2,929 matches
-
Tu însă mergi mai departe și îi adaugi o metaforă: „pentru buzunarul din stânga” care - întâmplător - se află în dreptul inimii... Deja faci eseistică chiar din titlu compozițiilor. Lumea cunoaște mulți autori în domeniu, autori celebri rămași prin marile biblioteci. Nu-i înșir. Dar asta nu înseamnă că noi trebuie să ne cenzurăm, să ne înăbușim în fașă „înțelepciunile” ce ne inundă hârtia din față, mai ales că ele sunt un relevație care aproape că nu ne aparține... Produsele materiei cenușii au încă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
împreună această carte? Chiar adineauri, înainte să pornesc dictafonul, stăteam lângă fereastră și priveam întreaga zonă: cei șapte kilometri de pantă în care râul Ava și-a săpat valea lui întortocheată, lacurile pe care se scurg șirurile de bușteni, fermele înșirate de-a lungul drumului numit Svångremmen sau Svältbältet, Lyckan și Hugnaden și Nåden și toate celelalte. Și crestele, unde noul inginer silvic a desenat zonele de despădurire cu rigla, mlaștinile prelungi, verzui, iazurile care de aici, de sus, sunt negre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Dar nu mergem în sat. Capitularea ei bruscă și totală îl luă prin surprindere. —Bine, fie, acceptă ea. Am să vin. O ceață de toamnă se ridica dinspre râu, podul era umed sub tălpile lor, grămezi de frunze uscate se înșirau pe marginea drumului. Cam la o sută de metri în fața lor contururile se estompau. Ei știau că fac parte dintr-o lungă procesiune de oameni înșirați pe drumul ce ducea spre Brinac, dar pe porțiunea lor de drum, delimitată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ridica dinspre râu, podul era umed sub tălpile lor, grămezi de frunze uscate se înșirau pe marginea drumului. Cam la o sută de metri în fața lor contururile se estompau. Ei știau că fac parte dintr-o lungă procesiune de oameni înșirați pe drumul ce ducea spre Brinac, dar pe porțiunea lor de drum, delimitată de două valuri de ceață, erau izolați ca într-o încăpere. O bună bucată de timp nu-și vorbiră; numai picioarele lor, mișcându-se când în cadență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
spună. Avea vreo paișpe-cinșpe ani atunci. Un laș fără pereche! — Și atunci, cei din sat de ce au o părere bună despre el? — Ba n-au chiar deloc, răspunse Roche. Numai că nu cred toată istoria asta pe care le-ai înșirat-o tu. Nu cred că cineva e în stare să-și dea viața pentru bani, ca fratele tău. Ei zic că în povestea asta trebuie să fie amestecați și nemții. Își opri privirea încruntată îndelung asupra ei. — Da’ eu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cu ei, crede că timpul e pornit, ca o săgeată-n infinit, să zboare și când tu nu vrei. În Eminescu, ce frumos aleargă vremea printre astre cu toate dorurile noastre, dintre dezastrele de jos. Fug de plictis și nu înșir ce mai spun alți poeți de seamă, dinspre acest timp care ne cheamă cu al veșniciei elixir. Astăzi e luni, marți, miercuri, joi... nu mai privim în calendar, automat noi rupem foi și ne trezim că e luni iar... 2012
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
înainte să se îndepărteze cu zâmbetul pe buze; găletușa care stă pe pământ în fața lui se umple încet cu bancnote. ― Nu-i așa că-i grozav? spune Brad, punându-și brațul în jurul meu, cât stăm lângă una dintre băncuțele care se înșiră pe fiecare parte a străzii. Dau din cap, pentru că este într-adevăr grozav, iar când mă întorc să mă uit la Brad îmi dau seama că pe bancă stă o bătrână, o femeie a străzii. Îmi dau seama că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
răcească și am s-o pun într-un ulcior. Așa cere rânduiala. Până una-alta, să-ți spun cum ți-or merge treburile. ― Dacă altfel nu se poate, te ascult: Țiganca a bătut cărțile o vreme, după care le-a înșirat pe prispă. S-a uitat la ele cu luare aminte și a început să vorbească: ― Apoi peste două puncte, la vreme de seară, puicuța la care ți-i gândul are să-ți cadă la așternut și după aceea mai că nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
