1,652 matches
-
scară largă în Japonia, haiku-ul cunoaște de mai mulți ani un succes suspect în România. Sute de autori români, atrași fie de premiile literare japoneze, fie de ideea de a scrie în câteva minute o posibilă capodoperă, lucrează de zor pe al haiku-ului ogor. Fără să cunoască modul de a fi al japonezilor, fără să înțeleagă situațiile în care se desfășoară la ei ceremonialul poeziei (la fel de complicat și greu de înțeles de către europeni ca misteriosul ceremonial al ceaiului), haikugiii
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înainte de a pune clenciul de la ușă, ca să nu fie surprinși. Portofel prinde curaj și încearcă ușa de la intrare, care se deschide. Cum prin tindă nu era mai nimic de șmanglit, încearcă ușa camerei în care soții Ciobanu se îmbrăcau de zor. Ușa nu se deschide și hoțul caută o rangă. Cum nu găsește decît o pilă ruginită, încearcă să forțeze ușa cu aceasta. Ion avea un sucitor în mînă și Aneta un satîr și astfel înarmați deschid ușa. Portofel n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Laurențiu și s-a decis să nu meargă la pușcărie, nici în ruptul capului. Aproape zilnic, în plimbările sale de vagabond, Laurențiu trecea pe lîngă un cojocar. Acesta avea o mică chichineață și, cît era ziua de lungă, cosea de zor cîte ceva. Într-o zi, văzînd interesul cu care îl studia Laurențiu, a ieșit în stradă. Te uiți să șmaglești ceva? Nu, mă uit la mata cum coși. Te interesează munca mea? Da. De ce? Nu vreau la pușcărie. Frații mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
asta intervin: Lasă, Raluca, să-și cumpere ce vrea. Dacă va fi nevoie, vom vinde și restul casei și a grădinii. Dar de ce să riscăm inutil? Dacă el vrea așa... Mercedesul a apărut în curte și Doru îl șterge de zor. Hai să facem un tur pe la mănăstiri, Raluca. Du-te tu. Eu încă n-am dispoziție pentru așa ceva. Să mă duc singur? Te mai relaxezi și tu puțin. Dacă nu te superi... Nu mă supăr. Bucuros nevoie mare, Doru iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
petrecuse demult, În copilărie, Într-un cerc de mătuși cu mama la mijloc. Venisem acasă În vacanță, de la școala aia a mea din Cluj, orb și limbut. Nu-mi tăcea gura o clipă, povesteam verzi și uscate, le Înfloream de zor, mai ales istorii cu dascălii mei, pe unii Îi și imitam. Tocmai terminasem clasa a cincea. Soseau neamurile În vizită să mă vadă și să mă audă. Dispariția de vreun an de zile a luminii mele Îi năucise pe toți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Nicole a zărit o piatră tombală cu un epitaf curios În elină, tradus alături. Mi l-a citit și l-am Înregistrat pe o casetă. Întors la București, În dimineața de luni, 25 august, pe la șase și jumătate, căutam de zor caseta. O strecurasem Între celelalte pline de tot felul de notițe și nu mai dădeam de ea. Nici azi nu Înțeleg de ce mă muncea dorința recitirii epitafului tocmai atunci, mă chinuia vreo curiozitate stilistică, voiam să mi confirm anume presu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nostru se aflau la locul lor, ocupându-se de pacienții existenți. Pe la orele opt și patruzeci de minute, s-a auzit mare zarvă pe hol... Am ieșit. Doctorul Cuc - pe care dumneavoastră Îl cunoașteți mai bine decât mine - Împingea de zor la o brancardă, pe care se afla un individ așezat ca vai de lume. Gata-gata să cadă. Doctorul Cuc nu știa ce să facă mai Întâi: Să-l țină pe accidentat să nu cadă, să Împingă cât mai repede brancarda
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
două căldări goale în mâini, apucând-o spre puțul lui Crap. Rămas singur în poartă, Mitică al lui Caloianu își scoase pălăria ca să-l salute, apoi îl pofti înăuntru. În spatele casei o aflară pe fata țăranului, Leana, care trebăluia de zor, făcând mămăligă într-un ceaun mare, așezat pe un foc de pirostrii, dar fratele ei, Culae, nu se vedea. Ia adu sticla aia de țuică încoace, ca să-l servim pe domnul Stelică, și niște pahare curate! îi porunci Mitică al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
