2,835 matches
-
-l străbăteam până la chilia mătușii Șerbana, cu mama, de mână, să-i ducem câte ceva de-ale gurii; aveam, cred, doi, poate trei ani. Apariția ei era, am realizat mai târziu, una de vedenie: mi se înfățișa într-o mantie neagră, încinsă cu o panglică purpurie, cu fes roșu pe cap, și purta niște încălțări ușoare, un fel de opincă-sanda, semănau cu sandalele romane. De cum mă vedea, mă lua din brațele mamei, mă purta spre borcanul cu dulceață de trandafiri, așezat pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Iar după o serie de explicații și povești despre întâmplări care mai niciodată nu s-au terminat cu bine și încă vreo două sticle de vin împărțite frățește, cei trei îi cer lui Pribeagu să recite niște poeme hazlii, să încingă atmosfera. — Obiectez ! Obiectez ! Nu citesc poeme în public și nici nu le pun pe hârtie în cine știe ce revistuță care să-mi aducă admiratoare să-mi stea mie, un gentilom, la coadă la portiță. Nu, nu râdeți, dragilor, oi arăta eu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
văzut de mult și am petrecut poate mai mult decât s-ar fi cuvenit și azi nu sunt în apele mele, iertare, vă rog. Mâine mă pun pe picioare. — Iertare, iertare, normal că iertare ! Un bărbat mai trebuie să-și încingă și ficatul, nu ? — Așa-i, domnule, așa-i, zâmbește. Un bărbat mai trebuie să iasă și cu prietenii, un bărbat, ca să nu-și iasă din mână, mai trebuie să cucerească și o madmoazelă, păi, nu, Cristian ? De ce n-aș înțelege
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
verzi, temperatura e vara cu câteva grade mai scăzută decât În zonele de blocuri și asfalt. Atunci când oamenii trăiau Într-o mare de verdeață și printre râuri, izvoare și lacuri, verile vor fi fost suportabile. Acum Însă, vara orașul se Încinge cumplit. Cele 40 de grade Înregistrate În condiții meteorologice standard devin, de fapt, 45 sau chiar 50. Iar micile apartamente din blocuri sunt fierbinți ca niște cuptoare. Iarna, nu se mai suferă de frig, ca pe vremea lui Ceaușescu, problema
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
plină cu lalele proaspete care trona în mijlocul mesei din bucătărie. Marta era deja prezentă, făcându-și de lucru cu aparatul de cafea espresso Gaggia, în timp ce stafia mahmură, înfășurată în șicul cearșaf Frette plutea prin bucătărie, sprijinindu-și o clipă fruntea încinsă de frapieră (stafia observă cu amărăciune că era goală) înainte de a se prăbuși într-un scaun la masa rotundă din colțul îndepărtat al încăperii. Marta era o femeie trecută de treizeci și ceva de ani, intenționat aleasă pentru că nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sau nu? - O, Doamne... - Pentru că eu, dacă vrei să știi, nu cred că sunt prea tânăr pentru așa ceva. A izbucnit în râs, aruncându-și capul pe spate. - Nu, nu-i vorba de asta. - Și tu de la o vreme doar mă încingi și gata; nu e deloc amuzant, Aimee. I-am luat mâna și i-am pus-o pe prohab. Vezi cât e de amuzant? - N-ar trebui să mă-ncurc cu tine din mai multe motive, zise ea, ridicându-se în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la fel de dezolant, nu-ți poate servi drept reper. Alergăm în continuare în aceeași stare de inconștiență pentru soarta noastră încredințată acestei garnituri scăpate de sub control. Mă uit prin geam și-mi pare că întrezăresc în aerul tremurător de deasupra crestelor încinse fantoma cuneiformă a lui Don Quijote. Semn că fierbințeala a străpuns pereții vagonului. VASILE GÂRNEȚ: Mă întreb, probabil o fac și ceilalți, dacă standardele fixate de portughezi pe perioada găzduirii Trenului Literaturii vor putea fi atinse și de celelalte țări prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am trecut aseară în plimbarea noastră. Organizatori: Primăria Madridului, Ministerul Educației și Culturii din Spania, Societatea „Nuevo Milenio”. Speech-uri de salut ale unor oficiali și mulțumirile politicoase ale lui Thomas Wohlfahrt pentru găzduire. La conferința de presă, spiritele se încing. Organizarea pare mai mult o improvizație decisă în ultima clipă - constată vorbitorii. Deranjează, mai ales, această disipare a scriitorilor prin hoteluri de diverse categorii, unele aflate în afara orașului. Un scriitor grec, cu aere de vedetă, un obișnuit al reuniunilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un tip cu care n-am discutat aproape deloc în aceste