27,540 matches
-
domnul Martin Începu să povestească neinvitat, privind dincolo de noi: Mă aflam Într-o sală imensă, fără geamuri - porni el cu o voce albă - cu pereți foarte Înalți, de care atârnau draperii purpurii. Draperiile tremurau si răspândeau o lumină puternică. Colonelul, Îmbrăcat În costumul lui bej cu dungi subțiri, stătea În capul unei mese lungi și surâdea. Surâdea și mă tot invita să beau dintr-o sticlă cu vin. Lângă el, foarte Înaltă și osoasă, cu un păr gros, care flutura, o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
costumul lui bej cu dungi subțiri, stătea În capul unei mese lungi și surâdea. Surâdea și mă tot invita să beau dintr-o sticlă cu vin. Lângă el, foarte Înaltă și osoasă, cu un păr gros, care flutura, o femeie Îmbrăcată În roșu cânta la vioară. Era o muzică plăcută un vals, pe care Colonelul Îl fredonase de atâtea ori când se Întâlnea cu noi. Apoi am văzut pe umerii lui o pasăre cu pene ca focul, care-l tot ciupea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acum un om nou. Cu pielea alb - trandafirie. O amintire din copilărie migrează În creierul meu, cu fâlfăit străveziu. Mă vad Într-o lumină clară, Înalt și slăbuț, În casa bunicilor. E iarnă. Zăpada-i tolănită pretutindeni, În straturi groase. Îmbrăcat Într-un paltonaș gri, cu cizmulițe noi, din piele maro, mă Întind pe spate, În neaua strălucitoare, și-mi rotesc brațele În zăpadă, ca să scot de-acolo Îngerii. Îngeri albi, strălucitori, care Împrumutau ceva din murmurul sclipitor al luminii revărsate
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care ne amuza pe toți, mai ales atunci când Încercam să-l imităm, maimuțărindu-ne. O plăcea pe Ana Maria - o fetiță drăgălașă, cu un aer distins - „o adevărată domnișoară”(cum o numise odată o doamnă mai În vârstă), care se Îmbrăca cel mai des În rochițe cu volănașe scrobite, albastre și verzi. Verzi erau și ochii ei mândri, pe care nu și-i cobora nicicum spre noi, băieții, evitându-ne ostentativ. Își petrecea mai tot timpul de joacă doar cu prietenele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Maică sa, o femeie voinică, era spălătoreasă la un sanatoriu. Noemi era urâtă, cu ochii ieșiți exagerat din orbite și cu fruntea teșită, ca la oamenii primitivi. Iar pentru asta, cred, toți o evitau, și băieți și fete deopotrivă. Se Îmbrăca mereu În culori Închise și stătea deoparte, privind cu vădită dorință la jocurile noastre. Într-o vară, Noemi l-a salvat pe Vili, băiatul șefului de post, de la Înec. S-a aruncat În valuri, s-a luptat Îndelung cu ele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Un braț acoperit cu o mănușă neagră, de nailon. Chenare cu brățări și inele de tot felul. Buze pline, arcuite, rujate ispititor. Pe cealaltă pagină e o femeie cu părul blond, superb. Femeia are mâinile Înlănțuite de gâtul unui individ Îmbrăcat În costum de tergal alb, cu dungi verticale. Același costum pe care l-am văzut la Șchiopu Iulian, un personaj memorabil din vremea copilăriei. Băieții Îl porecleau “Mutulică” și-l luau deseori peste picior. Asta poate și din pricina bâlbâielii care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În aceleași haine decolorate, cu țesătura rarefiată de prea multe spălaturi. Dar mersul său drept și apăsat trăda la el un soi de mândrie care, nu știu de ce, Îmi plăcea. Cei mari Îl sâcâiau mereu cu Întrebarea când se va Îmbrăca si el “mai acătări”, că e prea calic, că le e rușine cu el și că să-i zică maică-sii, care era infirmă (tată nu avea) să nu-l mai poarte mereu În haine ca acelea. Mai ales un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să ne tot spună că are acasă un foarte frumos costum de tergal alb, cu dungi verticale, adus din Siria, de o rudă care muncea prin străinătăți. Mamă-sa (“tanti Lenuța”) Îl ținea sub cheie. Nu-l lăsa să-l Îmbrace pentru că, zicea ea, Îi era Încă mare. Vocea i se schimba mereu când ne pomenea despre costumul acela, despre cât era de frumos, de strălucitor! Noi bănuiam, Însă, că nu era nimic adevărat, că nu putea fi decât o minciună
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