le întinse cu o mână ușor tremurândă, iar funcționarul de la spațiul locativ se grăbi să încuie și să pună sigiliul. Câteva minute mai târziu Iorgu și ceilalți se văzură în stradă, în fața porții, peste care funcționarul cel negricios, pufăind de zor din țigară, petrecu de câteva ori un lanț, de care agăță un lacăt mare și roșu, pe care îl scoase dintr-un buzunar. Apoi vrură să plece, dar Iorgu îi mai reținu puțin. Spuneți-mi, vă rog, vru el să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mort Stalin, dar Părtrășcanu stă bine mersi tot la răcoare... Dar am prins și eu zilele astea din zbor o vorbă... Că în meseria asta a mea mai cunosc pe unul, pe altul și aflu multe. Cică acum îi dau zor, ca să-i facă proces lui Pătrășcanu, da' un proces cu ușile închise, mă-nțelegi... Ca să-l scoată vinovat și de laptele pe care l-a supt de la mă-sa și să-i închidă gura definitiv... Pricepi ce-nseamnă asta, definitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o porni mai departe pe cheiul Dâmboviței. În fața casei de la numărul 112 bis Fiat-ul său, parcat pe trotuar, parcă îl aștepta. La câțiva metri mai încolo, pe același trotuar, apăruse un Ford vechi și burduhănos, al cărui șofer trebăluia de zor la motor, vârât mai mult de jumătate sub capota mașinii, pe care i-o ținea ridicată un tânăr în salopetă neagră. Nando traversă pe partea dreaptă a străzii și se apropie de poarta casei. Când îi mai rămaseră doar câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu Marinică, așa cum era firesc. Peste vreo săptămână îl vizită Sever, care nu mai dăduse pe la țară de multă vreme și nu știa nimic în legătură cu serviciul său de la sfatul popular. Ginerele său îl găsi la masa din chioșc, scriind de zor la un raport privind posibilitatea înființării unui magazin alimentar în locuința unui fost primar al comunei, băgat la închisoare ca dușman al regimului. Casa fostului primar era situată în centrul comunei și ar fi avut un vad comercial foarte bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să lăsăm palavrele, că timpul trece și-avem de lucru de nu ne mai vedem capul! vorbi el pe un ton grav și oficios, de șef care ține la autoritatea lui. Ai isprăvit cu fișele de inventar?... Hai, dă-i zor, că mai avem și alte lucruri de făcut!... Gata, uite-acum! S-a făcut! Le rezolvă băiatu!... clamă funcționarul, luându-și un aer serios, și se apucă să scoată dintr-o cutie de lemn niște fișe, înșiruindu-le în fața sa, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai pridideau acum cu lucrul, hotărâți parcă să-i demonstreze șefului lor că, atunci când era la o adică și nu se putea altfel, știau prea bine să pună osul la treabă, cot la cot cu toată funcționărimea. Așa, dați-i zor, dați-i zor! le arunca prin ușa întredeschisă câte un funcționar de prin birourile vecine, venit să-i vadă. De altfel, truda lor era atent urmărită de șeful cel mare, Vlădulescu, care îi călca de câteva ori pe zi, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu lucrul, hotărâți parcă să-i demonstreze șefului lor că, atunci când era la o adică și nu se putea altfel, știau prea bine să pună osul la treabă, cot la cot cu toată funcționărimea. Așa, dați-i zor, dați-i zor! le arunca prin ușa întredeschisă câte un funcționar de prin birourile vecine, venit să-i vadă. De altfel, truda lor era atent urmărită de șeful cel mare, Vlădulescu, care îi călca de câteva ori pe zi, foarte preocupat ca cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
zi de dimineață, ca să meargă la serviciu și aruncă o privire pe fereastră, lui Virgil nu-i veni să-și creadă ochilor. Afară, în curte, pământul era acoperit cu o zăpadă mare de-o palmă și continua să ningă de zor, cu fulgi mari și deși, ca într-o altă lume. De mirare, Virgil se frecă la ochi, părându-i-se că nu vede bine, apoi le strigă celor din casă să se trezească și să vină să vadă cum ninge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai asculte explicațiile chinuite. Un bese-n cizme!... îl categorisi el râzând pe amploiat, conducându-l pe Sever înainte pe coridor și urcând după aceea scările la primul etaj și intrând într-un birou unde o secretară tânără bătea de zor ceva la mașină. V-a căutat de la radio, îi dădu de veste secretara, oprindu-se o clipă din bătut. Spune-le că sunt