726 matches
-
de sticlă ce se înălța peste toate oalele și crătițile împachetate, peste ardeii grași, peste carnea de vită, peste banane, carne de porc, orhidee, coșuri împletite, și peste această străfulgerare, chitină, sunet electric și tare de țesut al dragostei calde, zumzetul sălbatic și iubitor al gângăniilor albastre și verzi. De parcă o imensă suveică se învârtea, ce prindea în ea toate firele razelor de soare. A apărut și șoferul. Ea s-a asigurat din nou că îmi notasem numele impresarului ei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
aici ?" întrebă copilul. "Nu" veni răspunsul. "Ești cioban?" " Da." " Atunci cum de ți-ai lăsat turma ? Nu se aude nimic altceva" spuse copilul. Și, într-adevăr, se făcuse atât de liniște în poiană, încât se auzeau cosașii în iarbă și zumzetul albinelor, ba chiar și zborul fluturilor în jur. Amuțise până și foșnetul lung al brazilor și clipocitul pârâului... "Păi, tocmai că am venit s-o caut" răspunse străinul. "Dar ai pierdut-o ?" Nu, răspunse el. S-a rătăcit ea singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
două zile... și nu mă mai luaseră acasă... la ce bun să se obosească?! În noaptea aceea, fusese tare frig... stăteam cu ochii închiși... era prea greu să-i mai deschid... zarva dimineții abia mai ajungea la mine... ca un zumzet... Deodată, mi s-a făcut cald, cald în inimă... Așa o fi când mori, mi-am zis, fiindcă atunci ți se iartă păcatele și... dar căldura aceea mă învăluia și, iată, a început să vorbească: "Vrei să te faci sănătos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu mai există. ...Era tare frumos afară. Stăpânii mă hrăniseră bine și pe urmă mă legaseră lângă casă. Mă tolănisem la soare. Mirosea iarba fragedă, mirosea și aerul , dulce-amărui, așa, ca primăvara a soare cald, a miere, a flori și zumzet de albine, vedeam cu un ochi cum se suia pe firul de iarbă o buburuză... vedeam petele negre pe aripile stacojii... și cred că adormisem la soare, când am simțit că trage cineva de hățul meu. Mă dezlegau ! Oare ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de metri ca și cum ar fi rostite la un pas de noi. Când tace. liniștea însorită acoperă din nou ruinele. Nu m-ar mira să văd săpată aici inscripția pe care am văzut-o cândva la Teba: "Ascultă alaiul morților, cu zumzetul lui de albine"... " Ce poate un om"?, îl aud spunând pe dr. Huerta, care a revenit, între timp, la noi. Nu-mi dau seama la ce se referă. Aș vrea să-l întreb, dar mă intimidează faptul că mă privește
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
În mod clar, În spate succedându-se, după mișcarea lanternelor, țeste Însângerate și capete palide. Pavajul curții era acoperit cu băltoace de sânge care se scurgeau spre stradă. Camuflajul nu includea și reducerea la tăcere, astfel Încât aerul vibra de un zumzet continuu de vaiete, gemete de durere, sunete neclare pe care le emit oameni În agonie, În așteptarea morții, plânset În surdină pe care numărul mare al celor năpăstuiți l-au transformat Într-un zgomot de fond neîntrerupt. În acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
pentru a le strivi și a smulge din ele cercei de aur. Totul s-a petrecut În calmul unei câmpii depărtate, deranjat din când În când de fluierături de locomotive, de vorbele fragmentate ale celor care Încărcau cadavrele și de zumzetul neîncetat al unor muște mai sâcâitoare care se lipeau de cadavre până se săturau, În timp ce jandarmii cu puști În spate și batiste la nas, răspândiți pe câmp, păzeau fără să știe exact ce - cadavrele să nu fugă? hainele pătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
iar ele Îi răspunseră cu un zâmbet; avea un dar al ei, de a găsi cel mai potrivit ton, care să nu fie nici prea sentimental, nici prea condescendent. Femeile intrau pe rând În creșă, din interiorul căreia răzbătea un zumzet de voci Întrerupt de câte un râset. Lou privi la ceasul de perete. Era 4 fără cinci. — Mai e puțin și Începe, spuse ea. — Probabil că-și Împărtășesc povești de groază de la nașteri, am răspuns eu, aproape cu obrăznicie. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
