257 matches
-
-l pentru neobrăzarea de a fi intrat acolo unde nu trebuia. Noi ne-am întors la locul unde aveam oala cu peștele prins și ne hotărâm să plecăm acasă. Să nu credeți că ne lăudăm, dar prinseserăm mulți porcușori și zvârlugi și câțiva cărășei, chiar și vreo doi-trei chișcari mai mici, cât mama să ne facă o saramură cu mămăliguță pentru toți ai casei. Cum ne îndepărtaserăm de ogorul nostru, ne-am dus să ne luăm pantalonașii lăsați acolo. Când ajungem
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
io! Ba iooo... Ba io, să mor io dacă nu io... Am și avut de trei ori! Ba io am văzut-o și pe Getuța dezbrăcată.... Fugi de-aici, că minți! Punem pareu că nu?” - ...mă sperii! Tresare lângă mine, zvârluga, mă cuprinde și-i simt dinții în umăr. - Sau ar trebui să mă simt privilegiat? Să mă umflu puțin în pene? - Ei, nu-s eu Zâna Zânelor, nici iarbă de leac... Dar, Voievoade, dacă bucățelele din „ecuația vieții noastre”, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-o depăn așa cum am auzit-o de la camaradul meu. Apoi, șeful lotrilor venea la han doar când știa că nu-l paște nici o primejdie. Și cine credeți dumneavoastră că îl trimetea mai des pe feciorul hangiului după lotru? Chiar zvârluga de nevastă a hangiului! Dar de fiecare dată îi spunea flăcăului că așa a poruncit bătrânul. ― Și hangiul nu pricepea cum stau lucrurile? - a întrebat cel cu plosca cam mare... ― Apoi dumneavoastră credeți că afurisita de hangiță s-a aruncat
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu grijă, să nu bage de seamă hangița, îl înlocuia cu altul. Cu gânduri negre, ședea treaz nopți la rând. Dar... toate erau la locul lor. Nimeni nu a dat târcoale hanului, iar Irinuța „dormea ca un prunc!”... Asta fiindcă zvârluga a băgat de seamă că hangiul nu mai doarme nopțile aproape deloc... „Din câte bag eu de seamă, el nu mai bea vinul pus de mine, ci îl înlocuiește cu altul. Da’ om mai vedea noi”... După un timp, iar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
îmbrăcat cu veșminte potrivite pentru funcția importantă ce-o primise, iar Iordache prânzea, sorbind, gânditor, din vinul vechi de Cotnar, Domnul Radu Mihnea își întâmpina comoara neprețuită, pe Catrina, fata lui și-a trufașei sale soții Arghira. Era Catrina o zvârlugă de copilă, cu bujori în obrajii albi, cu părul galben, ca spicele coapte de grâu, împletit în coade groase de dădaca Anisia, cea care o învățase toate rânduielile vieții pe biata copilă, lipsită de căldura mamei, Arghira, care-l corcolea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
părinților i-au rămas o gospodărie mare și mult pământ. Pe lângă gospodăria lui Căiță s-au aciuat în timp un măgăruș pe numele de Trotinel, un câine pe care-l striga Stup și o pisică pe care a botezat-o Zvârluga. La moartea tatălui, Căiță a primit prin ordin judecătoresc să fie protejat până la majorat de fratele răposatului. Și acesta avea mult pământ și gospodărie frumoasă, gard în gard cu a lui Căiță. De ce are mult, omul vrea și mai mult
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lungă meditare se întrebă mai mult pe el: -Să plec la drum cu Trotinel, un suflet atât de sensibil, bicisnic și mititel? Cu ... Stup la fel, mic de statură, nefiind în stare să se lupte măcar cu o broască? Cu Zvârluga care nu știe altceva să facă toată ziua decât să doarmă, să sforăie. Și ... cam atât, cu cine altcineva? -Dar cu mine cum rămâne? -Vrei să mergi să mă ajuți și tu? -Bineînțeles că vreau să merg ca să te ajut
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
canibali sau ființe nevăzute. -Lasă glumele, prieteno, și să ne pregătim de drum, a zis într-un târziu Căiță după ce a ascultat-o îndelung pe Buburuza. -Căiță, te rog frumos vreau să iau cu mine și pe Ciric, zise mieunând Zvârluga. -De unde știi că vei merge și tu? -Am tras cu urechea, zise mândră Zvârluga. -De ce tragi cu urechea? Nu știi că nu-i frumos? a întrebat Buburuza după ce și-a legănat ochiul stâng. -Asta fac de când mă știu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
