9,411 matches
-
țării și poporului. S-a întâmplat ca, marii învățați din stăinătate, din orașul Berlin, să-i ceară, tocmai atunci, să scrie o carte despre țara noastră și despre istoria poporului român. Vrem să le cunoaștem, au zis ei. Adevărat, a încuviințat Dimitrie Cantemir. Prea puțini ne cunosc. Iar dacă nu ne cunosc, nici nu ne apără. Să ne facem deci cunoscuți prin scris. Și s-a apucat de muncă. A scris, în limba latină, cartea numită „Descrierea Moldovei”. A muncit la
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
citit mesajul scris în cod, Marin o privi pe Delindy cu coada ochiului. Venise timpul să îi spună adevărul. CEEA CE ȘI FĂCU, MENAJÂND-O. \ MĂ ÎNȚELEGI, NU PUTEAM SĂ-ȚI SPUN MAI DEVREME, ÎNCHEIE EL. EA ERA PALIDĂ, DAR LINIȘTITĂ. ÎNCUVIINȚĂ DIN CAP ȘI ÎN CELE DIN URMĂ ÎNTREBĂ: \ Tu vei fi în primejdie? MARIN NU RĂSPUNSE DIRECT. NU PARI TULBURATĂ, REMARCĂ EL ÎN SCHIMB. SUNT PUȚIN ZGUDUITĂ, DAR TOȚI JORGIENII SE AȘTEPTAU LA AȘA CEVA DE ANI DE ZILE. NOI TRĂIM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
LA ORDINUL CĂPITANULUI LOR. ACESTA SE APROPIE DE EL, ÎL SALUTĂ ȘI SPUSE CU O VOCE JOASĂ: \ REGINA ESTE ÎN SALA TRONULUI. OAMENII DE LA LABORATOR SE PREGĂTESC SĂ ACȚIONEZE ÎN MOMENTUL ÎN CARE VEȚI INTRA SĂ VORBIȚI CU EA. MARIN ÎNCUVIINȚĂ. TOTUL FUSESE PLĂNUIT CU ATENȚIE ȘI SE DESFĂȘURA ÎNTOCMAI. Să mă anunțe un șambelan când sunt gata cu toții. Câteva minute mai târziu intra în sală, care de fapt era o cameră de recepție pentru vizite ocazionale, atunci când oaspeții nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
că șapte din ele erau identice. SLATER LUĂ UN TELEFON ȘI SUNĂ LA ÎNCHISOAREA UNDE ERAU DEȚINUȚI ACEI OAMENI. INDICĂ EL CONCIS, DUPĂ CE COMUNICASE CELE ȘAPTE NUME. AȘEZĂ RECEPTORUL ȘI SE ÎNTOARSE SPRE MARIN. \ ACUM, SĂ TRECEM LA CEILALȚI. Marin încuviință. Era uimit că toată povestea nu-l impresiona deloc. Moartea, care îl amenința și pe el însuși, părea să nu aibă nici o legătură cu situația de acum. Îi trecu prin cap că toți acești indivizi erau datori să aibă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
însemne ceva. MARIN, CARE ERA CRISPAT DE DURERE, SIMȚI NEVOIA SĂ SPUNĂ: "POATE CĂ EL ERA CHIAR ȚINTA". ÎȘI REPRIMĂ ÎNSĂ IMPULSUL ȘI SE MULȚUMI SĂ ÎNTREBE: \ ȘI DACĂ NU APARE? \ ÎN ACEST CAZ SE ÎNFUNDĂ ÎNCĂ O PISTĂ. MARIN ÎNCUVIINȚĂ. DE FAPT ERA INUTIL SĂ I SE SPUNĂ CEVA ATÂT DE EVIDENT, DAR DUREREA ÎI ÎNVĂLUIA MINTEA ÎNTR-UN FEL DE CEAȚĂ, CARE ÎI MICȘORA AGERIMEA OBIȘNUITĂ. AUZI LÂNGĂ EL VOCEA CONSILIERULUI: \ Sunt dovezi care atestă că bomba a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
DE MICĂ PE CARE O PUTEA OBȚINE ERA BINEVENITĂ. \ VREI SĂ VII CU MINE? O ÎNTREBĂ PE FATĂ. CU PRIVIREA CHINUITĂ ȘI CORPUL MULT SLĂBIT, NU MAI ERA DECÂT O UMBRĂ A RIVEI ALLEN PE CARE O CUNOSCUSE. DAR EA ÎNCUVIINȚĂ. \ ȘTIȚI CE PRESUPUNE ASTA? ȘTIȚI CE SUNT? Da, da. BĂNUI CĂ SE REFEREA LA SEX. DAR LUI ÎI CONVENEA. VOIA SĂ AFLE DE LA EA O RELATARE COMPLETĂ ASUPRA A TOT CE SE ÎNTÂMPLASE \ FIECARE CUVÂNT ROSTIT, FIECARE ALUZIE FĂCUTĂ. IAR
