295 matches
-
fiul. Vei descoperi ce ți-am lăsat eu acolo, în calea labirinturilor antice. Maggie se afla acum deasupra acestei scări minuscule, îndeajuns de aproape ca să examineze fiecare treaptă lucrată individual. Fusese imposibil de observat de departe, peretele din lateral o punea în umbră. Se ghemui ca să vadă capătul scărilor, suprafața netedă ce ducea către poartă. O atinse, dar simți doar praful sub degete. Chiar și aici, își zise Maggie, au nimerit-o constructorii modelului: același praf al Orașului Vechi pe care îl avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tine și poate să tocmească o armată de mercenari mai mare ca a ta. La care Ariberto, care până atunci doar îl disprețuise pe Rotari ca arian și apărător al evreilor, a început să-l urască, fiindcă măreția lui îl punea în umbră și nimic din ceea ce făcuse el n-avea măreția și demnitatea faptelor înaintașului său. Deocamdată a lăsat impresia că renunța, dar de fapt nu și-a întrerupt lucrarea nefastă. Atunci când biserica catolică a hotărât că școlile, teatrele, termele și băile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în serie oripilant, care terorizase Chicago timp de un an, și o listă întreagă specialiști cu gura mare, provenind din zonele extreme ale spectrului politic. Ca să fiu cinstită, unii dintre acești autori cu mare expunere publică, dar teribil de simpliști, puneau în umbră unele cărți foarte inteligente și de calitate pe care le publicase tot ea. Grant își pusese toate forțele și în slujba unor romane grozave, care aduseseră recunoaștere și un nivel de succes stratosferic pentru niște autori care, până atunci, fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cu o nepoată care acum era directoarea școlii. Fără prestigiul unui descălecat și nici prea numeroasă, dinastia Tomuleștilor era alcătuită din gazdele mele, cu feciorul și cu nora lor. Era însă mai bogată la minte, de aceea, multă vreme, îi pusese în umbră pe Gărgăuni. După război, din cauza politicii și a întîmplării cu Siberia, domnului Tomulescu îi căzuse mazul. Triumful Gărgăunilor a fost deplin: toți Tomuleștii au trebuit să-și pună aiurea căpătîiul. Între cele două dinastii se instalase, veche, o ură necruțătoare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Aceasta nu acoperă, slavă Domnului, nici măcar strictul necesar. Iar pe mine tocmai acest strict necesar mă interesează. Și cum gospodina mai e și neîndemânatică, ascunde ce nu trebuie în loc de ce trebuie. Hai, fă‑o, Gretl, fă‑o! Dar acum ai pus în umbră partea cea mai importantă, vaco, și anume pizda. Doar fac ce‑am făcut și data trecută! Tocmai asta nu‑i bine, tu trebuie s‑o faci de fiecare dată altfel, ca să obținem un efect artistic original. Lasă asta în seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dacă o meserie nu-ți stă tot timpul la suflet, n-ai chemare pentru ea, n-are rost să te gândești s-o îmbrățișezi. Pe urmă, dacă m-aș face preot, cine știe ce m-ar aștepta. Acum, preoții sunt, din ce în ce mai mult, puși în umbră, dacă nu cumva au chiar mai mult de pătimit. El ține la mine și nu vrea să se știe la originea unor eventuale necazuri ale mele. Sigur, i-ar plăcea să mă știe și în continuare mergând pe drumul ales
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
astfel legat în memoria mea de relația pe care am început-o atunci cu Noica și nu am să simt decât părere de rău că una dintre cele mai rafinate minți speculative - în discuțiile noastre avea o strălucire care ne punea în umbră pe noi ceilalți, poate și pe Andrei, mai târziu, când am făcut în trei un seminar cu Meditațiile metafizice a lui Descartes - ne-a părăsit cu vremea, închizîndu-se în logica lui, în care trăiește de fapt inconfortabil, suferind că nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tocmai din stratul mentalului pre-indoeuropean, cu reprezentările magice și idolatre ale „Europei Vechi”: figuri antropomorfe din neolitic și chiar din paleolitic, zeițe ale nașterii și ale vieții, ale regenerării și ale transformării. Chiar dacă panteonul cu zei-bărbați ai invadatorilor indoeuropeni a pus în umbră zeitățile feminine autohtone, precum și ritualurile specifice (ale nașterii, morții și fertilității), multe din ele și-au perpetuat importanța și forța sub înfățișări noi. Astfel, „În perioada creștină, Născătoarea și Mama-glie au fuzionat cu figura Sfintei Fecioare. De aceea nu este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
