3,383 matches
-
despădu cherea și Întremarea rătăciților de unitățile lor sau a Întorșilor din spitale, spre a fi recuperați necesi tă ților frontului - au trăit Îndestulați cu mâncare, vin și tutun, potrivit, de altfel, instruc țiunilor superioare, cărora, până atunci, li se Împotrivise calicia de oltean cărpănos, care-și mănâncă de sub unghii, a locotenen tului cu aprovizionarea. Tânăr Încă pe atunci, la treizeci de ani, cântam dimineața, când mă spălam și Îmbrăcam, de răsuna mahalaua; har fără păreche al Ursitoarelor mele ocrotitoare Încă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fratelui ei, inginerul, care o Îndemna, după succesul primilor ei pași, să intre acum În marea presă de atunci, unde o disciplină - „mira culoasa disciplină“ sau „mecanizare“, În a căror putere de tămă duire scriitoarea nu credea și li se Împotrivea - ar fi salvat-o, poate, din toate Îndoielile și frământările. Cine m-a Îndemnat În acea minută - minuta care Închidea destinul ei -, cine și de unde am primit Îndemnul eu, Beldie, despre care stă scris undeva În Jurnal că sunt singurul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
judecată de sine, tata a simțit irecuzabil cum curge, alunecă, trece într-o altă biografie și deopotrivă a simțit, ceea ce îl nemulțumea și îl făcea să-și disprețuiasacă propria fire, a simțit că nimic în el nu luptă, nu se împotrivește, nu refuză această trecere într-o altă biografie. Duminica următoare, tata s-a oferit voluntar să lucreze ca într-o zi obișnuită de muncă. De asemenea, a făcut ore peste program de câte ori s-a ivit ocazia. Voia să fie sigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
că se poate bizui pe el. De aceea va fi direct, fără precauții. El, la Timișoara, face parte dintr-o organizație, clandestină desigur, „Valoare, adevăr, libertate“, prescurtat VAL, care cuprinde tineri patrioți, studenți și nu numai, ce încearcă să se împotrivească regimului comunist. Mici filiale ale acestei organizații s-au înființat și în țară, în marile orașe, de pildă în orașul Monicăi, ea face parte dintr-un astfel de grup. S-a gândit ca Stan și cu el, cu Victor, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
când nu izbutea să adoarmă, căuta să deslușească o ieșire din situația aceasta complicată. Trebuia neapărat să întreprindă ceva, să nu se lase în voia soartei, nepăsător și leneș, leneș la trup, leneș la suflet. Își promisese că se va împotrivi, își promisese că va lupta. De curând, pe 20 octombrie, împlinise și el optsprezece ani, devenise major, era momentul, așadar, să se comporte ca un adevărat bărbat, trebuia să se opună cumva regimului acestuia pe care el îl echivala cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
puteau să pornească lupta, puteau să ia calea pădurii, să devină partizani. În noaptea aceea Victor i-a scris Monicăi, asigurând-o de dragostea lui până la capăt, mărturisindu-i că e de datoria lui să facă pasul acesta, să se împotrivească acelora „ce siluiesc viața“, altfel i-ar fi rușine să se mai privească în oglindă și nu s-ar mai chema om și nu ar mai merita nici iubirea ei. A lăsat un bilet și alor săi: Iubită mamă, dragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
înlăuntrul puterii, acolo era locul său, de acolo o să mute el zidurile lumii și o să-și bată joc de cine vrea și o să-i ferfenițeze pe dușmani, ca pe niște muște o să-i zdrobească pe cei ce i se vor împotrivi. *** S-a întors în țară știind precis ce are de întreprins. În sinea lui era convins acum că e un discipol al lui Stalin, nu un epigon, ci un discipol, un continuator, și era hotărât să aplice lecția marelui dictator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și inima, care zăcuseră atâta amar de timp în întunericul de nepătruns. Tovarășul Cameniță credea sincer că și-a aflat menirea, lupta cu sistemul monstruos, și, dacă mai avea zile, de aceea se bucura că le mai are, ca să se împotrivească răului. *** În satul său de lângă Serenite, tovarășul Cameniță era lipsit de confortul în care se lăfăise pe vremuri. Dar asta îi convenea, îi convenea regimul de viață spartan, el se mulțumea cu puțin sau, mai exact spus, avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