săptămâni de voiaj. Acum, Nicolaj rostește dezinvolt numele meu („Vasile-Bazil”) și e foarte vesel. Are ceva din firea rușilor, de-aceea poate l-am evitat până acum. Petrecerea se încinge. Dansez cu Felicitas, cu Jessica Falzoi și cu Sezer Duru, attendent-ul turc, care arată ca o adevărată perlă a Bosforului, cu o rochie albastră și un trandafir roșu prins la piept. Stau de vorbă cu Alberto Porlan și cu frumoasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a familiei din Lugoj, Măricuța Șuta, soția lui Ludovic, ambii refugiați ca și noi din nordul Ardealului după diktatul de la Viena, s-a recunoscut la rându-i în acea „doamnă Veturia”, care, „aflată la băi la Călimănești, unde, pe bolovanii încinși de soare își despletea bogatul, grandiosul ei păr” și, fin-perfidă și amabilă cum sunt curtezanele mai bătrâne cu cele tinere, îl ajută pe tânărul berbecuț Grobei să se apropie de grațiile Leliei. Ba, mi se pare chiar că, într-un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai imperios cu cât cel care dă ordine, Dumnezeu adică, se află pe orbita cea mai înaltă, el fiind deci și mai imperativ decât o lege a istoriei ori decât capriciul unui dictator nebun. Incomparabila altitudine a autorității de referință încinge până la alb, aproape, loial și fără pudori inutile, partea blestemată din noi, cea care implică orice afirmare a identității, și care constă întotdeauna în a afișa la capătul străzii pe care locuim inscripția "rezervat riveranilor". Fie că este vorba de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
D-tru " Nistor Ghe. " Gălățianu I. " Boroeanu V. " Drăghici Ghe. " Dumitru N. " Mustiață Gv. [Apel scris de un gradat din pluton] [Oda maiorului] E noapte-adâncă, pace. Maiorul nostru-n somn Visează-ntins pe spate; ș-al gloriilor domn Misteriosul Marte, i-ncinge fruntea-n lauri Pe când plăieșii noștri se bat ca niște tauri Cu căpitanu Bratu și Vulovici în frunte. Trecea batalionul cu glorie prin munte Prin nourii cei sumbri prin văile cu flori Spre Zlatița-aurită de-a razelor ninsori. Gazeta noastră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Vodă. În zilele obișnuite, la biserică aceste semne sunt purtate de spatarul al treilea. Tot acesta le poartă la Divan și masă, când lipsește spătarul cel mare. 8. Marele Paharnic, la serbări vine la masa domnească în caftan de brocart, încins cu brâu de matasă roșie și varsă Domnului vin în cupă întăia oară. Slujba după aceea o isprăvește cuparul. Staroste de Cotnar. 9. Marele vistiernic. BOIERIILE DE AL DOILEA RANG 1. Marele stolnic. La mese domnești stă în caftan împodobit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cupă întăia oară. Slujba după aceea o isprăvește cuparul. Staroste de Cotnar. 9. Marele vistiernic. BOIERIILE DE AL DOILEA RANG 1. Marele stolnic. La mese domnești stă în caftan împodobit cu ornamente în unde, un fel de stofă cu galon. Încins cu brâu de matasă roșie. De el țin grădinarii, pescarii și toate bălțile Prutului și Nistrului. 2. Mare comis. De el țin caii domnești cu slujitorii lor, fânul și grăunțele. 3. Mare medelnicer: stă și el la mesele mari îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
2. Mare comis. De el țin caii domnești cu slujitorii lor, fânul și grăunțele. 3. Mare medelnicer: stă și el la mesele mari îmbrăcat într-un costum la fel cu stolnicul. Are subt el alți medelniceri îmbrăcați cu caftane și încinși cu brâie roșii. 4. Serdar, general de cavalerie cătră tătari, având subt mână călărimea dela Orhei și Lăpușna. 5. Mare clucer adună la camară cele trebuitoare, cum și vânatul și sarea. El adună mierea, untul, brânza pentru peșcheșul la Turci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Săptămâna leneșului are șapte sărbători. Agale și înainte, zice broasca țestoasă. Leneșul, ca și măgarul, se îndeletnicește în trei chipuri: mânâncă, bea și zbiară când vede măgărița. Calu-i al celui care-l încalecă și sabia a celui care o încinge. Bărbații cu fapta, femeile cu vorba. Cânele care mușcă nu-și arată dinții. Din zece bărbați, nouă-s femei. Cine a văzut luna nu se mai minunează de stele. Întăi să vezi și pe urmă să crezi. Tot năcazu-și are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Nimic n-am văzut. Și m-am uitat la vale Am văzut tot nimica. M-am uitat la asfințit Tot aceea am văzut. M-am întors spre rărărit Și-ntr-acolo am zărit Pajură împăjurată Cu foc îmbrăcată De foc încinsă De foc cuprinsă. Și cum am văzut-o Am și întrebat-o: Unde te duci, pajură, Atât de-mpăjurată, Așa de-nfocată, De foc încinsă, De foc cuprinsă? Mă duc codrii să-i pârlesc Câmpii ca să-i veștejesc, Văile ca să le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