furios dintre noi, În timp ce “tribul” urla Înveselit. Am fost cu toții siguri că nu-l vom mai vedea multă vreme În mijlocul nostru. Dar, la scurt timp după ce se făcuse nevăzut, a apărut de după colțul blocului, cu o privire de Învingător. Era Îmbrăcat Într-un costum de tergal, cu dungi verticale, luminoase, de un alb strălucitor. Poate că părea așa și din cauza luminii de o limpezime nefirească, datorată soarelui ivit de după ploaia generoasă de mai Înainte. Mânecile și poalele hainei Îi erau Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acela... Păpușa Spectacolul era la a treia reprezentație. În sală se afla destul de multă lume, venită să vadă noutatea. Era limpede că cele câteva afișe mari, viu colorate, fuseseră inspirat plasate, de vreme ce-și atinseră atât de bine ținta. Îmbrăcat Într-o cămașă largă, din mătase roșie, cu mânecile suflecate, păpușarul, cocoțat pe mica schelă amenajată În spatele cortinei, Își mișca extrem de convingător marioneta. Degetele Îi zburau cu rapiditate În toate direcțiile, ca cele ale unui virtuoz pianist. Mânuită cu extraordinară
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu bărbia tremurătoare, cerșind iertare Într-un vaiet prelung. Într-o zi am dus-o la nisipăria abandonată. Era un loc Îndepărtat, dincolo de Moara Șerpilor. I-am propus, nu știu de ce, să ne mai jucăm o dată „de-a moartea.” Era Îmbrăcată Într-o rochiță albastră, cu volănașe dantelate și cordon. Ea m-a privit lung, a clipit și mi-a zis țopăind și cu o voce cântată că bine, că acceptă numai dacă ea "moare" prima. Groapa am săpat-o foarte
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plante, adevărate „oaze de sănătate” cum le botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla Îmbrăcat toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată și foarte largă, pe care o purta mereu suflecată la mâneci. De sub părul lung și roșcovan, răsucit Într-o continuă fluturare peste frunte, te priveau cu timiditate niște ochi căprui, veșnic triști. Milu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
miau slujit cu Încredere ani mulți la rând (aș spune chiar zeci de ani) de-a lungul carierei mele de profesor. Mi-amintesc dimineți demult apuse, pline de lumină, când, după ce mă bărbieream și-mi trăgeam o cămașă pe mine, Îmbrăcam pantalonii bej și sacoul gri-cenușiu. Haine de calitate, primite cadou de la un unchi de-al meu, de departe. Haine din stofă fină (olandeză), croite, după etichetă, În Italia. Italienii aceștia sunt artiști prin excelență. Le voi fi recunoscător cât voi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și mai mult, s-au decolorat ușor, s-au uzat vizibil, au... Îmbătrânit. Am Început să le port mai rar, doar pe la serbări, simpozioane ori sesiuni de comunicări științifice (În oraș, În zilele libere ori prin concedii nu le mai Îmbrăcam deloc). Și, cu toate acestea, degradarea lor a devenit tot mai pronunțată. Într-una din zile (zilele geroase ale unui ianuar neîmblânzit), Valeriu Atodiresei, prietenul meu vechi (căruia i se spunea din cauza gușii adorabile și a fălcilor zglobii“Cărnosul”), mi-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dus Întins acasă, deși urma să țin o cuvântare (era ianuarie). De-atunci, le țin Închise În șifonier, pe un raft numai al lor, ca pe niște trofee... expirate. Doar uneori, În ceasuri târzii, le mai scot Întru admirare, le Îmbrac, le mângâi ușor, cu gesturi tandre, țesătura Încă fină, plăcută la atingere. Iar ele parcă tresar. Și din nou se naște acea stare de bine, acea comunicare specială Între mine și ele. Azi am adus În garsonieră o femeie de pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
miezul nopții și mă Întorceam, șchiopătând din greu, de la Valeriu, unde, la insistențele lui, zăbovisem prea mult, ascultând și corectând un eseu interminabil al acestuia despre Comuna din Paris, cu tot felul de observații și aprecieri exagerat de subiective. Femeia, Îmbrăcată Într-o rochie de seară, neagră, și cu pantofi de aceeași culoare, era ghemuit și ținea strâns În brațe o poșetă lucioasă. M-am apropiat și am observat că avea pe obraz, sub ochi, o vânătaie de toată frumusețea. I-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
