1,209 matches
-
de întuneric, pe care citeai, dur scrijelată, trimiterea la Eminescu: „plânsu-mi-s'a" - aleanul românesc ajuns insuportabil suspin al elementelor. Talentul lui Flondor nu e acela al unui justițiar pornit să pedepsească aprig. Însă resursele sale, desenul, oricât de palid schițat, zvâcnind ca un lasou în stare de implacabile salturi gestuale, tensiunea de arc întins, sub liniștea aparentă, cum bine i-o detecta un confrate, Mihai Sîrbulescu, toate conduceau la o priză directă asupra unui real ce ne angajează și cuprinde. De la
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
vorbind, nu avem multe de așteptat. În realitate, sensibilitatea Dorei Petrilă e una de scriitor și nu de medic, amănunt care se vădește din plin în vîna dramatică și în dexteritatea sintactică, atîta doar că patosul ei nativ, de temperament zvîcnind la cele mai mici amănunte, n-are urmă de blîndețe: autoarea e o natură aspră care descrie fără ezitare, uneori cu brutalitate, episoadele trăite. E o franchețe fără menajamente în tonul Dorei Petrilă și o onestitate care nu ține seama
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
este și nici nu reprezintă viața melcului. Dacă este o proiecție a acesteia, regulile acestei proiecții sunt imens, ininteligibil complicate. Doar regulile, ele, seamănă cu viața, nu și proiecția. De fapt, cochilia are rolul să protejeze viața, cât timp ea zvâcnește încă, băloasă, în interiorul ei. Când viața dispare, abia atunci poți duce jurnalul ăsta la ureche ca să auzi vuietul mării.” (pp. 405 - 406) În descendența acestei optici radicale se situează și desele răbufniri legate de viețile scriitorilor: O citez doar pe
Profesiunea mea, literatura (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5396_a_6721]
-
polen / Tocmai în fața luminii / Abia ivită pe cer / Așteptai să răsune cuvinte în jur / Înalte ca tulpina de cînepă / Din grădina copilăriei / Secetă mare, cuvinte fugare / Rulează prin tînăra ta biografie / Ca mașinile pe bulevardul cuceritorilor" (Ceremonia zilei). Vitalitatea ancestrală zvîcnește în imagini domolite prin muzicalitate: "Ai venit pe lume ca un cînt de ape / Ca un foc lunatic, rugă ori blestem / Din străini, străino, m-ai adus aproape / Glorie nebună, drumul fără semn // Pe o grindă neagră ce susține ceața
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
puținele ocazii când Ivănescu renunță temporar la propria voce, împrumutând, postiș, o alta, aparținând, totuși, unui concurent direct. A doua secvență capătă chiar inflexiuni vag sentimentale: „dar când coboară în fața noastră, de pe treptele/ mult prea înalte,/ o femeie cu trupul zvâcnindu-i de o flacără neagră/ urcându-i pe față, și arzându-i apoi în păr,/ și ni se strecoară printre degetele ridicate/ în fața ochilor, printre care o privim pe furiș,/ se strecoară după ea, coborând pe treptele surpate,/ o umbră
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
din doctorii cei mai originali ai creștinismului oriental, Maxim Mărturisitorul. Grația unirii întru Domnul nu-i numai o perspectivă pentru minți ardente de monahi, capabili de o teologie deplin trăită. Pe diagrama treptelor care conduc către perfecțiunea iluminată a inimii, zvîcnește, pentru oricare dintre noi, învolburarea metaforică a aripilor de pasăre. Urcușul cel mai riguros pare să-și treacă partitura printr-o sublimă volieră. Avusesem cîndva, sub incidență contemporană, echivalentul unei atare intruziuni în bula de imaginar a unor spații sustrase
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
de zona În care mă aflam, am recitat câteva versuri din Moartea lui Decebal de Ion Nenițescu: „La Sarmisegetusa stă mândru Decebal, Ce-a-nfrânt popoare multe, de jos și de pe cal Stă sângerat din luptă pe scaunu-i regesc și chin adânc zvâcnește În ochiu-i vulturesc; Căci luptătorii harnici, ce lângă tronu-i stau Frânturi de spadă numai În mână ei mai au.” — Reciți frumos și cu expresivitate. Parcă simți măreția, dar și durerea marelui rege, mi-a spus Maria Tănase. Am plecat de la
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
brînci, fugarul mi-a ordonat să răspund. Să iau legătura cu ei. M-a înghiontit cîțiva pași în față. Cîrligele grumazului mi-au scîrțîit rezervat. Stătea în umbră, cu pistolul întins. N-ar fi fost nevoie. Dirijat de el, am zvîcnit din pădure înspre lumină, în plin cîmp. M-am zgîriat în lanul de ierburi. Mi-am netezit cămașa pe piepți, pantalonii pe șolduri. Se înnoptase și abia acum am văzut cît eram de murdar și eu. Nu asta mă interesa
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
