4,751 matches
-
vindece, ochii nu trebuie să le mai vadă un timp. Nimic nu s-a vindecat. Doar că s-a obișnuit să și-l imagineze fără să se mai uite la fotografii. Din când În când se trezea remodelându-i chipul, Împodobindu-l cu o mustață grizonată sau câteva smocuri de păr pe ici pe colo. Dispariția fotografiilor a coincis cu transformarea mătușii Cevriye Într-o profesoară intransigentă de istorie națională a Turciei. În camera de vizavi de ea doarme mătușa Feride
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
simțit suprafața netedă, strălucitoare alunecându-i sub degete. Negustorul evreu de antichități care i-l vânduse Îi spusese că astfel de piese erau destul de rare fiindcă fuseseră foarte greu de lucrat. Sculptat din lemn de nuc În insulele Mării Egee, apoi Împodobit cu sertărașe și compartimente secrete ca o broderie fină. În ciuda delicateții ornamentației, biroul era atât de solid Încât ar fi putut ține mai multe vieți. — Biroul ăsta o să-ți supraviețuiască, ție și chiar și copiilor tăi! Negustorul a râs, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nădejde și, de asemenea, un soț bun În felul lui. Fusese destul de isteț ca să treacă de la fabricarea cazanelor la fabricarea steagurilor la Începutul erei republicane, chiar În momentul În care națiunea avea nevoie de tot mai multe steaguri pentru a Împodobi Întreaga țară. Astfel devenise unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Istanbul. Vizita sa la orfelinat a avut loc cam prin perioada aceea, fiindcă intenționa să vorbească cu directorul despre posibile de afaceri. Acolo, pe holul slab luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu păr alb, A tînji că nu poți să mori, Portretul artistului În chip de cățel, Viața ascetică În poezie, Discursul somnului de veci, Amanți, fericiți amanți. Toată familia a fost pusă la treabă pentru a zugrăvi pereții și a Împodobi vechiul birou al editurii Cedrului, care a fost readus la funcția sa inițială, aceea de salon În care părinții mei, În loc să primească librari veniți să comande vreun exemplar din ultima lucrare a tatei sau preoți care doreau să cumpere o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
asta! Apoi se Întoarse spre Kitty. Și tu arăți foarte bine! Apoi, văzând-o venind pe Tracy Lee, asistenta lui de la galerie, o chinezoaică tânără, destul de urâțică, Îmbrăcată În stil gotic, Într-o rochie Barbarella de catifea neagră, fără mâneci, Împodobită cu plasă și cu tone de cruci, brățări și lănțișoare, se Îndreptă spre ea și-i spuse același lucru. — Arăți uluitor În seara asta. — Așa face mereu, Îi șopti Desert Rose lui Kitty, privindu-i pe Charlie și pe Tracy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
reveriile cu ochii deschiși, cu un plus de fantezie care atingea uneori ridicolul. Mă visam astfel explorator sau mare aventurier. Am colonizat chiar o insulă, mi-am alcătuit un trib al meu, m-am declarat șef de trib, m-am împodobit cu cununi împletite din frunze de palmier și de laur, mi-am cioplit singur un însemn al puterii în formă de falus și chiar am fost pe punctul să institui o nouă religie și să deschid un templu, cu statuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
la Madame Sosostris, The Famous Clairvoyante! Trebuie să ne grăbim. Iuțirăm pasul și ajunserăm la ușa unei maghernițe, Într-o stradelă nesigur luminată, cu ceva sinistru, semitic. Băturăm, iar ușa se deschise ca prin farmec. Intrarăm Într-un salon mare, Împodobit cu candelabre cu șapte brațe, cu tetragrame În relief, cu stele ale lui David În evantai. Niște viori vechi, de culoarea pânzei din tablourile de altădată, se grămădeau la intrare pe o masă de o iregularitate anamorfotică. Un crocodil mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
candoare: „Avem o ambiție fără limite, o aviditate mistuitoare, o dorință nemiloasă de răzbunare și o ură nestinsă“ (dând dovadă de un masochism rafinat, deoarece reproduc cu plăcere clișeul evreului răutăcios care circula deja În tipăriturile antisemite și care va Împodobi copertele tuturor edițiilor cărții lor) și hotărăsc să abolească studiul clasicilor și al istoriei antice. „Ce mai“, observă Belbo, „Înțelepții din Sion erau o șleahtă de șnapani“. „Nu-i de glumit“, zicea Diotallevi. „Cartea asta a fost luată foarte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
