253 matches
-
orbului, spre lumina celor câtorva lumânări. Bastonul orbului, atârnat de o grindă deasupra tarabei, se legăna încet, nehotărât, părelnic, mișcat de șoptita cântare a bătrânului cu cărțulia jerpelită și a orbului cu muzicuța lui. Toiagul acela alb, lucind stins în zvâcnetele de lumină ale lumânărilor, părea că, atârnat de fir pogorât din cer, cadența în balansul lui dusul unei minuni, când Însuși Pescarul aruncase nada și chema sufletele să se avânte spre El. Țăranii îi țineau isonul bătrânului, cântând atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu niște bătăi venite parcă din adâncul nopții. Mă înfiora senzația aceea ciudată că îmi împleticesc pașii printre cârduri nesfârșite de ciori mute, amorțite, urmărindu-mi dusul în bezna nopții, fără alt zgomot decât ticăitul monoton al puzderiei de inimi, zvâcnet de clipe adunate pe sârme, cadență de timp închis sub nesfârșit lințoliu negru. — Întrebam Mion efendi se vrem Kerim la voia voastră. Se permitem? Se așezase în fața mea la masă și încerca să-mi zâmbească. Am ridicat din umeri. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
împotriva ta... Te-ai trezit, Mirciulică? Hai să mîncăm! Căutăm ceva bun în bucătărie și după aceea ne vom gândi împreună. Nu, dragul meu, fără televizor azi! Nu, domnule maior! Raul Ionescu își ștergea lacrimile. Nu mai râdea, dar un zvâcnet nervos îi întindea încă buzele. Vă înșelați! La urma urmelor, eu am pierdut partida și din punctul meu de vedere mi-e absolut indiferent dacă o prindeți sau nu pe necunoscută. Amănuntul nu are cum să influențeze situația mea. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Palatul Fericirii nu s-a dat, deocamdată, în exploatare decât sala de așteptare. Fericirea depinde, în primul rând, de etajul aspirațiilor. De regulă, fericirea este travestită în confort. Cu mult timp înainte de a descinde, fiecare epocă ne amenință cu fericirea. Zvâcnetul prim al pruncului în mamă este tulburătorul dangăt al bucuriei cosmice. Utopicii căutau fericirea și pe rug. Fericirea - un Everest himeric. Să le respectăm nefericiților dreptul la mândrie. Pe toate meridianele există oameni care uită de ce s au așezat la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în oase. Precum calciul. Ca poet poți fi apreciat pentru o imagine pe care nu ai înțeles - o nici tu. La debut, avangardiștii sunt considerați un soi de teroriști ai esteticii. Să prinzi în artă un mister similar cu primul zvâcnet al pruncului în mamă. Arta și metafizica sunt cei doi lobi ai respirației celeste. Creatorul de artă are nevoie chiar și de lumea care îl sfidează. Arta înseamnă revelație, nu enciclopedism. Creatorul de artă este un Dumnezeu în haine civile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fi umbra asta de om? Nu era a nimănui. Era Maria, devenită, ea însăși, umbra propriului trup. S-a așezat pe bancă. Nu a stat mult, apoi, s-a ridicat și s-a lungit, alături, pe iarbă. și, după două-trei zvâcnete nervoase, a murit. Liniștit. Frumos. Ca o sfântă. Cineva, dintre cei care o priveau, la acea cădere de înserare, a exclamat: ce frumoasă e! Ca o sfântă. O nouă Sfânta Maria. Universală, a omenirii! De asta zic eu că viața
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur În care tu zeiță nu mai exiști pentru că marginile mele au atins toate marginile tale. Și iată deodată această legănare a valurilor de nisip cum tresar noaptea ia zvîcnetul cobrei faraonii morți În sarcofagele lor, cît deșert sub un bombardament lunar, Înspăimîntător și apele tale fosforescente, focurile tale solidificate de Îngheț, pămînt strălucind ca tabla, pulverizat În particule electrice. Deșert, deșert, Înainte și după. Oare aceste amintiri fugare Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
stomacul, și sub partea umflată, goală, a boxerilor cu nasturi - da, m-am uitat, repede, vinovat, o dată, de două ori - materialul întinzându-se într-un V bombat și dispărând între picioare. M-am întors cu spatele, încercând să-mi domolesc zvâcnetele grele din piept și din gât, să le înăbuș, dar nereușind. O apropiere electrizantă, șocul, dorința, corpul meu vibra de toate astea și de panica stânjenită și brusca realitate a tuturor lucrurilor care se întâmplau. Privind țintă de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
