KorAP: Find »[drukola/base=înapoi & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...99 100 101 ...1110 >

27,730 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310

și Doctorul Forester acolo! El ne-a spus că individul a murit. Atunci au chemat poliția. — E vorba de același doctor Forester? — Același. — Și te-au lăsat să pleci? — Nu, am fugit. — Te-a ajutat cineva? — Da. — Cine? Trecutul venea Înapoi spre el, ca și cum nici o stavilă nu i-ar mai fi stat În cale acum, cînd nu mai exista nici un motiv de spaimă. Fratele Annei Îl ajutase, da! Rowe revăzu În gînd fața lui tinerească, plină de Însuflețire, și simți parcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
anume ți s-a spus? — Că amnezia mea a fost provocată de explozia unei bombe... Dovadă, cicatricea... — Erai singur? — Nu! răspunse el fără să se gîndească. — Cine mai era cu dumneata? — O fată. Acum, era prea tîrziu ca să mai dea Înapoi. Trebuia să vorbească despre ea! Și la urma urmei, dacă nu era un criminal, pentru ce n-ar mărturisi că evadase cu ajutorul fratelui ei? — Anna Hilfe! rosti Rowe, simțind ca un fel de dulceață pe limbă. — Pentru ce te aflai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
spuse: — Tocmeala asta n-are nici un rost! Hilfe gemea, zvîrcolindu-se de durere. Fața Îi era albă ca varul. A ei era tot atît de albă. O clipă, Rowe crezu că Anna va Îngenunchea lîngă fratele ei și-i va da Înapoi revolverul, rezemîndu-i capul de umărul ei. — Anna, Anna! șopti Hilfe. — Willi! răspunse ea clătinîndu-se puțin. — Dă-mi revolverul! Îi porunci Rowe. Ea se uită la el ca la un străin care n-avea ce să caute acolo. Nu avea urechi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
ea clătinîndu-se puțin. — Dă-mi revolverul! Îi porunci Rowe. Ea se uită la el ca la un străin care n-avea ce să caute acolo. Nu avea urechi decît pentru gemetele fratelui ei. Rowe Întinse mîna, dar Anna se trase Înapoi, și mai aproape de fratele ei. — Du-te dincolo și așteaptă! strigă ea. Îndreptă revolverul spre el și gemu: Ieși afară! Suferința Îi făcea din nou frate și soră. — Nu-l lăsa să te Înduioșeze, Îi spuse Rowe. A Încercat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
stă pe gînduri, Anna adăugă: Lasă-i să-l Înhațe cînd se va da jos din tren. De ce să faci singur totul? — Ar putea să coboare undeva pe parcurs.... — Nu te poți duce așa. El e Înarmat! I-am dat Înapoi revolverul. — Dumnezeule! rîse el. Dar știu c-ai Încurcat rău lucrurile! Voiam să-i ofer o ultimă șansă... Nu poți face mare lucru cu un revolver În inima Angliei - decît cel mult să omori cîțiva nenorociți... Anna părea acum atît

