398 matches
-
Încet bluza și Îmi privesc pîntecul rotunjit. — SÎnteți drăguță să vă dați toate colierele Într-o parte? adaugă doctorița. Da’ știu că aveți o adevărată colecție! — SÎnt niște pandantive speciale. Le strîng pe toate În mînă, iar ele se ciocnesc, zornăind. — Ăsta e un simbol aztec al maternității, iar ăsta e un cristal pentru gestație... iar ăsta e un clopoțel rotund, pentru liniștit copilul... iar asta e o piatră pentru naștere. — Piatră pentru naștere? — O apeși pe un anume loc din
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
te mulgi... Atenția mi-a fost atrasă de un stand pe nume Disco Baby. — Hei, Suze! o Întrerup. Jambiere pentru bebe! — Bine, Încuviințează grăbită. Vrei sterilizator cu patru biberoane, cu șase sau... — Și au mingiuțe mici de lumină disco, care zornăie! Suze, uite! — O, Doamne, izbucnește Suze În rîs. Trebuie neapărat să cumpăr astea pentru gemeni. Lasă baltă broșurile Avent, Înșfacă mînerul căruciorului dublu și Îl Împinge spre stand. SÎnt bluze de trening cu „disco girl“ și „disco boy“, și cele
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
grauri de pripas, Ca un penel stropind grăbit Un rest de tuș în el rămas, Pătează cerul în pepit. În nucul cel de-un leat cu veacul Se-oprește-o zburătoare pe furiș Și-n urma ei, de-a berbelecul, O nucă zornăie pe-acoperiș. * O nouă toamnă-adaug iar La anotimpurile-mi grele, O altă filă-n calendar Foșnește-n degetele mele. Și-n toamna care mă cuprinde, Ceasornicul cel hămesit Îmbucă-nghițituri avide Din timpul ce mi-a fost sortit. Referință Bibliografică
O NOUĂ TOAMNĂ... de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381271_a_382600]
-
ți-aș putea salva punga, dacă mi-o Încredințezi”. Zis și făcut. Din păcate, În momentul În care am Încercat să-i dau punga cu bani, mica legătură de chei - cu care Încuiasem bagajele trimise prin caravană - atașată de ea zornăi, dându-ne de gol. Hoții s-au repezit atunci la slujitor și, punând mâna pe pungă, au Încercat să i-o smulgă. Degeaba Încercă sărmanul om să se opună, căci tâlharii Îl Îmbrânciră În râu, reușind să intre În posesia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
lor cântecele pădurilor; toamna a stropit în zori cu aur pomii din grădina mea; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; aur vișiniu de toamnă; aracii poartă ranițe de stuguri în spinare; frunzele dorm amețite de fierbințeala vinului; viile-și zornăie grelele salbe; zăceau pe tava de argint a brumii; amurgul se întoarce prin stugurii brumați; toamna picură pete ruginii peste pământ; a acoperit mestecenii și arțarii cu galben de lămâie; copacii au primit veșmântul de aramă; copacii cu ramuri ostenite
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
operă, și cu un melon negru pe cap. Mai erau și alte schimbări. Începuse să Învețe franceza dintr-un manual de conversație micuț, de culoare mov. Își Însușise niște gesturi afectate: de exemplu, Își băga mâinile În buzunare și-și zornăia mărunțișul sau Își scotea pălăria. Când spăla rufele, Desdemona găsea În buzunarele lui Lefty bucățele de hârtie pline de formule matematice. Hainele Îi miroseau a mosc, a fum și uneori a ceva dulceag. Acum, În oglindă, chipurile lor alăturate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu ochii strâns Închiși, cu mâinile Îndoind borurile melonului, cu vorbele ridicându-se odată cu fumul de tămâie spre un Hristos În formare. Se rugă vreme de cinci minute. Apoi ieși afară, Își puse pălăria la loc pe cap și-și zornăi mărunțișul din buzunare. Urcă Înapoi pe străzile În pantă și de data aceasta (cu inima despovărată) se opri În toate locurile cărora le rezistase când coborâse. Păși Într-o locantă, pentru o cafea și-un fum de narghilea. Se duse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Început, când o deschide, nu vede nimic. Apoi se aude un șuierat slab, urmat de un zgomot ca de spintecătură. Zgomotul pare că n-are nimic de-a face cu el, până când, brusc, un nasture de la cămașă sare și cade zornăind pe podea. Karekin se uită În jos și, dintr-o dată, gura i se umple cu un lichid cald. Simte cum ceva Îl ridică de jos și, senzația Îi aduce aminte de copilărie, când tatăl lui Îl azvârlea În aer. