4,343 matches
-
examenului și absolvirii cursurilor s-au împărțit premii constând în puieți de măr, unelte de pomicultură, truse de medicamente, semințe selecționate, material apicol, cărți de îndrumări agricole și gospodărești. Scopul urmărit prin acest curs, atins în bună parte, a fost „înălțarea satului maramureșean pe teren economic, cultural și social ca aspect și conținut” (ibidem, p. 11), școala țărănească fiind considerată „un mijloc”, deși nu unicul. S-au deschis apoi noi școli, în 1934 și 1935, unele cu preocupări speciale (dirijori de
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
fură de la dumneavoastră prin realizarea unor performanțe slabe. +++ Ideea 132. Tradițiile Unul dintre motivele pentru care oamenii emigrează masiv în Statele Unite îl reprezintă istoria, moștenirea bogată și tradițiile pe care le avem. De la celebrarea numirii unui nou președinte la obiceiul înălțării steagului american la anumite sărbători, suntem o națiune a tradițiilor. Puteți aplica aceeași logică afacerii sau organizației dumneavoastră pentru a inspira și păstra oamenii. Stabiliți tradiții pe care să le urmați tot timpul și pe care oamenii vor ajunge să
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
87. Casa, ca imagine mitică, se deschide unui complex de înțelesuri; obiectualul, trecut prin filtrul subiectivității, este și totem și tabu: "Foc în ziua de Ajun și de Crăciun, în ziua de Anul Nou, în ziua de Paști și de Înălțare să nu dai din casă, că tot anul ai foc, supărare, huit, pagubă în casă ." 88 Prin ritual, umanul este supus transformărilor din perspectiva unui complex de simboluri, devenite procese gnoseologice și utilizate în cadrul spațiului sacru al sărbătorii: căutarea, vânătoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Se spală, apoi, cu apă din fântână, beau puțin din acea apă și aruncă, în fântână, un ban de argint, un colac gătit în casă, o lumânare, flori și fire de bumbac.392 În cadrul unei ceremonii de inițiere, desfășurată de Înălțare, "legatul călușului", apa are rol de consacrare; vătaful, alegându-și noii călușeri, pleacă, în ziua de Ispas, la nouă hotare și iau apă din nouă izvoare; apoi, la o răscruce (unde se îmbină trei hotare), vătaful îi leagă pe noii
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
urzirea" anului: "Colo-n jos și mai în jos / Este-o scară tot de ceară / Pe cari soarele coboară / Cu scara subsuoară, / Să secere la secară / Și la grâu de primăvară."130 Alături de coborârea transcendentului există, în unele colinde, și înălțarea pământescului la ceruri, prin "bradul brazilor" care reface drumul inițiatic, al scării de ceară, din perspectiva umanului însetat de cunoaștere atât bradul, cât și scara sunt simboluri ale "stâlpului cosmic" care pune hotar existențial lumilor posibile: "Sus în vârfu` muntelui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ulterior deținuții din Grindu au fost duși în colonia mamă de la Periprava, pe un vifor năprasnic de le-au înghețat urechile 116. Efectivele de deținuți decimate de înfometare, de boli dar și de munca grea la săpatul canalelor și la înălțarea digurilor de la amenajarea piscicolă Popina, cea mai mare din Europa (6.500 ha), erau completate rapid de conducerea lagărului comunist cu alți deținuti politici aduși de la Canal și din Insula Mare a Brailei. In ceea ce privește săpatul canalelor, deținutul care
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
ce mișcă: iarba, cuvintele, ceasul, lucrurile, porii înhămați în "Herghelii infinite/ tropăind infinitul" ("Mișcare"). Ipostaza lui Don Quijote o intuim și în poemul "Concurs", în care aflăm că cel care stăpânește cel mai bine legile avântului, deoarece poartă în sine geniul înălțării, primește "și cele mai multe pocnituri în cap". Și în "Tinerețea lui Don Quijote", Sorescu parodiază, gesticulează larg sau reținut, ironizează pornirile oamenilor, degradarea lor, alienarea, toate fixate, cum s-a spus pe "mituri întoarse". El îmbină elementele biblice și profane, livrești în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
umană este subordonată gândului ("O lume de noapte și de zi"). Gândul de fapt nu reprezintă ideea, ci o exteriorizare a organelor de relație: " Gândul, pământ plin de ochi și de buze" ("Peisaj cu ghimpi") Nu intuim un sentiment al înălțării în tot ciclul, pentru a putea face apropierea de "Cântare omului" (Arghezi "La stele"). Adrian Păunescu nu cântă feeria nopții, mrejele diamantine; îi lipsește, în acest ciclu sentimentul prometeic: "O, strigăm sub câlții lăptoși de decembrie/ La stelele cerului cum
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
element pentru a evoca un ansamblu: la partie pour le tout! Partea pentru tot... amprenta pentru o reprezentație! Memoria mea e metonimică! Din Meșterul Manole a lui Alexa Visarion, îmi răsună încă și azi în urechi zgomotul agitat al acelei înălțări febrile, executate sub ochii noștri, a unui zid făcut din planșe de lemn, echivalentul mănăstirii...atunci cadrul scenei se închidea progresiv și în gesturile precipitate recunoșteam dăruirea până la moarte a meșterilor și a lui Manole... Răsună și acuma în mine
