5,682 matches
-
evidență nevoia protejării anumitor populații din Basarabia de origine ucraineană (rutenă) și chiar neucraineană împotriva acțiunilor românilor, dar nu se citează și nici nu există vreun fapt care să poată îndreptăți această pretenție. Nimeni nu poate lua în considerație pretinsele îngrijorări care, fiind nejustificate, demonstrează că scopul urmărit nu este decât acela de a ni se face un proces de intenție. Dar dacă este adevărat că populații rutene (ucrainene) s-au stabilit în nordul Basarabiei, pe de altă parte este constatat
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
într-o conflagrație este o catastrofă... Și cine susții dumneata, domnule, c-are să se înțeleagă pe deasupra capului lui ? Cine susții c-are să ne vândă ? Cum cine, domnule, nu se știe ? Cum, tocmai Anglia ? Tocmai susținătoarea principiilor ?... Perfidul Albion ! Râsete. O îngrijorare generală, petarde de râsete, picanterii, vești alarmante, râsul gros al domnilor, clinchetul vocilor de doamne și domnișoare, un viitor amenințător, un antren ca niciodată, animație inutilă în jurul ministrului Athanasiu pentru că cercurile guvernamentale au recomandat, mai mult decât oricând, o discreție
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lume, și cine le mai ia pe urmă dacă le vede așa, mușcate ? Aidi, donșoară, aidi, fiți de-nțeles ! Nu vă uitați așa la mine, ca lupu’... Șoapta madamei Ana face asistența să se amuze. Numai tânăra mamă își exprimă îngrijorarea că, în aceste vremuri grele, când străinii se pregătesc să plece, va fi dificil a mai găsi pe cineva convenabil ca să se ocupe de copil. Că va fi imposibil să mai găsești Fräulein și mademoiselle, nu este nimic, stimată doamnă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pur și simplu invidia cu care (ființă fericită în această privință !) nu prea m-am întâlnit în viață ! Jena de mine însumi, dar mai ales spectacolul străzii m-au calmat. Nu, inexact ! De fapt mi-au înlocuit nemulțumirea cu o îngrijorare, care însă mi-a părut mai ușor de suportat, fiind și legitimă, și colectivă. Această îngrijorare era total diferită de suferința geloziei și a neînțelegerii, care te umple de întuneric și te stăpânește la fel de umilitor (și de total !) ca și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în viață ! Jena de mine însumi, dar mai ales spectacolul străzii m-au calmat. Nu, inexact ! De fapt mi-au înlocuit nemulțumirea cu o îngrijorare, care însă mi-a părut mai ușor de suportat, fiind și legitimă, și colectivă. Această îngrijorare era total diferită de suferința geloziei și a neînțelegerii, care te umple de întuneric și te stăpânește la fel de umilitor (și de total !) ca și foamea fizică. încă din mahala, dar cu atât mai mult spre centru, deasupra prăvăliilor fluturau tricolorul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
este că s-ar fi trimis o parte din trupele necesare în sud. Ofensiva lui Mackensen pe linia Rașova Cobadin-Tuzla pare să se fi împotmolit într-un gen de victorie. Clipele când am urmărit situația, parte cu mândrie, parte cu îngrijorare, au fost și ele aproape normale. Temperatura crescută, dar mai puțin decât ar fi fost de așteptat într-o asemenea zi. în această clipă, terminând de notat, îmi apare deodată aceeași îndoială ce o suport mai ales seara, când nervii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cât ziarele au devenit mai laconice, cu atât zvonurile înfloresc : unele se dovedesc a fi adevărate, pe altele eu le-aș suspecta că ar fi puse dinadins în circulație, pentru a crea anume reacții și stări colective : de panică, de îngrijorare excesivă etc. Sigur, chiar la un zvon pe care spiritul meu critic refuză să îl primească, pot analiza cui convine a-l transmite și cum prinde pe obișnuita noastră mentalitate, autodisprețuitoare. Fiind zvon, rămâne acea îndoială a oricărei minți echilibrate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Uite, mai e puțină supă, ți-o pun dumitale, e bine ? Nu, eu nu ! Să nu fi fost dumneata, te asigur că nu luam o înghițitură ! Dar dumneata ai o plăcere de viață contagioasă, deși ai avea și motive de îngrijorare destule... — Le știu io, da nu-mi bat capu ! Și noaptea, când nu mă prinde somnu, ei, lasă, că v-arăt io vouă, zic ! Și iau carbaxin, și iau diazepam, și dorm buștean până la ziuă ! Ce m-aș face dacă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