departe pe firul întâmplărilor - a revenit primul concentrat. ― Să pășim mai departe... După acel moment, când și-a dat seama unde se află și cu cine stă de vorbă, ochii lotrului s-au împăienjenit din nou și a început să înșire vorbe fără noimă. Mai mult le șoptea icnit: „Cine l-o pus?... Numai necuratulll... l-o împins... Și.. Și euuu... Eu de ce nu...?” Hangița privea la el și tremura ca varga. La un moment dat, l-a întrebat: „Ce tot
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o expresie de infinită milă și înțelepciune. A dat din cap. Nu, Rachel, nu există cabine de solar. Nici sală de masaj? am reușit eu să șoptesc. Nici sală de masaj. Nu m-am mai obosit să mă apuc să înșir lista lungă pe care o aveam în minte. Dacă nu exista nici sală de masaj, ceea ce era o chestie destul de rudimentară, eram sigură că nu se făceau nici tratamente cu plante marine, nici împachetări cu nămol, nici alte chestii haioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
auzea un murmur slab ce creștea pe măsură ce înainta. Recunoscuse imediat zgomotul apei curgătoare și privi repede în jos, spre picioare, așteptându-se să calce în apă. Nici vorbă de așa ceva, podeaua era în continuare uscată. Pășea încet peste traversele rare înșirate pe pardoseală. La intervale regulate pipăia cu piciorul șinele ca să se asigure că se aflau la locul lor. Spera din tot sufletul să găsească și un vagonet pe undeva, pe acolo. Dintr-o dată, pereții se deschiseră în lături și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum de perete. Cristi se îndreptă într-acolo și pătrunse înăuntru. O pergolă năpădită de iederă acoperea întreaga grădină de vară, filtrând aproape complet lumina soarelui. Mesele mici și discrete, ridicate pe un fel de podină din lemn negeluit, se înșirau de-a lungul pereților îmbrăcați în verdeață. Zgomotul și așa slab al micului orășel dispăruse complet iar față de vipia din drum, aici domnea o răcoare plăcută. În afară de el nu se mai afla nici un client acolo și un chelner în vârstă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
trotuarul. Ajunseseră într-un loc unde parapetul de protecție era întrerupt. Trotuarul se continua cu un ponton îngust din dulapi de lemn care înainta spre apă. O balustradă din același material se ridica pe margine. Câțiva stâlpi de iluminat se înșirau pe ponton, aruncând reflexe mișcătoare în apă. Se spune că, de mult, începu ea să vorbească deodată, locurile acestea se aflau în stăpânirea unui uriaș. Numai lui îi era îngăduit să strângă aurul care se găsea din belșug în munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îl studia. Dar, ia loc! îl invită Pop lăsând foile de hârtie din mână. De ce te formalizezi, aștepți să te invit eu? Nu vreau să fiu nepoliticos. No, hai! Așază-te unde vrei, îi arătă el unul dintre sca unele înșirate de o parte și de alta a mesei de ședințe lipită de birou, las-o încolo de politețe! Mulțumesc, spuse Cristian așezându-se. Pop ieși de după birou și se așeză și el la masă, față în față cu invitatul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o mai joace, așa cum o juca cu muscalii la Plevna! îngăimă bătrâna, cu ochii în lacrimi. Haideți suratelor la jioc, că demult n-am petrecut așa de bine! îndemnă Natalița. Și se așezară de-a dreapta și de-a stânga bărbaților, înșirându-se prin odaia strâmtă, aplecându-și capetele, strigând și chiuind de credeai că au dat turcii. După rusască, a venit rândul horelor și bătutelor, la care s-au deprins a dănțui și copiii. Numai bătrâna stătea bucuroasă pe scăunelul de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
iarna rusească, pe care am început să o așteptăm ca niște tipi etern contra timpului și mai ales masochiști, întârziam seara în drum spre casă până la o oră printre tarabele șubrede cu măști grotești, producția inimitabilă a studenților de la Arhitectură, înșirată pe Calea Victoriei, în Pasagiu, sub coloanele anoste de la Romarta. Pentru expoziția asta făcea să coborâm la Primărie, să parcurgem un drum pe jos pe bulevard, care nu mai avea nici unul dintre reperele studenției noastre, făcându-ne să ne simțim revoltător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
chiar nu se Întâlnise niciodată, de când era pe site, cu o astfel de femeie. “Cu ea aș sta toată viața”. După ce i-a sărutat mâna, a invitat-o undeva, la un restaurant, să converseze. PÎnă acolo, pe drum, i-a Înșirat toate bogățiile moștenite. Femeia nu a zis nimic, l-a ascultat. S-au așezat pe scaun și a Întrebat-o dacă vrea să servească ceva . - Să știi că poți să ceri orice, să nu-ți fie jenă! Stella, Înainte de a
