8,189 matches
-
din față i-a lovit și i-a rupt genunchii, împingându-i prin grilaj. Bazinul i-a fost aproape sfărâmat sub forța loviturii cu toată partea față a mașinii. În urletul groaznic scos din pieptul bărbatului, trupul lui s-a îndoit din mijloc și a rămas pe capotă cu brațele întinse lateral. Porțile au cedat și s-au îndoit ușor către afară, prinse de tabla îndoită a măștii față și a capotei motorului. Amalia a simțit izbitura fără să vadă nimic
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
aproape sfărâmat sub forța loviturii cu toată partea față a mașinii. În urletul groaznic scos din pieptul bărbatului, trupul lui s-a îndoit din mijloc și a rămas pe capotă cu brațele întinse lateral. Porțile au cedat și s-au îndoit ușor către afară, prinse de tabla îndoită a măștii față și a capotei motorului. Amalia a simțit izbitura fără să vadă nimic. Închisese ochii. O durea pieptul presat pe volan. O dureau picioarele și, de durere, avea senzația că i
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
de suferință. Le separ și-mă-nvăț mai departe a-ți mulțumi că exiști pur și simplu. Sărbătoarea inimii continuă, spre liniștirea gândului. Voi reveni la acele clipe despre care îți spuneam mai devreme și, pentru că am tăcut, ai fost îndoit cumva de existența sămânței lor de adevăr. Poate vei resimți și tu fărâma de înseninare. Mi-am asumat starea de "canal" al informațiilor transmise de Divinitate cititorului. Aceasta este de fapt menirea artistului. Sunt interfață între Divinitate și lumesc, în
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
ajute Când ispite te-nconjoară. Fericit ești frățioare C-ai ajuns în Sfântul Munte Să primești aicea schima, Maica Sfântă să-ți ajute! De vrei să trăiești cu spor Și chiar să te mântuiești Ascultă de învățător Fără să te îndoiești. Căci prin el Domnul vorbește Și-ți zice ce vrea să-ți spună Uneori te pedepsește Alteori El se îmbună. Așa face un părinte Cu al său copil iubit Îi arată mereu calea Când acesta a greșit. Fă cu dragoste-ascultare
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
crească mândru și falnic de umbra lui răcoroasă, un răsărit sau apus al celui ce ne dă și întreține viața. Sau mâna ce se întinde spre noi vrând mângăierea să ne o lase supusă tandreții. Chipul ce ne privește senin îndoindu-ne formele încăpute în palma cu care ne mângăie părul carnea și gândurile. Sau norocul de a ne găsi într-un cuvânt, intrare în templu unde se află comorile din care s-a inspirat cel ce a creat emblema ispitei
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
crezi că nu mai simt nimic Când stau cu îndârjire în piciore. Obstacole multiple-am înfruntat, Cu fruntea sus și ochii scăpărând, N-am ezitat și nu m-am lamentat, Deși sudoarea-mi cade picurând. Am izbândit când mulți se îndoiau Că voi răzbi în lunga alergare, Acum din viață pot să spun că iau Ce-i important și sigur cu valoare. Alerg, și cad, și iară mă ridic, E important să fiu un finalist În cursa vieții, vieții îi dedic
ALERG! de NELU PREDA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380358_a_381687]
-
că ai devenit mai înțelept, sau bănuiești..., oricum ar fi nu iei în seamă, asta se cheamă pasivitate( e specifică îmbătrânirii ,, ce-o fi o fi...,,) dar gândurile tale sunt deja razna până la capăt... - începe să te doară când te-ndoi, sau vrei să te ridici, o mână îți tremură dacă ridici ceva de pe masă, un ochi nu mai vrea să vadă ce-i arăți și-atunci cauți ochelarii, deși i-ai ridicat pe cap tu-i cauți prin casă... - atunci când
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
că ai devenit mai înțelept, sau bănuiești..., oricum ar fi nu iei în seamă, asta se cheamă pasivitate( e specifică îmbătrânirii,, ce-o fi o fi...,,) dar gândurile tale sunt deja razna până la capăt...- începe să te doară când te-ndoi, sau vrei să te ridici, o mână îți tremură dacă ridici ceva de pe masă, un ochi nu mai vrea să vadă ce-i arăți și-atunci cauți ochelarii, deși i-ai ridicat pe cap tu-i cauți prin casă...- atunci când
GEORGETA ZECHERU [Corola-blog/BlogPost/380316_a_381645]
-
în: Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, florile iubirii poartă cicatrici, iartă-mă că le-am sufocat cu reproșuri, petalele le sunt învinețite de vânturi imprevizibile, Tălpi omenești le-au strivit. Clipă furioasă le-a îndoit tulpina, dar corola le e plină de viață și lasă parfum pe brațele zorilor - neatinse minuni. Lumina de Rai, mi-ai descompus-o în particule de dor, are reflexii de iad uneori și-mi orbește vise... Doamne, cum aș putea
FLORILE IUBIRII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380431_a_381760]
-
