4,849 matches
-
se petrec cataclisme. Uneori, la Cavarna, rămân singur în antreul de lângă bolnavă; doamna Axente nu poate părăsi pe Viky, domnul Axente citește vreun ziar și fetele sunt duse după cumpărături. Și atunci fac pasiențe și sunt așa de nenorocit și încurcat în atâtea presupuneri, încît pun în reușita pasienței dovada vreunui mic amănunt din existența trecută a Ioanei (de pildă, dacă a dat celuilalt o anumită sărutare) de care n-am curajul să o întreb. Întotdeauna sosim cu frică, după-amiază, la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
foarte vioi, cu ochii rotunzi privind tot ce se petrece în jurul lui cu curiozitate, jucîndu-se cu vreun canaf și fugind cu coada în vânt prin ungherele camerei. Acum nu se mișcă de la locul lui (cînd mă îmbrăcam totdeauna mi se încurca printre picioare), nu toarce dacă îl mângâiem, nu atinge laptele pe care i-l întindem, ne privește nenorocit. Glumesc, dar numai pe jumătate: - Trebuie sa chemăm pe doctorul Petroff să-l examineze. - Pățește ca și Viky. - Ce importanță ar avea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
împacă din nou cu Antonio José de Almeida căruia îi cedează locul la Președinția Guvernului, la 15 martie 1916. Era sistemul lui de a chema în ajutor pe tovarășul de revoluție împreună cu grupul evoluționiștilor săi, ori de câte ori lucrurile păreau că se încurcă serios. Și, într-adevăr, după venirea lui Afonso Costa, Portugalia trece din nou prin ceasuri grele de persecuții religioase și politice, greve, atentate. Venirea bătrânului tribun nu liniștește prea mult țara. La 13 decembrie 1916 izbucnește o nouă revoluție îndreptată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
zis, ci de gările prin care avea să treacă trenul Președintelui până la capitala Nordului. Comandantul garnizoanei din Porto expediază ministrului de război o telegramă cifrată arătând riscurile călătoriei. "Telegrama ajunge neinteligibilă, indescifrabilă. Niciodată nu s-a știut cum a fost încurcată și mutilată după expedierea ei de către poșta din Porto" (Rocha Martins). În fața hotărârii lui de a pleca, în seara de 14 decembrie, prietenii îl sfătuiesc să ia trenul de la altă gară decât Rossio, gara centrală a Lisabonei. Sidonio refuză și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stinsese. Geremar căuta acum să-l liniștească pe Balamber: Haide! Dacă într-adevăr l-ai rănit, băiatul ăla n-o să poată ajunge prea departe. Și pe urmă, o are cu el pe soră-sa, care nu face decât să-l încurce. Sunt sigur că... Fără măcar să-l privească, Balamber îi spuse lui Gualfard: — Acum singurul lucru pe care-l mai putem face e să ne despărțim în grupuri și să cercetăm fiecare desiș de pe aici. Și încă în mare grabă, ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce păreau imenși pe chipul slab, pe cei care îl capturaseră. Vârându-și sabia în teacă, Metronius îl împinse brutal spre un arin tânăr: — Ticălosule! Voiați să ne prăjiți de vii, ei? Dar nu v-a mers; și acum ai încurcat-o, prietene! Sebastianus, trimițându-i pe Maliban și pe Vitalius, muiat de apă, să aducă înapoi caii, își concentră atenția asupra bagaudului. — Tu erai conducătorul grupului? îl întrebă. Acela nu răspunse. Metronius, fără să ezite, se aplecă să culeagă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
știa ce să spună. Una peste alta, trebuia să recunoască, Ambarrus avea ceva dreptate. Totuși, dezertările acelea în masă îl îngrijorau mult, mai ales în lumina ultimei hotărâri a lui Thorismund de a rupe alianța, și, în afară de asta, se simțea încurcat fiindcă, având încredere în autoritatea lui Metronius, garantase în mai multe rânduri pentru bagauzi înaintea lui Magister. Oricum ar fi, spuse ferm, dar pe un ton mai destins, trebuie să-ți convingi oamenii să nu plece de pe câmpul de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