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Elstan, lugubru. ― Ai dreptate, răspunse Marin. Povesti liniștit cum, înainte de a veni la ședință, își anunțase public demisia din Consiliu. Podrage îl privi nevenindu-i să creadă și clătină din cap. ― Pot să verific la birou? Vreau o confirmare. Marin încuviință. Celălalt verifică afirmația printr-un telefon, apoi privi în jurul lui, vizibil deconcertat în cele din urmă vorbi încet: ― Noutățile comunicate de David au făcut senzație. Cursul acțiunilor la bursă a coborât deja cu câteva puncte. Elstan stătea în picioare. Părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
lui în loc să scadă creștea. Știa că aflase tot ce putea fi aflat și că luase toate măsurile necesare. Și totuși... Podrage clătină din cap și spuse: ― Care e rolul guvernului jorgian în toate astea? Aparent nu au nici o vină. Marin încuviință. ― Așa este. Conspiratorii au impus unui popor obișnuit de atâta timp cu principiul colectivist un guvern de tip occidental cu monarhie cu tot. Evident, ideea era că un asemenea guvern era ușor de răsturnat. Primul "rege" fusese unul dintre conspiratori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
grăbească. A doua zi, dis-de-dimineață, o vor porni iar la drum, tot mai spre sud. În acea după-amiază aveau de umblat pe la toți negustorii mai însemnați din oraș. Marcel îi ceru bătrânului arab să le aducă mai repede cafeaua. Acesta încuviință grav din cap și ieși cu pași mărunți. - Ia-o încetișor dimineața și nu te grăbi prea tare seara, spuse Marcel râzând. Totuși, până la urmă sosi și cafeaua. O sorbiră la repezeală și ieșiră în strada rece și prăfuită. Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
lui ruginiți, fără expresie. Slavă lui, el era stăpânul, singurul Dumnezeu, și prima lui însușire era răutatea, căci nu există stăpâni buni. Pentru întâia oară, zdrobit sub batjocură, cu trupul întreg strigându-și durerea, m-am dăruit lui cu totul, încuviințând orânduirea-i făcătoare de rău, slăvind în el izvorul răului din lume. Prizonier în împărăția sa, în acel oraș sterp cioplit într-un munte de sare, despărțit de întreaga fire, de florile puține și trecătoare ale deșertului, de întâmplările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
zgâlțâi, tresări puternic, privindu-l fără să-l recunoască, cu niște ochi de nebun și cu o expresie atât de înfricoșată, încât învățătorul se dădu un pas îndărăt. - Nu te teme. Sunt eu. Trebuie să mâncăm. Arabul dădu din cap, încuviințând. Fața lui era acum liniștită, dar avea aceeași expresie absentă și distrată. Cafeaua era gata. O băură, așezați alături pe patul de campanie, mușcând fiecare dintr-o bucată de turtă. Apoi Daru îl duse pe arab în magazie și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
box sau cel mai mare dramaturg dintr-o țară străină. Dramaturgul, care nu știa franceza, stătea în fața lui timp de cinci minute, exprimând prin niște priviri pline de emoție tot ceea ce nu putea spune mai limpede prin cuvinte, în timp ce Jonas încuviința din cap cu o sinceră simpatie. Din fericire această situație fără ieșire era curmată de intrarea vijelioasă a ultimului predicator la modă, care ținea să fie prezentat marelui pictor. Jonas, încântat, nu întârzia să-i comunice acest lucru, apoi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