umple scobitura pieptului. Gura îi era, însă, neobișnuit de vie pentru făptura aceea îndeajuns de firavă pentru a trece, în orice clipă, înainte și înapoi, prin chepengul care ținea granița dintre tărâmuri. Buzele îi erau roșii, ca niște artere întoarse, zvâcneau în ritmul unei inimi pe care n-o bănuiai nicăieri în altă parte. În colțurile gurii, tusea hohotită și neterminată din plămânii vlăguiți lăsa o spuzeală rozalie care se usca, făcând ca marginile să atârne ca o mască veche. Bunelu
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
cruci și se Tot roagă să nu-l prindă vreun blestem. Mai bine-n ploi de halebarde-ucis e Decât aici, rușinii la cherem! N-a fost așa când prima oară-n săli de bal, Ți-ai întâlnit stăpâna, ideal... XVI. Zvâcnea și inima și simțuri toate Puneau pe-atunci făptura în mișcare. Grăbit duceai iubita-n dans, și mai mișcate Ca brațele, în piept bat inimi tare. Parc-o voiai din tine dobândită Și-atunci creșteau deodată în vibrare Minte și
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
privire cei doi ani petrecuți acolo, cântărind mulțimea cunoștințelor și experiența cu care mi-am îmbogățit sufletul în cursul lor, mi-am promis să vă fiu recunoscător întreaga viață. La Școala de la Fontenay-aux-Roses am simțit doi ani de-a rândul zvâcnind pulsul Europei, am fost introdus în tainele unei mari culturi și am îndrăgit o specialitate. Toate acestea Parisul nu mi le-ar fi putut da în măsura în care mi le-a dat Fontenay-ul. Simplu faptul de-a fi membru al instituției, condusă
Începuturile literare ale lui Ion Breazu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5078_a_6403]
-
Hamilton în fiecare zi, și prezența acestuia făcea totul mai ușor. Aveau paturi aproape lipite în teugă și uneori se trezea devreme ca să-și privească noul prieten dormind, cu buzele lui palide strânse într-un mod ciudat și cu pleoapele zvâcnind. Un alt newyorkez de la bordul lui St. Lawrence era Robert Jackson, un bărbat de treizeci și unu de ani, cu fața ciupită de vărsat și ochi verzi-gălbui. Era măcinat de febra unei vieți irosite pe meleaguri străine, și fusese peste
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
sale./ Cele fără trup, cele spuse, rotesc peste lume,/ se năpustesc către buze, spre pleoape și piepturi,/ către orice poate face cu putință tăcerea./ Coboară un clopot, o temniță, o ureche întoarsă/ care silește fiecare gând să se audă./ Cuvântul zvîcnește prin tîmple, șuieră în nări,/ explodează în inimi. Nu poți să te aperi,/ Cele întrupate îngenunchează în fața celor fără trup./ Pe oricare îl arăți vinovat pare a fi prea puțin;/ de jumătate de veac apasă prea multă vină pe umerii
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
spre Deir-ez-Zor, mai ales copii. Drumul spre al șaptelea cerc a fost un fel de cruciadă a copiilor. Având aceeași soartă ca a tuturor cruciadelor neînarmate. Copiii din acele fotografii sunt scheletici, cu trunchiul împuținat, cu burta suptă, cu coastele zvâcnind ca niște arcuri de oțel peste scobitura pântecului, cu mâinile și picioarele subțiate ca niște crengi, cu capetele disproporționat de mari, ca și găvanele ochilor, în care bulbii ies din orbite sau se adâncesc în fundul capului. Copiii privesc fără nici o
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
întorc mașinal în direcția înspre care îmi arată degetele lui și-i văd mădularul refăcut mai repede decât mă așteptam, mai rapid decât am fost eu însumi vreodată în stare să-l refac pe-al meu, i-l văd cum zvâcnește răsărind parșiv, ca șarpele chemat cu fluier, dintre coapsele stufoase între care încercase iar să și-l ascundă, dar nu mai poate, recunoștința mea e atât de devastatoare, încât m-arunc asupra acelei vietăți alungite cu toată expansiunea de moment
Jocuri de putere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3345_a_4670]
-
trece-mă-ți zic și pe mine m-așteaptă cred cineva 2. vînturi. cum stai în fereastră privind peste umăr iar dincolo, marea, val după val cearceafele umflate ale vîntului înaintînd, nisipul umed, scoici meduze-avortate ca niște bucăți de creier zvîcnind spasmodic în curtea abatoarelor, urlîndu-și mut rugăciunea din urmă piele și oase carbonizate acolo înspre ponton înălțînd un far fosforescent pentru întîmpinarea șalupelor în ceață un far din schelete de pescăruș de om și balenă, precum și alte mamifere acvatice la
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