într-un târziu Căiță după ce a ascultat-o îndelung pe Buburuza. -Căiță, te rog frumos vreau să iau cu mine și pe Ciric, zise mieunând Zvârluga. -De unde știi că vei merge și tu? -Am tras cu urechea, zise mândră Zvârluga. -De ce tragi cu urechea? Nu știi că nu-i frumos? a întrebat Buburuza după ce și-a legănat ochiul stâng. -Asta fac de când mă știu. Căiță s-a uitat la Buburuza și văzând că aceasta nu face altceva decât să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Stup. Căiță și Buburuza s-au distrat de minune, ca Stup de pe iarba pufoasă unde stătea tolănit să zică în cale afară de vesel: -Să vezi distracție când îi voi lua pe amândoi la alergat. -În cazul acesta, pe voi trei, Zvârluga, Stup și Ciric nu vă mai iau în această călătorie, a zis hotărât Căiță. Toți trei au aplecat privirile în pământ și se gândeau cu părere de rău la ceea ce au auzit. -Căiță, dacă nu-i iei pe ei nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
iapă tânără care a fătat pentru prima dată. Iar de mâncare să-i dai doar ovăz încolțit. -Așa voi face, tu știi mai bine, zise cu împăcare Căiță. Din acea clipă în gospodăria lui Căiță a început o activitate febrilă. Zvârluga își ascuțea ghearele, Ciric își ascuțea dinții, Buburuza își lustruia carapacea, Căiță își pregătea merinde, încălțăminte, îmbrăcăminte. Și-a ascuțit iataganul, a șters de praf buzduganul, și-a pregătit arcul cu câteva săgeți otrăvite, apoi și-a pus la punct
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
găsești Fata din pustiu și nici să revii acasă. -Te înțeleg și cum să te duc la o așa distanță? -Nimic mai simplu, ziua pe lumină voi călători într un sac care îl va duce Trotinel iar noaptea cât tu, Zvârluga, Buburuza, Ciric și Trotinel vă veți odihni, voi lucra și vă voi păzi de atacatori pentru că, să știi, pe acele meleaguri este o lume a nebuniei compusă din animale, păsări și gângănii pe care tu nu le-ai văzut pe
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
care tu nu le-ai văzut pe aici și care atacă, nu se joacă... -Cum o să te mai duc și pe tine pentru că pe spinarea lui Trotinel voi merge eu din când în când. Apoi trebuie s-o ducă pe Zvârluga, pe Buburuza și pe Ciric. -Pe mine m-ai uitat ? a întrebat supărat Stup. -Ai uitat că ești câine? Tu vei merge pe jos a zis în batjocură Cârtița . -Tot drumul? l-a întrebat Stup pe Căiță. -Da, a răspuns
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
respect față de tine, care ai grijă de noi. Chiar dacă te împotrivești, vom pleca în minutul următor. Nici una, nici două gărgărița și-a luat zborul, iar cârtița într-o clipă a intrat într-o groapă și tot săpa, în timp ce Căiță împreună cu Zvârluga, Trotinel și Ciric au rămas muți și priveau cu toții dâra de pământ și mușunoaiele făcute de cârtiță, în timp ce Stup a făcut înconjurul așezării lătrând. Căiță s-a speriat după ce a observat că, pe lângă ei trecea spre izvor înaintând cu greu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
dâra de pământ și mușunoaiele făcute de cârtiță, în timp ce Stup a făcut înconjurul așezării lătrând. Căiță s-a speriat după ce a observat că, pe lângă ei trecea spre izvor înaintând cu greu un colos cu două capete. A înghețat, nu alta, Zvârluga a zis: -Unde am ajuns, fraților? a întrebat mai mult pentru sine, decât pentru grupul prietenilor. -Uite, cel care tocmai a trecut pe lângă noi era un monstru, a zis Trotinel. -Înseamnă că acesta trebuie să fie Zeul șerpilor, își dădu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-Pentru că sunt niște șerpi obișnuiți. -Atunci ce-o fi ? a mai întrebat doar pentru el Căiță. -Stăpâne! i se adresă gărgărița. Vom fi nevoiți să-i provocăm indiferent dacă sunt gigantici sau nu. -Cum, drăguțo? a întrebat în batjocură Zvârluga. -Mai întâi, să hotărâm cine preferă să-l provoace pe acest animal diform. -Eu, zice Ciric. -Ba eu, zice la rându-i Zvârluga. -Nu, eu pentru că sunt cel mai nimerit, zise Trotinel. -Niciunul, nu este bun, zise Cârtița. Cred că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
fi nevoiți să-i provocăm indiferent dacă sunt gigantici sau nu. -Cum, drăguțo? a întrebat în batjocură Zvârluga. -Mai întâi, să hotărâm cine preferă să-l provoace pe acest animal diform. -Eu, zice Ciric. -Ba eu, zice la rându-i Zvârluga. -Nu, eu pentru că sunt cel mai nimerit, zise Trotinel. -Niciunul, nu este bun, zise Cârtița. Cred că cel mai nimerit ar fi Stup. Căiță era de aceeași părere cu gărgărița dar tăceau și așteptau mai întâi părerea celorlalți. -Nu știți