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a ales: parteneriatul l-a încheiat pe viață cu locul în care e acum uitat și închis. Deși parte din echipa unui teatru, Sufleorul n-a trăit nici secunda de geniu artistic, nici dezamăgirea ratării unui rol, nici căderea, nici înălțarea, nici vulnerabilitatea, nici atotputernicia. Pentru el, scena nu are farmecul unei iubite. Melancolia devine pentru Actor un secret pe care n-are cui să-l împărtășească, devine esență a vieții și a tragicului care-l ridică din costumul de bufon
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
implicare a ființei spectatorului în ceea ce reprezentația are mai viu, autentic, cumpătat și durabil. Realul spectacolului pe care autorul și-l imaginează îndepărtează rugozitățile realității cotidiene, pentru a se împlini prin ceea ce arta are mai profund, adică prin Viața cu înălțările, cu prăbușirile ei. Iar metaforele la care autorul apelează, expresia poetică, gândurile fugare, uneori stăpânite de melancolie, alteori supuse confesiunii lipsite de menajamente sau de condescendență acestea și multe altele dau textelor lui Alexa Visarion alura memorialisticii. Un exemplu, luat
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
regia a obținut o triumfătoare demonstrație actoricească, impunând o compoziție "de zile mari", insolită și veridică, o creație care va marca pe mai departe cariera acestui verificat actor. (...) Magistral e realizată beția, cu dansul năclăit... treptele decăderii, dar și ale "înălțării personajului". O compoziție care surprinde fără ostentație latura trivială a personajului care indică grosolănia veselă, și din când în când fondul primar de reală puritate. Despărțirea castă, eliberată de pofte, de Elena e jucată cu o adâncă simplitate. După ieșirea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unor scene de excepțională tensiune, sobrietate și concizie forța unei metafore, filmul lui Alexa Visarion pătrunde revelator mecanisme ale sufletului omenesc... (Natalia Stancu) ...Frumusețea stranie a peliculei se datorează, în bună parte, tocmai deliberatei prelungiri a unor mijloace scenice în înălțarea scheletului cinematografic. Supunerea la obiect funcționează însă pe deplin, mișcarea personajelor în spațiu, măsurată, pe alocuri, pas cu pas, ca un mers pe marginea prăpastiei, fiind, în ultimă instanță, mișcarea unor oameni închiși în propria lor patimă, nesăbuință ori durere
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dulapul plutitor, devenit din sicriu altar, lângă un Firs ce-și dă duhul rostind: "Viața mea s-a sfârșit de parcă nici n-aș fi trăit-o". Mica livadă a lui Alexa Visarion este ca și grâul lui Lucian Pintilie, "o înălțare liturgică". Un spectacol de o clasicitate modernă, menit să îmbogățească lecturile Cehov. Lucrat cu scrupulozitate, bogat vizual, el are rigoare, finețe, o noblețe de ton, momente de vigoare, de forță emoțională. În acest demers, regizorul a avut un aliat si
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu se vede, nu se făptuiește, e tentație, vocație...Personajul fetei e nou în familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar spovedania ca identitate... Biserica este o structură sufletească și înălțarea ei o cuprinde. Am incercat un sens împătrit, o semnificare cvadruplă... Poate candva textualul și tropologicul, escathologicul și alegoricul, vor destăinui plenar și unitar filmul ANA. (Alexa Visarion) Am convingerea că Ana reprezintă pentru Alexa Visarion, autorul filmului, o eliberare
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prăbuși sau peretele unei închisori? Inutil să căutăm un răspuns tranșant, poate fi și așa, și așa. Ana lui Alexa Visarion înaintează prin sugestii-perechi, duale, prin așternerea întregului câmp la dispoziția unor idei ce cheamă imediat opusul: profan-sacru, constrângere libertate, înălțare prăbușire, singurătate comuniune, speranță deziluzie etc. Cum sunt ele puse în mișcare în curgerea fatalmente mediată de concretețea imaginii cinematografice? Printr-o accentuare derutantă a unuia dintre cele două elemente contras tante. Un exemplu paradigmatic: începutul ne-o prezintă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cam slobodă. "Cum te cheamă, fato" ? "Mai du-te în p... mă-tii", răsună pe ecran. "Cum te cheamă?", se arcuiește și întrebarea din final. "Ana"". Numele iconic al sacrificiului, în cazul de față vom vedea al unui alt simbol: înălțarea, comuniunea, participarea. Referințele înalte, venind de departe, dintr-un autentic fond ideatic al unui cineast intelectual, cu impresionante propensiuni către reflexivitate, sunt înfipte în corpul vai, atât de nemilos construit al Cinematografului, cu concretul imaginilor, carnea și sângele său. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Din amânare în amânare, din apropiere în apropiere, mitul s-a dovedit a purta și alte sensuri în afara celor canonice și banalizate printr-o prea comodă frecventare. Poate de aceea în Ana nu vedem ziduri, suntem chemați să trăim sentimentul înălțării lor. Astăzi, când la noi se vorbește la tot pasul despre teoria realismului moștenită de la André Bazin, dar nu se suflă un cuvânt despre transsubstanțialitatea cinematografului, aceasta ținând de ignorata galerie a metaforelor creștine conturate în paginile intelectualului catolic, Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
