2,708 matches
-
Pornește motorul, Cristo. Mai bine o ștergem. Păcat! Ne-am fi putut odihni vreo două zile în casa acestui domn cumsecade... se întoarse spre el. Îmi pare rău pentru cele întâmplate. Dacă vin yubani-i, încercați să-i liniștiți. Suntem bine înarmați, dar nu vreau belele. Mă înțelegeți? — Foarte clar. Dacă plecați, nu vor fi probleme. O să-i liniștesc pe yubani. Ar fi mai bine... Cristo pornise motorul la a treia încercare și Lucas se ștergea de sânge cu o batistă, ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
yubani-lor cere ca fiecare să ia hotărârea, fără să țină seamă de ce ar putea gândi ceilalți. Așteptară. Timpul se lungi și prin hățișuri se auzi de departe o voce poruncitoare în spaniolă. Kano a fost primul care își ridică brațul înarmat cu sarbacana, apoi rămase în continuare nemișcat și cu ochii închiși. Începură să-și ridice brațele... Doi... Trei... Cinci..., și să rămână tot nemișcați. Când brațele ridicate în sus au ajuns la cincisprezece, José Correcaminos se întoarse spre albi: — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cafetiera pe mașina de gătit mare, de fier. — O treabă încâlcită. Ciudată și încâlcită. Îi cunosc pe concetățenii mei. Cadrele lor de conducere nu se mișcă ușor și nu zboară în selvă să se vâre într-o bandă de războinici înarmați. Crezi în teama de scandal? — Tu știi mai bine decât mine că, în țara ta, opinia publică are o mare greutate. Compatrioții tăi târăsc după ei un fel de remușcare națională pentru ce le-au făcut bunicii lor indienilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
soții Ciobanu se îmbrăcau de zor. Ușa nu se deschide și hoțul caută o rangă. Cum nu găsește decît o pilă ruginită, încearcă să forțeze ușa cu aceasta. Ion avea un sucitor în mînă și Aneta un satîr și astfel înarmați deschid ușa. Portofel n-a avut timp să-și arate surprinderea, deoarece sucitorul l-a năucit, căzînd fulgerat la pămînt. Aneta se repede cu satîrul, dar Ion o oprește. Lasă-l, nu vezi că l-am omorît? Este mort? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ca după aceea să‑ți piară îndrăzneala, iar de cele mai multe ori fata nu îndrăznește nici pe jumătate. Anna știe foarte bine din ce film e chestia asta. Deja vede în fața ei preeria, caii, casele de bârne, cactușii, bărbații singuratici și înarmați. Dar, deși știe, vrea foarte, foarte mult. E ciudat. Când îți dai seama foarte bine despre ce‑i vorba și totuși vrei să vezi dacă nu cumva mai este ceva dincolo de toate astea. Și chiar dacă n‑ar fi decât tendoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
porți laice, de sticlă, modeste temple unde se celebra supremația clipei. Cercetă chipurile obosite. Câte o friptură grasă, de porc, în fiecare farfurie. Sticle de bere, de vin, de rachiu... cunoștea ritualul. La fiecare colț de stradă, cuplul de milițieni înarmați, câinele-lup între ei. Zumzetul rămase treptat în urmă. Nu se decidea să revină la hotel. Somnul pieri, pierduse oboseala. Suflul nopții îi împrospăta pulsul. Se simțea fortificat și ușor. Coborî spre faleză, pe digurile de piatră care avansau în mare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
trebui să fugă mai iute decât noi. Sigur că în vremile celea de demult, de ales, nu putea fi ales oricine, oricât s-ar fi dat el de democrat, candidat putea fi doar cel care avea un electorat mai bine înarmat. Cu ocazia scrutinului electoral, loviturile politice se dădeau mai ales în zona gâtului, iar urnele erau pregătite din timp și apoi folosite pentru a păstra rămășițele pământești ale Opoziției. Nici în privința dreptului de vot nu se puneau mari probleme, fiindcă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
speră și pe viitor). Exemplul, a fost urmat românește și de Mircea cel Bătrîn care a venit la rândul său, cu voturi serioase de pe la Cluj și Budapesta, și în loc de parlamentari UDMR ca-n zilele noastre, a venit cu cătane bine înarmate și echipate de însuși Sigismund regele de atunci a Ungariei. In acest fel, la următoarea înfruntare politică, Mircea cel Bătrân, a reușit să realizeze cvorumul undeva cică pe malul Argeșului și, după o înfruntare politică pe viață și pe moarte
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
sectei" găzduite de Nelly. Seara, străzile sunt goale. O teamă nelămurită stăpânește orașul chiar după ce pescărușii se culcă în rododendroni. Au dispărut vânzătorii ambulanți, cerșetorii, vagabonzii, ghicitoarele care le dezvăluiau clienților viitorul, iar oamenii de ordine umblă, doi câte doi, înarmați și pregătiți să se folosească de arme dacă e cazul, căci pescărușii au ajuns să fie din ce în ce mai obraznici și mai agresivi. Acum pot fi văzuți și pe strada Cămătarilor unde cele mai multe magazine au închis, din lipsă de clienți. Anticariatele, îndeosebi