muma pădurii - o, vedenie de iad care-mi dai fiori prin șalele mele centenare și-mi Înfiori pieptul cu mușcătura dorinței, o, mulatră superbă, instrument al pierzaniei mele. Cu mâinile chircite eu Îmi sfâșii cămașa de batist fin ce-mi Împodobește pieptul și cu unghiile mi-l brăzdez cu dungi sângeroase, În timp ce o arsură atroce Îmi incendiază buzele reci ca mâinile șarpelui. Un răget surd urcă din cele mai negre caverne ale sufletului meu și irumpe din țarcul dinților mei plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
acum nimic nu mă mai desparte. Am regăsit-o după secole, căci Îmi fusese răpită de bărbatul acela cu saxofon. Acum ea merge În poante pe spătarul băncuței, azurie și blondă, nici acum nu știu ce ascunde sub tulul vaporos ce-o Împodobește. Capela e săpată În stâncă, altarul e străjuit de o pânză neliniștitoare ce Întruchipează chinurile condamnaților În măruntaiele infernului. Câțiva călugări cu glugă Îmi fac loc să trec printre șirurile lor tenebroase, și Încă nu mă tulbur, fermecat cum sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Înecați care stăteau să se scufunde, apoi se chinciră, lătrând ca niște cățeluși și acoperindu-și capul cu mâinile. În timpul acesta Agliè se dusese din nou În spațiul de trecere, ștergându-și sudoarea de pe frunte cu mica batistă ce-i Împodobea buzunarul de sus al hainei. Trase aer În piept de două ori și-și duse la gură o pastilă albă. Apoi impuse tăcere. „Fraților, cavaleri. Ați văzut la ce mizerii a vrut să ne supună femeia asta. Să ne reculegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pielea de pe omoplați. Pentru a-l Învinge pe Diavol nu are nevoie decît de niscai imaginație. Desigur, imaginația poate fi o problemă pentru cei Între două vîrste. CÎnd era puști, robinetul Rimbaud curgea din plin, oportunitățile se prelingeau din el Împodobite cu mii de culori, ca un dragon de Anul Nou Chinezesc. La cincisprezece ani, imaginația se unduia În preajmă-i ca o sirenă Împodobită cu paiete și cu sexul de foc. Curînd Însă, trupuri și simțăminte adevărate au fost lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Între două vîrste. CÎnd era puști, robinetul Rimbaud curgea din plin, oportunitățile se prelingeau din el Împodobite cu mii de culori, ca un dragon de Anul Nou Chinezesc. La cincisprezece ani, imaginația se unduia În preajmă-i ca o sirenă Împodobită cu paiete și cu sexul de foc. Curînd Însă, trupuri și simțăminte adevărate au fost lipite peste fantenziile lui ca niște etichete și imaginația a Început să se simtă stingherită. Iar acum era ca și cînd i s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Începutul după-amiezei - vizită la sediul Companiei, plecarea spre casă În seara aceleiași zile. Are un acut sentiment de déja vu. CÎte Maggie Îi Înmînaseră deja același program, de-a lungul anilor? Hotelul seamănă cu un castel bavarez; tichia portarului este Împodobită cu beteală, la recepție, Într-un bol, mere roșii și lucioase; cabinele telefonice sînt de fapt confesionale gotice Împodobite cu luminițe albe. Oameni cu numele Înscris pe plăcuțe prinse pe reverul hainelor trebăluiesc prin holul de la intrare, unii purtînd pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vu. CÎte Maggie Îi Înmînaseră deja același program, de-a lungul anilor? Hotelul seamănă cu un castel bavarez; tichia portarului este Împodobită cu beteală, la recepție, Într-un bol, mere roșii și lucioase; cabinele telefonice sînt de fapt confesionale gotice Împodobite cu luminițe albe. Oameni cu numele Înscris pe plăcuțe prinse pe reverul hainelor trebăluiesc prin holul de la intrare, unii purtînd pe cap căciulițe de Moș Crăciun. Maggie Îi spune lui Wakefield că o să aștepte pînă cînd urcă el În cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
taxat măsluite merg prea repede. După o plutire lungă și visătoare În cada cu picioare de leu, Wakefield coboară În hol să bea ceva. Găsește un loc liber Într-un separeu adînc de piele și examinează alene fresca Deco ce Împodobește pereții și oglinda uriașă din spatele lungului bar de mahon. Sorbind din whiskey, Îl sună pe Zamyatin pe mobil. Ivan e la volan, ducînd „o Încărcătură prețioasă“ la aeroport. În limbajul lui Ivan, o Încărcătură prețioasă Înseamnă una sau mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Își duce pardesiul pe braț umblînd alene pe aleile Parcului Arhitectural Internațional, alături de Mariana. Numai că nu sînt la plimbare, Mariana ține strîns o servietă care nu se potrivește deloc cu ia ei lungă și cojocul de oaie cu marginile Împodobite cu broderie manuală. Ce s-a ales de haute couture și parfumurile de 500 de dolari gramul? Chiar și miroase a oaie. Se duc să se Întîlnească cu ministrul Culturii din Suedia, care Îi Întîmpină azi pe vizitatorii pavilionului suedez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
