2,552 matches
-
poate fi un exercițiu al controlului comportamentului non-verbal. DePaulo și Jordan subliniază totuși faptul că "în jocurile copiilor nesinceritatea este sancționată", și că, drept urmare, orice sentimente de culpabilitate sau rușine care apar în "auto-evaluare" nu sînt probabil la fel de importante ca încîntarea pe care o trăiește copilul cînd vede că a reușit să-i păcălească pe ceilalți. În lucrarea sa "Nasture, nasture, cine a luat nasturele?" (1980) Sacks analizează pe larg complexitatea și semnificația lucrurilor învățate de copii prin intermediul jocurilor. Există diferențe
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
propoziție subordonată circumstanțială consecutivă Termeni regenți regent de tip verbal: * verb: A câștigat, spre bucuria tuturor. * interjecție: El pleosc în baltă, spre amuzamentul celorlalți. * adverb: Deși mic, mergea foarte repede, spre surprinderea tuturor. * adjectiv: Era un copil foarte isteț, spre încântarea cunoscuților. regent de tip verbal: * verb: Recita,/ de-i uimea pe toți. * interjecție: El pleosc în baltă,/ de-au început toți a râde. * adverb: Micuțul mergea atât de repede,/ încât îi uimea pe toți. * adjectiv: Era un copil foarte isteț
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
literară”. Dincolo și dincoace de rampă (1982) reprezintă mărturia interesului și admirației autoarei pentru slujitorii scenei, actori și regizori: „Faptul că îi cunoșteam, că participam zi de zi, minut cu minut, la elaborarea spectacolului nu reducea elementul de surpriză, de încântare pe care-l încercam privindu-i, admirându-le talentul, nebănuitele nuanțe, sensibilitatea și vibrația pe care le transmiteau spectatorilor, acelora care nu pot bănui câtă migală, câtă pricepere, câtă osteneală și câtă disciplină sunt necesare actorului.” După șapte interviuri cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286986_a_288315]
-
apariției nuvelei Cilică în „Revista Fundațiilor Regale”. După pensionare se dedică doar scrisului, dar nu mai reușește să publice decât spre sfârșitul vieții. A mai folosit pseudonimele Pădurarul Melinte, Serenus. În culegerea Dintr-un vârf de tufan Ș. observă cu încântare aspecte ale naturii, descrise în secvențe animate antropomorfic, dar fără efuziuni lirice. În proza scurtă - Regina balului (1946), Povestiri pestrițe (1974) - se poate constata mai degrabă atitudinea naturalistului, a cărui atenție e reținută de anumite cazuri, pe care vrea să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
pentru unii melomani forța muzicii instrumentale de a reprezenta modificări de stări sau relații cauzale, lipsită de specificarea evenimentelor și a agenților, este totuși o trăsătură pozitivă. Comparația cu arta picturală și arta literară este semnificativă în argumentarea acestor idei. Încântarea de a privi o pictură pe care o considerăm nonreprezentațională este diminuată dacă un comentariu pictural orientează interpretarea. În experiența trăită prin muzica instrumentală nu apar ființe antropomorfice, nu apar acțiuni specifice dar apare impresia unei anume mișcări, a unei
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
în cel mai înalt grad harul unei scriituri în care sensurile țopăie prin forme neașteptate, iar formele ating zone de puritate incandescentă, în care sensul nici nu mai are vreun sens, dacă se poate spune așa... Și totul, cu nestinsa încîntare a observatorului senzual atașat de lumea pe care o contemplă și o răstoarnă în cărțile sale. Desigur, ochiul de artist rămîne veșnic îndrăgostit de natură și, îndeosebi, de frumusețea femeii, pe care o contemplă din toate unghiurile imaginabile și care
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lettres d'or de la paresse)... Aura funebră ce-i înconjoară imaginea e adeseori dezmințită de simțul deriziunii universale și de plăcerea jocului pur, de umorul său tandru și insolent, de apologia inutilității și de știința lenii, practicată cu rîvnă și încîntare: "Dacă e propriu înțeleptului să nu facă nimic inutil, nimeni nu mă va întrece în înțelepciune: nu mă cobor nici măcar pînă la lucrurile utile" (NN). Dincolo de moștenirea transmisă de atîtea generații ce dorm în sîngele lui ("oboseala e specialitatea familiei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
este fascinat și, pentru a Întări senzația de plăcere, poetul nu uită să alăture lucirii un atribut de preț: grațios, aflat, cum se știe, pe treapta de sus a ierarhiei poetice a lui Bolintineanu. Lucirea grațioasă indică starea maximă de Încîntare a privirii: „Unda se despică, geme cu turbare; Valurile aspre cresc și se topesc; Niște late cercuri se răsfrîng pe mare Și la focul lunii grațios lucesc.” Mai toate imaginile mării sînt imagini ale privirii: transparența, strălucirea, forfotul colorat de sub
