5,366 matches
-
detenție, fără proces, de un an și șapte luni în lagărul de la Ghencea și în închisoarea Jilava, i se fixează domiciliu obligatoriu în satul Costești din județul Iași, permițându-i-se întoarcerea la București abia la începutul anului 1954. Slăbită, îndurând grele privațiuni, V. își păstrează puterea pe care i-o dă credința, de a nu urî pe nimeni și de a nu renunța la scris. Un lot de scrisori expediate Floricăi Rarincescu în 1952 și 1953 va forma epistolarul postum
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
fie o Maria care stă lângă Iisus Hristos și-l ascultă, a devenit o Marta nevoită să-și asume grijile gospodăriei. „De unde această furie în minor?”, întreabă ea retoric . Consideră că singurătatea este nerodnică și, când nu poate s-o îndure, se adresează din nou mitului pe care l-a creat (Stello) cu această rugăminte: „Viața mea e proastă, mai vino să mă scuturi”. Nu se joacă deloc cu vorbele. Bocetul ei este demn și rugăciunea sfâșietoare. Dă acum și o
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
clădiri. Biografia „orfanului” seamănă cu a poetului catolic englez Francis Thomson, care, bolnav, doarme pe sub podurile Tamisei, și cu aceea a lui Léon Deubel, autor al unui singur volum, Régner, apărut în 1913, an în care s-a sinucis, nemaiputând îndura mizeria. Potrivit relatării proprii, S. ar fi încercat să se înece, la Constanța, în timpul războiului. Ducând o asemenea viață, fostul seminarist nu contenește să scrie. Și, cu toate că este dintre acei pe care „nimeni nu i-a primit niciodată, nimeni, nimeni
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
Tot astfel, ciclurile Steaua care nu cade și Horia din Clopotul de aur (1939). Adresându-se fiului, ca Tudor Arghezi în Testament, poetul enunță lapidar, într-o formulare de inscripție, îndatorirea acestuia de a păstra neștearsă amintirea chinurilor și umilințelor îndurate de străbuni: „Să nu uiți nici o clipă: străbunii au fost șerbi./ Primiră-n veacuri aspre sudălmi și bice-n spate./ Să nu uiți nici o clipă: se odihnesc sub ierbi,/ Dar țărna lor mai strigă și azi după dreptate”. Lirica de
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
se găsește întotdeauna un cal mort, simbol thanatic, ori a cărei siluetă enigmatică se îndepărtează acompaniată de același animal. Singur (1996) dezvăluie aceeași aspirație spre împlinirea erotică. Pasta lirică e definită de senzorialitate, de acaparatorul impuls către trăire: „Poate / se-ndură și vine mai repede sfârșitul înțelepciunii: / în înțelepciune nu te cunosc” (Prin oraș). Și aici descrierile sunt aparente, neliniștea, frământările se metamorfozează în enunț gnomic: „Purtăm câte-o taină care ne-mpiedică să fim / muritori” (Rugăciune). Versurile din E bine
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
du-te-n casă-acum și zi-le Și-ar plânge bietele surori, Părinților isprava ta; Și-ar plânge tata mult de tot, Și zi-le că de-acum ai vrea Căci am trăit abia trei zile, Să ocrotești cu bunătate, Îndură-te de ei, copile, În cale-ți, orice vietate, Și lasă-mă că nu mai pot. Oricât de făr-de-nsemnătate Și-oricât de mică ar fi ea! 1.Citește cu atenție poezia, apoi completează : a) Titlul poeziei este. b) Autorul poeziei
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
văpaia soarelui, iar oamenii au rămas fără mâncare. Un om înstărit din Hârlău, cu suflet bun, a strâns copiii săraci și le-a spus: - Copii, în acest coș e câte o pâine pentru fiecare. Luați-vă pâinișoara până se va îndura bunul Dumnezeu să trimită zile mai bune. Copiii năvăliră la coș. Fiecare voia să apuce pâinea mai mare. Apoi plecară fără să mulțumească. Numai Irina stătea deoparte. Ea a luat pâinea cea mai mică rămasă în coș. Apoi, mulțumind omului
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
destinul nu este în mâna sa”, omul ar putea proceda, strict rațional, într-un singur fel, așa cum observau filosofii existențialiști la jumătatea secolului XX. Adică autosuspendând această suferință zilnică. Majoritatea oamenilor nu recurg însă la decizii raționale sinucigașe, ei perseverează îndurând chinurile vieții cu o măreție și o demnitate fără nici o fundamentare rațională. Ce alimentează acest curaj tragic știe toată lumea - este speranța. O dublă speranță nerațională: speranța unui „curs fericit al vieții” și speranța „nemuririi” (cel puțin a „nemuririi spirituale”). Dar
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
exedre și încăperile pentru conversații și symposia (sumpósia = „banchete, beții în comun”)10. „Akademicienii”, discipolii lui Platon, își duceau viața în comun, ca și pitagoreicii, dar fără restricțiile și disciplina severă pe care cei din urmă erau siliți să le îndure. Activitatea fundamentală era asigurată de expunerile regulate ale maestrului susținute în centrul exedrei și de studiul învățăturii sale prin conversații și dialoguri de tip socratic. Acesteia i se adăugau numeroasele jocuri funerare, regulate, consacrate zeităților - de obicei infernale, precum Poseidon
