziulica dă lungă. Da, cum io nu-s vrun monah și Îmi iera grijă dă ce să petrecuse cu o zi nainte, i-am cerut lu propitara să-mi aducă ziaru Știri. Nici că m-am bunghit la pagina dă sport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Lu mandea, care am somnu ușor, afacerea mi-a puțit a gambitu lu fonfu, ca să se bage În aministrație și dă acolo să bage geana statistic la tot ce mișca acilea. Cică dân vina la registre, rusticanu Își trecea toată ziulica Împlementat În birou; io, care n-am obligații fixe la locantă și, dacă vreodat Îi țin umbra lu ăla din cuhne, fac asta să nu par igoist, mă tot fâțâiam prin fața lui, doar oi marca vro deferență, da don Renovales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să să Întoarcă la gașca iubită. P-acilea totu-i neschimbat. Burdihanu meu Încă nu poa să halească mate, da cu toate șozurile care se previzibilează, mandea insist, fincă mi-am pus În scăfârlie să beau mate În fiecare sfântă ziulică cât oi sta pân străinătăți. Vești grase, canci. Da aseară blocase colidoru o tabără dă valize. Chiar Poyarré, care-i franțuz d-ăia de protestă, a urlat cât l-au ținut bojocii, da s-a tras gigea deoparte când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca nou!” ...IV.1 ...ei, da, o dată cu trecerea anilor, toată lumea avea să se împace și, până la urmă, să se obișnuiască, atât cu numele, cât și cu firea aparte a copilei. Ajunsă la vârsta când colbul drumului și hârjoneala cât e ziulica de mare trebuiau să fie schimbate cu banca de clasă și cu disciplina lecțiilor, Epaminonda nu și-a schimbat, însă, întru nimic firea ei colțuroasă, dificilă pentru cei din jur, dar dinamică și plină de viață. ,,Căpșorul fetei e tare
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
despre care toată lumea știa că murise. Și iată că el trăia totuși, ba chiar își mângâia mustața, clipea și își ridica mereu sprâncenele cu subînțeles, ca și cum le-ar fi spus tuturor: „Priviți, sunt viu! N-am pățit nimic și toată ziulica nu fac decât să zbor peste lume cu acest balon pe care l-am născocit stând la gura sobei”. Prin vălătucii de fum sau de nori, năvăliră deodată cele mai fioroase animale de pe fața pamântului, arătându-și, care mai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și cu pește de undiță, că n-ai să fii sătul niciodată. --Cred că avea dreptate cel care a spus-o, mai ales dacă avea vreo cinci-șase copchii. --Asta ar însemna să stai pe baltă cu undița în mână toată ziulica. Și când să mai tragi și la râșniță? --Noi însă să nu ne amăgim cu gândul la moară, fiindcă drumul până acolo te-ar costa, vorba ceea, mai mult ața decât fața. Așa că lasă-mă și pe mine să văd
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pentru o vreme în Egipt; apoi Asirianul l-a asuprit fără temei. 5. Și acum, ce am să fac aici, zice Domnul, cînd poporul Meu a fost luat pe nimic?" "Asupritorii lui strigă de bucurie, zice Domnul și cît e ziulica de mare este batjocorit Numele Meu. 6. De aceea, poporul Meu va cunoaște Numele Meu, de aceea va ști, în ziua aceea, că Eu vorbesc și zic: "Iată-Mă!" 7. Ce frumoase sunt pe munți, picioarele celui ce aduce vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
hărnicia nu-ți mai folosesc la depășirea mediocrității cotidiene, a lipsurilor și monotoniei vieții ce pendulează între orele de serviciu și preocupările casnice ale unor slujbași cu studii superioare în afurisita asta de administrație. Da, afurisita, pentru că îți ocupă toată ziulica în tovărășia cifrelor, iar cozile interminabile la unt, lapte, sana, parizer îți răpesc o bună parte din noapte. Cât despre ceva distracție, nici pomeneală: filmele, piesele de teatru în cele trei ore de program la televizor sunt numai cu tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Am înțeles strategia lui și i-am acceptat fără rezervă propunerea, mai ales că nevastă-mea e plecată în Spania să aibă grijă de doi nepoți ai căror părinți lucrează acolo și n-am cui da raportul de ce fac toată ziulica. Batem palma și dăm pe gât ultimele picături de bere. Chiar în prima zi de campanie electorală, grupul nostru s-a prezentat la sediul din cartier al primului partid trecut în grafic de Stănică. Aici, câțiva adolescenți, probabil liceeni racolați