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ei și să-i invadeze corpul cu muzică. La Început doar o gâdila. Dar după o vreme notele i se răspândiră mai adânc În corp. Simțea cum vibrațiile Îi penetrează mușchii, cum pulsează În valuri, până când Îi făceau oasele să zornăie și organele interne să murmure. Milton cânta la instrumentul lui cu aceleași degete pe care le folosea pentru a da salutul Tinerilor Cercetași, dar gândurile lui erau departe de a fi nevinovate. Respirând greu, aplecat asupra lui Tessie și tremurând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Lefty mă duce la o plimbare prin noul nostru cartier. Plănuim să mergem până jos la lac. Ținându-ne de mână, traversăm noua noastră peluză din fața casei. În buzunarul de la pantaloni , puțin sub nivelul umerilor mei, se aude cum Îi zornăie mărunțișul. Îi ating degetul mare, fascinat de unghia care lipsește și despre care Lefty mi-a spus Întotdeauna că i-a mușcat-o o maimuță la grădina zoologică. Acum ajungem la trotuar. Bărbatul care face trotuarele din Grosse Pointe și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
clinchetul unei rachete mici de tenis, care se lovea de niște schiuri mititele, a turnurilor Eiffel miniaturale lovindu-se de balerine de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany și al balenelor care cântau Împreună; al cățelușilor zornăind alături de pisicuțe, al focilor cu mingi pe bot lovind maimuțe cu acordeon, a feliilor de cașcaval izbite de mutre de clovni, a căpșunilor și călimărilor cântând Într-un glas, al inimioarelor de Sfântul Valentin, care atingeau clopotele de la gâtul vacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sărea din nou afară din mașină, alergând Înapoi pe peron. Individul ăsta voia să facă afaceri? Ei, lasă c-o să-i arate Milton cum se fac afacerile! Voia să se târguiască? O să vadă el! (Milton urca acum treptele, cu ciucureii zornăindu-i pe metal.) În loc să lase douăzeci și cinci de mii de dolari, de ce să nu lase douăsprezece mii cinci sute? În felul ăsta o să am și eu un cuvânt de spus. Jumătate acum, jumătate mai târziu. Cum de nu se gândise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în care ședeau japonezii rămase liniștită ca un mormânt învăluit în întunericul de smoală. Pe povârnișul de piatră înghețat, paznicul de noapte, îmbrăcat cu o manta uriașă și ținând în mână un felinar de fier, mergea încet cu pași răsunători zornăindu-și mulțimea de chei de la brâu. Când ajunse la colțul străzii, se întoarse ca și cum și-ar fi amintit ceva și strigă înspre casele cufundate în liniște: Han dado las once y sereno. CAPITOLUL VIII Pe masă licărea o lumânare. Flacăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
deși cu unele nume chinezești nu știi niciodată, nu-i așa? Coșciugul mai conținea două obiecte: o urnă mai mică, tot din lac, cu numele câinelui eunucului, spanielul tibetan, și o cutiuță cu muchii din fildeș În care se auzeau zornăind trei boabe pietrificate despre care se spunea că ar fi bărbăția eunucului și cele două părți Însoțitoare ale acesteia. Mi-am dat seama pe loc că sicriul era În același timp o piatră de moară, dar și o comoară. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
De la geamul autocarului de lux, cu aer condiționat, eu și prietenii mei vedeam vârfurile Înzăpezite din Tibet, de un alb orbitor, sclipind În depărtare. De fiecare dată când le văd, trăiesc aceeași uimire ca și prima oară. Vera clinchetea și zornăia din cauza drumului accidentat. În jurul gâtului purta o mulțime de bijuterii de inspirație populară, la fel și-n jurul Încheieturilor de la mâini și de la picioare, toate acestea completate de un caftan colorat, mărimea XXL, deși ea nu era deloc grasă, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aveau din nou chipuri tinere ca atunci când ne-am Îmbrăcat prima dată cu șalurile cântătoare. Fusese la Înmormântarea unui bătrân al tribului. Foarte, foarte bătrân. Ne-am rotit În jurul trupului prefăcându-ne că-l jelim și scuturând franjurii șalurilor ca să zornăim din clopoței. Iar băieții s-au rotit și ei În sens invers ca să ne surprindă zâmbetele și să le numere. Ce fericiți eram că bătrânul avusese În sfârșit bunul-simț de a muri. Și-ntr-o clipită, toți anii aceia au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
care se eliberează din crisalide. Ciucurii păturilor le vor mângâia chipurile nemișcate, semn că odihna va fi de această dată veșnică. Iar când suflările lor vor fi asemenea brizei care trece, aripile de smarald se vor zbate și vor zbura, zornăind din clopoței și Îngânându-le morților: Mergeți spre casă, mergeți spre casă. Loot a ridicat un vas cu mâncare făcută din ultimele provizii de mirodenii. Mâncarea era trecută de la unul la celălalt, fiecare luând câte puțin pentru a putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