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
sala de televiziune a clubului ca să văd știrile de la ora nouă și am văzut scene extraordinare din câteva mine. O bandă întreagă de mineri care arătau ca niște brute lansaseră un atac criminal neprovocat - unii aruncau cu pietre - asupra polițiștilor înarmați doar cu bastoane de cauciuc și dispozitive pentru dezordini publice. Când polițiștii au încercat să pătrundă călare printre ei, câțiva dintre huligani i-au împiedicat, punându-se efectiv în calea cailor. Mă întreb ce va avea de spus Kinnock în privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
există lângă tine pentru totdeauna și nimic nu amenință cotidiana bucurie de a fi, pe care o trăiești fără să o numești! În fine, însuși faptul că-mi stimulează meditația ar fi încă un motiv pentru a continua lectura manuscrisului, „înarmat” cu pix și caiet de note. (Asta am mai spus-o, nu cred că era cazul să mă repet! Replică posibilă: „Nu e prima dată!” Fac mea culpa...) Citesc pentru a-mi completa imaginea (mereu deficitară, recunosc) pe care o
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
altele părți ale Imperiului Roșu. Noapte de coșmar Era primăvara lui 1945, noapte cu lună plină și cu câțiva nori, când în localitatea Glodenii-Gândului, pe la miezul nopții, au început să se audă rafale de puști automate. O bandă de tâlhari înarmați au luat satul de la un capăt la altul la jefuit și tâlhărit. Îmbrăcați în uniforme rusești și mascați pentru a nu fi recunoscuți, au început să-și pună în aplicare planul demult stabilit. L-au bătut și jefuit pe Ion
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-i constrîngă. În primul caz, le merge întotdeauna rău și nu duc nimic la capăt; dar atunci cînd atîrnă de ei înșiși și pot să impună celorlalți prin constrîngere, se întîmplă rareori să fie în primejdie. Iată de ce toți profeții înarmați înving 21, pe cînd cei lipsiți de arme se prăbușesc. Căci, pe lîngă cele spuse pînă aici, trebuie să știm că firea popoarelor este schimbătoare; și este ușor să-i convingi pe oameni de un lucru, dar este greu să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
neajunsuri. Iar dacă o republică își are armatele ei proprii, cu mult mai greu ajunge să se supună unui tiran ieșit dintre cetățenii ei, decît o republică nevoită să folosească armatele străine. Roma și Sparta au fost multe secole state înarmate și libere. Elvețienii au armată foarte bună și sînt oameni liberi, în ce privește armatele mercenare din antichitate, avem exemplul cartaginezilor care, după ce au sfîrșit primul război cu romanii, au fost pe punctul de a fi doborîți de soldații lor mercenari, deși
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu. Totdeauna trebuie să ne gîndim la cît de mult s-a schimbat maniera de a face război, de la Machiavelli încoace. Sînt și azi armate disciplinate, mai mult sau mai puțin puternice, care-și apără țara; o trupă de țărani înarmați ar fi disprețuită. Dacă uneori, în timpul asediilor, orășenii pun mîna pe arme, asediatorii îi amenință cu bombardamente și cu ghiulele de foc; se pare, de altfel, că este prudent să dezarmezi burghezii dintr-un oraș cucerit, în special dacă sînt
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și lămîe verde . Adresare politicoasă față de soțiile coloniștilor albi din India. . Dialect african. . Stăpîne (În swahili). . Afacere, termen de origine arabă folosit În estul Africii. . William Shakespeare, Henric al IV-lea, partea a II-a, actul III. . Jandarmeria spaniolă . Călăreț Înarmat cu o lance al cărui rol este acela de a Întărîta taurul. . Luptător care Înjunchie taurul cu un pumnal numit banderilla . Mai bine să-mi lipsească asta decît altceva. (În spaniolă În orig.) . Atunci, am plecat. (În spaniolă, În orig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
oamenii aceia - nu se auzeau strigăte sau plânsete, doar zgomotul armelor. Cel mai înalt dintre celți, care părea un gigant, tocmai își scotea lama din pântecele unui roman ciopârțit, ce se zbătea la pământ. Soldații romani, fără coifuri și scuturi, înarmați doar cu pumnale și gladia, încercau să se apere, tot mai slăbiți și palizi. Ochii lor, în care se citeau teama și oboseala, aveau privirea celui ce cunoaște demnitatea de a muri cu arma în mână, sub comanda unui general