datorează iertarea oaspetelui lor. Astfel, șederea sa printre generoșii locuitori ai frumosului oraș Iguape, pe care se bucură atât de mult să-i cunoască, va putea începe într-o atmosferă de bună înțelegere și de prietenie. Judecătorul, atent și surâzător, încuviință din cap. Medită o clipă la formula folosită de interlocutorul său, ca unul ce se pricepea la asemenea lucruri, apoi se adresă asistenței, îndemnând-o să aplaude tradițiile pline de mărinimie ale marii națiuni franceze, după care, întors din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
femeilor străine sau de priveliștea locului străin, fără să prade, rămânea flămând și sărac: și aducîndu-și la foame copiii și femeia, era arătat de toți ai lui cu degetul și luat în râs ca un nătărău. Când după luptă sutașul încuviința prădăciunile, cine nu se grăbea rămânea sărac și batjocorit. Pe Iahuben nu-l încînta însă niciodată numai prada. Drumuri plăcute au fost cele pe marea lungă și albastră căreia i se zicea de către unii Marea dintre Pământuri, din care se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
această parte a lumii. Taurii cei mai puternici și nici chiar elefanții nu vor putea învăța meșteșugurile care se cer la clădirea palatelor din Atlantida. De aceea rog smerit pe stăpânul meu Tefnaht, a cărui înțelepciune mărinimoasă strălucește pretutindeni, să încuviințeze luarea de roabe nu pentru nenorociții robi, ci pentru înflorirea Atlantidei. Lui Tefnaht îi plăcea să fie lăudat. Totuși luase o hotărâre și nu voia s-o calce. Zise zîmbind: - Au să-și găsească femei și în Atlantida. Nu le
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
socot că e mai cu folos să mergem și să-i căutăm pe munte cu câinii. Nu puteau să ajungă departe. - Și încotro să pornim mai întîi? întrebă sutașul cu vădită părere de rău că planul său nu a fost încuviințat de slujbaș. - Deodată în mai multe părți, zise slujbașul. Spre apus, spre răsărit, spre miazăzi și miazănoapte. Câinii or să le ia urma. Înarmează-ți bine soldații și să-i împărțim în patru șiruri de câte douăzeci și cinci... - Ești tare înțelept
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întîmplarea, îl cuprinse groaza. Sutașul zise că se va duce numaidecât la liman, să se încarce în corabie cu cincizeci de soldați ca să aducă sclavi de pe țărmul Țării Nisipurilor. Altceva mai bun mintea lui nu găsea. Slujbașul regelui ar fi încuviințat bucuros, căci dacă sutașul aducea sclavi noi, nimeni nu mai putea să afle de fuga celorlalți, iar dacă pierea cumva pe drum taina putea să rămână veșnică. Slujbașul știa bine că despre morți se poate spune orice. Numai un lucru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Tefnaht veninos. Bătrânul nu-l luă în seamă: - Nu pe zei, pe cei dinăuntru. - Atunci tot mai bine să strigăm. Altceva ce putem face? spuse Tefnaht acru. La urma urmei nu pierdem nimic și nu supărăm pe nimeni. Marele Preot încuviință. Fu ales soldatul cu glasul cel mai puternic și în vremea când bătrânul îl învăța ce să strige, cu toții văzură cum în partea de jos a turnului se deschise o ușă, și cum în bogata ei revărsare de lumină se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o stârneau toate aceste minuni învălmășite și neașteptate, care năvăleau asupra lor de câteva ceasuri întruna: - În noaptea asta ai să dormi în cortul meu! îi spuse sclavului bătrânul. - Da, stăpâne, răspunse el. Dar îngăduie-mi să le spun. Bătrânul încuviință și văzu că după ce Auta le spuse câteva vorbe, străinii izbucniră în râs. - Ce le-ai spus? se răsti Tefnaht. - Că nu voi dormi la ei, ci cu stăpânii mei. M-au întrebat dacă mă întorc și le-am spus
