10,539 matches
-
insulei. hanul și castanii de-a lungul malului în tăcerea ursuză a nopții, apele abia bănuite. obscur. nu auzi curgerea. doar frunzele căzute o fac vizibilă, lent alunecînd de-o parte și de alta a insulei în tăcerea cernită a zorilor. Există un cuvînt oricît de mult traversat, oricît de mulți l-ar rosti, mereu ca întîia oară este, însă afară huiá máșter pădurea în vîntul rece departe, unul zăcînd într-o odaie restrîns de-o lampă, alții cei mulți, risipiți
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]
-
nimic". Și încă: "Eminesciană e și tema din Riga Crypto și lapona Enigel, care e un Luceafăr cu rolurile inversate" (paralelismul continuă cu exemple ce converg către finalul comun: "Nunta" nu e cu putință). Nichita Stănescu scrie O călărire în zori (lui Eminescu tînăr) și se rostește, cu evlavie, Despre înfățișarea lui Eminescu. Deși formula lui poetică rămîne dificilă în sine, există straturi ale operei permeabile la sugestiile eminesciene: "Goana norilor albi, goana norilor lungi / mîna din urmă secundele" (combinația "nouri
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
covoarele de Siraz. în straie de }arigrad, fetele din casă au strîns zmerite covoarele și de pe masă, au cădelnițat din cățuie cu smirnă, rumeguș de santal și tămîie, peste domneasca vărsătură ca peste-o sfîntă cuminecătură. A doua zi, în zori, ca ologii, apucat de subsiori, am fost urcat în caleașcă lîngă înălțimea domnească și-am pornit spre "Heleșteu" urmați de fețe simandicoase, vițe domnești, în chervane, calești. Săltam pe hurducate șosele, înnegrite, putrezite, nesupuse și zvăpăiate, puse parcă pe-ncăerate, gata-gata
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
cu ochii limpezi, ușor și liniștit ca din nimic, cu toate că se culcase seara frânt de osteneală. "Uite, domnule, s-a făcut dimneață", gândi el cu mirare. Vru s-o scoale și pe muiere, dar o mai lăsă; abia se revărsaseră zorile." În ediția revăzută din 1964 (Editura Tineretului, Biblioteca școlarului) există sublinieri noi - există un timp nou care trebuie și el numit. E vorba (în stilul discursiv al "realismului socialist", dar și în stilul unor echivalențe care să anuleze regimul lozincard
Desfășurarea între Ana Pauker și Gheorghiu-Dej by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Imaginative/12088_a_13413]
-
topindu-se pe oase. Vine un frig, vine un frig, avid, Corpul e bântuit de nepăsare, Dar din mormânt iese, tandru fluid, Iubirea ta ce mi-e pâine și sare. Și în veghe voi rămâne până în amurg, Până în noapte, până în zori, Ca mirosul busuiocului când face să treacă Pe fruntea credinciosului picioarele îngerului prin apa binecuvântată. Să fiu și pentru lumina zilei vinovat, De viața ei în epoca de fier? Dar când aceasta s-a întâmplat Ca abandon și piatră? Trec
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
apar mie însumi. Apoi sunt mersul celui ce a visat. Vine gemând la mine dimineața Și în locul brațelor are tentacule, Mă ia în ele, mă suge și mă leagănă. Ce vreme de plâns cu sughițuri. Chiar de primul ceas al zorilor îmbătat Arunc de pe spinare gândul vieții Așa cum mi-a fost dată, Și într-o altă viață, limpede, cum se zice, Ca lumina zilei, îmi car Inima, ficatul, rinichii, sexul, ochii, Numai spiritul nu vrea să mă urmeze, Se zbate în
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
pentru literatură e bine. Din 16 pag., 5 de beletristică, iată o enigmă autumnală! Numai de-ar ține! Zi veștedă în care zac, literalmente zac, după o premieră teatrală urmată de o masă a actorilor ce s-a prelungit pînă-n zori. îmi simt sufletul murdar, mi l-aș spăla cu detergenți, l-aș freca bine, dar nu am putere. O amărăciune imensă că mi-am rupt din trup încă o bucată vie de carne. Și de mîine trebuie să încep iar
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
Flacăra și eșuat din lipsă de participanți; ideea de a celebra reconstrucția prin sonete trebuie să fi țîșnit din mintea unui progresist conservator. Versurile lui Cazimir exaltă "armatele proletare" pornite să lecuiască rănile lăsate de război: Prin truda lor, din zori și pînă-n seară, în sunet de metalică fanfară, Zidiri semețe suie către cer Și pe ruine-o lume nouă, dreaptă, Ce-ntreaga omenire o așteaptă, Se făurește din beton și fier. Cealaltă piesă în versuri, 1848-1948, era dedicată centenarului mișcării