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
erau pământul de care era legat și pe care se putea mișca într-o singură direcție. Corbul, tridentul și gladius-ul... Ce-i spuneau ele? Ce reprezentau? Dintr-odată își redobândi puterile și se ridică. Îi privi pe cei trei bărbați înarmați. Ei împiedicau ochiul să privească, ei aveau să-l împiedice și pe el să-și îndeplinească misiunea. Trebuia să-i doboare, imediat. Înaintă. Uimit, văzu că adversarii nu îl atacau; îl împungeau doar și se fereau de el. Daga lovea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l facă să se prăbușească, dar nici ușor de îndurat. Loviturile de bici deveniseră o obsesie. Nu avea altă cale de ieșire decât să ajungă la altar. Furia lui Antonius își schimbă deodată ținta; nu se mai îndrepta împotriva bărbaților înarmați sau a bărbatului mascat din spatele său. Rămase nemișcat, mânios pe el însuși. El era vinovat că nu putea să înainteze. Nimeni nu-l împiedica să ajungă la altar - doar neputința lui. Un nou semn, și omul mascat înfipse un clește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o fiară sălbatică. Antonius striga și gemea. Lupta cu o furie dezlănțuită. Când mânia ajunse la culme, încețoșându-i privirea și făcându-i inima să stea în loc, oficiantul dădu semnalul. Timpanul începu să bată repede, sălbatic. Deodată, cei doi bărbați înarmați se dădură în lături. Antonius simți că, în adâncul conștiinței sale, ceva se schimba. Se simți dintr-odată liber, cuprins de o profundă emoție. Se îndreptă spre altar, ridică tinctorium-ul și, cu furie și durere, ca și cum ar fi ucis o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dincolo de ușa deschisă. Chipul ei palid și veșmintele albe erau luminate de focuri și de torțe. Se uita doar la ea, fără să-și dea seama că în jurul lui se așezaseră, unul după altul, preoții și războinicii, tineri și bătrâni, înarmați cu toții. Dintr-un vas aflat în mijlocul încăperii își puneau în cupele făcute din coarne de taur o băutură din grâu fermentat. Toți vorbeau cu însuflețire, dar când Julius Civilis îi întinse cupa sa lui Valerius, glasurile se stinseră. — Bea, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius începuse iar să mănânce, tot mai neliniștit. Hector spuse că Otho câștigase încrederea pretorienilor. Galba fusese prevenit că se organiza o conspirație împotriva lui. Își pusese o haină de in și ieșise pe stradă, în mijlocul mulțimii. Dăduse peste pretorienii înarmați și amenințători, incitați de Otho. Aceștia se repeziseră la el și îl trăseseră afară din lectică; nimeni nu sărise în ajutorul împăratului care cădea sub loviturile pumnalelor. Numai niște batavi încercaseră să ajungă la el, dar, cum nu cunoșteau orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la piept, Valerius reuși cu greu să ajungă la primul car. — Salix! Salix îl privi, nevenindu-i să creadă. Întinse mâna printre zăbrelele de lemn și strânse cu putere brațul lui Valerius, care, furios, încerca să scape de un paznic înarmat. Dă-i bani! îi strigă. În jurul lor, mulțimea urla atât de tare, încât cei doi prieteni abia reușeau să se audă unul pe altul. — Bani... Valerius scotoci în sac; în clipa următoare, paznicul se întorcea cu spatele, strângând în pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cumpere singuri armele. Toți cetățenii erau soldații Romei, și asta înainte de reformele lui Caius Marius, replică Antonius. În funcție de clasele sociale și de banii disponibili, s-au format diferitele categorii. Principii erau cei mai bogați și, prin urmare, cel mai bine înarmați. Când reformele au interzis autofinanțarea, Roma s-a îngrijit de armele și întreținerea soldaților, care au devenit cu toții profesioniști. Azi, soldații pot fi recrutați oricând și oriunde, nu doar în Urbe. — Din câte înțeleg eu, pentru mulți, a fi soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
începuturile luptelor de gladiatori, despre semnificația rituală a luptelor, care se transformaseră, la Roma și în întregul Imperiu, într-o sărbătoare pentru amuzamentul poporului. Dintre spectacolele oferite de magistrați și împărați - curse, teatru, jocuri atletice -, mulțimea prefera luptele între bărbați înarmați, care se ucideau între ei. Povesti că, pentru a câștiga voturi, mulți oameni politici organizau spectacole unde aveau loc adevărate măceluri, încât Senatul dăduse o lege prin care interzicea alegerea magistraților ce organizau munera înainte de scrutin. Până în vremea lui Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]