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
meae annos materno favistis affectu et lasciviam pueritiae tempus pia sustinuistis patientia,et paternae castigationis disciplinis ad perfectam viri educuistis aetatem et sacrarum eruditione disciplinarum roborastis („Voi mi-ați încălzit cu afecțiune maternă fragezii ani ai prunciei și mi-ați îndurat cu iubitoare răbdare zburdălnicia din vremea copilăriei și, prin sfaturi părintești mustrătoare, m-ați îndrumat către împlinita vârstă a bărbăției și mi-ați dat tărie prin învățătura științelor sacre”) - „Epistulae” (42), în Monumenta Germaniae Historica, Hanovra, 1826, vol. IV. Prețuirea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ni-l închipuim pe Ulise un „erou exemplar”, cum ne îndeamnă criticii literari, ci un om obișnuit, un om ca toți oamenii, cum ni-l înfățișează Homer. Adică un om prins în vârtejul vieții, acumulând experiențe de viață, trăind bucurii, îndurând suferințe și, în cele din urmă, întorcându-se acasă pentru a medita în liniștea căminului conjugal asupra rostului celor trăite. Acesta este Dasein-ul, în ipostază umană, descris de Heidegger în secolul XX: „omul cotidian”, ființa privilegiată din „luminișul” (Lichtung) pădurii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în Ulise pe androginul revenit printre anthropoi pentru a se oferi ca exemplu. Există un Ulise al sofiștilor - zugrăvit ca un mare maestru al șireteniei oscilând între loialitate și perfidie; există un Ulise al cinicilor - model de ființă care poate îndura totul ducând o viață ascetică, dar liberă; există un Ulise al stoicilor, preluat și de platonicieni - biruitorul monștrilor, adică înțeleptul victorios în lupta cu pasiunile; există și un Ulise al neoplatonicilor - figură de inspirat mistic care o anticipează pe cea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
asemenea teorii și forța ei de sugestie sunt pe deplin explicabile. După ani îndelungați de falsificare a trecutului apropiat și de ascundere a adevărului, recuperarea memoriei despre natura reală a regimului comunist, despre crimele comise în numele ideologiei sale și suferințele îndurate de atâția oameni nu este numai firească, ci și absolut necesară, dacă dorim ca ceea ce a mai rămas din această zestre să nu se șteargă pentru totdeauna, o dată cu extincția biologică a celor care încă o mai poartă. Restituirea chipului adevărat
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
avut parte de multă suspiciune, fiind fiu de inginer și având rude apropiate printre moșierii din județul Iași. Vin cu această precizare pentru că felul de a privi evenimentele ce au urmat depinde de experiența personală a fiecăruia. Cineva care a îndurat ani grei de temniță tinde în mod firesc să nege orice progres în perioada comunismului. Dimpotrivă, cine a ajuns în învățământul superior numai în baza criteriilor sociale și politice va manifesta multă indulgență și va prezenta totul într-o lumină
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru un examen doar în sesiune, deci puține zile, iar dacă erau respinși, li se aproba, peste câteva zile, reexaminarea și chiar rereexaminarea. Penibilă era situația când aveai la examen vreun fiu sau vreo fiică de activist. Îmi amintesc cele îndurate de un coleg al meu. S-a prezentat la examen fiica unui fost mare activist în ilegalitate, căreia nici nu-i trecea prin minte să învețe ceva. Enervat, examinatorul, tânăr bine pregătit și membru de partid, i-a pus nota
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de obligativitatea unor ședințe sterile, lipsite de orice legătură cu preocupările noastre majore, ori de necesitatea întocmirii de situații și tabele lipsite de orice valoare (birocrația a înflorit peste măsură). La toate acestea se adăugau și privațiunile pe care le îndura întreaga populație: marile probleme legate de aprovizionarea cu cele necesare traiului zilnic și frigul din iernile ce păreau fără sfârșit - frig acasă, frig în amfiteatre și laboratoare. Viața aceasta tensionată și încărcată cu preocupări divergente față de cele științifice explică de ce
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Niță Popescu). școala primară am făcut-o în sat. De mic copil, mi-a plăcut însă cartea. Numai că părinții mei n-au avut cu ce să mă poarte mai departe în școli. Din această cauză am avut multe de îndurat: după școala primară a trebuit să rămân acasă, să păzesc vacile altora ca să le scutesc de plată pe ale părinților. Între timp am intrat ca ucenic în sat la un cojocar (la Niță Bidilică), dar acesta mă punea la alte
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