cu visele acestea ale mele despre Serenite, nu agreez deloc ceea ce visez. De fapt, nici nu e potrivit să le numesc vise, ci coșmaruri, un coșmar cu nenumărate secvențe, dilatat peste măsură. Îmi vine să țip, să fluier, să mă împotrivesc, să intervin în curgerea nebunească a acțiunii, ca odinioară, în sala de cinema, tot ce am văzut în aceste vise mă nemulțumește, mă umple de revoltă, este cumplit, este neomenesc. Totul e atât de strâmb alcătuit, atât de crud și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
vin s-ar fi servit ceai, literatura română contemporană ar fi fost alta.“ Tânărul i-a mărturisit bătrânului că se simte ostracizat. „Am greșit - a zis el -, au tras de mine să merg cu ei la cârciumă și m-am împotrivit. Am crezut c-or să mă înțeleagă dacă le povestesc de tata. Era să iasă cu bătaie.“ „Erau deja abțiguiți“, a zis bătrânul. „Erau abțiguiți bine“, a aprobat tânărul. „Până la urmă cum ați rezolvat?“, a mai întrebat el. „Un timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
adevăr e cam greu și de aceea iată trebuința încă a altui mijloc de mântuire, răbdarea. Doar zice sf. Scriptură: “Împărăția cerurilor prin silă se dobândește și cei ce-și fac silă o dobândesc”. (Mt 11,12).. Nu v-ați împotrivit încă până la sânge!” (Evr 12,4). Spre a te împotrivi până la sânge mi se pare că trebuie să ai o bună doză de răbdare! Priviți la ceasornicar, un mecanic. Câtă răbdare nu-i trebuie ca să așeze piesele sărite de la locul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a altui mijloc de mântuire, răbdarea. Doar zice sf. Scriptură: “Împărăția cerurilor prin silă se dobândește și cei ce-și fac silă o dobândesc”. (Mt 11,12).. Nu v-ați împotrivit încă până la sânge!” (Evr 12,4). Spre a te împotrivi până la sânge mi se pare că trebuie să ai o bună doză de răbdare! Priviți la ceasornicar, un mecanic. Câtă răbdare nu-i trebuie ca să așeze piesele sărite de la locul lor! Câtă atenție, câtă încordare ca să nu greșească!... Și noi
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vieții, 276 a răutăților și a urâțeniilor ei de tot felul, ce vin asemenea unor puhoaie reci și repezi din toate găurile pământului, din toate ochiurile cerului, adânci, necuprinse și nenumărate, cărora nebun ai fost atâta vreme să li te împotrivești și să le ții stavilă, ci lăsându-te purtat ușor de ele, dincolo de marginile luptei și ale durerii fără de sfârșit și fără rost, să te îneci de bunăvoie în Oceanul Indiferenței, să te afunzi în smârcurile disperării mute și senine
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tot mai lat și mai „filigranat“. Sau poate că adăuga un rând de ochiuri după altul doar pentru că terminase de cusut cămașa, dar iarna nu se isprăvise. Trebuie să fi existat o forță de seducție căreia nu i se putea împotrivi, căci cu fiecare rând de găurele adăugat tivului de la gât, cămașa de noapte se transforma tot mai mult într-o rețea fină de gheață. Ogor aflat în tihna iernii, pe unde nu calcă picior de vietate, unde topirea și înghețul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
China are nevoie de liniște pentru marea operă pe care o săvârșește, și noi, cei ce credem în dreptul la fericire al tuturor popoarelor, noi, cei ce vedem în China una dintre țările cele mai pline de dinamism și frumusețe, ne împotrivim cu energie încercărilor americane de a-i stingheri nobila operă.“ (Gazeta literară, 18 septembrie 1958) De pe Grivița în Tașkent: Lucia Demetrius (nota V. I.) „Circumstanțele politice internaționale actuale, faptul că imperialiștii par mai puțin decât oricând hotărâți să renunțe la
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
VLĂDUȚESCU Gh. „În condițiile izbânzii practice a politicii revoluționare și, prin ea, și a filozofiei revoluționare, atacul însă echivalează cu constatarea omului care își împlinește umanitatea. În mod evident, anticomunismul este antiumanism. Și ce este mai trist decât să te împotrivești omului? Din toate punctele de vedere, «noua filozofie» este de fapt o veche și demonizată filozofie.“ (Tomis, decembrie 1978) VODĂ CĂPUȘAN Maria „Omul politic și omul de aleasă știință, pilduitoare, activistul nutrit de cele mai frumoase idealuri se îngemănează fericit
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
La jumătatea drumului însă, realiză că nu era singur. Se grăbi să aprindă lumina, dar nu mai apucă : persoana care stătuse pînă atunci nemișcată pe scaun se ridică dintr-odată și-l prinse strîns în brațe. Daniel dădu să se împotrivească, dar strînsoa rea era așa de puternică, încît preferă să stea locului și să se lase mîngîiat și pupat pe mîini și pe față, la întîmplare. În ultima vreme, bunica devenea din ce în ce mai aprigă în a-și arăta afecțiunea și acest
