5,200 matches
-
pe malurile înghețate și se hârjonesc. Numai corbul își pregătește cuibul în care are să scoată, acum în miez de iarnă, puișori. Nu se depărtează corboaica nici măcar o clipă de cuib. Cum o să plece, dacă de cum s-ar ridica, i-ar îngheța puișorii?! Așa că bătrânul corb are grijă și cară de-ale gurii pentru toți! Cerințe: 1.Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv. 2. Grupați în coloane cuvintele care conțin grupurile: ce, ci ge, gi, che, cghi, ghe, ghi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
făcut întocmai. Ursul și-a adâncit mândrețea de coadă prin borta tăiată în gheață și a așteptat. Vulpea de alături zâmbea pe sub mustăți și îl îndemna pe urs să fie cu răbdare. lată că în gerul cel mare apa a înghețat și a prins ca în clește de fier coada ursului. — Acum trage, Moș-Martine! S-a opintit ursul: — Trag, dar nu vine! se căi. — Trage mai tare! îndemnă vulpea. S-au prins mulți pești, de aceea nu vine ușor coada. Ursul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de la suspinele unei fete Îndrăgostite la nechezatul unui cal cuprins de spaimă. Călătorii noștri se apropiară, dar cuplul de cântăreți rămânea În continuare indiferent la intruși. — Crezi că sunt reali? Întrebă Esmé. Marlena nu răspunse nimic. Probabil erau două fantome Înghețate În timp, trăind la infinit un moment care a Însemnat mult pentru ele, s-a gândit ea. Cântecul femeii crescu În intensitate, iar vocea Îi tremura atingând Înălțimi nepământene. Bărbatul Îi răspunse cu un alt cântec. Au continuat tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
veto al șefului, obișnuită fiind să lucreze În cadrul unei organizații al cărei șef suprem era. Ca un lider Înnăscut ce era, avea pretenția să se ajungă la un consens, iar prin intermediul deciziilor unilaterale și a faimoasei ei priviri care te Îngheța, reușea să-l și obțină. Dar aici, În China, era doar o voce din mulțime. Când s-a votat, a făcut apel la rațiunea grupului: —Prostii, nu cred nici o secundă că șeful minorității Bai are influența necesară ca să ne interzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
câine bătut cu lopata? O secundă mai târziu, se auziră un fel de șuierături și răgete. Un măgar biciuit În timp ce se opintește să care o povară În sus pe deal? După care urmară niște țipete ca de femeie care-ți Înghețau sângele În vine. Cineva era bătut. Oare ce se petrecea? Moff, Harry, Rupert și Dwight o luară la fugă În sus pe drum, ușor aplecați Într-o poziție defensivă. Roxanne, Wyatt și Wendy Îi urmară. Adrenalina le ascuțea văzul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
țipă Rupert. Esmé chicoti și scutură din cap. Asta am, spuse, și o scărpină pe Cuțu-Cuțu pe burtă. Un băiat care linge o fată! Ea dădu un țipăt acoperindu-și fața, apoi Îl lovi ușor peste mână. Rupert zâmbi. —Știu, Înghețată la cornet. Ea zâmbi. Apoi trasă ușor un cerc În aer, Împărțindu-l cu degetul În bucăți inexacte. —Pizza! ghici Rupert. Mâncăruri de care ți-e poftă, continuă după o clipă. Esmé aprobă radiind de bucurie. Marlena aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe alee pompierii amenajaseră un adăpost temporar. Mi s-a spus: „Vă rog să vă așezați aici!“. Mi-era frig, frig și nu aveam stare să mă așez. Pe pământ era așternută o folie de plastic subțire. Dacă mă așezam, înghețam de-a dreptul. Era luna martie. Am văzut o bicicletă și m-am sprijinit de ea. Îmi repetam în minte: „Nu trebuie să mă pierd cu firea!“. Doi oameni s-au așezat, dar ceilalți voiau, ca și mine, să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
spital fuseseră informați că era vorba de gaz sarin. Însă noi purtam aceleași haine, în care era impregnat mirosul de gaz sarin. De aceea, la scurt timp, cadrele medicale au început și ele să aibă probleme cu ochii. În timpul dimineții înghețasem tun. M-au învelit cu o pătură electrică, însă tot tremuram ca varga. Presiunea sângelui a crescut până la 180. Cel mai mult am avut 150. Nu pot spune că eram speriat, mai degrabă confuz. Am fost internat timp de douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