geamul bovindoului din salon și văzu grădina Belmont invadată de oameni necunoscuți și de lumini mișcătoare. Ce se întâmplă aici? îl întrebă Diane pe părintele Bernard când ajunseră la poarta din spate a grădinii, de pe Forum Way. Se auzeau dinăuntru zumzet de voci, zgomote înăbușite, câte un hohot puternic de râs, muzică difuză, confuză. Preotul deschise poarta. — E o serbare sau o petrecere, sau mai curând se joacă o piesă de teatru. — Eu nu pot să intru, spuse Diane. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu plastic. Ieși trântind ușa, Hardie remarcă: ― Cred că nu mai avem timp de pierdut. Nimeni nu obiectă. Gosseyn văzu degetele lui Thorson meșterind contactorul mașinii de pe masă. Degetele răsuciră în forță ceva. Se auzi un declic, urmat de un zumzet. Mai întâi nu se întâmplă nimic. Gosseyn se încordase, pregătit să reziste unui flux de energie. Dar acesta nu se manifestă. Cu o privire lipsită de viață, examina mașina. Aceasta sfârâia și zumzăia. Ca multe altele era dotată cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Unde greșim“. Pabblem plănuise să țină o prezentare în timpul pauzei de prânz cu privire la ideile noi și curajoase conținute în paginile sale, dar acum, din cauza a ceea ce Mawson numea, cu discreție redundantă „o problemă neprevăzută“, fusese obligat să anuleze totul. Un zumzet de fericire s-a auzit dispre colectiv la auzul acestei vești - urmat de puternice murmure de dezaprobare când Mawson a anunțat că o altă întâlnire fusese stabilită pentru săptămâna următoare. Pabblem, ne-a asigurat el, aștepta în continuare cu mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
se face adunarea, pentru apelul de seară, apoi, spre cantină, pentru cină. Pe urmă se face brusc noapte, așa că stau Întins În patul meu, În dormitorul ostășesc, privind tavanul Întunecos pe care băltește lumina șirului de becuri chioare și ascult zumzetul familiar. Mă uit În jur și poate chiar reușesc să fac conversație, pe teme neutre, factuale, legate de găurile din ciorapi și de bătăturile provocate de bocancii noi, dar nu Îmi e clar cu cine vorbesc. În spălător, mă spăl
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sticle de vin regional, ascunzînd acest belșug improvizat cu care sînteți obișnuiți și pentru care Îi mulțumiți În fiecare zi Luminatului. Sticlele n-au avut pace și, de sub bocetele femeilor adunate În prispa casei, a Început să se audă un zumzet de voci, ieșind din niște chipuri un pic cam Îmbujorate. Un pic cam prea. Te-ai nimerit la masă Între Mona, care a ținut să-ți arate că sarafanul ei școlar scurtat și strîmtat, atunci cînd se așază, se ridică
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
odată să radieze o strălucire alb-albăstruie. Așa că la un moment dat verdele crud al frunzelor emite și el sclipiri vegetale, mai ales atunci cînd vîntul cald clatină coroanele. Și mai sînt În acest peisaj zgomote domestice, se adună Într-un zumzet calm din care uneori se ridică țipete vesele, scîrțîit de uși străvechi sau zornăit de farfurii - o mașină frînează violent În stradă. Și ce mai avem? Încrederea că o să fie bine... MÎine, există mîine, mîine e o zi bună de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pacienții din secție, după care tot alaiul, Împreună cu cutia uriașă, sigilată și ștampilată pe la colțuri, părăsește pavilionul ORL. Același lucru Îl fac și eu, cît se poate de ilegal, pe o ușă de serviciu, parcurgînd În viteză aleile pustii; un zumzet tonic, punctat de acute care vin din diverse radiouri sau din minți un pic Înfierbîntate, se aude din toate clădirile spitalului; dar, altfel, e liniște. Mă duc glonț În salonul lui Rică, unde de asemenea s-a Încheiat procesul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu avea chef, nu făcea nici În ruptul capului. Uneori, avea chef să joace biliard. În așa-numitele pauze de gîndire, În care gîndurile Îl gîndeau pe el, se dezvoltau singure, se cristalizau În diferite direcții, el doar le asculta zumzetul, ca al unor voci străine. Juca singur, fiindcă nu-i plăcea să piardă. Și fiindcă era un om corect și cinstit cu sine Însuși. Știa că e un prost jucător de biliard. CÎnd joci singur, chiar dacă pierzi, nu dai nimănui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
și Ann suntem împreună!". Pe ecranul mare din spatele scenei, apare brusc o pereche de tineri ținându-se de mână fericiți, doi tineri pe care toți îi știau, dar despre care nimeni nu a crezut vreodată că vor fi împreună. Un zumzet se aude în sală, după care cineva începe să aplaude și toată sala izbucnește în aplauze... Suntem în aceeași dimineață, numai că de data asta nu în New York, ci pe o insulă îndepărtată din Marea Chinei. Sando Sanda Toure se