tocmai din stratul mentalului pre-indoeuropean, cu reprezentările magice și idolatre ale „Europei Vechi”: figuri antropomorfe din neolitic și chiar din paleolitic, zeițe ale nașterii și ale vieții, ale regenerării și ale transformării. Chiar dacă panteonul cu zei-bărbați ai invadatorilor indoeuropeni a pus în umbră zeitățile feminine autohtone, precum și ritualurile specifice (ale nașterii, morții și fertilității), multe din ele și-au perpetuat importanța și forța sub înfățișări noi. Astfel, „În perioada creștină, Născătoarea și Mama-glie au fuzionat cu figura Sfintei Fecioare. De aceea nu este
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
luni de grevă aproape că nici nu se mai vorbea despre obiectivul ei inițial, și anume acela de a protesta, întrucît niciunui scriitor de limbă română nu i se acordase niciodată Premiul nobel. obiectivul inițial fu uitat, sau mai precis pus în umbră de efectul terapeutic al grevei : depășirea complexului cultural. tăcînd, la nivel individual și de breaslă, scriitorii români reușiră de fapt „să îmbogățească”, pentru prima dată, patrimoniul culturii universale cu un element de originalitate absolută. Iar în momentul cînd Guy Courtois
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
prin neliniștea pe care noi toți o simțim în legătură cu soarta ta. Marin aruncă o privire dictatorului. Ce om deosebit! Nu mai încăpea nici o îndoială: Marele Judecător se bucura de toată loialitatea miniștrilor săi. Personalitatea lui era atât de puternică încât punea în umbră orice slăbiciune de care ar fi putut să dea dovadă. Apoi, gândurile lui abordară o problemă mai personală. Pentru prima dată în acea zi, el își puse întrebarea: ce se va întâmpla cu mine? își anulase orice șansă de scăpare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
J.G. Frazer, N. Söderblom sau Rudolf Otto“. Virgil Ciomoș a adăugat un alt nume important: Friedrich Schlegel. La fel de pertinent observa Andrei Pleșu că sursele Profesorului nu erau necunoscute studenților și discipolilor săi, dar „era ceva în «rețeta» lui Nae, care punea în umbră ingredientele“, iar acest lucru era suficient de convingător pentru a face nesemnificative eventualele surse nemărturisite. În cei cincisprezece ani care au urmat, s-au pronunțat asupra chestiunii tot felul de voci: chemați și nechemați, avizați și urechiști, aplaudaci și vindicativi
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
iubirea pură, necondiționată, care nu implică dorință fizică, hormoni... Speră că nu comite o blasfemie dacă socotește că și dragostea ce unește bărbatul și femeia ar putea avea puteri asemănătoare. Condiția minimă ar fi ca bucuria pentru binele celuilalt să pună în umbră propria plăcere trupească. Iar iubirea să poată deveni oricând jertfă. La scara puterii fiecărui ins în parte. Domnul R. și-a dat seama că Teodora, deși creștin practicant, nu este bigotă. Nu o crede capabilă să facă rugăciuni de iertare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pe Vespasianus. Păzește-te de el. Curajul tău îl va mânia, iar inteligența ta în bătălie îl va face să fiarbă de invidie. În Mucianus vei avea un dușman, pentru că ai fire de comandant. Dacă ai o personalitate care îl pune în umbră, va face orice ca să te elimine. Încearcă să ți-l faci prieten și să-i anticipezi acțiunile. Îți mulțumesc că m-ai prevenit. Am auzit însă că între Mucianus și Vespasianus au fost neînțelegeri grave... — Vespasianus e avar, Mucianus risipește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
frumos, pentru că nu-și alege cu grijă hainele și are un farmec irezistibil. Antonius îi aruncă femeii o privire plină de curiozitate, dar tăcu. Ea zâmbi și continuă cu glas molcom: Soldații îi reproșează lui Valens că vrea să-l pună în umbră pe Caecina ca să aibă numai el parte de onoruri. Și nu uita, Caecina e predispus la trădare. — Dar tu? Ești un cunoscător prea bun al sufletului ca să-mi pui o asemenea întrebare. Află însă că-mi va face plăcere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius. Se opri la vreo trei pași de Skorpius și îi întâlni privirea. În sfârșit! rânji rețiarul. Inspiră adânc, fără să-și ia privirea de la Valerius. În sfârșit! - gura i se lăți într-un zâmbet plin de cruzime. Tu mă pui în umbră. Tu l-ai ucis pe Salix. Continuau să se uite unul la altul cu ură. Mulțimea își ținea suflarea. Deodată, Skorpius ridică mâna și-i arătă lui Valerius brățările care-i acopereau brațul stâng de la încheietură până la cot și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