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o să vă fie somn; când vă veți trezi, veți fi invizibili. În afară de această băutură Trotinel va primi și o gustare din iarba fiarelor. Stăpâne, și tu vei urma același tratament, zise gărgărița către Căiță. -Nu mai înțeleg nimic, se plânse Zvârluga. De ce Trotinel va fi tratat altfel decât noi? -Pentru că stăpânul nostru și Trotinel vor fi nevoiți să lupte cu balaurul sau ce-o fi namila asta. -Bine, am înțeles cu toții. Acum așteptăm tratamentul tău, a mi adăugat Zvârluga. Toată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
plânse Zvârluga. De ce Trotinel va fi tratat altfel decât noi? -Pentru că stăpânul nostru și Trotinel vor fi nevoiți să lupte cu balaurul sau ce-o fi namila asta. -Bine, am înțeles cu toții. Acum așteptăm tratamentul tău, a mi adăugat Zvârluga. Toată trupa lui Căiță, în afară de Stup, era întinsă la pământ, dormind profund. Când i-a văzut în această situație câinele s-a speriat și a început să mângâie fața lui Căiță, tremurând. La un moment dat au dispărut toți și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ridicat amândouă capetele, ochii i-au ieșit din orbite și s-a năpustit asupra lui Stup. Acesta s-a ferit cu ajutorul nevăzut al lui Căiță, iar Trotinel a dat o lovitură puternică unuia din capete amețindu-l. Ciric, Cârtița și Zvârluga gâdilau celălalt cap al monstrului făcându-l să râdă zgomotos. Dacă a văzut aceasta Dardailă a ridicat capetele și s-a retras pe moment, întrebând: -Ce s-a întâmplat? Nu înțeleg... ori tu nu ești câine, așa cum spui, ori este
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-i slăbi din putere. -Zvârluga, ce faci? Ești la post ? Cum se simte regele șerpilor? Ai grijă, când dă semne te rog să dai alarma. -Acum au început cele două capete să sforăie profund încercând să se miște... -Ești sigură, Zvârluga? -Așa cum sunt sigură că acum este noapte. -Bine, să-i chem pe cei dinăuntru.. -Cârtițo, Ciric, Buburuza, ieșiți! Este de ajuns, haideți afară că se trezește. Încet, încet regele Dardailă s-a trezit, dar nu putea ridica cele două
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
adunau la lumină, pe când Valerică urmărea cu frică și cu uimire zborul unei caradaște mari, „elicopterul verii” așa cum Îi spunea Victor, Vergina aduse o veste care surprinse mica adunare din jurul plitei pe care fierbea un borș cu pește (porcușori și zvârlugi mici) și ceaunul de mămăligă: Mămăica s-a văzut cu mama Ileana, Ochenoaia și-a zis că vine duminică să vorbească... cu nanu’ (Victor și Viorița o botezaseră pe Vergina, fata fratelui său șchiop de un picior) și că dacă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o dată curtea și zidurile. Peste clopotnița Văcăreștilor atârna o lună păguboasă... Aia mică Pe Veta, fata domnului Aristică Mîrzu, de la Tramvaie, o știau mahalagiii, tot așa, un năpârstoc de fată de nu mai creștea, cât moțul mălaiului, iute ca o zvârlugă, prin salcâmii Cuțaridei toată ziua, sau lângă focurile gunoierilor, pe groapă. Nimeni nu-i dădea cincisprezece ani și un vecin îi zisese în glumă aia mică și aia mică i-a rămas numele. Taică-său lucra în depou pe Ștefan
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
declarată tabu și că, dacă nu se conformează, risca să-și piardă și patul pe care îl ocupa în mod legitim, cu toate că era plătit anticipat. Zbura din pensiune cât ai zice pește. De fapt Patricia era o aschimodie feminină, o zvârlugă de femeie între două vârste, activă și prietenoasă, care făcea o mâncare unsă cu miere, dulce și gustoasă, ce se lipea de suflet, în condiții de ordine și de igienă ireproșabile, dar care ascundea în ea un năduf lichefiat sub
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu câteva secole în urmă, măreți și mândri de puterea lor se plimbau în voie zimbri mulțime de copii. Toți veseli și preocupați. Aproape că nu-i deosebești între ei. Printre aceștia, și prichindelul de opt ani. Aleargă ca o zvârlugă de la un scrânciob la altul. Până nu le încearcă pe toate, nu se lasă. Doar când îl răzbește foamea... La vreo două mii de kilometri un altul, deși blond și cu ochi albaștri e un apaș veritabil, mascat pe față, cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]