10,960 matches
-
metal or marmură, poezia prin nemijlocitul product al spiritului: cuvântul. În ea dar apare personalitatea individuală a omului ca materialul (cel mai) necesar, pe care nu are de-a-l forma și spiritualiza (begeistigen) mai puțin, de-a-l întrebuința adică la (înfățișarea) reprezintarea ideei, decât sculptorul greutatea materiei or componistul tonurile. La (pe, în) și prin personalitatea omenească (realiză) manifestă așadar artea dramatică (Schauspielkunst) ideile sale; de ea e tot așa de puțin separabilă ca și coloarea de pictor. Din această primă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
individualităților omenești cari prin fizionomie, prin ținută, prin gest 318 v și ton întrupează (încorporă) (întru) cu adevăr viu și frumusețe caracterele create de poet. Așadar eventuala sa individualitate deosebită (besondere) actorul o face instrument pentru arte, întrebuințînd-o (întru) la înfățișarea formelor create din fantazia liberă. Așadar personalitatea dată de natură trebuie formată, cultivată (Gebilde), făcută capabilă spre sensualizarea imaginelor poetului. Docamdată ea ni se arată așadar ca material când pe care omul trebuie a și-l supune și a-l
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sa, două, cumcă un public privește la astă metamorfoză, astă prefăcătură a întregei sale individ[ualități], cumcă el așadar se abandonă în toată aparițiunea sa esterioară unei mulțimi ce-l privește. Adeverirea acestei concepțiuni ce se ține numa de (aparițiune) înfățișare (Erscheinung) e notificată deja în cele de mai sus. Noi n-avem decât a o marca. Fără îndoială că actorul face din personalitatea sa un instrument [pen]tru o altă personalitate și (se dă) și espu[ne] această mascare a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din ea o a doua figură, răsărită din spirit, o viziune a simțului ideal. El renunță așadar la aparițiunea definită (endlich, precisă) a individualităței sale (particulare) deosebite (besondere) pentru o personalitate ideală. El se nimicește cum am zice în toată înfățișarea sa sensibilă spre a re-nvia într-o formă ideală. Ba încă cu cât poate mai mult de-a se transforma pe deplin, cu cât învinge mai mult peste individualitatea sa proprie în favoarea unei individualități ideale, renăscute de el, cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
generalităței de speție (Gattungsallgemeinheit) și a vieței individaale de ținta absolută a artei dramatice. Din dezvoltarea noastră putem aprețui și meritul (cerinței) pretențiunei (repețite) făcute mai ales în Germania cătră actor: că el adică trebuie să ni dea și prin înfățișarea sa esterioară deplina iluziune simțuală a caracterului ce are să ni reprezinte, la care au înaintea ochilor mai escluziv, și resping ca jenătoare disproporțiunea întîmplătoare dintre anii actorului și etatea ce-i prescrie doar rolul lui; o pretențiune manținută așa de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
În această din urmă observare stă arătată a doua lege a respirațiunei care atinge mai cu seamă artea. Respirarea, ca un natural proces de viață ce este, nu e permis de-a fi auzită acolo unde e să aducem la înfățișare natura noastră ideală, pentru că prin aceasta ni se aduce aminte numai de organizațiunea fizică. Acest proces natural trebuie așadar ca pentru auditor să apară învins deja, adică noi nu trebuie să fim jenați prin această condițiune numai naturală a vorbirei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
predicatului față cu subiectul. Întru cât e propusăciunea o unitate ideală încheiată în sine, care reprezintă raportul reciproc dintre singular și general, întru atâta îi și corespunde simpla referința reciprocă de arsis și t[h]esis, prin care vine la-nfățișare unitatea cea vie dintre subiect si predicat. 3921v E clar cum că accentele vorbelor, care reprezintă unitatea cuvântului, se subordinează acestui accent logic; pentru că pentru auditor se pierde de tot accentul ce dă formă cuvântului, pus pe lângă accentul cel mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
tonul lui să se vadă că se silește ca să-i [esprime] tăria și încrederea de mai nainte. Actorul care nu le reproduce toate acestea nu a rezolvat problema cea mai mare a poetului. Un Makbeth care n-ar trăda în înfățișarea lui, în scenele după omorul regelui, nebunia febrilă ce-l coprinde crescând și după profețiile cele înșelătoare în actul al patrulea eturdismentul de sine al sufletului său sfărâmat, scărit până la smintire, un așa Makbeth n-ar corespunde icoanei poetului. Aceste
