3,183 matches
-
de submarin rotund, prin hublourile căruia zăreai oamenii forfotind la birouri, spălați de faruri galbene. Amestecul de stiluri și dimensiuni trăda frică și nepăsare. Nimic nu ținea mai mult de-un sfert de secol. Invadatorii, cutremurele și prostia oamenilor se înghesuiau să pună la pământ tot ce se ridicase cu-atâta grijă. Degeaba te căzneai să aduni cât mai mult, se găsea mereu ceva care să te doboare. Blocurile cădeau, forfecate de grinzi putrede și țevi sparte. Casele scrâșneau din temelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
strâns toți banii oamenilor, au scuturat într-un sac sertarul cârciumarului, după care au șters-o pe ușă, fără un cuvânt. Probabil că toată scena n-a durat mai mult de trei minute. Dimineața, au sosit jandarmii tocmai din Târgoviște, înghesuiți pe platforma unei camionete Ford. S-au mișcat care încotro, au scotocit curțile și dealurile, au urcat până la Gâlma la cascadă și până la Fundu’ lui Tămâie, și tot n-au găsit nimic. Pe seară, au adunat satul la cârciumă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vii, sutiene din Republica Moldova. De-o parte și de alta a trotuarului se ridicau corturi dungate cu verde sau roșu, ca în reclamele pentru bere; acolo puteai să cumperi cruciulițe și bijuterii de plastic, învelite în celofan auriu. Studentele se înghesuiau frenetic, înnebunite de plăcere. Am dat să intru în facultate, cu cheful și determinarea celui care vine peste program la locul de muncă, dar m-am împiedicat de-un obiect ascuțit și mi-am pierdut echilibrul. Cariatidele pieptoase ce sprijineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o trânteai pe-asfalt: portbagajul sărea singur din încuietoare și puteai să umbli liniștit după scule sau roata de rezervă. Cu lanterna pe minim, am început să forfotesc printre dosare. Strada părea pustie, de frig nici cerșetorii nu se mai înghesuiau pe tarabe. Portarul nu se-auzea nici el, probabil somnola în cabina lui, cu reșoul la picioare. Am mișcat ușor raza, de la stânga la dreapta. Dosarele facultății erau aranjate pedagogic, ca articolele dintr-o istorie literară. Vedeam coperțile ordonate alfabetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
auzit că n-are încredere?“, am mai încercat o dată să scap. „Răspunde la întrebare!“, l-a ajutat și Maria. Mă simțeam încolțit, ca eroii lui Chiriță. Trenul zdroncănea fără milă. Cabina devenise dintr-odată mai strâmtă, chiuveta și paturile mă înghesuiau, lipindu-mă de ușa încuiată. N-aveam pe unde să ies, pusesem și sticla, preventiv. „Ei?“, a insistat Maria. I-am aruncat o privire urâtă, nerecunoscătoare. „Bine, bine, vă zic.“, am admis, „Trebuie să găsesc un Pif.“ S-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ai mei așa s-au scurs. Nici n-aveam nevoie de altceva. Vorbeam cu ei fără să le ascund nimic. Părinții și rudele lor erau supărați toți pe mine, pentru că, fără mine, copiii nu mai făceau un pas și se înghesuiau toți în jurul meu, iar învățătorul de la școală îmi devenise, în cele din urmă, cel mai înverșunat dușman... Mi-am făcut mulți dușmani acolo, și pe toți numai din pricina copiilor. Până și Schneider mă dojenea. Și de ce se temeau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lată și era obligat să intre și să iasă din apartament prin bucătărie și pe scara de serviciu. În aceeași cămăruță locuia și fratele de treisprezece ani al lui Gavrila Ardalionovici, gimnazistul Kolea; și lui i se hotărâse să se înghesuiască aici, să învețe, să doarmă pe cealaltă canapea, foarte veche, îngustă și scurtă, pe un cearșaf găurit, și misiunea lui principală era să nu-și scape din ochi tatăl, care avea din ce în ce mai multă nevoie de supraveghere. Prințului i se repartiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
i se lăsase pe suflet, mai grea decât înainte. Parcă-l vedea și pe prinț în fața ochilor... Era atât de absorbit de gândurile lui, încât de-abia își dădea seama că alaiul lui Rogojin trece pe lângă el și chiar îl înghesuie în dreptul ușii, părăsind în grabă apartamentul, cu căpetenia lor în frunte. Toți vorbeau în gura mare, dându-și cu părerea. Rogojin pășea alături de Ptițân și îi repeta cu insistență ceva important pentru el, care părea să nu sufere nici o amânare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