părinții, iar eu o să fac a fel. O să-i ucid pe toți turingienii. Și mi-a mai spus că nu ai soție și că el, în schimb, a avut trei. Balamber scutură din cap. — Nu-mi place se mi se încurce femeile printre picioare. Dar el a spus că un hun de vârsta ta... — Mandzuk vorbește prea mult, i-o tăie Balamber, dând pinteni calului. Și tu la fel! Parcurse repede coloana și se duse până în fruntea ei, reproșându-și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei obraznic. — Ai văzut, Shudian-gun? Ți-am spus că n-o să mori. — E meritul tău, îi răspunse zâmbind. — Așa e, vezi că nu te poți lipsi de mine? Și acu’ să mai spui că nu vrei femei să ți se încurce între picioare! Balamber nu găsi nimic să-i răspundă și se lăsă moale pe podeaua carului, zicându-și că, în fond, ea avea dreptate. își întoarse privirea spre reflexele indigo și aurii pe care apusul de soare le picta triumfător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un sol a fost trimis să aducă iapa, animalul s-a dovedit a fi un armăsar negru ca tăciunele. Nemulțumit foarte, Principele l-a chemat pe Po Lo: — Prietenul acela al tău, căruia i-am încredințat alegerea unui cal, a încurcat rău lucrurile. Ce mai, nu-i în stare să deosebească nici măcar culoarea sau sexul unui animal. Cum poate el să se priceapă la cai? Po Lo a scos un adânc suspin de satisfacție. — A ajuns chiar atât de departe? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
șapte ani de când te-ai făcut nevăzut și În ultimii trei ani cât te-ai Învârtit pe aici, ți-ai făcut de cap...“ „Aici timpul trece mai repede. Săptămânile și anii au altă măsură...“ „Dar cu muieri străine te mai Încurci?“ „Nu mă mai Încurc cu nimeni. Mi-e sete, Mașa, dă-mi să beau...“ „Bea până vei crăpa!“, se enerva Mașa aruncând cu carafa după el. Atunci fostul Își desprindea mâinile de pe gard și, cu cămașa albă pătată de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ai făcut nevăzut și În ultimii trei ani cât te-ai Învârtit pe aici, ți-ai făcut de cap...“ „Aici timpul trece mai repede. Săptămânile și anii au altă măsură...“ „Dar cu muieri străine te mai Încurci?“ „Nu mă mai Încurc cu nimeni. Mi-e sete, Mașa, dă-mi să beau...“ „Bea până vei crăpa!“, se enerva Mașa aruncând cu carafa după el. Atunci fostul Își desprindea mâinile de pe gard și, cu cămașa albă pătată de vin roșu, se pierdea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
destinzându-se printr-un căscat. Mașa mai-mai că nu izbucni În plâns. Măritișul, după amara experiență pe care o avusese cu fostu-i soț, o speria din cale-afară. „Mai bine să-mi duc zilele de una singură, decât să mă Încurc cu oricine“, Își spuse ea. - Nu sunt chiar un coate-goale, spuse vizitatorul. Am și eu un rang, o funcție. Și În lumea mea sunt destul de respectat... Mașa Îl privi cu neîncredere. Vizitatorul arăta la fel de pricăjit, dacă nu chiar mai pricăjit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Logica nu avea nici un efect asupra sa. Dacă o luai cu binișorul și Îi dădeai, cum se spune, nas, femeia prindea glas și una-două Îți tuflea câte una În față de rămâneai crucit. Dacă o luai un pic mai tare, se Încurca, Își lăsa mâinile În poale și nu mai scoteai de la ea nici un cuvânt. „De, natura feminină e plină de enigme. Și enigmele astea te lovesc cu copita-n cap când nici nu te-aștepți... E mai bine să umbli cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Auzi numai de cutremure, inundații și pogromuri. Nu știu de ce ne pedepsește Dumnezeu! - Dacă umblați și voi cu fofârlica, una spuneți, alta faceți... Dumnezeu s-a mâniat. Dacă vă merg treburile bine, uitați și ce-ați mâncat. Cum treburile se Încurcă, cum scoateți sfânta cruce și icoanele, cum scoate Subotin acesta al vostru așii din halat și Începeți să vă Închinați de vă spargeți capetele... - Suntem păcătoși, bicisnici. De multe ori nici noi nu știm la cine ne rugăm, mărturisi Mașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spună toată Înfățișarea sa. „Și dacă n-aș fi atât de grăbit, m-aș ocupa un pic de soarta ei. Dar mai bine nu, se răzgândi el. Cine știe ce complicații mai ies de aici. Cu femeile e bine să nu te Încurci. Am să mă leg de ea atât de mult, Încât nici n-am să mai pot pleca În lumea mea. Femeile nu fac altceva decât să limiteze libertatea pe care o posedă bărbatul și fiecare forță de sine stătătoare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să tragă clopotele și să imite atât de bine vocea preotului și a dascălului și a Întregului cor, Încât de multe ori, trecând prin dreptul bisericii, bătrânele evlavioase se apucau să-și facă de zor semnul crucii, crezând că au Încurcat zilele obișnuite cu cele de sărbători, iar atunci când cu inima strânsă se Încumetau să intre În pridvor și-l vedeau ieșind din altar Îmbrăcat În odăjdii scumpe și cu cădelnița fumegând, scuipau În sân, ca și cum l-ar fi văzut În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de votcă băute la botul calului, nu avu Încotro și consimți. Suma