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al iubirii. Nu-i, evident, o mare originalitate a gîndi astfel, Însă, repet, Bolintineanu găsește aici o figurație mai bună pentru a comunica imagini, obsesii luate de la alții. Marea este Întîi un instrument al justiției divine, apoi un imperiu de Încîntare, un loc misterios, un farmec nenumit, un vast spațiu de elemente sublime: „Tu, singură, o, mare, puternică, adîncă, Teribilele flote le-neci sau le zdrobești, Trufia omenească tu crud o umilești, Ca cerul, pentru lume tu ești streină-o, mare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nemurire? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Pe-ale tale brațe du-mă, dragul meu! Dar ce zic? Ah! unde, unde este plai Mai frumos, mai vesel, mai bun de iubire Decît țara noastră, acest dulce rai Plin de Încîntare, plin de fericire? Acolo-mi e dorul, acolo mă vreu; Lasă-mă aice să mor, dragul meu!” Acest dulce rai primește expresia cea mai elocventă În Miorița. Blaga a făcut mai tîrziu din el matricea spiritului românesc. Alecsandri imaginează un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru Alecsandri, orice ceas are partea lui de dumnezeire, cînd natura trăiește sub regim solar. Noaptea nu-i decît o scurtă odihnă. Pămîntul intră atunci sub vraja luminii stelare și poetul găsește argumentele necesare pentru a exprima starea lui de Încîntare. Romanticii pîndeau și momentul altei cumpene (miezul nopții) pentru a coborî În inima fantasticului negru. Alecsandri nu-i ocolește nici el, deși nu manifestă un interes special pentru tenebrosul, miticul din natură. În Doina, unde se inspiră mai direct din
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu biruință A sîmțîrilor ființă... Stăpîna mea, priimește Darul care Îți jărtfește O slugă ce te slăvește... A dedica ființei iubite viața este o dovadă minimă de devotament. Pasiunea Începe astfel cu o probă de vasalitate. Conachi Își pune cu Încîntare viața amanet și promite o robie necondiționată pînă la moarte. Marioara, stăpîna, primește semnele de supunere desăvîrșită și durabilitate În amor: „Mă duc, stăpînă, de-acum și nu știu de-oi mai veni. Ah, ascultă, să-ți grăiesc, pînă n-
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
său, incandescentă de „arc voltaic”. Era generos, nepretențios și avea o singură perseverență: de a munci fără măsură. După război, G. Costa-Foru a scos o revistă de mare tiraj datorită numărului însemnat de copii și tineret care o citeau cu încântare. Se numea „Revista copiilor și a tinerimii”. În paginile acesteia se găsea proză pe măsura gustului lor, cum erau romanele lui I. C. Visarion „Oglinjoara de la mâna dreaptă” sau „Zapis împărat”. Noi, copiii de pe ulița Bârladului, așteptam cu emoție apariția publicației
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
medievale. Veacul actual introduce, dimpotrivă, o realitate nouă, dinamică, dominantă, numită progres și autoritatea sa este invocată de iluminiștii români cu toată fervoarea: Veacul al 19-lea constată în 1838 Florian Aaron fu primit de români ca un veac de încântare, veac de civilizația lor. Mesianismul său vine în întâmpinarea celei mai profunde aspirații românești: propășirea, regenerarea rapidă pe toate planurile, recuperarea lungului somn medieval, alungat ca un vis urât. Maghiarii și ei, după I. Codru-Drăgușanu: parcă făcură un pas mare
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
ochii acelora care te privesc pentru prima oară, fără să știe cîți au fost ademeniți astfel și omorîți de tine, mai înainte! Așa luneca Moby Dick pe apele line ale mărilor tropicale, printre valurile ce-o aplaudau parcă, pline de încîntare - așa luneca, încă ascunzîndu-și grozăvia trupului scufundat și hidoșenia fălcii sale cumplite. Dar în curînd, partea din față a trupului se ridică încet din apă și, o clipă, întreagă această făptură marmoreană se arcui în văzduh, întocmai ca podul natural
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în urmă: „În tinerețe, am aruncat discuției cuvântul de lirism absolut. Mulți l-au întâmpinat cu potrivnicie. Astăzi pare sigur că dreptatea a stat de partea acelora, nu a mea. Poezia e încă valoare relativă. E vălul de aparențe și încântare, fâlfâitor deasupra lucrurilor, cum se definea din vechi” (Cuvânt către poeți, 1941). Încheiere, ultimul poem din Joc secund, aduce în același spațiu Isarlâkul pitoresc, târg hilar și balcan peninsular (și de-acum familiar), și un „Eptagon cu vârfuri stelelor la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
mustrări nu aș fi reușit să mă angajez adecvat din punct de vedere științific și interpretativ într-un proiect atât de cuprinzător. Am beneficiat de asemenea și de imensa bibliotecă a domniei sale. Nu am să uit niciodată impresia copleșitoare, de încântare și timorare deopotrivă, pe care mi-a creat-o prima întâlnire cu numărul impresionant de cărți dispuse tematic "asemeni unor soldați gata oricând să ia lupta de la capăt", pentru a îl cita pe regretatul profesor Viorel Colțescu. Studenții, cu care