caracteristică specifică majorității ofertanților de muncă imobilitatea. Prin comparație cu alte țări europene, șomajul în România nu a atins niciodată niveluri îngrijorătoare, însă a fost preponderent șomaj de lungă durată, iar acest fapt a fost și este o sursă de îngrijorare. Îngrijorarea nu ține de risipirea banilor contribuabililor, pentru că în context românesc șomajul de lungă durată nu este o opțiune individuală de a trăi din ajutoarele de șomaj, ci ține de existența unor bariere structurale care obstrucționează major intrările și tranzițiile
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
specifică majorității ofertanților de muncă imobilitatea. Prin comparație cu alte țări europene, șomajul în România nu a atins niciodată niveluri îngrijorătoare, însă a fost preponderent șomaj de lungă durată, iar acest fapt a fost și este o sursă de îngrijorare. Îngrijorarea nu ține de risipirea banilor contribuabililor, pentru că în context românesc șomajul de lungă durată nu este o opțiune individuală de a trăi din ajutoarele de șomaj, ci ține de existența unor bariere structurale care obstrucționează major intrările și tranzițiile de pe
Repere în asistență sociala. Ghid de practică by Anca Tompea, Ana Maria Lăzărescu [Corola-publishinghouse/Science/1039_a_2547]
-
a uitat lung la mine cînd l-am Întrebat... O vreme tace iar și fumează. E foarte Îngrijorat, din ceea ce spune pot să-mi fac o idee, probabil că e normal. Îmi dau seama că e ceva mult mai mult, Îngrijorarea lui iese filtrată, dimensiunea ei e mult mai mare. Îl urmăresc cu coada ochiului. În mod normal, o călătorie cu mașina, aparatul de fotografiat, peisaje noi, toate astea erau plăcerile lui de artist, aproape o necesitate, nu-i trebuie mult
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fereastră se vede un cer galben, de dimineață de iarnă. Pe cine să Întrebi? Ce să Întrebi? În drum spre locul de fumat din capătul culoarului, trecem demni printre diverși oameni care se uită la noi cu un soi de Îngrijorare și milă. Ai zice că venim de pe front, deși teama noastră e să nu ajungem pe vreunul. Fumăm și discuția merge de la sine În altă direcție. Moise chiar Își face planuri de Crăciun, o să scrie acasă să-i trimită... Ce
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
văd cum În cele din urmă i se luminează chipul și rîde. În curtea spitalului sînt mașini și oameni. Cu toate astea, nu se Întîmplă nimic, nu sînt mai agitați ca de obicei. Marți, 19 decembrie, uzinele din Timișoara devin Îngrijorarea numărul unu a autorităților. Veștile circulă dintr-o parte În alta, pentru că, În mod ciudat telefoanele Încă funcționează. Toată lumea și-a făcut o idee despre cum stau lucrurile. Negocierile cu reprezentanții aparatului de stat, cei mai mulți dintre ei demnitari de partid
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ei cînd l-a Întrebat ce-i aia. Ana privește din fugă spre acești bărbați cu arme, dar nu i se pare că se joacă, par foarte serioși. Se strecoară amîndouă printre mașinile parcate și traversează bulevardul pustiu. Ana simte Îngrijorarea mamei, care merge repede, evitînd zonele deschise. Ajung În piață, unde nu e nimeni. Prăvăliile și dughenele sînt Închise. Trece un cuplu, sînt destul de În vîrstă și par marcați de efort, Ana vede la ei aceeași Îngrijorare. Dinspre spital se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pustiu. Ana simte Îngrijorarea mamei, care merge repede, evitînd zonele deschise. Ajung În piață, unde nu e nimeni. Prăvăliile și dughenele sînt Închise. Trece un cuplu, sînt destul de În vîrstă și par marcați de efort, Ana vede la ei aceeași Îngrijorare. Dinspre spital se aud voci și mașini, dar toată zona are un aer părăsit. În cele din urmă, găsesc trei zdrențăroși, care stau pitiți după o gheretă și vînd niște brazi la fel de zdrențăroși. Mama ei spune că precis i-au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
camionul... eu te-am ridicat de jos, Îți amintești? Nu cred, erai inconștient. Locotenentul Soare are ochii albaștri, un albastru Întunecat, citesc În ei, așa cum stă cu mîna pe umărul meu, dincolo de zidul de absență cu care Întîmpină lumea, multă Îngrijorare. Poate și pentru că, de fapt, acum, pentru prima dată, am ocazia să mă uit În ei cu atenție. Acesta e un tren civil. El merge, se deplasează cu o viteză rezonabilă, deși ar putea să Încerce să se Întreacă un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-mi pot da seama de unde până unde. — Ah... da... — Cei de pe aici par drăguți, sora a fost foarte amabilă cu mine. — Bine. — N-ai dureri? — Nu. — Asta-i bine. Nu pot să mă opresc din plâns. — Nu-i motiv de îngrijorare. Presupun că-i un plâns isteric. Asta nu-mi seamănă. — Nu. Gabriel a venit dis-de-dimineață? — Da. — Ce ți-a spus? — Nimic. Ce i-ai spus? — Nimic. — Nimic? — Nu i-am spus nimic. — Eu nu-mi pot aminti mare lucru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Cu câțiva ani în urmă, un evanghelist care se afla în trecere pe la noi, a creat o profundă impresie strigând pe parcursul unei predici: „Voi l-ați detronat pe Hristos și vă închinați apei!