scenarii dure, sângeroase), pe la orele nouă și jumătate, niște bătăi repetate În ușă mi-au atras atenția. Eram Întins În pat, cu hainele șifonate, după un somn cu Întreruperi. M-am grăbit cât am putut de repede să deschid. Melanie, Îmbrăcată elegant și complet diferit, a intrat liniștită În cameră, a salutat scurt, și s-a dus țintă În baie. Când a ieșit, am Întrebat-o ce se Întâmplase, de ce Întârziase atâta, că am fost peste măsură de Îngrijorat (de ce i-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dată despre ei, cu mulți ani În urmă. De-atunci, În fiecare vară, Îi vizitez de câteva ori. Sunt cu totul aparte, altfel decât oriunde altundeva. Juri că-s făcuți din catifea multicoloră. Și au un parfum nemaiîntâlnit. Am venit Îmbrăcat În sacoul meu gri-cenușiu și În pantalonii bej. Dacă tot va trebui să mă despart curând de hainele acestea (am hotărât să le dăruiesc cuiva, unui om nevoiaș, pentru că oricum le-am ținut prea mult În șifonier). Mi-am zis
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am prefăcut că nu observ vânătaia de pe pometul ei. Mi-a spus că e foarte obosită (avea fața Încercănată) și că ar dori să se culce. S-au auzit niște ciocănituri În ușă. M-am uitat pe vizor: domnul Stratulat, Îmbrăcat În cenușiu, cu o pălărie neagră, pe care o tot mișca În mână. Văzuse lumină și a Îndrăznit să bată, să mă Întrebe dacă am fost la priveghi (ar fi dorit să mergem Împreună). I-am spus că tocmai m-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cel mai bun ceai verde din univers. A acceptat surâzând. Când m-am Întors cu ceștile, stătea turcește, cu picioarele În x, adunate sub ea, oglindindu-se atent la vânătaia pe care și-o acoperea cu fond de ten. Se Îmbrăcase Într-un capot verde, Înflorat și cu mânecile foarte lungi, ca un chimono. Mi-am luat un scaun și am venit lângă pat. M-a Întrebat, sorbind din ceaiul meu (se strâmbă un pic, Încrețind năsucul și micșorând ochii Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Învârtă odată cu mine. Viteza ei crește de la o clipă la alta. Camera e un vârtej de lumini, proiectate pretutindeni. Apoi se-ntâmplă ceva de-a dreptul ieșit din comun: hainele se desprind din umerașe, ca și cum puteri invizibile le-ar fi Îmbrăcat pe dată. Sacoul se-nclină ușor și invită la dans rochia neagră a Melaniei. Rochia acceptă cu mișcări fine, cu gesturi tandre, unduitoare. Încep să se rotească Împreună, pe valurile sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-o deja... - Chiar așa mă gândeam și eu, glumi mama Inei, tu ești o fată bine crescută, Olga, și... După ce ieșea mama Inei din cameră, fetele se înfundau iar în cărți. Așa le găsi și tatăl Inei care intră vesel, îmbrăcat din cap până-n picioare într-o veselie molipsitoare, făcându-le pe fete să uite de toate: - învățați fetelor, învățați! Ia faceți voi o mică pauză să vă spun o nostimadă. Cele două prietene deveniseră numai ochi și urechi. El continuă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
15 iulie la orele 24:30, rapidul sosit în stație le preluă și pe ele ca pe niște bagaje pornite spre o destinație unde duceau Încă multe semne de Întrebare. Pe peronul gării din Iași, dimineața râdea ca o fetiță îmbrăcată într-o rochie subțire de vară, în culori pastelate, exuberantă, privind nepăsătoare la furnicarul de oameni, asemenea unui fluviu ce ieșise din matcă, umplând străzile bătrânului oraș moldovenesc. În vremea examenelor mai ales, dar și de-a lungul anului școlar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fericite clipe din viața ei. Marcel se dovedise a fi un tânăr plin de farmec, cu reale calități de cuceritor. La finele acestei mini-vacanțe, Olga se felicita că Ina îi refuzase oferta. Cu siguranță, cu firea ei gata de a îmbrăca rasa de călugăriță, putea să vadă în fiecare gest săvârșirea unui păcat. I-ar fi sugerat, în multe ocazii, că depășește unele conveniențe. Ei, și? Ina e o prietenă bună, dar n-ar fi înțeles niciodată că viața unui tânăr
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
se vedea de la distanță că purta și alte întrebări. Ina bănui că apariția Olgăi nu este întâmplătoare și-i răspunse lapidar: - Uite tocmai mă pregăteam să merg la raportul de gardă. - Nu te țin mult, și o ajută să-și îmbrace halatul. Mâine ce schimb ești? - Mâine, spuse Ina, după un moment de gândire, mâine e joi, nu? - Daaaaa! - Sunt liberă dimineață. - Numai bine! Am vorbit cu domnul doctor Pencu și a fost de acord să lipsesc în tura de mâine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]