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sovietice, impusă după război. Românie care, prin acest oraș magnific, se și certifica de altfel. Ce reconfortante sînt, continuă să fie deambulările, cu osebire seara, pe marile bulevarde, marcate de somptuoasele clădiri temeinic zidite, constrîngînd retina să le rețină. Ce încîntare toate aceste case, cu aerul lor înstărit, în care s-a plămădit, pînă la instalarea dictaturii, societatea liberală a tuturor posibilităților! Clipe reconfortante pe arterele neatinse, minune! de proiectanții plombelor hidoase, burdușite cu clientela regimului, pleava orașelor, și cu țăranii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
una din firme Oscar s-ul e, firește, $. În altă latură a orașului, ne-am acomodat deja privirea cu un zgîrie-nori din cele văzute de noi pînă acum doar în filmele americane: World Trade Center, plămînul sănătos al orașului modern. Încîntare arhitectonică! Cine să fi întrupat acest reper de secol XXI într-un Iași multisecular? Am ocazia să-l cunosc pe misteriosul personaj. Misterios, pînă în momentul facerii cunoștinței. Doar extrem de stenic însă în preajmă-i. Preajmă care arată ca o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
consonantă cu creațiile și cu spiritul popular românesc. Ca și în legendele hagiografice, sacrul canonic (dogma și gândirea religioasă) este înlocuit de mit și de fabulos într-un epos eliberat de spaimă, mai aproape de umanitatea profană care își savurează cu încântare fantezia, dedublându-se (autor−lector) pentru a mima, ludic, mirarea. Până la "vesela Apocalipsă" din Țiganiada lui Ioan Budai-Deleanu drumul nu mai este atât de lung. Exorcizarea fricii de necunoscut atenuează în imaginar umbra morții și a iadului. Un antropomorfism vegetal
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ferestrei. Când nu mai aveam loc să desenez, am început să privesc afară și atunci am văzut cu uimire mii și mii de steluțe aproape perfecte, prinse una de cealaltă, formând fulgi mici și mari ca niște fluturi. Uimirea și încântarea mea erau de nedescris , eram atât de copleșită încât am stat zile întregi urmărind dansul lor minunat. Era numai mister și faptă tot dansul lor ca un balet al florilor. Nu mai văzusem niciodată așa ceva și nu mi puteam desprinde
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
modelul cert al raționalității. Să presupunem că trebuie să aleg între mai multe modalități de petrecere a timpului liber. În primul rând ar trebui să știu ce tipuri de efecte, consecințe are fiecare dintre acestea asupra vieții mele: relaxare psihică, încântare estetică, mișcare fizică, dezvoltare intelectuală, satisfacție, modul în care afectează starea de sănătate etc. În al doilea rând, ar trebui să știu în ce grad generează fiecare modalitate disponibilă de petrecere a timpului liber efectele enumerate și cu ce probabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Atunci Glia se arată pe jumătate și confirmă spusele lui Śăkyamuni. Văzând că nu reușește să-l învingă, Măra apelează la cei trei fii ai săi: Neliniștea, Veselia și Mândria Ursuză și apoi la cele trei fiice ale sale: Plăcerea, Încântarea și Dorința, însă toate eforturile sale sunt zadarnice. Măra, Moartea, este în același timp și Kăma, Erosul în ultimă instanță, Spiritul Vieții - căci în același timp viața însăși este amenințată de salvarea pe care bodhisattva se pregătește să o ofere
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
dintr-un cântec vechi pe care bunica mi-l murmura mai degrabă decât mi-l cânta, uneori, așezată în balconul ei, cu capul plecat spre o haină căreia îi cârpea gulerul sau îi întărea nasturii. Cele care mă umpleau de încântare erau chiar ultimele versuri din cântecul ei: ... Și-acolo vom dormi pân-la sfârșitul lumii. Somnul celor doi îndrăgostiți, care urma să dureze așa de mult, depășea puterea mea copilărească de înțelegere. Știam deja că oamenii care mor (ca vecina aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pildă, să-și cambreze cadențat arătoasa ei crupă pietroasă. Da, ea dansa. Și, chiar fără să îi văd fața, îi ghiceam zâmbetul. M-am îndrăgostit de tânăra necunoscută roșcată. Era vorba, desigur, înainte de toate, de o dorință foarte fizică, o încântare carnală în fața taliei sale de o fragilitate copilărească încă, ce contrasta atât de puternic cu bustul ei deja feminin... Mi-am executat numărul de demontare-asamblare cu toate membrele amorțite și mi-au trebuit mai mult de trei minute, pomenindu-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]