938 matches
-
le-mplinească visele, că, tu, Bătrânule...hai, pleacă repede, dispari din viața noastră! Iar bătrânul, în agonia lui, îi blestema: nenorociților, când vă veți da seama că anul trăit a fost mai frumos decât cei care vor veni? Degeaba se zvârcolea. Această scenă cadaverică din peisajul planetei, în mod ciudat, provocase doar o bucurie demențială.Toți deveniseră nerăbdători și-i cereau Timpului să-i scoată leșul cât mai repede din tabloul vieții lor. Rânjind, Timpul le satisfăcea dorința. Iar miliardele de
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
cei care i-am lăsat libertatea să-și aleagă visele? Doamne, cât de tânăr și frumos este! Uite cum mai plâng speranțele celor care l-au iubit și (încă)-l iubesc... cum îl mai bocesc!.. Chiar și speranțele lui se zvârcolesc lângă el, plângându-l disperate, în acea muțenie de pește curățat de solzi. Am încercat să mângâi disperatele speranțe din jurul lui, să le alin durerea, dar au sărit pe mine revoltate, reproșându-mi că eu sunt vinovat de ce i se
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
vârstele cuvintelor, neimplicate în rotunjirea unui alfabet cert al umanului. ești precum gheața atunci când dalta oceanelor te transformă în artă și când iubind căldura lunecării, îmbrățișezi tandru acele, înfiorându-le recele, până la lacrima adâncului în care, nisip din nisip se zvârcolește, lăsându-și firele să zburde liber într-o uriașă metaforă umedă dar albastră. atingi vârstele cuvintelor cu vibrația iubirii. rămâne un lest cernut fin de sufletul oceanului versurilor, până când poezia de dragoste sparge clepsidrele de gheață ale timpului, lăsând flacăra
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
glumit. Hai, spune mai departe, nervosule! Ce să mai spun? A fost ca lumea. Greu, la început, ca la orice virgină, dar am luat-o sistematic, puțin câte puțin. N-a țipat. A dat puțină apă la șoareci, s-a zvârcolit un pic și atât. Mi-a plăcut că mă dorea și a mai vrut a doua oară. Păi, băi fraților, în a doua rundă a fost totală. Gemea de plăcere gagica! Fierbinte, băi, fierbinte! Adevărată e vorba aia, că țigăncile
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
1146 din 19 februarie 2014 Toate Articolele Autorului răsfirat pe dâmbul de verde arunc oasele anilor trecuți de-a valma prin ochiul de apă unicul în care mai pot oglindi aripa de suflet întreagă. pe fiecare latură a ploilor se zvârcolesc amintirile și văd mereu brațele pline de iarbă ale copiilor cu ochii din flacăra nopților de tabără. din ele sar scânteile și lumina aceea mă sfidează când accept întunericul limbilor de pământ din inimile orbilor. mă răscolește timpul ăsta fără
FIECARE FÂŞIE DE GÂND ARE ISTORIA EI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362125_a_363454]
-
v-așteaptă satele, casele părăsite, femeile voastre iubite... copiii-abandonați, uitați, fără de mame, făr’de tați... nu mai robiți pentru străini, nu mai trudiți o viață-n spini! redeveniți demni iară și reveniți la voi în țară, străvechea vatră milenară...! se zvârcolesc strămoșii în morminte de urgia grea din țară... români, fiți demni urmași, nu epigoni, nu mai fiți lași! veniți-napoi din băjenie în mândra noastră Românie! Ionel GRECU Referință Bibliografică: BĂJENIE, ROMÂNIE, BĂJENIE / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
BĂJENIE, ROMÂNIE, BĂJENIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365888_a_367217]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > DUALI Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Trec clipele, trec anii peste noi, Ceața pătrunde-n văgăuni de fiare, Se zvârcolesc pe munte frunți de nori, Șiroaie înghețate curg în vale. Dinspre-nceputuri se întorc oieri... Cu turme largi,cu pletele cărunte, Vag încruntați, de grija altor veri Și-a altor miorițe nenăscute. Trec clipele, trec anii și se duc Spre
DUALI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366006_a_367335]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CÂTEODATĂ Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 2340 din 28 mai 2017 Toate Articolele Autorului Aș vrea să zaci și tu din dor de mine, să nu dormi noaptea, să te zvârcolești, să cauți leacuri care să te-aline și nicăierea să nu le găsești. Aș vrea ca să te doară cum mă doare și să te rogi așa cum mă rog eu cu toată ființa pentru vindecare sau pentr-un pod de sens
CÂTEODATĂ de AURA POPA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365400_a_366729]
-
are valoare, Când norii stau să se prăvale... De când o știu vine ploaia grea Apasă, poate cam făr’să mă vrea, Ca nici lângă odor să nu pot fi Și nici multe de ea să nu pot ști, Să-mi zvârcolesc mintea aiurită, De atâtea doruri prea smintită, Într-o lume făr’sens de nu e ea, Să țină vreunul ca’min de-ar putea... Când norii de furtuni tot îmi vin, Eu stelelor ei pios mă tot înclin, Odorurile-i