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mănînce, uita de el Însuși, urmărindu-le pînă ce corabia se zdrobea de stînci; din clipa cînd nu mai aveau amintiri, corăbierii erau pierduți. Ulise se leagă deci de catarg pentru a nu uita. Șiretenia sa stă În a se Împotrivi uitării. Pe de altă parte, nu s-ar spune despre el că nu este prudent și față de memorie, căci se leagă de catarg dar nu-și astupă urechile cu ceară cum le poruncește marinarilor săi. SÎntem departe de cei pentru
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
risipind spuma amară a mării peste florile de lotus strivite pe un țărm pustiu. Adulmecînd vîntul sărat care-i aduce miros de cadavru, lotofagul se crispează fără să știe de ce. Poate că Andromaca e mai Îndreptățită decît Ulise să se Împotrivească lotofagilor. Îmi amintesc scena descrisă de Seneca În Troienele. Nefericita soție a lui Hec-tor e amenințată să-și piardă și copilul, pe Astianax, după ce rămăsese văduvă. Îl ascunde atunci În mormîntul lui Hector. În acest timp, grecii Îl caută pe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și au ajuns să vorbească despre Stăpâna noastră. Maurul credea că Fecioara zămislise fără bărbat, dar nu putea crede că ea a rămas fecioară după naștere, înfățișând toate temeiurile firii care-i veneau în minte. Deși Pelerinul 1 i se împotrivi în toate felurile, nu-l putu face să-și schimbe părerea. După aceea, maurul plecă atât de repede încât Pelerinul îi pierdu urma, adâncit fiind în gânduri cu privire la cele ce vorbiseră. Atunci simți o mare neliniște interioară care-i stârni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
creștin cu cingătoare”3, aflat în slujba mănăstirii, care venea spre el cu o bâtă mare cu care-l amenința, dând semne de mânie. Acesta, ajungând la el, îl prinse furios de braț. Pelerinul se lăsă dus fără a se împotrivi, iar vajnicul bărbat nu-l slăbi o clipă. Făcând acest drum ținut astfel de „creștinul cu cingătoare”, el primi de la Domnul nostru o mare consolare, căci i se părea că-L vede mereu deasupra lui pe Cristos, iar această consolare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ținut. 88. În spital vorbea despre cele ale lui Dumnezeu cu mulți care veneau să-l viziteze și, cu ajutorul harului, cu mult rod. Încă de la sosire, hotărî să-i învețe zilnic pe copii învățătura creștină; dar fratele său i se împotrivi cu hotărâre, spunându-i că nu va veni nimeni. El îi răspunse că și de-ar veni un singur copil ar fi de ajuns. Însă, atunci când începu să învețe, veniră mulți să-l asculte, până și fratele lui. În afară de învățătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
a trimisului papal 6, care era atunci în Roma - că nu puteau zice nimic rău despre ei, nici despre purtarea lor, nici despre învățătura lor. Trimisul papal porunci să nu se mai spună nimic în această privință, dar Pelerinul se împotrivi, spunând că ar dori o hotărâre definitivă, ceea ce nu plăcu nici trimisului papal, nici Guvernatorului, nici chiar celor care mai înainte se arătaseră binevoitori față de Pelerin. Câteva luni mai târziu, Papa se reîntoarse în sfârșit la Roma. Pelerinul merse la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aprinsă față de ființa Preasfintei Treimi, însă fără să văd, nici să deosebesc Persoanele, ci șdoarț purcezând sau trăgându-Se din Tatăl, așa cum am spus. O dată terminată liturghia, multe lacrimi și vizite spirituale, fără să pot vedea nimic care să se împotrivească împăcării, în ciuda atenției mele, și o mare încredințare, fără să mă pot îndoi de cele înfățișate și văzute; mai mult, întorcându-mă să O privesc și să cuget la Ea, noi mișcări lăuntrice, toate purtându-mă la iubirea celor înfățișate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe care le-am făcut eu. Spun să se facă același lucru cu privire la cel de-al treilea păcat, cel personal, al fiecăruia, aducându-mi aminte de gravitatea și răutatea păcatului împotriva Creatorului și Domnului, cugetând cu înțelegerea cum, păcătuind și împotrivindu-se bunătății nesfârșite, a fost osândit pe bună dreptate pe veci; și să-l ducă la bun sfârșit șacest al treilea punctț cu voința, așa cum s-a spus. 53. Dialog. Înfățișându-mi-L dinaintea mea pe Cristos, Domnul nostru, răstignit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]