am împrumutat pe sărmanul de el cu douăzeci și cinci de ruble, ha-ha-ha! Curată fantasmagorie! spuse generalul, aproape buimăcit de mirare. Ei, felicitări, felicitări! Și, ridicându-se, se duse la prinț și-l îmbrățișă. După el, și ceilalți începură să se ridice, înghesuindu-se în jurul prințului. Chiar și cei retrași îndărătul draperiei începură să-și facă apariția în salon. Se iscă o rumoare de voci, exclamații, unii chiar cerură șampanie, începură înghesuiala și agitația. Pentru o clipă mai că nu uitară de Nastasia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frenetic Rogojin, văzând-o pe Daria Alexeevna înaintând spre Nastasia Filippovna. E a mea! E toată a mea! Regina mea! Gata! Se sufoca de bucurie; umbla împrejurul Nastasiei Filippovna și striga la toți: „Nu te apropia!“. Toată ceata lui se înghesuia acum în salon. Unii beau, alții strigau și râdeau, toți erau cât se poate de întărâtați și degajați. Ferdâșcenko începu să se dea bine pe lângă ei. Generalul și Toțki dădură iarăși să plece iute. Și Ganea era cu pălăria în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
drăguțe Toată vremea s-a distrat. Milioane moștenește Cu pantofii lui decenți. El se-nchină pe rusește Spoliindu-i pe studenți.»“ După ce termină, Kolea îi întinse iute prințului ziarul și, fără să scoată o vorbă, se repezi într-un ungher, se înghesui acolo și-și acoperi fața cu palmele. Îi era insuportabil de rușine și sensibilitatea lui de copil, care nu apucase încă să se obișnuiască cu murdăria, era chiar peste măsură de lezată. I se părea că s-a întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și se lansă în explicații exaltate și prelungi. Dar prințul, cu toate eforturile, cu toată atenția cu care îl asculta, nu putea pricepe literalmente nimic. Generalul vorbi vreo zece minute, cu căldură, repede, parcă neapucând să-și enunțe mulțimea gândurilor înghesuite în cap; spre sfârșit, ochii i se umeziră chiar de lacrimi; totuși, nu spunea decât fraze fără cap și fără coadă, cuvinte neașteptate și gânduri neașteptate, care răbufneau brusc și pe neașteptate, sărind unele peste altele. — Ajunge! M-ați înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
având asupra lui toată răspunderea situației și toată onoarea succesului, daca succes ar fi, și că ar fi a doua zi după fatala bătălie de la Nicopole: Domnul ar căuta calea grea și spinoasă pentru a-și mănține neatârnarea țării sale. Înghesuit între trei mari puteri contrarii ele-nde ele, Ungaria, Polonia și Turcia, espus fără apărare veleităților de predominare a cîtortrele, veleități nu numai nedrepte, dar escluzîndu-se una pe alta, am vedea pe Domn ținând cu geloasă temere la o neatârnare atât
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a fost pentru a scăpa pe rând de amândouă și dacă s-a opus o putere celeilalte a fost pentru a le neutraliza pe amândouă. Să nu se uite că acestui sistem de contrapunere reciprocă o țară săracă, fără armată, înghesuită până ieri între trei vecini puternici, își datorea autonomia ei, garantată la urmă de toată Europa, și că acea autonomie avea baze cu mult mai sigure decât neatârnarea actuală. Se 'nțelege că spiritul ce anima acest sistem de șovăire era
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o amenințare După cum am mai spus, cea mai rapidă cale de a atrage conflictele cu un șef dificil este să-l faci să se simtă amenințat într-un fel sau altul. Ca și cum ai încerca să prinzi un animal de pradă înghesuindu-l într-un colț, amenințarea la adresa șefului te transformă într-o țintă predilectă a atacului. în cel mai bun caz, amenințările directe sau indirecte sînt SLC-uri garantate. Nu dorești doar să eviți emiterea vreunei amenințări la adresa lui, ci și să
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
după ce a fost Înjurată, părăsește satul și merge În munți unde naște un fecior Înzestrat cu puterea cumpăna pământului. Blestemul mamei are repercusiuni asupra traiectoriei vieții copilului. Astfel, se pomeni Împărăteasa că prunca-i plânge În pântece, iar Împăratul se Înghesui cu urări care mai de care, Însă copilul tot nu tăcea. Și nu știu cum se făcu că, ieșindu-și din minți, Împărăteasa zise: -Taci cu maica, năștear-ai de fată mare. Și minune! Copila tăcu și se născu. În Șarpele moșului, moșul
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
În castelul Blois, toată 82 lumea doarme. Nimeni nu o vede trecând peste pervazul ferestrei, care dă înspre terasa estică. începe să coboare plină de veselie, în ciuda corpolenței și uitând că este și mai îngreunată de casetele în care erau înghesuite bijuteriile sale prețioase[...] fugara ajunge pe terasă verde de frică, jurându-și că nu va merge mai departe[...] Traversează podul pe jos la primele sclipiri ale zorilor, sub privirile mirate ale țăranilor care se duceau la târg, și care credeau
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