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
zeci de cepuri de lemn din sulurile uriașe de hârtie pe care le vânez în tipografie noaptea, o dată pe săptămână, când scoatem Orizontul. Nu pot să uit cum Păsăroiu, pe care-l strig Păsă, paginatorul de la Drapelul roșu, mi le înșiră pe-o sfoară groasă cât degetul ca să le pot atârna de gât ca pe un colier și cum merg noaptea spre casă cu ele bălăngănite pe piept. De câteva ori, cer împrumut o lădiță de lemne de la Piri, vecina de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
America o serie de articole, amintirile unuia, aprecierile altuia, care au adăugat la notorietatea lui Strickland curiozitatea publicului - fără însă a izbuti s-o satisfacă pe deplin. Subiectul era generos și în impozanta sa monografie harnicul Weitbrecht-Rotholz a reușit să înșire o listă remarcabilă de autorități în materie. Neamul omenesc are o apetență înnăscută pentru mit. Pasiunea pentru mituri pune stăpânire cu lăcomie asupra oricăror evenimente surprinzătoare sau misterioase, din cariera acelora care s-au distins cât de cât de semenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și fiică-sa (între timp măritată cu căpitanul unui vas de pescuit), refuzând să piardă măcar o clipă, erau aplecate asupra lucrului de mână. Nimic nu se întâmpla în orășelul acela, lăsat în urmă de progresele civilizației, și anii se înșirau unul după altul până când venea moartea, asemenea unui prieten, să aducă odihnă celor care trudiseră cu atâta hărnicie. — Tata a vrut să mă fac și eu dulgher ca el. De cinci generații familia noastră a urmat aceeași meserie din tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de această observație făcută cu toată seriozitatea. Dar el i-a dat drumul înainte, pășind în sus și-n jos prin cameră ca o fiară în cușcă, hotărât să exprime ceea ce simte, numai că nu-i venea deloc ușor să înșire cuvintele. Când o femeie te iubește, nu e mulțumită până când nu pune stăpânire pe sufletul tău. Pentru că ea e slabă, are o adevărată furie a dominației și nimic altceva n-o poate satisface. Are o minte îngustă și nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
apoi și un tânăr. Nimeni nu știa de unde și nici al cui era, dar se instala la ei într-o atmosferă degajată - și trăiră cu toții împreună. LIII — Tenez, voilà le capitaine Brunot, zise Tiaré într-o zi când încercam să înșir într-o ordine logică ceea ce mi-a putut ea spune despre Strickland. El l-a cunoscut bine pe Strickland. L-a vizitat la el acasă. Am văzut un franțuz între două vârste, cu o barbă mare, neagră, cu șuvițe cărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ele, înseamnă că atentez odios împotriva propriei mele persoane. Banalități, locuri comune, vorbe de clacă! Unde era elocința care mă entuziasmase cîndva? Frazele maestrului sunau calp de astădată, le lipseau căldura și forța. Ce rost ar fi avut să-i înșir tot ce s-a întîmplat, că am răpus viața unei femei, că această femeie era unica mea iubită și că modul inedit cum am ucis-o m-a scăpat de rigorile legii penale, dar conștiința ― tribunalul meu suprem ― nu putea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
unde aveam o cameră la etajul al IV-lea, într-o clădire veche, cu o puzderie de chiriași, de toate profesiile. Cele trei etaje erau închiriate la diverse familii, iar în cel de-al patrulea, compus din vreo zece camere înșirate de o parte și de alta a unui culoar, locuiam noi. Noi eram mai mulți studenți, care stăteau câte doi și chiar trei în cameră, afară de mine, care n-aveam nici un tovarăș. Cele două odăi din fund erau ocupate de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Nu ne dădusem seama nici eu,, nici ea, în încîntarea noastră! Și unul și altul eram mirați de cele mai simple lucruri și totul ni se părea o vrajă anume creată pentru noi. Acum eram pe culoar și priveam pomii înșirați pe drum care o rupeau la fugă înapoi. ― Uite, uite marea! i-am strigat Mihaelei ca să-i atrag luarea-aminte. ― Unde? Unde? ― Acolo! La stânga... Nu vezi? Ce frumoasă o! Era o bucată de argint viu culcată pe pământ, care într-o
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]