și sîngele sacru vărsat! Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut, Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a trecut. Glasul lor zvârcolește ca sabia, necruțător, Și rușinea îi apasă...Ce-ați făcut din țara lor? Clopotele biruinței se îndoaie, plâng în noapte. Lupta lor a fost în van? Jertfele au fost deșarte? Voi sunteți călăii voștrii, dezbinați ca NICIODATĂ! Clopotele înfrățirii mai cânta-vor VREODATĂ? Referință Bibliografică: Clopotele biruinței / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2178
CLOPOTELE BIRUINȚEI de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2178 din 17 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380455_a_381784]
-
ca soția mea să-ți semene, iar eu am s-o iubesc tot așa cum tati te iubește pe tine! Sau cum m-a iubit cândva, își zise Carol în mintea ei. În cei paisprezece ani de căsătorie nu s-a îndoit niciodată de fidelitatea lui. Daniel era un om liniștit și retras. Muncea foarte mult și era un bărbat serios, un avocat bun și corect - dacă așa ceva există. Nu avea dreptul să-l acuze că era prea conștiincios, chiar dacă ar fi
'NICIODATĂ SĂ NU SPUI NICIODATĂ!” de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380387_a_381716]
-
capăt, în tăcere, De Demiurg, în mărinimia-I, numai ție ți-a fost dată, Însemn al trinității și-al izbânzii din crâncena durere, Și învață ce-I IUBIREA și CREDINȚA cea adevarată! De povara ți-e prea grea, nu te-ndoi ca o floare, Subjugată-n pragul serii de-a vântului desfătare. În cumplita-ți existență nu te plânge niciodată, Ci învață ce-i IUBIREA din CREDINȚĂ cea adevărată! Întinde mâna și cere! Cu prisosință ți se va da. Deschide-ți
ȘI URMEAZĂ-L PE IISUS CU CREDINȚĂ de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380482_a_381811]
-
ochi și noi tot mergem prin zăpezi căutându ne ce mult va trebui să alerg spre a te ajunge în calea mea din adâncuri un drum să găsesc pe care drept să pot merge fără a mi privi cum se îndoie la piept genunchii în mersul lor adiacent trec și ignor semnul întoarcerii în cerc locul de unde izvora durerea singurătății am să inventez un muzeu al suferinței din dragoste unde pelerinii iubirii să vină smerit acoperiți de mantia rugăciunii păcatul să
EXTRAS DIN CHEMAREA UNEI DORINŢI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380511_a_381840]
-
fericirii trăite. Prin întâmplarea în sine trăită, asumată, înțeleasă, exprimată, este adusă o flacără în templul culturii albaneze. Acest proiect desăvârșit apare în limbile română și albaneză numai datorită contribuției sale prin materializări care duc substanța spre esență. Nu mă îndoiesc nicio clipă de un lucru: Albina Idrizi simte dincolo de dimensiunile date nouă pentru cunoaștere, dar pe care, iată, nici vorbă să le luăm drept frâu în calea libertății simțurilor. Poezia sa este dovada a ceea ce spuneam adineauri. BIOBIBLIOGRAFIE Poetă și
SENSUL VIEŢII ŞI VIAŢA SUFLETLUI NOSTRU (ALBINA IDRIZI, BIBLIOTECA CUVINTELOR, AMANDA EDIT, BUCUREŞTI 2016) DANIEL MARIAN de BAKI YMERI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380590_a_381919]
-
poate fi compensat între semnificant și semnificat moarte deschisă de viață liniștea până la apatie este pregătire pregătire pentru kenoza spaimei frica aceasta este liniștea aceasta pentru marile spaime nu am fost pregătit în liniște deplină o singură dată m-am îndoit de tine atunci când încercai să mă înveți părăsirea o singură dată ai avut o inimă cât toată suferința lumii o singură dată am fost tâlharul cel bun eu necredinciosul o singură dată am fost tâlharul cel bun la moartea noastră
POEME TIMIDE de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380597_a_381926]
-
de la Suruceni (ulterior episcop de Ismail) Dionisie Erhan, devenit erou al unității naționale, care n-a strălucit decât prin dragostea sa creștină, bunătatea blândeții și lumina înțelepciunii dăruită tuturor. Cârja arhipăstăririi sale a fost făcută din lemnul care nu se îndoaie al dreptății: „Eu n-am dat niciodată îndărăt. N-am luptat pentru interese personale. Și de aceea am biruit totdeauna.” (Vasile Țepordei, op. cit., p. 411) Asemeni lui Dionisie a fost și arhimandritul (mai târziu, Mitropolit) Gurie Grosu, care în guvernul
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
MONOLOG INTERIOR Autor: Elena Negulescu Publicat în: Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului De-i iubire, de-i durere, Orice simț e doar părere: Inima-i nemulțumită, Dorința mi-e-neîmplinită. Și-n oglinzi de mă privesc Mă-ndoiesc de ce zăresc: Tinerețea-i doar uitare, Bătrânețea e chemare. Amară și pustie viață, Fară o blândă dimineață, Fară un amiaz de tihnă, Fară-o noapte de odihnă! Nu-i nimenea să mă răsfețe Și-n sărutări să mă desfete, Vara