ocupat acum, îi dădu el instrucțiuni și, cerându-i să aducă niște cafele, deschise o ușă capitonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nici gând n-avea să dea vreun semn de viață, de parcă ar fi mierlit-o întru slava scumpei patrii proletare. Hm, hm, își dregea precaut glasul Stelian, fără să se întrerupă o clipă din lucru, verificând atent și consemnând de zor în catastif, ca un funcționar cu vechi state de serviciu și cu vastă experiență ce era. Situația este foarte-foarte complicată, domnule Ghiță... Poate că ar fi fost mai bine pentru dumneata, dacă n-ai fi intrat niciodată în comerțul cooperatist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ceremonios și se grăbi s-o șteargă de acolo, de teamă ca nu cumva înșelătoria să-i fie deconspirată de cineva mai perspicace și să i se ceară socoteală. Chiar la biroul alăturat, în dreapta bătrânei și amabilei secretare, scârțâia de zor din peniță o secretară care le vorbea repezit studenților și care-și ridică de mai multe ori nasul dintre hârtii și-l măsură cu o figură acră, în timp ce stătea de vorbă cu colega ei mai în vârstă. În hol, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
primăverii, un tânăr mucalit din sat înfundă și el pușcăria pentru un cântecel satiric pe care-l născocise pe seama agriculturii colhoznice, iar popa Niță Niculescu deveni membru de partid cu acte în regulă. Tot în preajma verii, Grigore Gospodin umbla de zor să mai facă rost de un motor de udat, fiindcă avea de gând în mod foarte serios să-și extindă grădina de legume pe un loc de curând cumpărat și să mai încerce încă o dată să se împace cu Siminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bumbac trebuincioase pentru prepararea hranei, la venirea mamei către seară; ca apoi să-și facă temele împreună cu frățiorul mai mare, care a parcurs în doi ani întreg ciclul primar și era deja în clasa a V-a, dar muncea de zor ca să o poată promova în același an și pe a VI-a pentru a-i ajunge din urmă pe colegii de generație. Și mult s-a bucurat când i-a ajuns cu adevărat că de acum nimeni nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu alta, dar, deși era parolist de felul lui, s-a întors în coșciug. Venise însoțit de vreo zece soldați, la ceas de noapte. Deși sosirea îi fusese secretoasă, cei de pe scara blocului se chiorau, care mai de care, de zor, de după perdele, ca să vadă cum urcă Ucu pe umeri de soldați la etajul al doilea. Pentru că nu mai aveam loc la fereastră, am ieșit pe scara blocului și, când am fost prins de urechi de un nene care era civil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
petice de hârtie pe care scria diplomă sau premiu. De fiecare dată când eram premiat, niște doamne cu fețe îmbâcsite de vopseluri, de parcă erau niște apași, sau niște domni care miroseau ca butoaiele de la bodega din colț mă pupau de zor și-mi spuneau că voi ajunge ca unul Paganini, lucru care mă întrista mereu, pentru că, auzisem eu, acel Paganini se îmbolnăvise grav din cauza unui sifilis tratat cu mercur și, în cele din urmă, fusese răpus de un cancer, perspectivă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a face curat. Au găsit vreo trei femei și le-au dat de lucru. Într-o zi venea Ștefania să lucreze cu ele și să le arate ce au de făcut, în altă zi venea doamna Silvia Sătmăreanu. Au dat zor să termine, fiindcă urmau pregătirile pentru Paști când fiecare avea de lucru la casa ei. Cecilia n-a putut veni, deși era așteptată cu nerăbdare de toți, dar mai ales de Matei care în ziua de Paști a sunat-o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
că s-a făcut târziu, mă îndrept agale spre stația de autobuz. La ieșirea din parc, dau peste o gașcă zgomotoasă de puștoaice americanizate: patru liceene în uniformă, cu fuste plisate scurte (mult prea scurte, sesizează, pudic, subconștientul), șopotind de zor între ele și chicotind la intervale regulate. Bref, visul umed al oricărui puber... Din dorința de a le evita ocheadele, fac stânga împrejur și pornesc spre ieșirea diametral opusă. Gest tardiv însă... Ceata mă zărește și se lansează în urmărire
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]