“ Câteva persoane serioase și-au clătinat cu îngrijorare capetele și au vorbit despre „grave riscuri spirituale“. Acest soi de ațâțare nesănătoasă, de „neliniște morală“, oarecum vagă, aproape imaginară, se ivește destul de rar, totuși suficient de regulat pentru ca oamenii să o poată înregistra și prevedea. Poate că nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prieten? întrebă Brian. — A mormăit ceva la telefon că „o aduce pe Emma“, știi bine cât de vag e Tom. — Cine-i Emma? — Habar n-am. — Oricum, e o fată, asta-i bine. La un moment dat, se stârnise oarecare îngrijorare în familie dacă nu cumva Tom era homosexual. Tom, acum student la Universitatea din Londra, locuia cu chirie pe lângă King’s Cross. — L-ai mai văzut pe George? întrebă Brian, atacând în sfârșit, subiectul zilei. — Nu. Alex îl aștepta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
venea un băiețel. Amândoi dispărură pe după copacii negri. Cât de fragil era cățelușul, ca însăși imaginea vulnerabilului ei fiu. Adam nu creștea, era neobișnuit de mic pentru vârsta lui. Gabriel consultase medicii, care-i spuseseră că nu există pricini de îngrijorare. Adam ajunsese în grădina Belmont și se dusese de-a dreptul la garaj. Acesta, cunoscut sub numele de „casa motoarelor“, era o clădire cu un turnuleț franțuzesc, care reproducea întocmai turnul casei mari. Sub streșini, se înșira un colan întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dea lacrimile, tuși și ridică în aer micul animal, simțindu-i fragilitatea scheletului, pe care l-ar fi putut aproape sfărâma în mâini. Adam se apropie de ea și-l preluă pe Zet. O privi un momentfix pe Stella, cu îngrijorare, fără să zâmbească. Pe urmă ieși pe ușa de sticlă în grădină. În picioare, la capătul canapelei, stătea Brian. Și el își privea cumnata cu o expresie de îngrijorare, asemănătoare cu cea a fiului său. O admira și o prețuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-l preluă pe Zet. O privi un momentfix pe Stella, cu îngrijorare, fără să zâmbească. Pe urmă ieși pe ușa de sticlă în grădină. În picioare, la capătul canapelei, stătea Brian. Și el își privea cumnata cu o expresie de îngrijorare, asemănătoare cu cea a fiului său. O admira și o prețuia pe Stella. N-ar fi putut defini sentimentele pe care i le purta; desigur că o iubea, dar „iubirea“ poate însemna multe. Exista între ei o sfială reciprocă. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi vizitată, să fie oricând la dispoziție, fără martori. Și în vederea acestei acțiuni, puntea trebuia să fie liberă. Cât despre informația întâmplătoare că partenerul lui Tom în Travancore Avenue era un bărbat, Alex o găsea binevenită. Se prefăcea că împărtășește îngrijorarea familiei în ce privea tendințele lui Tom, dar spera în taină să fie într-adevăr homosexual. Alex nu mai voia încă o noră. Când privi din nou pe fereastră la narcisele mușcate de vânt, apăru o vulpe. Alex își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-și viziteze mama. Doamna Rozanov, o metodistă dârză, ciolănoasă, deloc intimidată de faimosul ei fiu, fusese bună cu George. Nu voia să-și mai amintească de acea zi. Probabil că fusese foarte fericit atunci. Acum, în sfârșit, bolnav de îngrijorare și de o bucurie înspăimântată, ajunsese în fața ușii și își apăsa degetul pe sonerie. Părerile difereau în privința faptului dacă John Robert Rozanov era „în felul lui“ un bărbat chipeș sau dacă era una dintre cele mai urâte creaturi care existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și își ținea în mâini genunchiul cald, îmbrăcat în ciorapul maro. Îi săgetau mintea, laolaltă cu numeroase alte gânduri, cu imagini ale pârtiilor înzăpezite și ale plopilor liliachii, ale melancolicului lac din Texas, ale dragului ei tată, încruntându-se de îngrijorare în timp ce-și pregătea prelegerile, ale garsonierei sordide în care vărsase atâtea lacrimi înainte de a se fi ivit Pearl, ale feței nervoase, vinovate cu care o privea Margot Meynell, actualmente doamna Albert Marcovitz, și departe, departe, foarte estompat, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]