moarte. Mă gândeam că nu pățisem mare lucru. Nu aveam simptome severe. Eram perfect conștient. Doar că mă dureau ochii și îmi curgea nasul. Cam atât. Dar, noaptea a fost un adevărat coșmar. Cum m-am așezat în pat, am înghețat bocnă. Nu știu dacă am visat sau chiar s-a întâmplat în realitate, dar eram destul de conștient. Voiam să apăs pe butonul de urgență ca să o chem pe asistentă, dar nu puteam. Eram în agonie. Mă trezeam și, oricât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fi luat metroul pe care îl iau de obicei, probabil că m-aș fi urcat în vagonul cu sarin. Mă urc întotdeauna în al treilea vagon din față, exact vagonul unde fusese pus pachetul. Când am aflat asta, mi-a înghețat inima. Îmi aduc aminte bine cu ce eram îmbrăcată: palton, cizme din velur; pe dedesubt aveam un pulover în carouri și o fustă gri. La firmă, în afară de zilele în care aveam ședințe, nu era nevoie să ne îmbrăcăm la costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
așezat scaunele în care ne aflam noi. După aceea ne-au învelit cu niște pături pe care le luaseră din ambulanță. Îmi era groaznic de frig. Nemaipomenit de frig. Frigul urca din mâini și din picioare. Le-am spus că înghețasem și au mai pus niște pături pe mine. Deja veniseră câteva ambulanțe, dar i-au transportat mai întâi pe cei grav afectați, iar eu am rămas la urmă. Mai târziu, am aflat că am fost a cinsprezecea persoană transportată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ați gândit că vă confruntați cu o situație criză? Că s-a întâmplat ceva, un lucru neobișnuit? Cu puțin timp în urmă avusese loc cutremurul devastator din Kōke-Ōsaka. Atunci am realizat cât de relativă este existența omului. Normal că am înghețat de frică. Când auzi vorbindu-se de o explozie, intri în stare de șoc, nu? Atunci încă nu aveam nimic la ochi. Metroul care sosise în stație, a urmat imediat după cel din care coborâsem. Și acesta a staționat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
întmplat în stația noastră sau nu. Înainte de atac, în momentul în care o auzeam, mă gândeam: Iar este o defecțiune, un accident.» Nu neapărat că o vedeam ca pe o treabă personală, dar nu îmi făceam prea multe griji. Acum îngheț din vârful picioarelor până în vârful capului. Parcă mă lovește ceva. Îmi tremură genunchii. Oare o fi din nou sarin?» Asta e o mare problemă. Cum aud sunetul alarmei, intru în panică. Așa sunt acum.“ „Era un copil ascultător. Chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Gândurile astea îmi treceau prin minte în timp ce vindeam cauciucuri pentru o firmă de componente auto. La început nu eram bun de nimic. Intram în benzinării sau la service-uri, spuneam «Bună ziua», apoi nu îmi mai ieșea nici un cuvânt din gură. Înghețam cu totul. Era greu pentru mine, dar și clienții mei erau stânjeniți. De aceea, la început nu vindeam deloc. În firmă erau și persoane mai vechi, care se purtau frumos cu mine și mă încurajau călduros: «Și mie mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ajutăm cu nimic. Te simți ciudat de trist. Ceea ce te face să te simți golit este conștientizarea faptului că aceia care ar trebui să critice „societatea utilitaristă“, folosind arma „logicii utilitare“ au ajuns să omoare oameni în masă. Ceea ce ne îngheață nouă simțurile este un anumit tip de declarații avangardiste care se răspândește în lume și care nu ține de domeniul „suprarealismului“, de fapt, nu este nimic altceva decât o caricaturizare transparentă a realității. Oare cine s-ar gândi: „Sunt o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sfârșit, mai bine... -... Mai bine un sfârșit tragic. Exact! Cosmosul are dreptul și șansa autodistrugerii și le va folosi fără să bâjbâie cu primul prilej... Și eu voi face la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul V CÂND FRIGUL IERNII ÎNGHEță SUFLUL fragil al lucrurilor, Carol inventă interminabile plimbări nocturne pe ulițele orașului. Pleca de cu seară, urmat bineînțeles de Filip, și revenea spre dimineață, după marșuri lungi și epuizante, cu oasele frânte de oboseală și carnea vânătă de frig. Cădeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
pentru ziua ceea înapoi acasă. O altă întâmplare, cu conaționalii aceștia ai noștri, care din 1989 au devenit reprezentanții de necontestat ai poporului român în țările lumii, s-a petrecut în iarna anului 1982, o iarnă extrem de geroasă în care înghețase apa în fântâna de la cantonul CFR de peste linie, lucru ce nu se mai întâmplase din 1942, când a fost dezastrul acela al românilor de la Cotul Donului. Într-una din nopți când termometrul coborâse spre -38 de grade Celsius și unele