meu cu carnețelul, ținând brațul drept. O să-l pun la loc și-o să mă prefac că nici... — Eric, taci dracului din gură și nu te mișca. Și am văzut expresia de pe fața ei. Inima îmi sări din piept, execută un zvâcnet de panică electrizantă. Am rămas șocat pe loc, cu mâna în care țineam carnețelul lui Scout încă îndreptată în spate. — Nu te întoarce, spuse ea blând. Adu doar mâna în față foarte, foarte încet. Am dat să mișc mâna, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Apăsă butonul computerului și, până să se lumineze ecranul, căută la radio City FM. Camera se umplu de acordurile psihedelice ale celor de la Deep Purple, Sweet Child of Time. Se așeză pe fotoliu cu un iaurt în față. Dintr-un zvâcnet, Tubu ateriză pe speteaza fotoliului, exact la ceafa lui. Începu să toarcă. Introduse parola pentru yahoo messenger - increase your johnny - și așteptă să fie conectat. Pe monitor țâșni caseta de la yahoo insider, cu ultimele noutăți din lume: în Irak, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
el Îl strigase pe nume și-l chemase În birou stârnind astfel vagi licăriri de invidie În ochii celor câțiva alți profesori care așteptau. — Mă așteptam să vii! - fuseseră primele cuvinte ale tovarășului inspector Stamatescu și ele provocară al doilea zvâcnet al surprizei.) În interiorul unei biserici (judecând după arcadele - sau firidele - care se ghicesc În spate, În planul depărtat al imaginii) se văd mai multe paturi de campanie. Un spital improvizat, deci. Pe unul dintre paturi se află un bărbat tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de râs pe ăsta adevărat! Îl privi pe Vasile a’ lui Tofan: - Dacă mă vindec nașule, o să-ți păzesc și matale grădina. Durerea- l făcu să închidă ochii. Gospodarul musafir îl prinse bine-n brațe, după care el simți un zvâcnet ascuțit în tot corpul. Nașul îi trăsese mâna, făcând ce trebuia pentru a-i pune oasele la loc dar, pare-se nu reușise. Cuprins de groază din cauza durerii, trupul i se chircise involuntar, țipând cât putea de tare. Nașul, exasperat
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
că războiul văzut dinăuntru, era cu totul altceva altceva fața de ce știau în civilie. Groaza moderată cu o gură de alcool, bubuiturile infernale, fumul și praful, gemetele și strigătele desperate ale răniților, imaginile de coșmar ale oamenilor cu capul sfărâmat, zvâcnetele spasmodice ale trupurilor sfârtecate, și mult, foarte mult sânge, toate acestea erau războiul! După modelul nemților, dacă la început săpau șanțuri pentru a se adăposti, acum săpau gropi adânci și strâmte, în care stând în picioare, se simțeau mai bine
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
carte, ca să fii sigur că podul va sări În aer În momentul exploziei, În caz de nevoie” - a vorbit unul din militarii de la divizie... Fiecare a trecut la treabă. Eu cu Undiță vâsleam printre bălării, apropiindu-ne de gară... Un zvâcnet cu salturi imprevizibile, pornit din stânga noastră, ne-a Înghețat sângele În vene... „E un șoldan de iepure, domn’ sergent” - a vorbit cu răsuflare de ușurare Undiță. „Uite că urecheații nu se tem de război” - am apreciat eu. „Probabil că În
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbele tale de bătrân libidinos...), la ce vă referiți? - Cred că m-am exprimat greșit, scuzați-mă. Am făcut o ciudată și regretabilă analogie în momentul în care am urmărit buletinul de știri. O presimțire, dacă pot spune așa, un zvâcnet în zona pieptului, semnalul evident că s-ar putea ca... acela... să fie... chiar... Moșulică se așeză picior peste picior pe fotoliul alăturat, genunchiul - stângul, dreptul? - scoase un pocnet, iar unul dintre papuci, cel stâng, dădu de veste că s-
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-și dea seama că respirația lui grăbită ajungea la urechea ei înaintea cuvintelor. Uite, trage în iepuraș. Mi-e milă de el... Mai bine ciuperca... Încercă de câteva ori, dar nu nimeri nicicum. Ceea ce nu-l descurajă pe Petrache, căruia zvâcnetul din viscere nu i se potolise. Până la urmă, Aurica se lăsă păgubașă, uitându-se cu jind la ursulețul de pluș. Petrache își pipăi mărunțișul din buzunare, privind când la căutătura bosumflată a Auricăi, când la rânjetul molfăit al bătrânului. — Câte
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
amândouă palmele. Nu mai simțea moliciunea dinainte, parcă un pumn țâșnea dinăuntru, trăgând, după el, de-a valma, simțuri și măruntaie. Fără a-și domoli strigătul mut printre buzele ei, prinse femeia de umeri și o apăsă, înfigând-o în zvâcnetul lui bărbătesc. Ea icni, încremenind o clipă. Dar el începuse să se miște și atunci femeia se potrivi după bărbat. Se îmbrățișară mai strâns decât le îngăduia sărutul, își lipiră tâmplele. Gemeau, încercând fiecare să fie celălalt și neizbutind până la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
