503 matches
-
stă să-mi rasară. Plesnește ghiocelul, Îl simt sub pielea mea, Îmbobocind narcise Îmi bate inima. Urzicile în talpă Mă-nghesuie la mers, Si pe genunchi, o nalba, De frunze mi s-a șters. Mi-s coapsele de iarbă, Buratice zvâcniri Și-mi flutură zambila Ascunsă în priviri. Mă gâdilă pe gambe Chemarea cucului, Și-n minte îmi răsună Bătaia vântului. În loc de mâini am ramuri, Le simt înmugurind, Plămânii mei respira Prin codrul aburind. Mi-e limba tril de păsări, Obrazul
PRESIMȚIRI DE PRIMĂVARĂ de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373500_a_374829]
-
nu printre străini. Pentru o Românie de vulturi, nu de struți... Ajunge! Haideți să ne trezim!” Strigătul ei prelins din puhoiul de lacrimi al durerii Neamului, rupe zăgazul unui urlet dureros, ce s-a învolburat într-un țipăt sfâșietor de zvâcnire spre salvare, spre luptă, spre onoare, spre adevăr, spre credință, spre demnitate, spre jertfă, spre biruință, spre iubire, spre încununare, spre înălțare a poporului frânt de abisul prăvălit de Statul-ateu peste minunata noastră Țara creștină. Strigătul Alexandrei-Svetlana a țâșnit ca
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
stă să-mi răsară. Plesnește ghiocelul, Îl simt sub pielea mea, Îmbobocind narcise Îmi bate inima. Urzicile în talpă Mă-nghesuie la mers, Și pe genunchi, o nalbă, De frunze mi s-a șters. Mi-s coapsele de iarbă, Buratice zvâcniri Și-mi flutură zambila Ascunsă în priviri. Mă gâdilă pe gambe Chemarea cucului, Și-n minte îmi răsună Bătaia vântului. În loc de mâini am ramuri, ... Citește mai mult Mi-e dor și iar mi-e dor,Mi-e dor de-o
EMILIA AMARIEI [Corola-blog/BlogPost/373515_a_374844]
-
cocori împerecheați Ce-așteptă un semnal, o șoaptă de plecare, Am gândurile duse, doi cai despiedicați Ce-aleargă pe-o miriște cu drumuri fără soare. Un strop de ploaie rece îmi curge peste dor Stingându-i fără milă și ultima zvâcnire, Visez ca tu să fii un sfânt sau vrăjitor Și să reînvii scânteia din trista mea simțire. O clipă fără noimă se-așează pe-a mea față Parcă devin o mască de tragi-comedie, Zâmbesc și plâng, m-agăț de-un
DORINŢELE NĂLUCI de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371365_a_372694]
-
oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile noastre erau unul singur, aveau aceeași formă, memorând pentru eternitate îmbrățișări de neuitat. Cu zvâcniri puternice, îmi strângea cu picioarele mijlocul, îmi înfigea mâinile în umeri, apăsându-i, abandonându-se pe sine în final, întinsă pe spate, lăsând orgasmul să stârnească în ea valuri de senzații, care deveneau cu timpul tot mai slabe și mai
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
Te joci cu mine, viață, dar nu-s marionetă, Culoarea amăgirii m-a-mbrățișat de mult, Te-amuzi întortocheată, cu glas de șansonetă, Sfidând nevolnicia din trunchiu-mi de adult. Îmi cresc din creștet ramuri de salcie pletoasă, Mă strâng ca-ntr-o zvâcnire de ultim bun-rămas. Pe mugurii nădejdii mă-nalț, capricioasă, La umbra fericirii dorind să fac popas. O zodie de lacrimi se zbate încă-n mine, E-o vagă amintire, cu iz de pom uscat. Prin resturi reci de beznă, ciudate
CULOAREA AMĂGIRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375426_a_376755]
-
zglobii, șugubețe, în arabescuri jucăușe. Și ce voce minunată avea!.. Cum ducea el arcușul pe corzile viorii! După cum erau cuvintele cântecului, arcușul aluneca lin pe corzi, ca o dulce mângâiere și vioara îi răspundea alintându-se drăgălaș. Apoi, la o zvâcnire fermă a arcușului, bărbătească, vioara îi răspundea ca o iubită în extaz, cu sunete săltărețe, incitante, făcând femeile să tresalte, răscolite de dorințe. Când femeile dădeau capul pe spate, cu ochii întredeschiși, pierduți în hățișuri de visări, Călin ataca melodia
CĂLIN ŢIGANU de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1425 din 25 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372004_a_373333]
-
potrivit delicat cămașa de noapte și i-a acoperit picioarele...Cum trupul nesimțitor era gata să se răstoarne, Nadia, cu destulă repulsie, încercase să-l echilibreze. Multă vreme după aceea a simțit pe degete cleiul sângelui cald, ce pulsa în zvâcniri neregulate, ajungând la suprafață cu forțe din ce în ce mai puține, ca un izvor de mult desfundat...” (p. 10 - 11). Un al doilea prilej este, iarăși ca oriunde și oricând, nunta. Atâta doar că, aici, în ghetou, nunta se preschimbă în farsă: Mirele
EUGEN DORCESCU “VIAŢA ÎNTRE ZERO ŞI UNU”. NOTE DE LECTURĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372915_a_374244]
-