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Avea o memorie admirabilă și nu uita nimic. Deseori îmi vorbea despre nemurirea sufletului, de viața viitoare, de păcat și ispășire; în direcția aceasta ne înțelegeam perfect, și orice îmi spunea nu mi se părea imposibil. Scepticismul tău m-a înghețat întotdeauna, puteam acum face construcțiile cele mai fenomenale. Credea în sfinți și în Dumnezeu, și a fost un timp când mergeam săptămânal la biserică. - Erai foarte păcătoasă, mă torturai și mergeai să te rogi! Ce ridicol! Și nici măcar nu încetai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
reținem că un asemenea labirint manifestă deja o formă de temporalitate. Este dinamic, se modifică întruna și face loc unor conexiuni contradictorii. Se poate reface continuu și complet (). Este fantastic acest lucru, căci nu mai avem în față o schemă înghețată în complicația ei. Schema nouă nu este doar complicată, ci se complică ea însăși la nesfârșit. Labirintul devine din substantiv un verb, un proces de complicare fără limite în spațiu și timp. Unele elemente îi arată genul aparte de „absurditate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o știu, dar mulți nu tac. De dorita vrednicie Fug, se-ntind într-un hamac. Clipa nu se mai repetă. Fă ce trebuie acum! Timpul curge prin pipetă Doar odată pe-al tău drum. Meteo și des guvernul „Mint de-ngheață apele”; Au alcătuit concernul De dispar sincopele. * Trăiesc puțin și mor puțin În fiecare clipă, Mă străduiesc și mă abțin Să fac din timp risipă. 28 noiembrie 2004 SCHIMBĂRI CIUDATE Azi podoaba capilară A trecut și la bărbat; Ca să pară
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și complet („structura lui ar fi întotdeauna diferită de cea care era cu o clipă mai devreme, iar de fiecare dată lam putea parcurge urmând niște linii diferite“). Este fantastic acest lucru, căci nu mai avem în față o schemă înghețată în complicația ei. Schema nouă nu este doar complicată, ci se complică ea însăși la nesfârșit. Labirintul devine din substantiv un verb, un proces de complicare fără limite în spațiu și timp. Unele elemente îi arată genul aparte de „absurditate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
oc... Când am văzut că stelele se îndepă'tează pe cer, în Ca'tea Înțelepciunii, am int'at noi doi în Ca'tea Jocu'ilor! Da, ne-am dus și ne-am jucat acolo, sub pătu'ica mea, ca să nu înghețăm de frig, că stelele se duceau depa'te... depa'te. Noi e'am p'otejați și aveam costume. Și am chemat stelele să vină înapoi. 4 ani și 1 lună Mesaj Keo Dacă ai scrie o scrisoare pe hârtie (chiar dacă
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
mai mulți pe o planetă, că este loc. De exemplu, dacă există o planetă verde care s-a descoperit - poate aceea e bună! Și pot acolo să stea oamenii. Dar mai întâi va trebui să se descopere cum să te înghețe, dar să te dezghețe și să te învie... ca să poți sta în viață la distanța aia mare. Dar nu ți-ar părea rău că părăsești Pământul și nu-l vei mai vedea niciodată? Ăăă... dar dacă ar face asta
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
să pleci, faci o fotografie din aer a tuturor părților Pământului, înainte să pleci - din rachetă, pe un geam; apoi să te congelezi. Așa deci. Și când te congelezi, visezi ceva, ori nu visezi nimic? Ăăăă... Nu, pentru că... mori! Îți îngheață creierul! Da, mori și nu mai poți... ar trebui să ai o mașină sau ceva care să te ajute să mănânci sau așa ceva în timp ce dormi, ca să poată la sfârșit să te reînvie. Da... Dacă te întâlnești cu extratereștri pe planeta
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
în așa fel încât să se strecoare nesiguranța, teama de rele mai mari, ca să-i convingă să se răzvrătească și poate chiar se fie asasinați cei mai valoroși, capii cei mai capabili... Da, așa lucrează el. Acele ultime cuvinte îl înghețară pe Sebastianus. Ordonă celor doi soldați să lege prizonierul, apoi, împreună cu Metronius, le întoarse spatele și se depărtă câțiva pași, reflectând la informațiile deosebit de grave pe care tocmai le primise. Curățându-și de tunică, într-un gest automat, mâna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]