3,598 matches
-
cred că Rataziaiev s-ar putea lipsi de o asemenea loialitate. Loialitatea unei vipere e veninoasă. ă Admiteți că este un prieten de pe vremea când Rataziaiev juca încă? ă El este de vină! A fost el cel care l-a îmbătat pe Rataziaiev! Mai mult, l-a întărâtat să o facă. ă Am înțeles. și mai recent? Prințul Bikov își închise ochii tremurând. ă Prin intermediul lui Govorov, el a devenit implicat în anumite... activități murdare. Porfiri deschise un sertar de la biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Turnă În două pahare, Îi Întinse unul și spuse malițios: — Ești foarte greu de cucerit. Kitty luă paharul și Îl goli În chiuveta din bucătărie. — Tu tot nu pricepi, Sam. Nu vreau să mă culc cu tine pentru că m-ai Îmbătat. Nu văd nici o onoare În asta. Pot să am și patru orgasme, nu are nici o importanță dacă nu sunt cu bărbatul potrivit. Dacă nu simt nimic, dacă mă prefac doar, sunt deprimată după aceea. Nu merită. Da, dar eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Începu să danseze printre mese, de parcă ar fi sărbătorit Anul Nou. Era plin ochi. Bill Blitz se dovedi un dansator neobosit, și În nici un caz prost. Îi Întindea lui Kitty pahar după pahar În timp ce dansau, Încercând din răsputeri s-o Îmbete și s-o facă să se mai relaxeze. Rezistă martiniurilor lui cu convingerea de neclintit a unui prizonier de război care rezistă torturii, știind că soarta compatrioților se află În mâinile sale. Dansa cu poftă, se distra de minune, fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la fiecare ploaie și devenea noroios, în schimb aveam curtea plină de trandafiri; în special trandafiri galbeni și de un roz palid, obosit, care umpleau aerul cu un miros greu și dulceag. Mă atrăgea să stau între ei, să mă îmbăt și să mă îmbolnăvesc de mirosul lor și profitam de toate zilele cu soare ca să renunț la sculptură, consacrându-mă unei îndeletniciri pentru care eram mult mai înzestrat; trântit între trandafiri, mă lăsam în voia imaginației. În închipuire puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o mică aventură, până îmbătrânește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
scârboasă. Aflasem de la Domnul Andrei, care se jura că știa totul de la un pescar în vârstă întâlnit într-o zi pe țărm, că alții, înainte, se dedaseră acolo la adevărate orgii. Aduceau pe malul mlaștinei sticle de bere și se îmbătau. Pe urmă împușcau cerbii fără să-i omoare și îi lăsau așa până ce le intra noroiul în gură. După care se mânjeau la rândul lor cu noroi și se băteau între ei. Le plăcea să simtă gustul morții. Asta îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
porcăria de soartă care ne joacă atâtea feste întrece uneori măsura. Ca să mă încălzesc puțin sau ca să uit de ploaie, de femeia mutilată și de nebunul dus cu forța, am intrat într-o bodegă împuțită de lângă gară, unde m-am îmbătat și m-am emoționat aflând povestea unei fetișcane care strângea paharele murdare și le spăla. Se mișca fără să vadă și fără să audă, făcându-și treaba în mod mecanic. Vecinul meu de masă mi-a șoptit, râgâind, că fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o iubise. Când se trezea din beție, era cuprins de remușcări negre. Striga: „Sunt un gunoi, Doamne, un gunoi” și se lovea cu capul de podea. Se ruga lui Dumnezeu să-l ierte, bătea mătănii, apoi în disperarea pocăinței se îmbăta iar. Nimeni nu știa cum făcea rost de băutură, unde își ascundea sticlele și cum reușea să-i înșele pe cei care-i făceau percheziție și care nu izbuteau niciodată să găsească nimic. Îmbătându-se, plângea și bolborosea „Doamne, iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mătănii, apoi în disperarea pocăinței se îmbăta iar. Nimeni nu știa cum făcea rost de băutură, unde își ascundea sticlele și cum reușea să-i înșele pe cei care-i făceau percheziție și care nu izbuteau niciodată să găsească nimic. Îmbătându-se, plângea și bolborosea „Doamne, iartă-mă”, pentru ca, dintr-odată, să înceapă cu