2,778 matches
-
de mozaici și în secolul l și ll al erei noastre, fiind amintită de către Saul/Pavel în Galatieni 6,12-13: ,,Toți cei ce umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiți tăierea împrejur... Căci nici ei care au primit tăierea împrejur, nu păzesc Tora; ci voiesc doar ca voi să primiți tăierea împrejur, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru.” Cu cosoiul la înde-mînă după cum arată și citatul de mai sus, bandele de mozaici, care deveniseră după anul 98 a treia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
amintită de către Saul/Pavel în Galatieni 6,12-13: ,,Toți cei ce umblă după plăcerea oamenilor, vă silesc să primiți tăierea împrejur... Căci nici ei care au primit tăierea împrejur, nu păzesc Tora; ci voiesc doar ca voi să primiți tăierea împrejur, pentru ca să se laude ei cu trupul vostru.” Cu cosoiul la înde-mînă după cum arată și citatul de mai sus, bandele de mozaici, care deveniseră după anul 98 a treia națiune constitutivă a imperiului roman și deci cetățeni liberi, colindau tot olatul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
care îi proclamau cu multă fală iudeo-creștini și iubiți de Iahwe. Golănia l-a supărat rău pe împăratul roman Ha-drian(117-138), care le-a potolit zelul ticălos asupra Neamurilor, printr-un edict dat pe la anul 130 și care interzicea tăierea împrejur a mozaicilor și practicarea cultului lui Iahwe. Decizia a dus la răscoala lui Bar Kochba din anul 132 care a ocupat Ierusalimul, a proclamat Iudeea ca regat independent iar pe monezile bătute s-a autointitulat ,,principe al Iudeei.” După trei
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
la Universitatea din Cernăuți, unde pe baza informațiilor statistice, se pune în evidență o depopulare masivă a regiunii și pentru vistieria imperiului, o pierdere de venituri. Dar în vremurile în care ivriții și-au pus în plan alungarea tuturor netăiaților împrejur din Iu-deea - ,,străinilor” cum spunea lepra venetică Neemia - cel care își pierdea pro-prietatea datorită cămătarilor, de cele mai multe ori ajungea și sclav, fiind vîndut ca o vită și astfel pierderea identității era totală. A treia metodă prin care ivriții au reușit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
în Alexandria de către grecii din acest oraș, loc blestemat pentru neamul get pentru că în secolul l al erei noastre, ivritul Filon a ,,iudaizat” filozofia și teozofia geților, făcîndu-i pe esenii geți care trăiau în mănăstirile lor de la Marea Moartă, tăiați împrejur și cei mai ,,chegoși” într-ale înțelepciunii, sectă iudaică în-temeiată chiar de Moșe!!! În poemul lui Homer, elinii erau locuitorii din nord ai Greciei, adică partea de sud a Tesaliei numită Elina și locuită de pelasgi sau mirmidoni, iar aheii
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și se prezintă în mijlocul luncii ca o insulă sau ca o peninsulă, mărginită, nu de apele care, obosite s-au retras în vechea matcă, ci de pământ din noua luncă. Aceste insule, de care apa s-a îndepărtat de jur împrejur a lăsat „insule” înconjurate de pământ, numite „pochine”. Peninsulele, sunt înconjurate de pământ numai pe trei părți, iar pe o parte sunt udate de apele râului. Aceste „peninsule” sunt numite „coturi”. Pe un astfel de „cot”, pe partea stângă a
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
ne aflăm amândoi. O asemenea conversație va produce, probabil, mai puțină neliniște decât o discuție despre cealaltă persoană, și mai multă implicare din partea ei decât o discuție despre noi înșine. Pentru a începe o discuție despre situația dată, să privim împrejur și să găsim ceva care să ne intereseze sau să ne nedumirească pe amândoi. Să utilizăm o perspectivă. dublă: să găsim un subiect despre care, probabil, și celălalt ar discuta cu plăcere. Acest lucru este ușor de realizat, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
văzut aici de mai multe ori și m-am gândit să vin și să mă prezint". Ei susțin că această metodă are mult mai mare impact asupra celuilalt decât formulele mai subtile de apropiere; există atâția alți oameni și stimuli împrejur, încât impactul asupra altora este de importanță vitală. Condiția esențială pentru a folosi acest tip de abordare este curajul. A VORBI DESPRE NOI ÎNȘINE Oricât de des folosite ar fi, mai. ales în cazul persoanelor singuratice, formulele de deschidere care
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