zic copiii învățătorul tremură de frică, el a văzut totul, va înnebuni probabil privește o clipă în jos tu lună bălaie și vezi pe cîmpul fără recolte cum dansează fetele-șobolan și băieții-șobolan se-mpreunează, nasc știuleți de porumb, larve tandre zvîcnind de durere și spaimă, o, tu lună bălaie privește și vezi vara s-a dus, toamna fumegă printre morminte ce cresc podul a fost surpat, iar călărețul fără cap se pare s-a topit cu ultimele zile ale verii, s-
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
Speriate că arborii rămași pe țărm Ar putea înțelege greșit. Un cal tânăr N-am reușit niciodată să știu pe ce lume sunt. Încălecam un cal tânăr și fericit ca și mine Și în galop îi simțeam între pulpe Inima zvâcnind. Și inima mea zvâcnea în galop neobosită, Fără să observe că între timp Șeaua mea se sprijinea Doar pe scheletul unui cal Care în viteză se dezmembra risipindu-se Și eu continuam să călăresc Un cal tânăr de aer Într-
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
pe țărm Ar putea înțelege greșit. Un cal tânăr N-am reușit niciodată să știu pe ce lume sunt. Încălecam un cal tânăr și fericit ca și mine Și în galop îi simțeam între pulpe Inima zvâcnind. Și inima mea zvâcnea în galop neobosită, Fără să observe că între timp Șeaua mea se sprijinea Doar pe scheletul unui cal Care în viteză se dezmembra risipindu-se Și eu continuam să călăresc Un cal tânăr de aer Într-un secol care nu
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
cînd spunea că eram onirici înainte de a ne cunoaște, parcă Vintilă Ivănceanu făcea altceva cînd citea la Cenaclul Labiș cu cilindru pe cap și mănuși glacé? Era un stil de viață, un curaj și un sictir, acel eden boem care zvîcnea în cubul de beton fără ferestre în care fuseserăm forțați să trăim. La adunările de poezie din Sala Oglinzilor, unde Jebeleanu îl făcea pe Virgil Theodorescu suprarealist conformist, fie-le țărîna ușoară, ne adunam întotdeauna în fund, în colțul din dreapta
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
-se într-un soare rînjind uleios în răbufnirea de felinar stacojiu tăind mușchii îngenuncheați ai burții mi-am văzut viața ca o vomă sfîrșită în oceanul de alge și viermi dintr-o piatră de cercel ieftin am văzut darul neștiut zvîcnind împletit spre gîtul plăpînd și bolovanii urletului creșteau în revărsări de ape gelatinoase peste cerurile ciocnindu-se peste sorii împreunați ca broaștele țestoase-n acvarii am văzut bruma de stele prinse într-un lănțug aruncat la container și eșarfele laminate
Poezii by Ioana Nicolaie () [Corola-journal/Imaginative/16297_a_17622]
-
Simona-Grazia Dima Crăciun Caldul Crăciun de-acum, în care coada unui șarpe mitologic zvâcnea pe-asfaltul marelui oraș, mi l-a adus în minte pe un altul, când dis-de-dimineață treceam prin ger pe stradă și-un câine slab, peleg, încovrigat pe-o gură de canal călâie, vorbea tăcut despre parțialitatea oamenilor în materie de
Poezie by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/2747_a_4072]
-
amestecă/ fac dragoste-n covor// iar inima mea valsează/ dansează tango în cutii de chibrit/ la lumina fosforului chinuit// din întuneric vine un impuls sonor/ și toți pereții se dezgolesc provocator// din tablou mă salută bunicul chefliu/ ofițer cu mâna zvâcnind la chipiu/ călare pe râsul nostru de copii/ pierduți în aurore sinilii" (Tablou). Fluida materie lirică iese mai întâi, decantată, purificată, din retortele (neo)modernismului, cu accentul pe metaforă și stilul înalt al ,șaizeciștilor"; cu o aceeași radiere a realității
Fulgi de poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11092_a_12417]
-
să-i aștepte căpitanul Haralampije Opujić cu trimisul diplomatic pe care acesta îl însoțea. Jerisena dormea în șareta încărcată cu bagaje, iar tînărul Opujić mergea călare. Tot timpul sub copitele calului său simțeau cum vuiesc două drumuri, urcușul spre }arigrad zvîcnind ca o umbră sonoră, apoi calea legiunilor romane gonind spre răsărit. Drumul îi ducea către un ținut care iarna se numește ,între cîine și lup", în depărtare se zăreau două turnuri, cîte unul de fiecare parte a drumului, cînd brusc
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
sale./ Cele fără trup, cele spuse, rotesc peste lume,/ se năpustesc către buze, spre pleoape și piepturi,/ către orice poate face cu putință tăcerea./ Coboară un clopot, o temniță, o ureche întoarsă/ care silește fiecare gînd să se audă./ Cuvîntul zvîcnește prin tîmple, șuieră în nări,/ explodează în inimi. Nu poți să te aperi,/ Cele întrupate îngenunchează în fața celor fără trup./ Pe oricare îl arăți vinovat pare a fi prea puțin;/ de jumătate de veac apasă prea multă vină pe umerii
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]