câștigată avea să fie Împărțită În două, după Întoarcerea lui Ippolit din stațiunea balneară. Nu are rost să mai lungesc povestea, spuse Extraterestrul. Elizei, după cum era de așteptat, Încurcă ițele și, În loc să pună În practică instrucțiunile lui Ippolit, se Îmbătă și acționă ca un neisprăvit. Instalându-se pe scaunul lui Ippolit, așteptă, după terminarea programului, apariția vedeniei. Spre surprinderea lui, șobolănița se ivi chiar după primul pahar de Royal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de fum, Mașa stătea În mijlocul curții, privind cum oaspetele ei, urmat de toți ceilalți, se apropie de graniță și se topește-n depărtare. În pântecul ei, rotund ca un dovleac pătrat, plin de formule, cifre, hexagoane, triunghiuri și alte abstrațiuni, Încurcându-și unul În altul cornițele de ied, noul Adam și noua Evă, mișcând din copite, se pregăteau să iasă În lumină, Într-o nouă lume... Mașa tresări: behăitul bătrânei Evlampia vestea vremea amiezii. 12 august - 20 octombrie 2005, Iași FILENAME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și doă-trei pahare cu vin - reuși să se deconecteze. De cele mai multe ori Însă, Tony Pavone putea fi socotit un mare ghinionist: atunci când era grăbit și avea chef mai puțin, un amic, o cunoștință, ori un alt individ cunoscut „Ad-hoc”, Îl Încurcau În așa fel Încât masa de seara se prelungea până târziu după miezul nopții... Cu puțină vreme În urmă, Tony Pavone călcând greșit, contractase o entorsă la glezna piciorului stâng. A fost nevoit să meargă În mai multe rânduri la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
doi jucători - regretând retragerea forțată din joc - curățându-se prea repede. Un asemenea joc de noroc, merita osteneala...! În colțul său stingher, ne băgat În seamă de nimeni, Tony Pavone regreta proasta inspirație de-al Însoți pe Doctor. Acesta Îi Încurcase toate socotelile. Lipsise o Întreagă zi dela munca lui, Își călcase cuvântul de onoare dat prietenei sale, Înțepenise o zi și o noapte În colțul camerii unde se așezase Într’o tensiune nervoasă greu de imaginat. În afară de aceste neajunsuri, Încă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se apropia, iar cei doi tehnicieni obișnuiți ca de fiecare dată să mai Întârzie În drum spre casă la un păhărel de băutură, Îi căutară privirea inginerului constructor. Aveau teamă. În mod sigur, de data aceasta „Frumoasa fată” le va Încurca socotelile, iar ei nu doreau să piardă ocazia. Intuind panica În care intrase cei doi diriginți de șantier, Tony Pavone Îi liniști repede. „Astăzi al cu-i e rândul...?” „Nu se știe...? Îi făcu un semn cu ochiul Polipeanu. „Mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu așa o forță de penetrație, Încât cu dificultate reușeai să revii la normal, Încercând să-ți ponderezi simțirea. Tony Pavone visa cu ochii deschiși; Își alegea cuvintele Într’o așa manieră Încât nu se mai recunoștea, În timp ce uneori se Încurca În propiile sale vorbe, neapărat meșteșugite, stârnind hazul fetei, ce râdea nespus de fericită. Deodată, Îți aduse aminte de felul dezordonat În care Îi era Îmbrăcămintea, de barba ce stârnea repulsie, Întristându-se. Efectiv, Îi era rușine de el...!! „Mereu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nevoit să pândească momentul când urma să primească poruncă de-a repeta de fiecare dată comanda. Însfârșit, Șeful Șantierului ceru nota de plată.Suficient de bine dispus, acesta făcu ochii mari, agitându-se. „Prietene, nu văd eu bine ori ai Încurcat borcanele.Șase sute lei pentru câteva păhărele de băutură? Imposibil, domnule.Pentru banii ăștia, eu muncesc o săptămână...! Spune te rog, ai găsit fraierii...? Totuși fi-i amabil, mai verifică nota de plată...” Evident jenat, aflat Într’o situație penibilă, ospătarul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șmecher sub toate formele iar tupeul vocabularului, te făcea să Îngenunchezi de bună voie. De cele mai multe ori, după terminarea programului de lucru, În loc să se ducă acasă, venea la sediul șantierului În ipostazele cele mai nedorite, intrând În vorbă mai mult Încurcând tehnicienii ce rămâneau după amiaza să mai lucreze acte și pregătind lucrul pentru a doua zi. Bine dispus, desigur pe banii altora, mergea În jurul pieții aducând În biroul lui o prostituată ori două, de cele mai multe ori țigănci jegoase, pline de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]