cu gradul de soldat. Între timp citeam mult: literatură și filosofie. Maxim Gorki îmi plăcea mai ales... După armată, primul meu gând a fost să-mi continuu școala, și ca un fel de răzbunare (ambiție) față de mizeria pe care am îndurat-o în armată de la ofițerii care își băteau joc de mine. De acasă nu mă puteam aștepta la mijloace de trai. Sunt nevoit deci să urmez școala în particular. și astfel m-am înscris la Liceul „Andrei șaguna” din Orașul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
grâu fiert. „Asta e”, „ca la noi, la nimenea”, „așa e soarta noastră”... O nesfârșită așteptare fatalistă, răbdătoare, pasivă a unei pomeni de la un „tătuc” omnipotent, abstract - partidul-stat, reflexivul impersonal „se” („Ce se dă aici?”). Capacitatea îndelung antrenată de a îndura oricât. Foarte mulți erau bucuroși că sunt împreună, iar azi regretă „cozile de altădată”. După 1989, „fenomenul” cozilor la alimente a supraviețuit o vreme, inerțial. Apăruseră pe piață produse inexistente sau greu de găsit în ultimii ani ai ceaușimului: banane
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
post-abortive, dacă nu victime ale opresiunii politice? În ce alt capitol pot fi înscrise suferințele și traumele nemărturisite public pe care, apreciem, n-a fost femeie din România - în stare de normală fertilitate, în respectiva etapă - să nu le fi îndurat? Oricât ar părea de paradoxal, o serioasă analiză sociologică asupra contextului și efectelor deciziei interzicerii avorturilor și lipsei mijloacelor medicale contraceptive în 1966-1989, în România, a fost efectuată de către o cercetătoare americană, Gail Kligman (2000), cercetătorii români părând exclusiv acaparați
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
organizat la Pitești m-am întâlnit cu unul din cei doi brigadieri de la Canal, care m-a torturat foarte mult. Este omul pe care nu-l pot uita - numai gândul la el mă înfioară. A prezentat un material despre suferințele îndurate prin închisorile prin care a trecut. Bineînțeles că nu a amintit nimic despre funcția lui de brigadier. Imediat am luat cuvântul și am spus: „Este foarte bine că ne reamintim tot ce s-a întâmplat în detenție, spre luarea-aminte a
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
măcar să corecteze greșelile de ortografie, romancierul reproduce, în schimb, în josul unor pagini, extrase din presa timpului și din discursuri parlamentare (N. Iorga, Barbu Delavrancea, Take Ionescu ș.a.), edificatoare istoricește. Este un document impresionant, relevând condiția tragică a unui ardelean ce îndură foame, frig, boală, și în cele din urmă moare răpus de tifos. Mărturisind condițiile în care a copiat conținutul caietului (acasă și prin alte părți, inclusiv în cazarmă, în timpul serviciului militar), naratorul relatează experiențe proprii, comunică gânduri, stări sufletești, impresii
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
străbun”, cu timpul programul se va lărgi. Se publică versuri și schițe pe tema neînțelegerilor provocate de vulgarizarea darwinismului, despre raporturile între creditori și datornici, despre lipsa de cuvioșie a unor fețe bisericești ș.a.m.d. Insistându-se asupra suferințelor îndurate de țărani, se critică aspru atitudinea unora (Pasivitatea românilor), se ironizează simulacrele de procese politice (Procesul „Tribunei”, tragicomedie într-un act), se inserează versuri de laudă la adresa memorandiștilor sau care iau în derâdere alegerile desfășurate sub amenințare (Ecou după alegeri
VULTURUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
Mișcarea e lentă, chipurile sunt fără umbră, farmecul liniștii înșelător: în oglindă câine, dublul său evocă „umbra altcuiva”, copleșitoare. Trecutul se poate transforma oricând în material exploziv: „Îmi este amintirea istorie de pulberi / atât de condensată și nici nu se îndură / să iasă din cutia blindată, de conservă, / decât zvârlind cuprinsul în marea aventură”. Retragerea din viață pare iminentă: „Nu mai am nici un fel de povești / Când defilează albe umbrele pe umăr / și marea-i retrasă în plasele cu pești”. Elegiacul
POPOVICI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288965_a_290294]
-
pusă în scenă în 1969 la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, distinsă cu Premiul Academiei), ale cărei personaje sunt tineri muncitori pe un șantier - o fată lilială, Silvia, și un băiat, Ion, aspru, mereu zbârlit, susceptibil, marcat de traume îndurate în copilărie, ambii victime ale propriei modestii și onestități, Timpul în doi, analiză a bovarismelor unei soții ce se aventurează imaginar într-o relație adulterină, curmată prin spânzurarea ipoteticului amant cu șnurul fierului de călcat. Un dramatism mai complex conține
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]