în el orice afectivitate, pentru că aceasta este sursa care îi provoacă disconfortul. El neagă dragostea, prietenia și orice formă de afecțiune. Are în minte numeroase exemple din viață, literatură, etc. care îi justifică convingerile. Este momentul în care de jur împrejur își clădește un zid care îl pune la distanță de iubire. Atunci persoana se comportă doar ca un observator insensibil care consideră ridicolă orice expresie afectivă, fie că aceasta are loc în viața de zi cu zi, fie că este
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
La ridicarea perdelii, Trahanache este la masa prezidențială în jețul său, la spatele tribunei. Împrejurul mesii, Brânzovenescu și alți cetățeni. -Înaintea tribunii, cu spatele spre dânsa, alegători, cetățeni, public, unii șezând jos, alții în picioare. Pe bănci, pe scaune și împrejur asemenea. În capul băncilor din față, e Cațavencu împreună cu Ionescu, Popescu și alți dascăli și partizani. Farfuridi e la tribună. -Perdeaua se ridică asupra unei întreruperi. În toată sala e rumoare. Prezidentul agită clopoțelul.) SCENA I Trahanache, Cațavencu, Brânzovenescu, Farfuridi
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
În ’58, da’ nu mai știu În ce dată, ne-a scos În fața bisericii... Acolo la Galați a fost o biserică În incinta penitenciarului. N-ai de unde să știi mata... Acolo a făcut o secție de Împletituri, iar de jur Împrejur era celule cum e la maicile ăstea... Și când ne-a dat sentința ne-a scos acolo, În spatele bisericii, și a venit un procuror și ne-a citit condamnările și a spus de la zece ani la douășcinci de ani... și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ai mâncat? Zici că nu aveți pâine destulă, dar pâinea multă nu e bună, face scrofule, întreabă pe doftor! Fiindcă tu ești capul bucatelor și îndemni pe ăilalți la revoluție, n-ai să ieși patru duminici! Amin. M-am uitat împrejur, dar n-a mișcat nimeni, nici un gest de solidaritate! Deși eu fusesem îndemnatul, eu treceam drept îndemnătorul. Deși eu nu mă plânsesem niciodată împotriva mâncării, eu eram cel căruia mâncarea îi pute. În loc să găsesc la ceilalți compătimire, am găsit zeflemeaua
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
condeiul și improvizai pe loc următoarea frivolitate rimată: eu și ea (Din Gablitz) Ca o liră fără sunet, Ca un fulger fără tunet, Ca un râu fără murmur, Ca o pasere tăcută, Ca o casă ce stă mută Și pustie împrejur; Astfel sunt și eu, vai mie! Formă fără melodie, Pur spectacol făr’ idei! De când dânsa nu-i sub soare Și puterea-mi cântătoare A perit cu moartea ei! M.I. Ellias Observați bine că, de la cea dintâi și până la ultima literă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
târziu, trebuia să moară de mai multe ori milionar. Micile prăvălii de la poarta legației rusești 107 nu erau clădite. Marele hotel al Bulevardului nu exista.108 În locul Cercului Militar și al scuarului era biserica Sărindar 109, cu o mare curte împrejur și cu un grilaj de fier înconjurată. Strada Sărindar nu exista.110 Marea clădire în care este instalat Hotel Luvru 111 nu fusese înălțată. În loc era o mică căsuță cu un etaj, în care se mutase mai târziu birtul Hristodor
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
128. Într-o bună di mineață, în localul acestei berării s-a deschis un „café-chantant“, iar sala a primit numele de Valhala. Biserica Zlătari era înconjurată, pe cele trei strade, cu un șir de case vechi, având prăvălii de jur împrejur.129 Pe strada Stavropoleos era o berărie și birtul „La Pisica neagră“, renumit pentru vinul ce debita. bucureștiul în 1871 117 121. Astăzi, strada general Gh. Manu; o „casă Filipescu“, devenită apoi proprietatea lui Costică C. Cesianu se află ceva
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Iani. Fialkovsky nu mai era o cafenea, ci ajunsese o adevărată instituție. La Fialkovsky juca tablele cunoscutul profesor de matematici de la Liceul Sf. Sava, conul Alecu Borănescu. Când juca conul Alecu ghiulbaharul era reprezentație. Toată cafeneaua se aduna de jur împrejur, erau câte trei rânduri bucureștiul în 1871 131 212. Cofetăria și cafeneaua polonezului Fialkovsky au funcționat din 1853 în casa Török de pe strada Câmpineanu colț cu Calea Victoriei, în dreapta Teatrului Național (str. Știrbei Vodă nr. 2); cafeneaua Fialkovsky a fost locul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și al efectului moral.“21 Când ne gândim la acest proiect, avem viziunea aspectului marțial pe care l-ar fi avut statuia lui Mihai înălțată deasupra dealului unde se află acum biserica Mihai-Vodă. Toate clădirile ce sunt acum de jur împrejur n-ar fi fost, întregul teren ar fi fost transformat într-o piață de arme, strada Mihai-Vodă ar fi mers în linie dreaptă de la Podul Dâmboviței până în fața statuii, iar cotitura ce începe după strada Sfinții Apostoli ar fi fost