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lucru, norme, pensii, aprovizionare, locuințe, investiții. Intervenția lui Ceaușescu a durat cinci ore (alte surse indică șapte ore), timp în care el a încercat să explice politica PCR, apelând, previzibil, la demagogia specifică. Discursul său a fost secondat de un zumzet general, de proteste și vociferări, iar în cazurile de surescitare nervoasă, chiar de huiduieli, de fluierături ori de scandarea „Jos Ceaușescu!”. șeful statului a fost șicanat sonor, întrucât el refuza să soluționeze mai ales cererea ca programul de lucru să
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dezghețe. Gingașii............ clopoței ai primăverii scot capetele somnoroase din zăpadă. Pomii sau pavoazat cu muguri, iarba a dat colț fraged și nou. Zăpada plânge În șopotul pâraielor. Șirurile negre de cocori s-au Întors În țară. Albinele umplu natura cu zumzetul lor fermecător. Furnicuțele harnice au toată ziua de lucru. Pe câmpuri tractoarele răstoarnă brazde afânate. Un ciobănaș a scos mioarele la păscut. Glasul lui sună voios: "Primăvară, primăvară, Aduci bucurie-n țară!" Ghilușcă Ionela - cls. a Il-a E Coțofana
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
am instalat cortul pe muntele Tâmpa. După ce totul a fost instalat și mama a Început să pregătească masa, am plecat cu fratele meu să cunoștem Împrejurimile; aerul curat de pădure se simțea pretutindeni, văzduhul era plin de cântecul păsărilor, de zumzetul gâzelor și iarba grasă parca te invita la odihnă. Ajungând Într-o poieniță, ne-am jucat, am mâncat fragi și am cules flori. Într-o zi am mers singură mai departe de poieniță. M-am Întins pe iarbă. Ca din
Modalităţi de stimulare a capacităţilor creatoare în lecţiile de compunere la clasele primare by Lenuţa Barbu, Laurenţiu Tolontan () [Corola-publishinghouse/Science/91825_a_92802]
-
la distanță. Greieri, cosași, țînțari, musculițe, flori și fructe umplu poemele de o rumoare senin-estivală în care omul, transfigurat, se confundă cu peisajul: secetă în sat - / din când în când albine / pe bluza cu flori. nici-un nor pe cer - un zumzet de albine printre albăstrele Cu o singură excepție, deschizîndu-și brațele doar atunci cînd observatorul e dispus să se copilărească: primul concediu - / râul copilăriei / cu două brațe. În această ambianță suverană nu-i de mirare că se coace rotund, înglobînd o
Frumuse?ea trecerii by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/83678_a_85003]
-
În zona suavului și - de astă dată - a fragmentarului, în registrul liric al confidenței se înscriu paginile din Poezii (1974), pe al căror spațiu „raza gândului” iradiază în decoruri de transparențe lunare, cu fructe îngreunate de somn, topite parcă în zumzete auzite ca prin vis. Această culegere preludează Somnul din somn (1977), carte ce marchează o nouă etapă, învederând asumarea artisticului. Autoarei nu-i mai este frică de cuvânt, nu consideră o tragedie preschimbarea lucrurilor în aur verbal. Poezia rezidă, aici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
spațiu de vis eminescian (Dacia din Memento mori) și de închipuire blagiană. Pământ, pentru Blaga, ce „vindecă setea de mântuire”, „spațiul mioritic” este pentru B. un tărâm euthanasic, în care extincția e o dulce topire, în adieri de miresme și zumzet de albine. Dar nu numai aici, ci în întreaga operă a poetei, motivul fundamental e somnul. Somnul ca succedaneu al morții sau, spus invers, moartea ca somn. „Somn” și „moarte” sunt metafore ale stării de poezie. Versuri ca: „Mori, mori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
comunice cu gazdele sale. Prezența oaspetelui este în principal o preznță sonoră. El ocupă spațiul prin zgomotul pașilor săi prin muzica pe care o va cânta la armoniu și prin cuvintele pe care le pronunță ("o lungă rapsodie a unui zumzet de voci"), zgomotul tocurilor pe pardoseală", "pașii răsunând alternativ tare sau slab" și, în fine, pașii grei care fac să geamă scările când coboară să-și anunțe plecarea. Numele de Ebrennac sugerează unchiului ideea că tânărul german ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
bine; interpretarea Iosefinei nu se distinge de cea a celorlalți, ea nu fluieră mai bine decât alta. Pusă în relație cu tehnicile instrumentale, muzica este neîmplinitul cuvântului. Castelul nu articulează cuvinte distincte: se aude numai un murmur muzical la telefon, zumzetul inexprimabilului într-o infinită și inaccesibilă depărtare. Într-o scrisoare către Felice Bauer, Kafka povestește cum se vede "în vis alergând către un pod sau către un parapet de chei, apucând două receptoare de telefon care se găseau din întâmplare
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]