capătul ei îl așteaptă cineva. Se gândi, o clipă, că poate a înflorit vreun copac. Dar nu era asta. Primăvara avea să vină pe neașteptate, cu sălbăticie. Ceea ce percepea acum părea viu într-un sens omenesc. Nu mai era un zvâcnet, era o respirație. Un fel însă neobișnuit de a respira, doar pe jumă tate, cineva trăgea aerul către sine, la intervale regulate, fără a-l expira, cu lăcomia unei vieți netrăite care tocmai se trezise și voia să-și recupereze
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Nichita Stănescu („hiperboreeanul”), mai târziu Ileana Mălăncioiu (maestra parabolei tragice cu tăișuri atroce). Alte „faruri” vin din pictură - Bosch - și mai ales din cinematografie - Federico Fellini. Începând cu Gardienii luminii, alături de o (discretă) partitură amar erotică, nou și îndrăzneț este zvâcnetul revoltei sub „palpitul grețos al disperării”, al dezgustului de „lepra cuvintelor” și de condiția existenței într-o „provincie bolnavă”. Sub cupola „Marelui Circ” terorizat de „statuia de pluș a Comandorului”, ființa poetului se sufocă „infectată de logos”, sub „niagare de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
trei „cărți”: Accidente cantabile (1949), Incizii în inima vremii (1950) și Galerele crepusculare (1955), „versuri noi și poeme revăzute”, ce se fac ecoul periplului dramatic al lui V.: „Cum aș putea peste ani, să uit oare / inima temniței, ciocănitoare / cu zvâcnetul sub perdeaua de fum / a timpului? Dar mai cu seamă acum / bătând din aripe pe veac o aud: Jilava-Aiud... Jilava-Aiud”. În bezna temniței, o singură speranță, un singur reazem: „Slăviții tăi pași, Preasfântă Fecioară, / îi auzim ca prin vis cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290503_a_291832]
-
mi se pare caracteristic pentru retorica heliadescă. Cel puțin pentru partea ei potolită, constructivă, normal expozitivă, moralizatoare. Există Însă și altă retorică (aceea din poemele vizionariste) care este mai nebună, mai ambițioasă. Acolo căderile estetice sînt mai mari dar și zvîcnetul creației este mai puternic. Poemul are o construcție limpede: Întîi cadrul general (peisajul, locul meditației), după care intră actorul (subiectul, cel ce evocă trecutul zidurilor), din nou cadrul, cu introducerea, acum, a unor elemente premonitoare, specifice romantismului negru: umbrele care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o îndreaptă spre balenă și o lasă încetișor în jos, înălțîndu-i astfel vîrful, pînă cînd lancea ajunge la vreo cincisprezece picioare în văzduh. E ca un jongler care-și cumpănește pe bărbie o prăjină lungă. în clipa următoare, cu un zvîcnet greu de descris, oțelul strălucitor străbate, ca un superb curcubeu, distanța înspumată și se înfige, fremătător, în centrul vital al balenei; aceasta nu mai scuipă apă acum, ci sînge roșu. Ă Asta i-a luat piuitul! exclamă Stubb. E Patru
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
distanță, o femeie... bine, frumusețe franceză tipică, picior peste picior, jambe colosale... Patruzeci, cincizeci de ani? Îngîndurată, posac îngîndurată. O secundă, îi captez privirea, dar masca posacă rezistă. Repet atacul. Aceeași mască. Din spatele ei apare brusc... masculul (observați depreciativul gelosului). Zvîcnetul ei fericit. Acum are douăzeci și cinci. Rămîn (și mai bătrîn) pe bancă. Sacru/ profan. În imensa catedrală St. Gatien, misă amplă, cu sute de tourinezi, în lungile bănci, îmbrăcați elegant. Scenariu bine cunoscut de toată lumea, desigur, dirijat însă, discret, de un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acriți, au scos urlete indignate, fără să știe prea bine împotriva cui. Și cum orice mișcare de masă exagerează absurd efectul efortului său, pe mine m-au scos din rând de data aceasta. Șarpele a tresărit, umerii au înțepenit. Un zvâcnet, și m-am trezit în afara cozii, lângă sora mea, în fața unui rând strâns de chipuri pline de ură. Am încercat să-mi reiau locul, dar coatele lor alcătuiau un șir de scuturi. Rătăcit, cu buzele tremurânde, am întâlnit privirea surorii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Apa se liniștea încetul cu încetul... Iar cealaltă, mondena inaccesibilă, care altădată îmi amintea de o floare uscată între paginile unei cărți, mi-a dezvăluit o senzualitate secretă, opacă. Trupul ei ascundea o căldură parfumată, o tulburătoare mireasmă alcătuită din zvâcnetul sângelui, din luciul pielii, din încetineala ispititoare a vorbelor sale. Dragostea fatală care făcuse să cedeze inima Președintelui a remodelat Franța pe care o purtam în mine. Aceasta era mai cu seamă romanțioasă. Personajele literare care se întâlneau pe drumurile
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]