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
celelalte, într-o scobitură deosebită a țărmului, unde se săpase în malul stâncos și înalt o uriașă firidă. Din fericire, corabia era afară și pe puntea ei se aflau câțiva corăbieri. - Să cobori deasupra firidei, zise Auta. Hor însă nu încuviință. - Atunci am să fac altfel! și Auta îl rugă pe cârmaci să-și oprească luntrea în aer, deasupra marii corăbii regești. Soldați nu erau prin apropiere, iar corăbierii spălau puntea. Îndeobște era lume puțină în acel ceas al dimineții. Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că zeii m-au ales tovarăș de drum! Cârmaciul ridicase acum luntrea foarte sus și acoperise podeaua străvezie cu carapacea ei. Zborul era așa de lin, ca și când stăteau în nemișcare. Ascultând cuvintele lui Mai-Baka, Mehituasehet nu mai leșină. - Cum să încuviințez, zise ea, ca eu să mă tem mai rău decât niște robi negri? Tu ești un vrăjitor cumsecade, străinule, așa e? Râse cu drăgălășie și urmă: Nu-i așa, străinule, că îmi plac basmele și vrăjile tale? Crezi că eu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
dacă aș fi zeu nu ți-aș mai fi drag? o întrebă cârmaciul. Mehituasehet îl privi lung. Apoi răspunse cu grijă: - Un zeu poate iubi o femeie muritoare, dar eu cum aș îndrăzni să iubesc un zeu? - Și dacă zeul încuviințează dragostea ta și se bucură? se amestecă în vorbă Auta. Cârmaciul întinse mâna și mângâie cu vădită încîntare părul frumoasei Mehituasehet. Atât de mândră și veselă până atunci, nobila rome se lăsă dezmierdată ca o vițelușă și vru să sărute
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că și Marele Preot venise din orașul său Zidul Alb, așezîndu-se vremelnic în Sodoma. Deci ținta era bună. Când se întoarse în luntre și le spuse prietenilor străini ce a auzit, aceștia vorbiră cu Hor prin văzduhul nesfârșit și Hor încuviință planul. - Dar de ce nu puteți pleca în Hor-deșer când vreți? îi întrebă Auta, în așteptarea timpului când se va duce cu unul din străini la Sodoma. Din Piscul Sfânt luntrea s-a ridicat de două ori... - Sunt două pricini, spuse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
valoare sentimentală. Jim mi l-a adus din Italia după război. Eram săraci ca niște cerșetori atunci. Ștoarfă zaharisită cu mutră de pizdă fleșcăită și păduchioasă! Atâta scandal pentrun căcat. — O să facem tot posibilul să vă recuperăm bunurile doamnă Dornan, Încuviințează Ray din cap cu sinceritate În vreme ce măntorc cu spatele la punga aia hodorogită de gunoi fetid n descompunere ca să nu mă vadă pufnind de exasperare. Javră bătrână Împuțită. Posămă pupincuru meu de gabor cu aromă de slănină, de rămas bun, n morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a scos Glory Road și Future Shock, două albume solo de hituri clasice. Ce mare scofală a făcut vreodată Coverdale ca solist vocal? Dar nu vreau să dezbat asta cu Lennox, așa că pun Ultimate Sin al lu Ozzy Osborne. Lennox Încuviințează meditativ din cap În timp ce Oz Își plimbă țanțoș marfa. — Dați zic io ceva, Robbo, ai o nevastă super Înțelegătoare. Dacă Mhari ar afla cam plecat la Amsterdam cun tovarăș... Gagica lu Ray. Oricum l-a părăsit. Probabil nu i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]