cântece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mânăstire. Purta un fular soios de lână, de care nu se despărțea niciodată, nici vara, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Mi-a venit să cobor, să sparg ușa și să-i omor. Dar la ce bun? Ca să stau la ocnă o viață întreagă? Îmi ajunge că sunt ocnaș de ocazie. M-am dus la restaurantul din vecinătate și m-am îmbătat. Seara, când am venit acasă, Augusta m-a luat la rost: „Ah, ce urât miroși”. Și m-a împins în camera de serviciu, ca să nu “împut” toată casa. 23 mai Ar fi mai bine, mi-a zis Augusta, să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bine se va termina rău: „Domnule sculptor, am auzit că Marta are necazuri”. Am lăsat totul baltă și m-am dus în cătun unde am găsit-o pe Marta plină de vânătăi. Doi veri ai fraților izgoniți din cătun se îmbătaseră și veniseră noaptea. Se luptase cu amândoi din răsputeri, dar izbutiseră, porcii, s-o biruie. Dinu îmi încredințase mie una din puști. I-am cerut Martei ceva de băut, am golit sticla aproape pe nerăsuflate, m-am îmbătat năpraznic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cătun se îmbătaseră și veniseră noaptea. Se luptase cu amândoi din răsputeri, dar izbutiseră, porcii, s-o biruie. Dinu îmi încredințase mie una din puști. I-am cerut Martei ceva de băut, am golit sticla aproape pe nerăsuflate, m-am îmbătat năpraznic și am început să strig: „Pușca! Adu-mi mai repede pușca!” Marta mi-a întins-o ștergându-și cu cealaltă mână lacrimile; plângea de necaz și de rușine. Beat și îndârjit, m-am dus la cafenea. Acolo, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
găsească. Tuberculosul ar sparge-o, așa mi-a zis Filip, și ar fi păcat. E frumoasă, aș suferi să rămân fără ea”. Într-una din zile, Călugărul i-a dat de băut Mopsului și acesta, mai puțin obișnuit, s-a îmbătat criță. A început să zbiere, să insulte crunt pe cine se nimerea. A doua zi i-a tras de limbă pe toți: „Ce-am spus? Nu cumva am făcut o prostie?” Se temea parcă să nu fi dezvăluit o taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a strâns mâna frățește lui Filip, după care a plecat să mai taie un cuvânt din dicționarul său. S-au făcut fel de fel de ipoteze în legătură cu moartea Prințului. Unii erau de părere că murise de frică. Alții că îl îmbătase lumina fulgerelor și că țopăise în colivie până căzuse răpus Siminel era convins că Prințului i se făcuse dor de insulele din care veniseră, pe acel țărm, strămoșii lui. Când m-am dus la stânci, să aleg locul pentru mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ascultă. Dacă ești deștept, trăiești fără să te mai gândești la nimic. Ca păduchii. Sau ca broaștele. Atunci nu ți se mai întoarce stomacul pe dos”. Îți aduci aminte ceva și te umflă râsul: „Am auzit că Aristide de câte ori se îmbată rău, înainte de a cădea cu capul pe masă, bombăne aceleași cuvinte: «Și-acum la treabă!» După care adoarme”. Dar văzând că omul din fața ta n-a gustat gluma, devii serios: „Ce ușor ajunge omul porc, Dinule”. Îți vâjâie capul, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mi s-a făcut frig și frică, m-a cuprins o disperare năucă și tremuram; am fugit înapoi în cameră, am scos de sub pat sticlele de coniac pe care mi le dăduse Aristide în contul bustului făgăduit și m-am îmbătat ca un porc. M-am bălăcit într-o beție tulbure, ca în noroi, câteva zile; cum mă ridicam din ea, gata să-mi revin, mă repezeam la sticle. Aveam un singur gând în cap, gelatinos, laș, să fug de cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eu nu puteam fi nici pe deplin liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat. Priveam marea de la fereastră. Sticlele primite de la Aristide zăceau azvârlite sub pat, fără nici o picătură de coniac în ele. Nu mă mai puteam îmbăta. Trebuia să-mi suport luciditatea, golul. Secătuit cum eram, aș fi vrut să sângerez, să am un nod în gât, la urma urmei ce importanță avea că ardeam de dorința de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un târziu, am înțeles că pata de