Slova Nouă by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12565_a_13890]
-
dintre ei cu cineva de departe Prin telemobil, Fac să se-nalțe-n aer păsările De pe drumul de pămînt Se vede-atunci un zbor Spectaculos de triunghiuri negre Treci pe lîngă nave urcate în aer Pe suporturi de metal Zorelele păstrează-albastrul zorilor Cît ține ziua Reminiscența altui timp interior Stăruie-n zare " delicata Și fina funingine cenușie a mării Salivă pe un dinte de metal Rozeta albă de ochiul boului Mă-ntoarce-n curtea casei părintești Arde un foc cu flăcări țepoase
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
miazănoapte;// Oh, pentru cruda lor corespondență/ Aveau cea mai naivă diligență!// Ei își tăiau cu zimții de la timbre/ Miresmele-ntre dânșii să le schimbe,// Poștași înflăcărați puneau ștampile,/ Cântând din corn, pe sacii cu pistile,// Plicuri adânci pudra, sculat din zori,/ însuși directorul caleștilor!". Se poate de îndată remarca aerul de voluptate senzorială ce se degajă din aceste versuri ce au delicatețea unor miniaturi și fragilitatea unor stampe japoneze. Temporalitatea este parcă suspendată, figurile vegetale trăiesc o beatitudine a reacțiilor liminare
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
lat era trezorier împărătesc imperiul în pântecele lui tot încăpea n-a răsărit nici luna în noaptea aceea * mereu e întuneric iarna iarnă e mereu în odaia din palat cândva cerul îmi era fereastră * cel dulce-nmiresmat a plecat în zori e-o zi ploioasă va traduce poezie indiană pentru împăratul a cărui minte departe-i de război iubitul mei Weng Li e cel care duce războiul acolo departe * pieptănul de jad al prietenei mele arată mai bine la mine în
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
au fost decapitați azi toată lumea s-a veselit la piață femeile împărțeau turte de orez pe degeaba toți strigau e drept împăratul s-a terminat cu oamenii duri lasă-i să se bucure azi alți oameni vor veni mâine-n zori să lucreze weng li călăul satului a otrăvit fântâna s-a aruncat în ea ca măsură de siguranță toți ceilalți au fugit am pus foc la colibele goale ne era sete de apă nu de sânge în noaptea aceea am
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
ai rămas în picioare? - Te-am lăsat să dormi. - Ești fraier. Mie-mi plăcea. Nu-mi plac astfel de discuții. în miez de noapte mi se păruse, pentru o clipă, că puteam să mă joc cu ea. Acum, când veneau zorii, reveneam în mine. Nu mai îmi păsa de joaca ei. - Știi, i-am spus, am făcut odată o chestie de-asta în tren. Și nu mi-a plăcut. "Minți, arhonte", se hlizi caimacamul, trezit și el din moțăială. "}i-a
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
mult. Cîte una mai ațipea cu pieptenii în mînă, ea o trezea. "Nu pierdeți vremea! Știți bine că, la fiecare 5 minute trebuie să mai isprăviți de împletit o buclă. Și ceasurile și voi ați fost numărate ca, pînă în zori, cînd va veni mirele ca un miel, să am gata dantela din păr. Pe mire mi l-am ales după ce am petrecut trei zile și trei nopți nemișcată pe o pajiște, înconjurată de oi." Mireasa cu șosete roșii povestește: " Și
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
mai văzut un cer atît de frumos înstelat și niciodată n-am simțit mai adîncă reîntemeindu-mi ființa legea morală Biblioteca Astra Statutile de bronz aliniate pe aleea transversală a parcului privesc jucătorii de șah înghesuiți la mesele de piatră din zori în noapte ziarele strecoară vagi neliniști și jucătorii palizi se ridică în croncănit de ciori - în spatele statuilor gard verde înfiorat de pași adolescenți în spatele gardului deschide ușa înaltă Biblioteca Astra cărți vechi îngălbenite și cărți cu coperți colorate așteaptă mîinile
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
mașinilor odată cu turiștii veniți să filmeze veșnicia despuiată pe vîrful unui munte amurgul întețește încă o dată rugul și-n zgomot de sticle sparte de cruci și țigări aruncate-n fîntînă se stinge viața vrăjitoarei - adierile rășinii de brad împrospătează pînă-n zori aerul satului învăluit în neguri deasupra lor cetatea pare o corabie ce-n soare se înalță cînd crezi că se scufundă Aleea Filosofilor De partea stîngă codrul secular de partea dreaptă casele de piatră și-o umbră încet mișcîndu-se pe
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