le crăp. Lasă codrii să-nfrunzească Câmpurile să-nflorească Văile să înverzească Pietrele să se mărească; Da te du la omul meu, Mie dat Cătră mine-ndreptat Și cu foc în îmbracă Și cu foc îl înfoaie Și-n foc îl încinge Și-n foc îl strânge Și-n foc îl cuprinde Și cu foc îl aprinde. Foc în sân îi bagă Și la inimă i-l așază. De le-i găsi dormind, De le-i găsi mâncând, Din somn să mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al noulea sat Nu-i da stare Ș-alinare; Să nu poată dormi Să nu poată hodini, Pân-la mine n-o veni. BRÂUL Brâu, brâușor, Fă-te șerpușor, Fă-te laur balaur Cu solzii de aur. Și cum te-oi încinge, Tu mi te descinge. Pasă după ursitul meu Cel lăsat de Dumnezeu, La o casă și la două Pân-ei ajunge la nouă. Dacă nu le-i întâlni, Dacă nu mi le-i găsi, Să te duci peste hotară Până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toate scrierile despre bătălie. „Sultanul gaziu, văzând la vitejii ieniceri o purtare potrivnică obiceiului lor, relatează Sa’adeddin, s-a adresat agalei lor și l-a dojenit, zicând: Ce lucru ciudat au făcut acești oglani! Așa fac cei care se încing cu brâul vitejiei ?» apoi, luând scutul de apărare în mâinile sale binecuvântate, a dat pinteni calului să înainteze. Cei din oastea de Poartă, la rândul lor, atacând cu toții dintr-o parte, nu s-au despărțit de scara sultanului lor. Ienicerii
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a pornit în urmărirea turcilor cu care a avut mai multe ciocniri. Tactica folosită în aceste lupte ne este relatată de Bielski: Ștefan i-a lovit în locuri strâmte și cei care atacau primii erau moldovenii, dar mai înainte ca să încingă ei lupta „dau dosul”, o rupeau la fugă, iar dușmanul, crezând că o fac de frică, îi urmărea, până când se loveau de zidul polonilor, moldovenii repliindu-se pe marginile acestuia, după care reveneau la atac. Fiind greu înarmați, „ai noștri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fi fost el însuși martorul celor petrecute. Wapowski relatează „Aceasta - cavaleria regală - ieșind din pădure în marș grăbit, în sunetele trâmbițelor și al tobelor, în zgomotul luptătorilor și în sclipirea armelor strălucitoare, se aruncă cu mare avânt asupra dușmanului. Se încinse o luptă cruntă: cetele lui Ștefan n-au putut susține atacul năvalnic al călăreților îmbrăcați în fier” și sunt respinse cu mari pierderi. După fiecare ciocnire relatată de Wapowski, polonii ies victorioși și moldovenii o iau la fugă. Este interpretarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mijlocul secolului al XV-lea, sau cum sunt înfățișate personajele din pictura lui Sasetta, Masolino de Panicale sau Pisanello. Domnul poartă o tunică scurtă, până la genunchi, din mătase roșie brodată cu aur și argint, cu mâneci largi, cu manșetă strânsă, încins cu o cingătoare de culoare închisă, iar pe deasupra poartă o mantie din brocart, fără mâneci, a cărei răscroială cade mai jos de talie, tivită la poale și la mâneci cu hermină. Încălțămintea e din stofă (sau din piele fină) de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pus pă sobă. A sărit iară în mătura ei. Ea l-a luat șî l-a înghițât în ea ș-a rămas borțoasă împărăteasa. Când a rămas împărăteasa borțoasă, a țânut copilu’ nouă ani dă zile în ea. S-a încins cu nouă cercuri peste burtă șî nu mai putea să mai nască. A adus doctori, moașe - nimic” (VoiaDâmbovița). Primul motiv care apare în acest fragment, absența dramatică a urmașilor, a fost „amendat” de exegeți, ca preocupare exclusivistă a împăraților; Constantin
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-n deșert se obosea/ Și căldura-i năbușea,/ Calu-n drum că mi-și oprea/ Și din gură că-mi vorbea,/ Frățiorilor grăia:/Dalei, neică, frățiori,/ D-alei, neică, vânători,/ Ce grea sete m-a coprins,/ Inimioara că mi-a-ncins!/ Mai rău setea-l coprindea/ Ce grea sete m-a coprins,/ Inimioara că mia-ncins,/ Limba-n gură mi-a aprins,/ Buzele că mi le-a fript./ (...) Sete mare că-i silea,/ Sete mare-i încingea”. Repetiția hiperbolizează senzația fiziologică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]