15. Cu ce drept călcați voi în picioare pe poporul Meu, și apăsați pe săraci?" zice Domnul, Dumnezeul oștirilor. 16. Domnul zice: "Pentru că fiicele Sionului sunt mîndre, și umblă cu gîtul întins și cu priviri pofticioase, pentru că pășesc mărunțel, și zornăie cu verigile de la picior, 17. Domnul va pleșuvi creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi rușinea." 18. În ziua aceea, Domnul va scoate verigile care le slujesc ca podoabă la picioare, și sorișorii și lunișoarele, 19. cerceii, brățările și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
risipea cu multă dărnicie. De o întrebam "a citit ceva?" sau "se pricepe în ceva?" îmi riposta, ca o scuză suficientă: "Dar e așa de bun!", ca și cum bunătatea ar fi putut să-l caracterizeze în mod deosebit pe sublocotenentul X. zornăind de dimineața până seara sabia pe trotuarul străzii princi- pale, ieșit ofițer numai cu cinci clase liceale, terminate și ele anevoie. Așa și-a început Irina existența ei în afară de a mea. Cum eram nemulțumit, ca să nu mă supere, trebuia să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o voi trăi În America. La prima vizită. Am avut o intuiție. — Toată experiența dumneavoastră În America a fost așa? — Nu toată. Dar aproape. Cu mult zgomot În bucătărie, Margotte deschidea cutii de conserve, scotea castroane, trântea lada de gheață, zornăia vesela. Roboteala lui Margotte era În continuă transmisiune. — Aș putea lua trenul până la New York, spuse Lal. — Margotte nu știe să conducă. Ce-o să faceți cu mașina? — O, fir-ar să fie! Mașina! Mașinării nenorocite! — Îmi pare rău că nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îi zdrobise fața. Iar acum se pregătea să-l lovească din nou, cu medalioanele lui. Negrul Îl lăsase din mână pe Feffer și se Întorcea. Își dezveli dinții. Eisen Îi sfârtecase pielea și obrazul Îi sângera și se umfla. Eisen zornăi greutățile din Încheietură, se Înfipse mai bine cu picioarele În pământ. — O să-l omoare pe muistul ăla!, strigă cineva din mulțime. Nu-l lovi, Eisen. N-am zis nici o clipă asta. Ți-am zis nu!, spuse Sammler. Dar geanta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
păruse la început și simțeam că o să-mi placă pe-acolo, mai ales că aveam strania senzație că nimerisem într-o tabără de vară mai prelungită. Dimineața începu foarte devreme, cu o sonerie cum numai la pompieri mai poți auzi, zornăind enervant de puternic pe culoar, la fel ca și vocea care tot striga repetitiv: Deșteptarea nivelul trei... deșteptarea! Aveam impresia că e o glumă proastă, că un dement a băut prea mult și s-a trezit cu chef de viață
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să izbucnesc în lacrimi de emoție, de speranță, de deznădejde, am găsit apartamentul Mornei și am sunat la ușă. În spatele ușii, o voce a întrebat: Cine e? —Mă numesc Anna. V-am sunat acum câteva minute. S-a auzit un zornăit de lanțuri trase și un scârțâit de chei răsucite în broaște masive și în sfârșit ușa s-a deschis. În starea mea de speranță exaltată, mi-o imaginasem pe Morna purtând mai multe rânduri de haine unduitoare, acoperite de mărgele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
brusc, cuprins de emoție. Vârî cu grijă panglica Velundei în traistă și se apropie de grupul de bărbați. — De la Școala din Tolosa? întrebă, străduindu-se să-și stăpânească neliniștea. Am auzit bine? — Noi toți pariem pe ei, zise un tânăr, zornăind niște monede. — Mai bine pariază pe Skorpius, îl sfătui vânzătorul de melci. Vitellius nu suferă ca gladiatorul lui să piardă - iar dacă l-a ales pe Skorpius, asta înseamnă că e imbatabil. — Cum adică? - Valerius își puse săculețul la gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
bani. Ah, Selina. Hai. Spune-mi că nu e așa. Azi-dimineață mi-am frământat creierii ca un nebun, sprijinit de măsuță - mda, din cauza notei de plată supraîncărcate Asurzit de cofeină, mă simțeam exact ca un robot, ca o rețea electrică zornăind din cauza călătoriei cu avionul, din cauza fuselor orare traversate în goană și a mahmurelii. Din întâmplare, telefonul era o vechitură: un exemplar cu disc. Degetele îmi erau deja atât de roase și îndurerate, încât fiecare vârâre în găoacele discului mă ardea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]