foarte gravă. O problemă de prestigiu. Consulul privi încruntat armoariile Franței, apoi le întoarse spatele. Știa că Napoleon își aduna armate peste armate. Știa că își mutase curtea la Dresda și că acolo etala un lux exorbitant. Se ambiționa să pună în umbră cealaltă curte, curtea de la Erfurt, pozând în mare suveran al continentului. Și, pentru toate astea, cheltuia sume e-xor-bi-tan-te de bani. Cheltuia cu nemiluita și pentru înaltele probleme de strategie europeană, uitând cu totul de măruntele necesități materiale ale slujbașilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ea o formațiune exemplară de categoria a doua, care își va da măsura în pretențioasa simfonie a 8-a de Mahler. Dacă aș paria pe orchestrele invitate pe locul întâi aș pune Orchestra Filarmonică din Rotterdam. Teoretic și ea este pusă în umbră de o mare orchestră, cea de la Concergebouw din Amsterdam, tot așa cum cine se gândește la Dresda pronunță întâi numele Orchestrei Capelei de Stat. Dar, la Rotterdam, sub bagheta lui Valeri Gergiev, se face muzică de cea mai bună calitate și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
se alipise de geam ca o petală.” Pe fața ei mobilă eroul citește un surâs tragic, poate o invitație, dar idila se sfârșește pentru că japoneza coboară în stația următoare. Germanii, priviți ca o națiune în plină expansiune, prusacii cuceritori sunt puși în umbră de micuța japoneză, un exponent al unei civilizații cu un cult pentru economia spațiului, al unei civilizații ce nu încurajează relații directe, ci ceremonialuri. Personajul masculin nu vrea numai să sufere puternic, ci și să sufere „frumos”, adică spectaculos. „Se
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
susține că aș fi dat înapoi. Și cu toate acestea - adevărată sau greșită - rămâne o apreciere critică pe care cu greu o poți aștepta din altă parte. la București se pare că politica, ridicată la rangul de activitate spirituală, a pus în umbră pentru multă vreme literatura. În orice caz, îngustimea conștiinței omenești este cu greu în stare să cuprindă deodată două direcțiuni, pe cea politică și pe cea literară; coexistența lor simultană în una și aceeași conștiință aduce daune unuia din cele
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
prin intermediul sistemului nervos al acelei ființe-pasăre. Dar reușita acestor încercări depindea de stabilirea unui contact cu grupul care dezlănțuise atacul împotriva navei. Înțelese deodată că pentru a putea controla grupul, trebuia mai întâi să-și controleze propriul creier. Trebuia să pună în umbră unele din zonele acestuia și, dimpotrivă, să sensibilizeze la maximum alte zone, astfel încât viitoarele impresii să-și poată lăsa cât mai ușor amprenta. Practicase îndeajuns de temeinic autohipnoza pentru a putea atinge ambele obiective. La început era, firește, viziunea. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nu se însoară. - Mă rog, un prost! am izbucnit eu, ajutând-o să se urce în autobuzul 131, direcția Băneasa. - Nu era prost, doar că așa e mentalitatea la ei. - Ba era un prost; îi era teamă să nu îl pui în umbră cu calitățile tale, apoi să îl părăsești. - Ei, dacă îți spun că nu era prost! Și nici urât! Adică vrei să zici că mă încurcam eu cu un zevzec? Asta era prea de tot - să-i ia apărarea imbecilului! Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
absolut ce aparține exclusiv proprietarilor, subiect al anumitor restricții impuse de stat. Aceasta este o distincție esențială care separă conceptul feudal de proprietate de felul cum este gândită astăzi<footnote Jeremy Rifkin, Visul european. Despre cum, pe tăcute, Europa va pune în umbră „visul american”, Editura Polirom, Iași, 2006, pp. 115-116. footnote>. Istoricul Ch. McIlwain scrie că, în lumea medievală, esența teoriei proprietății este o ierarhie de drepturi și puteri, toate existând și putând fi exercitate asupra acelorași obiecte și persoane, iar relația
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
cerșetorul care încerca să capteze efluviile calde ce răzbăteau prin ușa unui mare magazin - un adevărat fost combatant, desigur, dar care-și agățase de haină tot soiul de insigne la grămadă, pentru a le face mai numeroase. Cerculețele lor aurite puneau în umbră argintul șters al medaliei „Pentru vitejie“, care se câștiga cu greu în război... Sau cele două femei care-și așteptau clienții în fața unui hotel pentru străini. Monumentale în blănurile lor, stăteau nemișcate, părând inabordabile ca statuile unor împărătese. Scenariul lor
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
din opera lui, chiar abuzând de ele pentru a susține punctele sale de vedere, iar la sfârșitul intervenției, pe lângă un citat din Lenin, am spune noi mai mult protocolar, a oferit unul mult mai convingător din N. Iorga, care îl pune în umbră pe primul și care reprezintă un semn foarte clar că reabilitarea valorilor românești începuse. Paul Georgescu a fost comunist în ilegalitate și condamnat la moarte în timpul lui Antonescu, iar în 1963 era redactor-șef-adjunct la Viața românească, așadar gazdă a dezbaterii
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]