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353

femeia stătea în dezechilibru în cabina contorsionată, cu fragmente de parbriz fumuriu înfipte în frunte ca niște bijuterii. Când a apărut o mașină a poliției, cu girofarul de urgență pulsând de-a lungul autostrăzii de deasupra, Vaughan a dat fuga înapoi după aparatul foto și după blițuri. Dându-mi jos cravata, am dibuit neputincios după rănile femeii. Lăsată pe-o rână în scaun, aceasta se uita țintă la mine, fără să vorbească. Am urmărit cum sângele îi iriga bluza albă. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Prin aerul de noapte, acești gradienți cădeau așa cum ar cădea niște serpentine de hârtie din turnurile cu birouri și casele cu apartamente din oraș, dar și din mucoasa caldă a actriței de film în camerele ei de hotel. Am pornit înapoi spre aeroport. Becurile de pe Western Avenue iluminau mașinile în viteză, îndreptate toate spre sărbătoarea propriilor răni. Capitolul 2 Am început să înțeleg adevărații fiori ai accidentului de mașină doar după prima întâlnire cu Vaughan. Purtată de două picioare inegale și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
și, cu brațele lor vânjoase, m-au așezat pe-o targă. Mă simțeam deja izolat de realitatea acelui accident. Am încercat să mă ridic în șezut pe targă și să-mi scot picioarele de sub pătură. Tânărul doctor m-a împins înapoi, lovindu-mă cu palma peste piept. Surprins de iritarea din ochii săi, m-am întins nepăsător pe spate. Trupul înfășurat al mortului era ridicat de pe capota mașinii mele. Așezată ca o madonă dementă între portierele celei de-a doua ambulanțe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
cu păr aproape până la brâu, se întorsese la biroul de lângă intrarea în liftul din subsol. Ședea pe masa de metal, cu un braț petrecut pe după umerii iubitei lui, doar o copilă. Ignorându-le privirile pline de respect, m-am dus înapoi în curtea blocului. Bulevardul mărginit de copaci care ducea la centrul comercial al cartierului era pustiu, iar mașinile erau parcate față în spate sub platani. Bucuros să pot umbla fără să fiu doborât din picioare de vreo gospodină agresivă, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
de oră mai târziu. Traficul de după-amiază curgea pe Western Avenue și se împărțea la intersecția autostrăzii. Am trecut pe lângă locul accidentului meu spre sensul giratoriu aflat cu opt sute de metri mai la nord, l-am parcurs și-am venit înapoi pe drumul pe care-l urmasem în minutele de dinaintea ciocnirii. Din întâmplare, șoseaua era goală înainte. Cu trei sute șaizeci de metri în față, un camion urcă pasajul superior. O berlină neagră apăru pe marginea drumului de racord, dar am accelerat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
sau lichid seminal. Oare ce parte a unei mașini zdrobite marcase penisul acela, și în ce mariaj dintre orgasmul său și-un capăt cromat de manetă? Înspăimântătoarele emoții stârnite de acea cicatrice îmi umpleau mintea pe când îl urmam pe Vaughan înapoi la mașina sa printre vizitatorii care părăseau spitalul. Ușoara deformare laterală a Lincoln-ului, ca și unghiul stâlpilor de parbriz, exprima întru totul trecerea înclinată și obsesivă a lui Vaughan prin spațiile deschise ale minții mele. Capitolul 10 Deasupra noastră, de-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Apoi, trăgând în gol dintr-o crăpătură a țigării, îmi spuse, clătinând din cap: - Centrul nervos, ha? Vaughan face orice lucru să pară o crimă. Vaughan lăsă jos trepiedul pe care-l ungea și îndesă expert tutunul în țigară, turnând înapoi firele de hașiș ce îi aterizară în palmă. Linse hârtia cu o limbă ascuțită care îi țâșni afară din gura cicatrizată ca a unei reptile. Inhală fumul pe nări. M-am uitat la teancul de fotografii proaspăt developate aflate pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
intersecția de pe Western Avenue, apoi am pornit spre nord la prima curbă la dreapta, cea care ducea către Drayton Park. Ca un sicriu de sticlă ridicat pe verticală, blocul cu apartamente se înălță spre cer deasupra mea când am intrat înapoi în garajul subteran. În apartament, m-am plimbat fără astâmpăr, căutând carnețelul pe care-și înregistrase Catherine telefoanele. Dorința mea de a-i intercepta mesajele de la amanți era dictată nu de gelozia sexuală, ci de conștientizarea faptului că relațiile sale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
cum conduce, singurătatea lui. Toate femeile pe care le-a regulat acolo. Probabil că mașina aia miroase a spermă... - Tocmai. - Îl găsești atrăgător? I-am scos penisul din vagin și i-am îndreptat vârful spre anus, însă ea îl împinse înapoi în vulvă cu o mână rapidă. - E foarte palid, și e plin de cicatrice. - Dar ți-ar plăcea să ți-o tragi cu el? În mașina aia? Am făcut o pauză, încercând să amân orgasmul care-mi urca precum un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
dreaptă, ascunsă vederii de pliantele publicitare, își masa penisul prin pânza pantalonilor. Îi strânse extremitatea distală, aproape făcând organul să iasă prin pânza rărită, trăgând prepuțul în spate cu arătătorul. În tot acest timp, ochii i se plimbau înainte și-napoi pe traseul coliziunii, observând toate detaliile. Cricurile electrice care puneau în mișcare catapulta începură să duduie pe șine, cablurile întinzându-se. Mâna lui Vaughan muncea neobosită la prohab. Tehnicianul-șef păși în spate de lângă motocicletă și-i făcu semn asistentului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
trăgând mecanic din a doua țigară. Îi luă sânul în mâna stângă, inelarul și arătătorul ridicând sfârcul ca pe-o cârjă miniaturală. Ținând aceste părți ale corpului fetei și păstrându-și postura formalizată, începu să-și miște șoldurile înainte și-napoi, cu penisul în mâna ei. Când fata încercă să-i scoată degetul din vulvă, Vaughan îi înlătură mâna cu cotul, ținându-și degetele cu fermitate înăuntrul corpului ei. Își îndreptă picioarele, răsucindu-se așa încât să stea cu șoldurile pe marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
sfârșitul orgasmului, Vaughan aproape că stătea în picioare în spatele meu, cu picioarele întinse, cu capul sprijinit de spătarul banchetei din spate, cu mâinile sub fese pentru a susține greutatea fetei care îi călărea șoldurile. O jumătate de oră mai târziu, înapoi la aeroport, am oprit mașina în umbrele parcării supraetajate din fața Terminalului Oceanic. Fata reușise în sfârșit să se desprinsă de Vaughan, care, epuizat, stătea tolănit pe bancheta din spate. Încercând cu neîndemânare să-și refacă ținuta, aceasta se certa cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
curgea de pe coapsa stângă pe vinilinul negru al banchetei. Picăturile de ivoriu alunecară în căutarea celei mai mari adâncituri spre sulcul central al banchetei. Am ieșit din mașină și le-am plătit pe femei. După ce plecară, purtându-și vaginele grele înapoi în piațetele iluminate cu neon, am așteptat lângă mașină. Vaughan se uita atent la panta terasată a parcării, urmărind cu ochii etajele înclinate, încercând parcă să recunoască tot ceea ce se întâmplase între el și fata cu păr negru. Mai târziu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
din mașină, Vaughan scrută zecile de picioare lipite de balustradele metalice, apoi deschise portiera și țâșni afară. În timp ce eu opream mașina pe marginea drumului, el se întoarse în fugă spre podul pietonal, zigzagând printre mașini. L-am urmat pe Vaughan înapoi la locul accidentului. Sute de fețe stăteau lipite de geamurile mașinilor care coborau podul rutier. Spectatorii stăteau pe trei rânduri pe trotuare și în refugiul median, îngrămădiți laolaltă la gardul din ochiuri de sârmă care despărțea terasamentul șoselei de învecinata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
adâncitură pronunțată, aceeași deformare suferită de propria mea mașină în urmă cu aproximativ doi ani când lovisem un ciobănesc german care traversase orbește strada în fugă. Mă oprisem atunci la o sută de metri mai încolo și mersesem pe jos înapoi, unde găsisem două școlărițe care vomitau în căușul palmelor la vederea câinelui mort. Am arătat spre urmele de sânge. - Probabil ai lovit un câine - s-ar putea ca poliția să-ți sechestreze mașina până ce vor face analizele de sânge. Vaughan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
închiria alte mașini din parcările aeroportului, folosind un set de chei universale pe care i le dăduse Vera Seagrave. Urcam și coboram din vehiculele acestea parcate pe timpul zilei, ale căror proprietari erau în Paris, Stuttgart sau Amsterdam, ducându-le seara înapoi la locul de parcare, după ce ne terminam treaba cu ele. Deja nu mai eram în stare să mă adun și să fac un efort pentru a-l opri pe Vaughan. Obsedat de corpul lui dur în aceeași măsură în care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Vaughan luă mâna de pe volan și, gesticulând în direcția camionului, îmi făcu semn să îndrept Lincolnul spre acesta, dincolo de insula mediană. Tulburat de prezența fizică a lui Vaughan, aplecat peste mine, am apucat din nou volanul și-am îndreptat mașina înapoi pe banda de mare viteză. Corpul lui Vaughan era o sumă de suprafețe neglijent îmbinate. Elementele musculaturii și ale personalității sale erau suspendate la distanță de câțiva milimetri unele de altele, plutind lângă mine, în acea zonă liberă de presiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937