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din rațiune pură (adevărată și părută) în nex sistematic, și se numește metafizică; deși acest nume se poate da întregei filozofii curate inclusive critica, spre a cuprinde la un loc atât cercetarea celora ce pot fi cunoscute apriori cât și înfățișarea celora ce constituiesc un sistem de cunoștințe curate filozofice de acest soi, deosebite fiind de toată întrebuințarea empirică a rațiunei, dar și de cea matematică toată. Metafizica iar se subîmparte în aceea a întrebuințării speculative a rațiunei pure și-n
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne ferim și sunt ispite cu îngăduința lui Dumnezeu, care sunt spre folosul sufletului. Sfântul Maxim menționează, la rândul lui, că ispitele sunt de mai multe feluri: dinainte, dinapoi, de la stânga, și de la dreapta. Dinainte, când ne vrăjesc dracii prin înfățișările materiei, de dinapoi, când ne stârnesc amintirea păcatului prin gândurile ce le-am avut mai demult; de la stânga, când tulbură sufletul prin patimile trupești și neînfrânate; și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
și denigrându-și augusta sa valoare. Ori, ființa umană a fost chemată să urce culmile perfecțiunii, nu să se prăbușească în abisul fărădelegilor. Valoarea persoanei umane depășește toate valorile lumii. Păcatul, în începutul său, ca și în toate urmările și înfățișările lui, este fructul libertății morale, greșeala neascultării, călcarea legii. „Oricine făptuiește păcatul săvârșește și călcarea legii: păcatul este călcarea legii.“ (I Ioan 3, 4). Păcatul este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și a ordinii preconizate de El. Din scrierile isihaste aflăm
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
spaimele” (Iov, XLI, 14). Într-adevăr, măsura monstruozi- tății unui demon este dată de cantitatea și calitatea spaimei pe care o inoculează. Legile după care sunt imaginați și „construiți” în general monștrii și demonii, precum și toate aspectele care îi definesc (înfățișare, armele folosite, ravagiile produse, sălașurile pe care le populează) răspund aceleiași nece sități arhetipale : provocarea spaimei. Este evident faptul că există o trainică legătură semantică între a (se) înspăimânta și monstru (monstrum horrendum = „monstru înspăimântător”, cum îl prezintă Virgiliu pe
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca atare, fără uz pentru o mentalitate arhaică integratoare, structurată pe coordonate și linii de forță diferite de cele ale mentalității care a generat mitul originar. 2. Arca, valențe semantice și simbolice Arca este o casă. În primul rând, ca înfățișare : ea este paralelipipe- dică, are pereți, acoperiș, ușă, fereastră, este compartimentată și multietajată. În al doilea rând, ca destinație : arca este o construcție pentru locuit, e drept plutitoare, dar fără să aibă (paradoxal) sisteme caracteristice navigației (de propulsie, de ghidare
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
munți prin peșteri, în păduri, în colibe sau prin țarine” (8, p. 143). Când totuși solomonarii coboară în sat, ei „nu dorm nicicând în casă, de-ar și crepa lemnul de frig” (8, p. 143 ; 18, pp. 165-166). Ei au înfățișare de „oameni sălbatici, cu păr sburlit” (8, p. 142). Apariția lor este umilă, de cerșetori-rătăcitori : „hainele lor sunt numai petece și murdare” (8, p. 142). Este semnificativ faptul că așa-numitul Lexicon de la Buda (1825), care conține una dintre cele
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
adevărat” („Solomonarii sunt adevărați vrăjitori sau fermecători” ; cf. 50, p. 75). El este predestinat, este supus unei severe și prodigioase inițieri, locuiește în afara colectivității, acțiunile sale sunt doar cele dictate de statutul său, duce o viață ascetică, are costumație, recuzită, înfățișare și comportament specifice etc. b) Atributele cele mai spectaculoase ale legendarului Solomon, care au impresionat probabil în mod deosebit imaginația populară (putința de a lega demonii, de a zbura prin văzduh, de a stăpâni fenomenele atmosferice etc.), sunt tocmai acelea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
o avusese niciodată și de care ar fi știut să profite în situații delicate precum Tratatul de la Alderbaraan sau tentativa de lovitură de palat de aici, de pe Tengys, de acum treizeci de ani. Motivele de invidie se opreau însă la înfățișare, pentru că ajunsese să regrete din ce în ce mai des că abdicase în favoarea fiului său. Amel se dovedea un monarh impulsiv, cu o apetență deosebită pentru violența la scară universală. ― Amel, fiul meu, m-ai chemat? ― Aș prefera să-mi spui Bella, tată! Prin