de căuș săpat în stei. Își continuă căderea prelingându-se printr-o crăpătură ce se tot lărgea pe măsură ce înainta, de parcă stânca ar fi fost vie și-ar fi vrut să-l ferească de năpasta zdrobirii. După îndelung timp, măsurat prin zvâcniri de spaimă omenească, prăvălirea încetase. Acum se găsea într-o lume aparte de cea știută. Chiar de formele păreau asemenea, culorile, ei bine, culorile... aveau ceva straniu! Îl șocară prin apariția lor mișcătoare, făcându-l să arunce iscoditoare căutături în
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
unite ca într-un singur corp pentru eternitate nu mai aveau puterea și răbdarea necesară s-o facă. Implozia se declanșă cu toată intensitatea de care era capabilă, în cavitatea ascunsă de finețea mătăsoasă, devastată de lichidul ce inunda în zvâcniri cutremurătoare fierbințeala locașului așa de primitor și atât de frământat de flăcău, ascuns între șoldurile frumos proporționate ale tinerei sale iubite. - Ai fost fantastic, Mircea! Mulțumesc, armăsarule! Ah, vino să te sărut dulce! Cât de mult te iubesc, spuse a
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371009_a_372338]
-
acum săgeți verzi.I întinse sutienul regretând fătul că a nedreptatit-o. A doua greșeală,gândi. EA se întoarse brusc cu spatele încercând să-și fixeze ținută într-un gest rapid și precipitat și pentru o clipă el îi zări zvâcnirea sânului stâng scăpat din strânsoare palmelor.Isi simți arsura sangelui.Ochii i se plimbară cu totală nerușinare pe linia lină a spatelui EI, si zâmbi la gesturile ei sigure și ...necesare.Orice femeie are felul acela inconfundabil de a-si
POVESTE DE DRAGOSTE(1) de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371188_a_372517]
-
muzică. Vocea e o șoaptă de dor picurată în urechile ascultătorilor. Un fulger iute, lovește. Te doboară, te aruncă în valurile agitate. Apa te acoperă, îți umple gura, astupă ochii. Suflarea te părăsește.Prea devreme. Faci un ultim efort, o zvâcnire. Te avânți în sus. Ieși din adâncuri, sorbi cu nesaț aerul curat al liniștii ce te cuprinde ca un abur. O altă lume se înfățișează. Culorile sunt curate, purificate în soarele alb cu raze calde dar mângâietoare. Făpturi în straie
INIŢIATUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371198_a_372527]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > ZVÂCNIRE NOUĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Mă sperie un frig ce-mi curge peste vreme Când toamne vor clipi prin mine-n umbre dese Și ierni vor ninge, iar uitări
ZVÂCNIRE NOUĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345865_a_347194]
-
primi descântecu-nvierii Și ploaia de lumină va înflori din nou Doar brațele s-or frânge și-n amintirea serii Un vis și-o primăvară vor mai stârni ecou... Și nu mă plângeți, frunze și muguri ne-nfloriți Că-s o zvâcnire nouă, ascunsă-ntr-un destin! Noi nu rămânem singuri și nemărturisiți Niciunei morți tăcute, niciunui tainic chin... Referință Bibliografică: Zvâcnire nouă / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 838, Anul III, 17 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
ZVÂCNIRE NOUĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345865_a_347194]
-
vis și-o primăvară vor mai stârni ecou... Și nu mă plângeți, frunze și muguri ne-nfloriți Că-s o zvâcnire nouă, ascunsă-ntr-un destin! Noi nu rămânem singuri și nemărturisiți Niciunei morți tăcute, niciunui tainic chin... Referință Bibliografică: Zvâcnire nouă / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 838, Anul III, 17 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ZVÂCNIRE NOUĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345865_a_347194]
-
fi o oprire, aidoma unui fluture ușor, alb. Este visul ,,Zeiței de la Montreal” încleștată pe ,,puntea suspinelor”, trasând prin aer, ca o trestie contorsionată, răsuciri cu o fixitate și precizie deopotrivă angelice și demoniace, milimetrice, supleși vaste, de vultur, cu zvâcniri și planări acrobatice sau alunecări pe fâșia de lemn, de numai zece centimetri, asemenea unei mici hermeline. Este visul gimnastei balerine, executând la sol o avalanșă de unduiri, cu repeziciunea neperceperii ochiului... încât să închipuie un vals constelat de porumbei
NADIA COMĂNECI. GIMNASTA BALERINĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1047 din 12 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347232_a_348561]
-
am lucrat că organizator de protocoluri, promotor cultural, traslator sau traducător. Romă, orașul visurilor mele... unde îmi duc veacul de aproape 17 ani! În ultimii ani am început să scriu poezii și în limba italiană. O parte din ele sunt zvâcniri interioare, iubire sau zbucium. Altele le-am dedicat cu mult drag soțului meu. Am avut admiratori ai poeziei mele (Vântul - Îl Vento) personalități precum cantautorii Renato Zero și Lucio Dalla. Poate într-o zi relația se va materializa într-un