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Fanny. Ce credeti, de unde vi se trage treaba asta? Presupun că pe vremea când luptăm pentru nemurirea literară, nu-mi stătea capul prea mult la ideea morții, spuse Adrian. Când eram romancier, țineam o pipa în colțul gurii cât era ziulica de lungă, la micul dejun mâncăm numai prăjeala, la cină beam aproape o sticlă întreaga de vin și nu făceam mișcare aproape deloc. Acum mă uit cu grijă la fiecare pachet de mâncare, să văd ce E-uri conține, evit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
se afla Încă o persoană. Un om În vârstă. Pe numele său adevărat Calugulan. Vecinii Îi spuneau Bubu Calugu. Rămăsese, de mai bine de doi ani, după ce-i murise bătrâna soție, doar cu micul cățel, roșcat, Dixi, pe care, toată ziulica-l plimba prin parcuri, pe aleile dintre blocurile-n care-și avea și el apartamentul, pe marginea arterei asfaltate, care ducea către partea nordică a municipiului, și pe care primăria instalase multe bănci de lemn. El, Bubu Calugu, Își avea
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Specialiști în drăcii erau Pătrașcu Matei, Ionescu N. Viezure, Maniu Teodor și lista continua până-n a suta mie pană. Cu masa am rezolvat-o cu har și cu aprobarea seminarului "Melchisedec Episcopul" care avea și o cantină, așa că mai toată ziulica eram de strajă la revizorat ba, la nevoie, conțopiști voluntari la scris și la ce mai era nevoie. Și cum o minune are nevoie de o zi specială, iată-ne în 6 decembrie 1929, de Sfântul Neculai, patronul blajin al
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
arunc cheia. Închipuiește-ți că i s-a năzărit să mă Întrebe de etimologia cuvîntului „boboc“, pe un ton ironic foarte nelalocul lui. — Doctorul Îl ține sub o medicație foarte puternică. Are ceva la ficat. Asta fiindcă umblă buimac cît e ziulica de lungă, bombăni Velázquez. Eu, În locul vostru, aș chema poliția. ăsta sigur are cazier. Și cum Îi mai miros picioarele, Dumnezeule Doamne, că doar există o mulțime de rahați roșii umblînd slobozi Încoace și-ncolo, care nu se mai spală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
auzit niciodată vorbind de vreo femeie din viața lui. O dată, ca să-l Înțep, l-am Întrebat. Știți, probabil, că Își cîștiga existența cîntînd la pian Într-o casă de toleranță. L-am Întrebat dacă nu se simțea ispitit, Înconjurat toată ziulica de frumuseți cu virtutea ușoară. Nu i-a plăcut gluma. Mi-a răspuns că nu avea dreptul să iubească pe nimeni, că merita să rămînă singur. A spus și de ce? Julián nu spunea niciodată de ce. — Chiar și așa, În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pot munci Apoi, Mărăcinescu i-a grăit cu ciudă, zicându-i Înainte, când erai țăran prost, nu un membru al clasei muncitoare și trăgeai la coasă, numai cu un castravete murat și cu o bucată de mămăligă rece, pe toată ziulica, puteai lucra, fără să te plângi, iar acuma, până nu-ți legi de gât traista doldora de pâine și de slănină sau de salam, îți vine să tușești Și doar nu ți-ar fi necaz, dacă ai fi venit de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o sâmbătă și se duce la deal după protosinghel. De trei ani nu am avut și noi mortul nostru; pe Luca cred că l-am îngropat cu tot cu lopată, de asta nu mai moare nimeni. Este plină mânăstirea cu boșorogi; toată ziulica își târâie hoitul prin curte: "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați", "blagosloviți și mă iertați". Mi se rupe șira spinării de atâtea închinăciuni. Cine știe ce încercare i-a pregătit starețul și, Doamne, câte ispite vin cu fiecare încercare! Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
starețul și, Doamne, câte ispite vin cu fiecare încercare! Încă este necopt, vorba arhimandritului Ioan: "Îl mai caută pe Domnul în om". Așa cred și eu, părinte Ilarion, îl caută în om, îl caută în cărți, îl caută cât este ziulica de mare ba printre frunze în livadă, ba prin straturile cu flori, ba prin vârfurile brazilor. Stă și se holbează ore în șir la iaz, la clopote, la grinzile podurilor, de zici că vrea să-și facă seama. Se caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]