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Abate în răscoalele de pe Tengys, și tot ar fi trebuit să aprobe planul fiului său. Și totuși simțea că trebuie să-l domolească pe Amel. ― Vorbește gura fără tine, fiule, când spui asemenea enormități. Uiți probabil că a avea o înfățișare războinică nu e același lucru cu a fi un luptător adevărat. E o confuzie care ar putea să te ducă la pierzanie în împrejurări complicate. ― Spune-mi atunci! Învață-mă! De ce te opui încercării mele de a înlocui clonele de pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cer, dar pe sute de hectare se înghesuiau și grupuri de două și trei linii, într-un alfabet bizar, pe care computerele navei nu au reușit să-l descifreze. Pentru un om, ceea ce creau zeții părea la fel de ciudat ca și înfățișarea lor. Erau ființe masive, cam de mărimea unui elefant pământean, sau mai degrabă a unui aggran de pe Sagittarius. Cele mai mari exemplare cântăreau mai bine de zece tone vechi și, cu toate acestea, lucrurile pe care le făceau dovedeau o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
îi era însă domolită de conștiința faptului că o asemenea trăire îl face slab, îi anulează câteva dintre avantajele strict necesare într-o misiune atât de delicată și de periculoasă precum era cea din Abație. Ziua dezvăluia mai mult din înfățișarea femeii decât apucase el să vadă în holul Abatelui. Era înaltă, zveltă, probabil ceva mai în vârstă decât Rim, dar anii nu îi estompaseră cu nimic aerul distins și calm. Fața smeadă îi era întinsă și lină, cu trăsături uniforme
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
strigă Kasser punând degetul sub cele trei triunghiuri luminoase care semnalizau în întreaga Galaxie australul. Un singur foc de armă și jumătatea asta de planetă ajunge dincolo de Centauri... ― Și de unde știm că nu ne minți? se răsti un bărbat cu înfățișarea războinică. ― Puteți risca, domnilor... Deși mă îndoiesc că veți apuca să trageți. Tovarășii mei sunt renumiți pentru iuțeala lor de mână. ― Cred că îți dai seama că nu mai poți acum să părăsești planeta cu australul la tine. Chiar dacă eu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
un gest rapid, o îndesă în nara stânga a bărbatului. Avusese o moarte frumoasă. Nu mulți războinici aveau privilegiul de a se lupta cu un quint. Rim pătrunse în magazin și văzu imediat containerul. Era încadrat de patru luptători cu înfățișare fioroasă. Spionul zâmbi larg și își permise mai bine de o zecime de secundă pentru a-i observa. Pământenii rămăseseră încă la ideea că un bărbat urât devine înspăimîntător, iar lucrul ăsta putea deveni un avantaj în luptă. Lui Rim
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
împăratului fură întrerupte de hohotele de râs ale femeilor și copiilor care umpluseră partea de jos a tribunei dar și întregul versant sudic al văii. Pe urmele carelor de infanterie pășea un grup de vreo treizeci de zeți a căror înfățișare și aer general se deosebeau fundamental de cele ale trupelor umane. Peste trupul lor mătăhălos erau trecute harnașamente a căror utilitate era destul de greu de înțeles. Așa după cum arătau, zeții nu păreau deloc un detașament de elită. În fața: lor pășea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
înghită hohotele de râs. Cei [treizeci de zeți nu numai că doborâră toate țintele, dar transformară întregul versant într-o mare de foc. Totul ținu ceva mai mult de trei secunde, după care, ca la un semn, zeții își reluară înfățișarea aceea dezordonată și mișcările greoaie. După câteva momente de tăcere mulțimea izbucni în urale, dar zgomotul ei fu repede acoperit de sunetele șuierate ale laserelor. Un grup de trăgători deschisese focul asupra zeților. Dezorientați pentru câteva clipe, extratereștrii luară repede
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe cei câțiva oameni care încercau să țină piept atacului disperat. Aceștia își abandonară armele și începură să fugă în dezordine. Abia când Zuul rămase singur în imagine, N'Gai Loon îl privi cu atenție. Neîndemînarea extraterestrului se topise, în timp ce înfățișarea lui suferea modificări bizare. Două clone traseră de la mai puțin de zece metri în Zuul și Maestrul quinților strigă din nou. Spre marea sa uimire însă, încărcăturile energetice trecură prin Zuul, ca și cum acesta nu s-ar fi aflat acolo. Răcnind
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fusese cel mai extraordinar cristal letinian creat vreodată. De dimensiuni imense, având o lungime mai marc de o sută de metri și o înălțime de șaizeci, cristalul acela copiase imaginea galaxiei și, luminat discret din spate, dădea sălii tronului o înfățișare cu totul aparte. La o sută de ani după ce fusese plasată deasupra planului galactic, imediat după ce ciupercile consumaseră și ultimele rămășițe de rocă sulfuroasă, lipind practic cristalul de o placă de oțel translucid, sonda automată venise pe Tengys, de unde fusese
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]