LIRICA IUBIRII de SIMONA PUŞCAŞ în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347310_a_348639]
-
omului ridicol. Curajul de a încerca să fii altul decât ceea ce ești este un imbold dat dualismului, părtaș falsului condiționat de social. Din lume irumpe curajul ce poate fi un imbold pozitiv sau negativ, mai mult inconștient decât conștient, o zvâcnire a orgoliului profan. În literatură, mulți sunt cei care au curajul să scrie, dar nu și vitejia de a putea transmite un mesaj elevat prin lucrarea lui. Scrisul este o îndeletnicire, o așezare maiestuoasă a literelor în pagină și numai
CURAJUL ŞI LUMEA DIFUZĂ A MANIERELOR de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348827_a_350156]
-
este izvorul ce umple lumea, deschizând-o spre înțelegere, este eternul lăcaș al sacralității: “TU CARE ai iubit soarele/ și centrul, și care dorești/ a pătrunde-n lumină,/ în rocă și în prezență//, nude, invincibile,/ și care pe nisip/ asculți zvâcnirile/ trupului și ale pământului// vizibile, invizibile,/ dă glas, de asemenea,/ umbrei și aparenței/ întredeschise, în lumina lumilor”. Poet al luminii, Andrés Sánchez Robayna este, totodată, un cântăreț al păcii, al liniștii, “păstor de tăceri” - cum se numește pe sine. Tăcerea
POEZIA LUI ANDRES SÁNCHEZ ROBAYNA – O METAFIZICĂ A LUMINII de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346449_a_347778]
-
suferință căci făr’ de noroc pare a mea ființă, ce-a fost pentru-o clipă un vis de iubire, un strop de visare, acum e-amăgire! Prea crudă pedeapsă pe mine mă cheamă, steaua din suflet prin umbre-mi coboară, zvâcnirea din mine începe a se stinge, destinul năpastă pe umeri îmi frânge! Nu-ți vărsa furia pe creștetul meu sunt doar o copilă, ce vină am eu? Recunosc, a mea vină e că mi-am dorit să stau alături unui
MOVILA MIRESII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345073_a_346402]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > ZVÂCNIRE NOUĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 809 din 19 martie 2013 Toate Articolele Autorului Mă sperie un frig ce-mi curge peste vreme Când toamne vor clipi prin mine-n umbre dese Și ierni vor ninge, iar uitări
ZVÂCNIRE NOUĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345335_a_346664]
-
primi descântecu-nvierii Și ploaia de lumină va înflori din nou Doar brațele s-or frânge și-n amintirea serii Un vis și-o primăvară vor mai stârni ecou... Și nu mă plângeți, frunze și muguri ne-nfloriți Că-s o zvâcnire nouă, ascunsă-ntr-un destin! Noi nu rămânem singuri și nemărturisiți Niciunei morți tăcute, niciunui tainic chin... Referință Bibliografică: Zvâcnire nouă / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 809, Anul III, 19 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
ZVÂCNIRE NOUĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345335_a_346664]
-
vis și-o primăvară vor mai stârni ecou... Și nu mă plângeți, frunze și muguri ne-nfloriți Că-s o zvâcnire nouă, ascunsă-ntr-un destin! Noi nu rămânem singuri și nemărturisiți Niciunei morți tăcute, niciunui tainic chin... Referință Bibliografică: Zvâcnire nouă / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 809, Anul III, 19 martie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta Petre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ZVÂCNIRE NOUĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345335_a_346664]
-
18 martie 2013 Toate Articolele Autorului Actul I (Dimineața vieții) Când tinerețea mă-mboldea, vedeam în om acea ființă ce zeilor porunci le-ar da de și-ar schimba vrerea-n putință. Mă deruta adeseori cu-a sale ifose pieptișe - zvâcniri de gâză-ntemnițată în plasa sorților furișe. Dar ca unealtă grăitoare, n-avea de-a face cât de cât cu mintea-n dârză căutare - era biped, și doar atât!... Din școala platoniciană am stors cam tot ce se putea, neadmițând că
TESTAMENTUL LUI ARISTOTEL (CORPUS ARISTOTELICUM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345307_a_346636]
-
meseria aleasă, că îi curge prin vene, cum se zice. Marian Covache, după cât timp a avut certitudinea interioară că este făcut pentru meseria de pilot , că drumul ales este cel corect? - Păi... de timpuriu ! Încă de pe băncile școlii am simțit zvâcnirea. Ca în romanul Ion , a lui Rebreanu, unde glasul pământului se răzvrătea în sufletul personajului principal. La fel și la mine. Ființa mea a știut dintotdeauna că eu sunt făcut pentru zbor. Este o certitudine care te umple până în măduva
PARTEA A V-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345326_a_346655]