întuneric mai compact din fața mea nu era altceva decât icoana de deasupra perdelelor din casa Martei... Mi-a venit să râd. Vasăzică... Probabil, Marta se chinuise să mă târască în pat după ce mă îmbătasem. „Frumos din partea ei”, m-am gândit cu recunoștință. M-am răsucit s-o mângâi, s-o trezesc, să-i jur că n-o voi mai supăra niciodată, dar locul de lângă mine era gol. „S-a dus, poate, afară”, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ce tragedie e să simți că ai pierdut de două ori? Nici nu iubisem cu toată ființa mea, nici nu trădasem cu destulă furie ce iubisem. Procedasem mizerabil, ca la moartea Laurei; nu-mi rupsesem beregata de disperare, dar mă îmbătasem ca să ies din impas. Încât nu mă alesesem decât cu fărâmituri; fărâmituri de afecțiune, fărâmituri de glorie, fărâmituri de putere. Îmi venea să-mi zic: Bravo, Daniel Petric, te felicit. Ai reușit să ajungi un nimic. Nu ești decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
eram și mai sărac. Și nehotărât pe deasupra. Disperarea caldă care mă cuprindea la gândul că Dinu murise cu plămânii plini de noroi era un semn clar de slăbiciune. Îmi venea să-i strig: „Idiotule, ce-ai făcut? De ce te-ai îmbătat? De ce-ai venit singur aici? De ce-ai făcut pe tine de frică? Nenorocitule, dragule”. Dinu avea și el vina lui în ce se întâmplase. Prin moliciunea lui mă îndemnase mereu să-l tiranizez. Era ca o pastă moale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zburând deodată către extremitatea de răsărit a corului, acum se Întorcea Îndărăt, lipsit de viață (sper), În direcția mea. Mulțimea, călcându-se În picioare, se retrăsese din nou pe margini, ca să lase spațiu minunii. Cel care avea În grijă oscilațiile, Îmbătat de reînvierea Pendulului, Îi urmărea avântul, acționând direct pe trupul spânzuratului. Axa de oscilație forma o diagonală de la ochii mei până la una dintre ferestre, cu siguranță aceea cu rosătura, prin care ar fi trebuit să pătrundă peste câteva ore prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
frate undeva În Germania, nu voia să vorbească despre asta. Wakefield ajunsese chiar să-și cumpere bilete de avion pentru o scurtă vizită, dar Mariana le-a făcut bucăți cu mîinile ei - și cu dinții. Într-o noapte, cînd se Îmbătase, i-a povestit o versiune a trecutului ei care ar fi putut fi cea adevărată. Fusese arestată pentru prostituție, din greșeală, spunea ea, și fusese trimisă Într-un lagăr de educare. Părinții o dezmoșteniseră. Fratele ei, care-i era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de ani În urmă un om și fiii lui au scobit-o și s-au mutat Înlăuntrul ei și au fost declarați zei fără Întîrziere de către băștinașii cărora li se dădea drumul În bilă doar o dată pe an să se Îmbete și să venereze o chestie numită Aurak care era un fel de pește uriaș pietrificat care Îi curenta cînd Îl atingeau și pentru că li se oferea această experiență plăteau scobitorilor În bilă cu pește carne de capră struguri și frigărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
acestea și Încă multe altele. Cei doi au o rezervare la Salonul Georgian pentru o friptură de patruzeci și opt de dolari bucata și costițe de miel cu nuci caramelizate de cincizeci și opt de dolari porția, și se vor Îmbăta pulbere cu șampanie, după care cardul lui de credit va fi respins și el va trebui să dea o telegramă la banca lui din Bahamas să ceară niște cash. Apoi se vor sui În patul pregătit pentru noapte cu cearceafuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
durea capul atât de tare, încât îl închise la loc. Știa doar că se usca de sete și că își dorea să moară. Apoi amintirile îi reveniră încet în minte, asemenea acțiunii în desfășurare a unui film de groază. Se îmbătase. Atât de tare încât trebuise s-o ducă cineva acasă de la restaurantul italian. O văzuseră cu toții. Stevie, Mike Wooley, Keith Wilson, Sean și toată lumea din redacție. N-o să mai fie niciodată în stare să le spună ce au de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]