MONOLOG INTERIOR de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379460_a_380789]
-
se-ațin, Iar toamna-i în mustul subțire În nuci, și-n stacana cu vin! Monolog interior De-i iubire, de-i durere, Orice simt e doar părere, Inima-i nemulțumită, Dorința mi-e-neîmplinită. Și-n oglinzi de mă privesc Mă-ndoiesc de ce zăresc: Tinerețea- i doar uitare, Bătrânețea e chemare. Amară și pustie viața, Fără o blândă dimineață, Fără un amiaz de tihna, Fară-o noapte de odihnă! Nu-i nimenea să mă răsfețe Și-n sărutări să mă desfete, Vara
POEME de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379457_a_380786]
-
perfect că vreo câteva zile s-a tot învârtit în jurul subiectului... Dar ce nu pot înțelege și mă doare cel mai tare e de ce Lavinia nu a venit să-mi zică nimic... De ce a înghițit minciunile Mirunei, de ce s-a îndoit de dragostea mea? De ce a crezut măcar o clipă că aș fi putut să mă vând. Referință Bibliografică: Inelul / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2207, Anul VII, 15 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela
INELUL de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379545_a_380874]
-
de seară... IV. MONOLOG INTERIOR, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. De-i iubire, de-i durere, Orice simt e doar părere: Inima-i nemulțumită, Dorința mi-e-neîmplinită. Și-n oglinzi de mă privesc Mă-ndoiesc de ce zăresc: Tinerețea-i doar uitare, Bătrânețea e chemare. Amară și pustie viața, Fără o blândă dimineață, Fără un amiaz de tihna, Fară-o noapte de odihnă! Nu-i nimenea să mă răsfețe Și-n sărutări să mă desfete, Vară
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Iarnă, când îmi este dor Tare-aș vrea ca să mai zbor. De bătaia inimii, bolnavă, ... Citește mai mult De-i iubire, de-i durere,Orice simt e doar părere:Inima-i nemulțumită,Dorința mi-e-neîmplinită.Și-n oglinzi de mă privescMă-ndoiesc de ce zăresc:Tinerețea-i doar uitare,Bătrânețea e chemare.Amară și pustie viața,Fără o blândă dimineață,Fără un amiaz de tihna,Fară-o noapte de odihnă!Nu-i nimenea să mă răsfețeși-n sărutări să mă desfete,Vara în crâng
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
trăia un bătrân care avea patru fiice, de fapt cele patru anotimpuri. Bătrânul le iubea pe toate la fel, fiecare dintre copilele sale aveau sarcinile lor bine definite . Primăvara aducea culorile, Vara cocea roadele, Toamna cobora de pe dealuri cu cobilițele îndoite de darurile dumnezeiești, iar Iarna aducea liniștea albă. Uși iată că un grup de oameni inimoși s-au gandit să se alinieze-ntr-o carte cu „părticele” dedicate măriei sale, Toamna. Of! E toamnă, Doamne și mi-e toamnă! Unde ești
ÎN ZBOR ANGELIC… CUVINTE RUGINITE PE ROUĂ DULCE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2259 din 08 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379592_a_380921]
-
Averi hoțești și-s cinici... Tu taci... Copilul ți-e bătut De unguri din echipă De ziua Țării; Imnul mut... Al ungurilor... țipă! Tu taci... Furat la buzunar, Guvernul te jupoaie, Te-ndatorează pe-un amar De ani, de te îndoaie. Tu taci... Dușmanii îți impun Ce bei, ce-nghiți Ești cobai, Prin codexuri azi te răpun, Mortalitatea-ți proba-i. Tu taci... Aleșii își aleg Legi cele trec prin cap, că Își vor spăla spurcatul jeg Puși pe hoții ți
VERSIFICARE POEMICĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379618_a_380947]
-
Țuțea - a înfăptuit singura revoluție din istoria umană. Toate celelalte evenimente, pe care ne-am obișnuit să le numim revoluții (iacobină, bolșevică, decembriada românilor etc.), nu sunt esențiale, ci numai aparențiale. 2) Doamnă Daniela-Maria Ștefan, dați-mi voie să mă îndoiesc că suferinzii se vindecau de îndată ce înghițeau pământul din fața chiliei Sfântului Arsenie Capadocianul. Nu-i mai cuminte din partea noastră să admitem ceea ce Însuși Mântuitorul i-a spus leprosului vindecat, anume că s-au vindecat/mântuit prin propria lor credință fierbinte? În
CREDINŢA – VESTITOAREA ŞI FĂURITOAREA ADEVĂRATEI FERICIRI UMANE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381011_a_382340]
-
cu neamul în povești, Și prin deșisul tău se culcă sfinții. Tu, lemn, tu, sînge, arbore divin, Frunzariu sacru peste-ntreaga țară, La umbra ta cea deasă mă închin Cînd stele albe-n crengi ți se coboară. Tu, sus, te-ndoi, ‒ eu, jos, în plin oraș, Parcă primesc toporul în spinare, Și brațe larg deschid, și, fără pași, Ridic, în sînge, ochii mei spre soare. Cu fiecare frunză ce-a căzut, Cu fiecare creangă ce îți moare, Parcă înc-o icoană s-
CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381057_a_382386]