pentru ei nu numai un instrument de menținere a propriei puteri, ci și un surogat de religie, prin care doreau să-și mântuiască supușii». (publicistul William Totok);” În realitate, Ceaușescu, chiar când a anunțat schimbări, a dat de fiecare dată înapoi, când a fost vorba să se treacă la înfăptuirea lor. Un bun exemplu îl oferă declarațiile sale din 1989: «Nu trebuie să ne fie frică dacă țăranul se îmbogățește» sunând, probabil, fără să o știe, buharinist! -, dar fără a fi

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
este o societate fără stat, fără clase, concepută ca o asociere liberă de indivizi. E incendiul anarhiei finale sfârșitul Manifestului, cum zice Kautsky. Comuniștii sunt anarhiști la finalitate. Dar eu - ce-i în gură și-n căpușă. Nu mă dau înapoi. Nu pot să mint. Social-democrația e laptele bătut al comunismului. Știți ce vor social-democrații? Să facă și bine, dacă se poate, dar să nu facă ceea ce trebuie. Social-democrația e anticamera comunismului. Numai că, dacă prin social democrație s-a intrat

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
o declarație «neagră»: România (alături de Bulgaria și de Turcia) pierde valul integrării europene, așteptând afară, la ușă, anul 2005. Motivul: lipsa unei economii de piață. Domnule Nistorescu, oare de ce rămânem mereu repetenți? De ce suntem mereu coada listei? Cine ne trage înapoi și ne împinge cu capul în zid? Sunt de vină politicienii din fruntea țării sau și noi înșine, ca popor? - În mod sigur, România n-a avut norocul, n-a fost în stare să-și facă o clasă politică, solidă

CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie (2005) [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]