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
groapa aceea pe care ceilalți Începuseră s-o sape pentru mine... cei care, grăbiți doar pentru că n-au avut timp s-o termine, și fără măcar vreo diabolică batjocură, oh, nu, simplu, fără să le pese, fără măcar să se uite Împrejur, mi-au pus mie uneltele În mână, m-au lăsat să sfârșesc eu Însumi ceea ce știu, acum, că este opera lor”. Supraviețuitorul Încearcă, astfel, să cucerească „sensul” unei vieți fără sens, continuitatea distructivă. O viziune refuzând compromisurile și complicitățile „relativului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
în Bucovina. Spre seară ședința s-a isprăvit. Am ieșit câțiva camarazi în oraș. Am vizitat Universitatea, Grădina Copoului, Biserica Trei Ierarhi. Cerul se înseninase și un amurg de toamnă târzie cobora peste orașul poleit de soarele palid. Până departe împrejur se vedeau toate dealurile Iașului. Lumina roșiatică a apusului se împreuna cu trecutul evocărilor istorice, și se arunca în forma unui lințoliu peste prezentul întunecat. În colțuri de suflete nevoiașe pătrundea o rază de lumină și nădejde: era Mișcarea Legionară
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
politic extern. Regele a luat inițiativa unei înțelegeri cu Germania, în care urmărea excluderea Gărzii de Fier. În felul acesta se angaja el personal și direct în numele țării. Credea că-și va putea păstra tronul și totodată să facă stânga împrejur în cazul că situația politică internațională s-ar fi schimbat. De la Berlin s-a aflat între timp că România va trebui să răspundă pretențiitor teritoriale ale Ungariei și Bulgariei. Comandantul a fost pus în cunoștință de aceste intenții și automat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
înfățișarea și statura lor. Ne-am bucurat de întâlnire și am grăbit pasul. Dar spre mirarea noastră, cei doi presupuși camarazi, când ne-au observat venind spre ei, la un capăt de pădure, în loc să-și continue mersul, au făcut stânga împrejur și au luat-o înapoi în direcția de unde au venit. Noi, de bună credință, am crezut că nu ne-au recunoscut, că le-a fost teamă să nu se întâlnească cu altcineva, care ar putea să-i denunțe autorităților. Adeseori
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
a întins-o. I-am apreciat greutatea dintr-o ochire. Pentru cât era de mare, nu părea deloc grea. Dacă era într-adevăr pentru pălării, atunci chiar că se afla înăuntru una mare. Ambalajul era prins cu scotch de jur împrejur, așa că nu se deschidea prea ușor. — Ce-i asta? Un cadou de la bunicul meu. Deschide-o când ajungi acasă. Am scuturat-o ușor în mâini ca să încerc să-mi dau seama despre ce era vorba. Nici un sunet. Nimic. — Ai grijă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
bancă. Ceilalți doi aveau pantofi cu talpă de cauciuc și arătau de parcă erau angajații unei firme de transport. Oricum nu arătau a ceea ce voiau să pară. Dar era clar că nu țineau să bată la ochi. Au privit de jur împrejur cu multă atenție. Tensiunea plutea în aer. Nici ei n-au bătut la ușă și-au intrat așa încălțați cum erau. Cei doi de la „transport“ au început să verifice totul - fiecare ungher al încăperii. Tinerelul de legătură m-a asaltat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
efectele crizei economice a reprezentării sînt În general exagerate și că, În mod periculos, descrierii acesteia i se asociază o retorică ultimativă greu de strunit, Într-un discurs insațiabil, gata să Înfulece dintr-o Înghițitură hiperbolică toate manifestările umane reperabile Împrejur (Între care viața privată, arta, relațiile interindividuale, ca să nu mai vorbim de diferențe categoriale cognitive, ca real versus virtual, etc.). Cred că acest discurs, puțin dispus să-și măsoare vorbele, nu este postmodern. El este cu adevărat hipermodern și, dacă
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
va veni dinspre flăcări spre noi să-și păteze cu sânge argintul,/ s-anunțe, întors din incendiu: Nu eu, ci ei singuri știu ora!/ Și-atunci vor porni din pustiu să-și deșerte nisipul în preajma-ți:/ să fie și munți împrejur, să rămânem în Valea Tristeții - / și-ți vei desprinde încet porumbeii de sticlă, arar, câte unul,/ iar când vor plesni în văzduh, vei vorbi în neștire cu mine.” Un imaginar asemănător transpare din poemele în proză ale lui C. Eventuala
CELAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286157_a_287486]