de partea dreaptă codrul secular și azi am primit același răspuns poate mîine! - pe aleea din margini de lume ceasurile s-au topit albăstrind în rigole din pipă fumul s-a făcut o scară și umbra sîngerînd se suie odată cu zorii la cer
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
Constantin Abăluță Acum o sută de ani am ajuns în insula rodos împreună cu fernando pessoa în ceața zorilor ne-am spălat buzele spuzite cu litere latine și goi am înfruntat vîntul care păzea cetatea n-am fost răniți niciunul dar oboseala noastră a născut un somnambul ce umbla noaptea pe creneluri au fost zile care nu se mai
O călătorie cu Fernando Pessoa by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/13059_a_14384]
-
a mai scăzut o zi, m-aș bucura de cea care-o să vină, iar și iar, mereu în lumină, mereu în lene, mereu în surîs și-n suspin. Și iată c-am terminat și scrisoarea asta, rugăciunea mea din zori. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 5.IX.1980
Aș întinde o mînă și-aș mîngîia un copac mai apropiat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13159_a_14484]
-
că veghea nu-i nici a străjerilor, nici a pupilei ci-n miezul împînzit de umbrele foșgăind în noi, într-o lume ce nu iartă nici un ocol, readucîndu-te mereu în fața amînării... cînd seara, nu ești nici pe departe cel din zori... tocmai pentru că ea venea în întîmpinarea ta, crestîndu-te la răscrucea menită a fi dezvăluire... și totuși, ceva rămîne mereu egal în tine și nu e nici loc, nici vreme ci un nespus lin al asemănării dincolo de vorbe. aidoma unui lac
Mîna by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12951_a_14276]
-
alt drum Decât acela al sfârșitului. Mă țin drept printre poeții Ce au luat locul îngerilor Și cântă împrejurul a ceea ce Divin cu sine însuși se înconjoară. * M-am aruncat în cazanul cu smoală La miezul nopții, fierbându-mă până în zori, Când ai venit și te-ai mirat că eram viu. Ai dat din umeri spunând: „Nu se mai poate Să ai parte de viață, Căci ai dărâma toate legile iubirii. Nu e bine să te întorci. Dar e bine să
Poeme fără titlu by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/13212_a_14537]
-
Spre obârșii, ori spre margini?/ Curg, asta știu, spre undeva, neliniștea mă duce/ Acolo unde se opresc încremeniți toți călătorii/ Și de unde cad apele pustiite-n dosul lumii.” Versul ultim, oricât de întunecos: ,,Și uite-aici e moartea și-ntâii zori de zi”, cuprinde o grandioasă deschidere - înrudit cu versul inițial al ultimei strofe din ,,Cimitirul marin”: Le vent se leve!... Il faut tenter de vivre. Cascada apelor pustiite care cad ,,în dosul” planetei îl varsă pe Eu în univers, în
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
cuprinde o grandioasă deschidere - înrudit cu versul inițial al ultimei strofe din ,,Cimitirul marin”: Le vent se leve!... Il faut tenter de vivre. Cascada apelor pustiite care cad ,,în dosul” planetei îl varsă pe Eu în univers, în lumina întâilor zori de dincolo de moarte. Chiar conținând pasaje demne de atenție, imnele ce închid mult prea de timpuriu poezia lui Ioan Alexandru sunt aidoma unei interminabile sporovăieli din care vocea lirică nu mai izbutește să se facă auzită. Un înger nevăzut, zice
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
trebuit să-l furnice cîteva bănuieli mai ales că în cartea aceea nu se întîmplase aproape nimic se gîndi că după un somn bun lucrurile aveau să se limpezească să se așeze să ia poziția nisipului pe fundul apei în zori își dădu seama că fusese vorba doar de o plimbare printr-o piață periferică a orașului în centrul ei se afla statuia unui necunoscut (nici măcar erou) se pare că în anumite perioade ale amiezii lumina strălucea atît de puternic încît
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
vă rog, pudoarea cu care este dezvăluită „drama” moșului! Și cîtă finețe în versul al doilea! Ce eufemism delicios! * Culinare. Kirillov - mare băutor de ceai. „ - Îmi place ceaiul. Noaptea. Mult, zise el. Mă plimb prin cameră și beau ceai pînă-n zori. În străinătate, noaptea, n-ai cum să bei ceai! S-ar putea scrie un articol: Băutorul de ceai! Să culeg de peste tot citate cu samovar și ibrice! Mîncăm, evident, cu gura! De aceea la Culinare ar trebui introduse și citate
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]