tîrziu, Wakefield frînează În praful din fața unui han numit La Măgarul Mort. În parcare mai este doar o singură mașină, un Plymouth rablagit, ciuruit de gloanțe de carabină și un Harley foarte bine Îngrijit, parcat lîngă ușă. Înăuntru, locanta este Împodobită cu șei crăpate, o pereche de coarne de bivol și lasouri scămoșate; mai sînt cîteva mașini de poker mecanic și o masă de blackjack cu fetrul zdrențuit, la care nu stă nimeni. „Trebuie să fi ajuns În Nevada“, deduce Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
duce spre vilă. Un valet Îmbrăcat ca un personaj scăpat dintr-o noapte la o discotecă gay din anii ‘70 se grăbește să deschidă ușa limuzinei. Prin contrast, Wakefield este condus În casă de un ușier la fel de solemn (și de Împodobit) ca și Kaiserul Wilhelm. În marele hol boltit s-au adunat deja vreo cîțiva zeci de oaspeți, sorbind șampania servită de un chelner În livrea, dar costumele lor (se pare că e un fel de bal mascat) pălesc În comparație cu colecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sare și piper și două conserve cu tocană de iepure din rezerva lui Wild Rover, proaspăt desfăcute. — Mersi, Ralph, spuse Ben, arătând politicos în direcția frigiderului, dar eu unul aș prefera un sendviș cu brânză și murături. Sculpturile medievale ce împodobeau fațada hotelului Cathedral Court erau ascunse de un afiș uriaș care anunța Gala Premiilor Presei Regionale și toate persoanele însemnate din ținut, plus o mulțime de gură-cască, se îngrămădiseră în încăperea mult prea mică pentru acest eveniment. Organizatorii erau, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
e foarte simplu de fapt. Henrietta începea să-și piardă răbdarea cu prietena ei. — Care dintre ei doi ai vrea să fie tatăl? Asta era întrebarea pe care nici măcar nu îndrăznise s-o gândească. Închise ochii și-și închipui biserica, împodobită cu florile Camillei, auzi muzica, și-și impuse să-și imagineze cine își dorea s-o aștepte de fapt în fața altarului. Realiză că, atunci când ajungeai atât de departe, aveai o singură opțiune: să fii absolut sinceră cu tine însăți. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
curțile de plimbare, pe lângă alte criterii, i-am separat în funcție de vârstă și starea de sănătate, astfel încât vârstnicii se plimbă sau joacă cărți, șah, table, iar cei tineri, fotbal sau fotbal-tenis. Surpriză: de Craciun, doi deținuți, care din proprie inițiativă au împodobit secția cu ghirlande făcute de ei din hârtie colorată manual. Cu cine aș sta cinci minute închis în celulă? În clipa de față cu oricare (și, credeți-mă, nu bravez). Educația, după comandantul educativ Mihaela Bonațiu Sunt în Rahova din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și agrementate cu fragmente în limba română - Tzara lansează faimosul, histrionicul, destructiv-autodestructivul său „Manifest al domnului Antypirine“: „DADA rămîne în cadrul european al slăbiciunilor, este totuși un rahat, însă noi vrem de-acum înainte să ne căcăm în culori felurite ca să împodobim grădina zoologică a artei cu toate drapelurile consulatelor. Sîntem directori de circ și fluierăm în vînturile bîlciurilor...” (versiune românească de Ion Pop, în „Tristan Tzara, Omul aproximativ. Șapte manifeste Dada și Lampisterii“, Editura Univers, București, 1996, p. 7). Pe scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contimporane” ale modernismului extrem din Belgia sînt Victor Servrancks, „maestrul” constructivist al lui Magritte (cu credoul constructivist „Conféssion“ - nr. 64, pledoarie pentru ordinea colectivă a construcției abstracte) și poeții Emile Malespine, Michel Seuphor și Marcel Loumaye. Reclamele la reviste belgiene „împodobesc” frecvent paginile Contimporanului (ca și reproducerile plastice sau arhitectonice după artiști belgieni), iar rubrica de „revista revistelor“ comentează elogios expozițiile, volumele și publicațiile avangardiștilor flamanzi și valoni, insistînd, nu o dată, asupra caracterului lor de „colaboratori” ai publicației lui Vinea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
stilist atît de bun. Îmi face cu ochiul În timp ce se Întoarce să privească spre partea dreaptă a cabinei. — Parcă ziceai că nici pomeneală de bezele. Atunci, de ce ne mai pierdem vremea pe-aici? Arată cu mîna cele cinci rochii ce Împodobesc pereții cabinei excesiv de mari. Toate sînt imense, albe și ca turnate din bezea. — Asta o face fericită pe mama ta, răspund eu, omițînd, evident, să precizez motivul pentru care e atît de important, anume că măcar atîta pot să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]