tinerii în combinezoane negre care supraveghează grupul de tovarăși și dinamitează pădurea. Firește că toate acestea au stârnit mici râsete satisfăcute și chiar aplauze în sălile de cinema ale toamnei 1982, deloc pline însă la Concurs. Lumea nu s- a înghesuit să vadă pildele metaforic-antidictatoriale produse de Dan Pița, deși situația socială era deja gravă. Filmul pare, ca și Glissando al lui Daneliuc doi ani mai târziu, făcut cu speranța unor premii „politice” la festivalurile internaționale, nu pentru a cuceri publicul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
giopsi "de calitate superioară, excelent", giorno "extraordinar", lache "prost, nedescurcăreț", mambo "frumos, excelent", mangă "foarte beat", matol "foarte beat", mega "grozav", meserie "excelent", monstru "nemaipomenit", mové "răutăcios, nesuferit", parfum "extraordinar", pulbere "foarte beat", sadomasoscaunodulapo "sado-masochist", salon "cumsecade, înțelegător", sendviș "foarte înghesuit", sisi "zăpăcit, nebun", solo "singur", soto "sigur, cert", tămâie "foarte prost, care nu știe nimic", tralala "nebun, aiurit", turta "beat", trăsnet "nemaipomenit", varză "care nu e în stare să facă nimic", zob "beat", zuză "nebun". În prezent, limbajul tinerilor este
[Corola-publishinghouse/Science/85012_a_85798]
-
o eroare ce potențează dezangajarea. Mai mult, dacă ne raportăm la întreg spațiul fost comunist, observăm că nu doar la noi se întâlnește această tendință. Considerăm momentul 1990 drept reper istoric absolut al separării apelor ideologice, deși prezența comunismului ne înghesuie nu doar prin ungherele memoriei, ci și prin consecințele acțiunii sale în „postcomunism”. Îndepărtarea cenușii rezultate în urma unei explozii atomice nu echivalează cu anularea consecințelor acesteia. La fel, comunismul este încă prezent prin manifestările sale „radioactive”. Raportat la tema generală
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
nr. 4, 2003, pp. 714-740, p. 728.</ref>, „un efect evident al naționalizării a fost apariția puterii statului în calitate de mare proprietar. În unele cazuri proprietarilor li se permitea să trăiască în condiții decente, dar în alte cazuri familii extinse erau înghesuite într-o singură cameră sau evacuate cu totul. (...) Iar cu cât era mai mare familia și capacitatea acesteia de a păstra un profil demografic ridicat în timpul perioadei socialiste, cu atât mai mari erau șansele de a evita impunerea de noi
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
mai vechi tentative de reformă a învățămîntului românesc de artă. În 1975 și 1976 absolveau cei pe care se experimentase „realism” socialist la mod pragmatic - singurele 2 promoții consecutive, în care se introdusese profilul Real, alături de cel Umanist existent. Matematicile înghesuite meticulos și Geometrico-analitic în noi, de către prof. Popovici („Dromada”, de care ne amintim cu nostalgie și admirație, și vestitul său Trabant, care nu pornea fără ajutorul umerilor noștri), atîtea cîte au fost îngurgitate și s-au prins de noi, alături de
PUNCTUL “G” DIN OGRADA LU' BÃNCILÃ LA PA$ SPR€ (PRIN) IOROPA. In: Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]
-
bărgații din anturaj sunt atrași în mod ireversibil de fată. Toată aceastea sunt de fapt o problemă socială, o problemă pornind de la superficialitatea cu care sunt privite problemele tinetilor, de la o politică de struț, dacă nu aflăm că fetele sunt înghesuite prin grupurile sanitare încă începînd de la 12-13 ani, încep viața sexuală încă înainte de a avea buletin, că fetele cînd merg la grupul sanitar merg cîte două trei, etc.. Un alt aspect este dat de modalitatea diferită de a asimila cunoștințele
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
acest caz, planul dispunerii este mai ales orizontal, privitorul fiind așezat la un nivel paralel. Diferența de nivel dintre auditoriu și scenă remediază cumva situația fără să rezolve însă dilema. Cum putem vedea un cerc de actori dacă circumferința este înghesuită din punct de vedere perspectival? Dispunerea îi avantajează pe cei din față, în detrimentul celor din spate, și prin deformare chiar și figura centrală este ascunsă vederii. Publicul vede oblic acțiunea scenică. Este aproape ca și cum ai încerca să citești o carte
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
această temă plastică se regăsește în opera lui Pieter Breughel cel Tânăr în mai multe versiuni (nouăsprezece), toate pictate între 1615-16304. Cel la care face referire romanul lui Constantin Țoiu este acest al doilea tablou. Într-o încăpere țăranii se înghesuie în fața unor funcționari să-și plătească dările. Impresia dominantă este contrarierea. Tabloul se creează pe un contrast între dezordinea exemplară din încăpere și rigoarea impusă de un moment precum cel al colectării impozitelor. Compoziția tabloului descoperă trei grupuri de personaje
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]