tinere Veronica și Ioana calea destăinuirilor râsul plânsului s-a iluminat. Un spectacol despre magia și deriziunea ce sălășluiesc în arta actorului, despre dragostea neliniștitoare a publicului pentru arta întrupării ființei în semn... Noaptea bufonilor ne trece prin vrajă, prin înălțare, prin poezie, neuitând niciodată dublul însoțitor: degradarea, ridicolul, bătrânețea, singurătatea... Cred că spectatorii talentați se vor întâlni într-o ceremonie, orchestrată de pasiune și talent cu o lume seducătoare care susține universul existențial. Mă bucur că am lucrat din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
biserică, opera se încheia, finis corona opus. Nu era tânăr, dragostea pentru Mira nu era cea dintre un bărbat tânăr și o femeie tânără... O ființă tânără, jumătatea lui, își oferă sufletulși până la urmă și viațamaestrului, celui care zidește sensul înălțării, întâlnirii cu cerul lui Dumnezeu. O biserică e o catedrală de sensuri, de rosturi... După plecarea din țară a lui Vlad Mugur, Teatrul Național din Cluj era orfan... Făceam armata acolo, la trupă, și cei din teatru, Silvia Ghelan, Valentino
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Muntele Athos într-o chilie a schitului românesc Podromu gândurile au venit, și râvnite de atâtea vreme, imaginile au început să se audă. Este o sinteză a celorlalte încercări, o iluminare... Acolo la Sfântul Munte am găsit organicitate temelor mele: înălțarea și surparea, febra minții, revolta și creația, vocația și ratarea, disperarea și singurătatea, moartea ca partener al rostului. Scenografa Daniela C. Kamiliotis mi-a spus de curând la New York că filmul este în toate fibrele sale autobiografic... Nu știu, poate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Dostoievski. Bântuită de amintiri întunecate și suferința diademă, împreună cu EL, începe să creeze... firav, cu umor, cu ironie, cu frison și spaimă, scenariul Meșterului Manole al cărui film nu-l vor putea face vreodată. Biserica este o structură sufletească și înălțarea ei îi cuprinde. Să fie oare filmul meu o pagină testamentară?! Cum v-ați construit distibuția? Lângă Răzvan Vasilescu debutează tânăra absolventă Cristina Drăghici. Pe Răzvan îl cunosc de multă vreme... mi-a fost student... L-am debutat deopotrivă în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
verbelor la conjunctiv în toate enunțurile interogative (de exemplu: Ce să aștept să vie și ce să înțeleg) le conferă și un rol retoric, menit să sugereze inutilitatea oricărei așteptări. 7. Epitetul din structura Cu aripi adormite [...] lăstunii sugerează neputința înălțării, imposibilitatea zborului, deci absența elanului ascensional care impulsiona altădată eul liric și toți lăstunii idealurilor sale. În același registru al disperării se construiește și dubla metonimie pulbere și scrum. Substituind - pe baza unei relații logice - conceptul abstract de „gol existențial
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de apă / Și de foame de scrum / Stihurile deacum. Prin apelul la sfera senzorială este sugerată menirea poetului de a scrie nu numai despre lumina spiritului omenesc, ci mai ales despre limitele condiției sale de ființă biologică, despre căderile și înălțările omului, ființă imperfectă, vinovată. Stihurile fără an situează întrun prezent perpetuu, general valabil, setea de viață a omului și foamea lui de ardere până la mistuire. Secvența a treia readuce eul creator în centrul discursului, surprinzând actul trudnic al creației. Noul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și moartea. Eul liric apare întro dublă ipostază. Ca eu cunoscător, se raportează la Înalta Cumpănă a rațiunii, dar, purtat de elanul cunoașterii, aspiră spre sferele înalte ale cunoașterii totale, necuprinse de minte vreodată. Ca eu creator, se definește prin înălțarea din Pământurile realului spre ritmuri nepământene. Metafora porților vaste sugerează ideea că elanul creator deschide calea spre ilimitat, spre planul metafizic al entităților eterne ce reunesc atâtea existențe și tot atâtea morți. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Necesitatea cunoașterii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]