NIMIC…LA FEL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1608 din 27 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/365528_a_366857]
-
poată face ceva. Când stihia s-a mai potolit, mama și tatăl copiilor au pornit spre pădure să-i caute nădăjduind că Leura și Urmăn s-au adăpostit pe undeva. Dar drumul era de nerecunoscut, pădurea dărâmată gemea și se zvârcolea sub vânt, ducând strigătele părinților disperați: - Leura! Urmănaș! N-au putut răzbi printre crengi și trunchiuri încâlcite și în noaptea care se lăsase nici că se mai putea face ceva. Au pornit a doua zi cu mai mulți oameni în
LEURA ŞI URMĂNAŞ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366507_a_367836]
-
Porni emițătorul directional. Mai tare. La maximum. Apa începu parcă să fiarbă. Milioane de stropi săltau zglobii deasupra apei. Zebrele înotau înainte. Unele ieșiseră deja pe malul celălalt și alergau înainte spre pășunile înverzite. Crocodilii, însa, erau foarte agitați. Se zvârcoleau încolo și încoace, aparent fară nici un motiv. Parcă uitaseră de zebre. Dădeau cu coada și cu botul în toate părțile, plescăind prin apă. În cele din urmă se depărtară de grupul de zebre, înotând, care în susul, care în josul râului . Probabil
CRONICĂ LITERARĂ. VIOREL MARTIN AVENTURILE LUI TUDOR , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366588_a_367917]
-
Era un os! Însă unul uriaș, cam de înălțimea lui, deși nu se putea spune că Bidel era vreo cruce de român, ci mai mult dimpotrivă, nedepășind el cu mult înălțimea unui măgar. În capul lui Bidel începură a se zvârcoli gândurile. De fapt, unul singur! Cum să transporte osul acasă fără să fie văzut de consătenii săi, bine cunoscuți ca invidioși, niște tâlhari, gata de orice faptă necugetată, atunci când era vorba de însușirea unor bunuri necuvenite. Hee, hee, dar nici
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
și căință în ochi, cât de mare și unde era ascuns osul. În timp ce acesta era recuperat de forțele de ordine, ei mai primiră drept recompensă pentru bunele servicii aduse, un set de bastoane pe spinare, iar seara erau deja acasă zvârcolindu-se de durere sub privirile crunte ale mamei, respectiv soției. De auzit nu auzeau, așa că, până la urmă au și adormit, împăcați că scăpaseră cu bine totuși, de ghinioanele care, știut este, se țin lanț de orice comoară. Numai că... he
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
ne-a fost dat, E plină lumea de lumina Din aurul din noi furat! Nu vă întristați, el este încă Acolo-n Apuseni destul, „ Lovească-l fulgerul din stâncă Pe cel străin și nesătul!” Știu, de durerea voastră multă Se zvârcolesc în somn străbunii, Stă iarba în genunchi și-ascultă Cum freamătă din Dor gorunii... Cu-aceeași sfântă rugăminte V-am spus și vă mai spun mereu, Voi, Moții mei, luați aminte, Nu doarme-n ceruri Dumnezeu! Referință Bibliografică: Cântec pentru
CÂNTEC PENTRU FLUIERUL IANCULUI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 979 din 05 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351834_a_353163]
-
avântă cuțitul cel ascuțit pe piatră și din câteva mișcări reteză capul cocoșului, evident, după buricele degetelor de la mâna stângă. Sacrificiul de sânge se împlinise! Martorii urmăreau cu sufletul la gură, muți din mai multe cauze, efectul magiei... Lică se zvârcolea de durere ținând degetele-n gură, iar cocoșul se zvârcolea urmând să însemneze cu sângele său locul viitoarei fântâni, așa cu le spusese sacerdotul încă nerecunoscut Lică, devenit acum, „cel beteag”. Într-un târziu cocoșul se potoli, rămânând țeapăn în
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
reteză capul cocoșului, evident, după buricele degetelor de la mâna stângă. Sacrificiul de sânge se împlinise! Martorii urmăreau cu sufletul la gură, muți din mai multe cauze, efectul magiei... Lică se zvârcolea de durere ținând degetele-n gură, iar cocoșul se zvârcolea urmând să însemneze cu sângele său locul viitoarei fântâni, așa cu le spusese sacerdotul încă nerecunoscut Lică, devenit acum, „cel beteag”. Într-un târziu cocoșul se potoli, rămânând țeapăn în ușa bucătăriei de vară, iar Lică reuși performanța de a
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
Adam. Încercam să pătrund în gândurile tale, să aflu ce alchimie a pus Creatorul în sufletul tău, de ce atâta gingășie în brațul tău, de ce atâta lumină în ochii tăi... În timp ce mă gândeam, nu mi-am dat seama că eu mă zvârcoleam în mine, în fiecare moleculă de lut, să mă lipesc mai tare de palmele tale și tu... zâmbeai! Zâmbeai și iar zâmbeai!... Apoi, ca o mamă grijulie, care-și strângea pruncul la piept, până aproape de sufocare, să nu-l scape
ŢĂRÂNA LACRIMILOR TALE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351351_a_352680]
-
gura, fără să priceapă ce se întâmplă, când văzu, în capul scării spiralate, un pitic monstruos îmbrăcat în fiare, cu ochi injectați, nas borcănat și o ghioagă ghintuită în mână. Părea destul de pornit să-l termine pe nefericitul care se zvârcolea pe podea, când, deodată, atenția i se abătu asupra ei. - Haahhh, răcni dihania în limba aceea guturală, dar tu domniță cine ești și care ți-e pohta de umbli despuiată prin castelul nostru!? - Hiiii, răspunse la rândul ei Silvia, înțepenită
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
mi-a reconturat orizonturi, mi-a anulat limite impuse, mi-a creat noi drumuri de viață. Dar reușita în scris se plătește în fel și chip și nu de puține ori propriile-mi slăbiciuni îmi râd sub nas, insomniile îmi zvârcolesc patul, îndoielile îmi tulbură liniștea. Dar în esență, scrisul este o stare de frumusețe a sufletului, un exercițiu spiritual în care adesea uit de toate și chiar de mine. A devenit modul meu de a exista. „Scrierile mele oscilează între
INTERVIU CU PROZATOAREA ELENA BUICĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350813_a_352142]
-
a înghițit pământul, iar cei legați la ochi acționează de parcă universul s-a născut și dispare odată cu ei. Câtă zbatere întoarsă într-un pumn de ani, ca apoi să respiri stupid pe gură ultimul mare nimic din tot ce ai zvârcolit zadarnic. Sunt atâtea suflete adormite, îngropate în ignoranță încât îți dai seama că deja nu mai fac parte din nimic, oglindindu-se numai în dreptatea lor și în urmele pumnilor dați în piept de prea multă trufie. Peste o vreme
ÎNTRE TIMP de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350878_a_352207]
-
șarpe în casă! Cu biciușca din piele împletită în mână, bunicul l-a pocnit în cap pe șarpe, apoi l-a luat pe băț și l-a dus în curte. Până către seară, la apusul soarelui, șarpele s-a tot zvârcolit deși avea capul sfărâmat. A doua zi, bunicul a încărcat șarpele mort în roabă și l-am dus la groapa cu gunoi de la marginea satului. Acea imagine și ulterior icoana Sfântului Gheorghe (care-l reprezenta călare pe un cal, omorând
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
față pentru a-l întâmpina: - Parcă văd ... Seara. Frig. Ninge; viscolește. La Ploiești. Acum cincizeci și atâția ani ... O femeie săracă, într-o odaie fără foc, se chinuiește, nemâncată, pe o saltea de paie ... Vântul vâjâie afară, nenorocita femeie se zvârcolește înăuntru de dureri grozave ... și toată noaptea o duce așa ... De-abia către ziuă se ușurează. Naște un copil fără noroc ... Ei bine, copilul acela sunt eu!... Un nor de duioșie se lasă pe fețele noastre. Caragiale împrăștie însă repede
NONE de ION C. HIRU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346561_a_347890]
-
toamnă târzie și nici vina acelor planete ce se intersectează, influențând bioritmul anumitor indivizi. Eu suferisem un eșec în dragoste! Pare banal? Poate, dar eu am iubit-o cu adevărat pe Tania. Da, am iubit-o! De câteva zile mă zvârcoleam nebun, simțind că mă înăbușă deznădejdea, și ideea sinuciderii îmi dădea târcoale ca o hienă, urmărind, cu colții rânjiți, clipa când aveam să cad pradă disperării. M-am oprit brusc în mijlocul străzii pustii. De ce aș fi mers acasă? Nu mă
LUCIAN DUMBRAVĂ [Corola-blog/BlogPost/346713_a_348042]
-
toamnă târzie și nici vina acelor planete ce se intersectează, influențând bioritmul anumitor indivizi. Eu suferisem un eșec în dragoste! Pare banal? Poate, dar eu am iubit-o cu adevărat pe Tania. Da, am iubit-o! De câteva zile mă zvârcoleam nebun, simțind că mă înăbușă deznădejdea, și ideea sinuciderii îmi dădea târcoale ca o hienă, urmărind, cu colții rânjiți, clipa când aveam să cad pradă disperării.M-am oprit brusc în mijlocul străzii pustii. De ce aș fi mers acasă? Nu mă
LUCIAN DUMBRAVĂ [Corola-blog/BlogPost/346713_a_348042]
-
toamnă târzie și nici vina acelor planete ce se intersectează, influențând bioritmul anumitor indivizi. Eu suferisem un eșec în dragoste! Pare banal? Poate, dar eu am iubit-o cu adevărat pe Tania. Da, am iubit-o! De câteva zile mă zvârcoleam nebun, simțind că mă înăbușă deznădejdea, și ideea sinuciderii îmi dădea târcoale ca o hienă, urmărind, cu colții rânjiți, clipa când aveam să cad pradă disperării. M-am oprit brusc în mijlocul străzii pustii. De ce aș fi mers acasă? Nu mă
O NOAPTE PERFECTĂ de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346688_a_348017]