3,744 matches
-
peste capul meu!... Când, într-o noapte, tot de vară, trec pe-o stradă pustie... și... aud deodată dintr-o fereastră glasul de porumb al Mariei... Dacă * am rămas uimit... mi-am răzimat fața de zidul acelei case... gândeam că-nnebunesc... Toată feeria nopții de pe lac, toată durerea copilăriei se nfățișară deodată înainte-mi... Eram beat... eram nebun... eram mărmurit * de acest glas. - Și-ai făcut cunoștință cu ea... - Dac - am făcut?... Se-nțelege... Era alta, altcum, dar avea același glas
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
i-a intrigat și pe ei. Capitolul II Revolta maselor I Pentru a se naște o știință, nu e suficient să existe un fenomen o știm de sute de ani. Nu e suficient ca ciudățenia lui să atragă cîțiva savanți înnebuniți după noutăți. Mai trebuie și ca acel fenomen, la-nceput episodic și inofensiv, să prolifereze și să se-nmulțească atît de repede încît să ne-mpiedice să dormim, devenind astfel o problemă reală care trebuie rezolvată. S-a ocupat cineva
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vă poate oferi răspunsuri. 1 Limbaj și inteligență Ce este inteligența? Multitudinea de aptitudini intelectuale „Câinele meu este inteligent... Mi-a adus ziarul în dinți”; dar dacă eu îi aduc soției revista preferată la fel, îmi va spune că am înnebunit. Atunci, ce mai este și cu acest termen, inteligență, care își schimbă sensul în funcție de cui îl aplicăm: unui animal sau unui om? La fel se întâmplă și în cazul oamenilor: nu ne trece prin minte să punem la îndoială inteligența
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
eroul unui celebru desen animat de Walt Disney. La sfârșitul lunii septembrie 1920, reverendul Singh este găzduit pentru o noapte într-un sat din India, când un localnic îi vorbește îngrozit despre existența „unei creaturi monstruoase în jungla din apropiere”. Înnebuniți de spaimă, fiind chiar gata să se mute în alt loc, sătenii îl roagă pe pastor să-i scape de aceste Manush-Baghas („spirite umane”). Organizând împreună cu prietenii un loc pentru vânătoare, el vede ieșind dintr-o vizuină, un fost furnicar
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
în stare, ceva din mine nu mai colaborează am scris ani de zile cu ură, cu dragoste iar acum creierul meu e mort. am pornit la maraton ca pe suta de metri. am vrut totul deodată, am vrut să-mi înnebunesc cititorul am uitat că viața e lungă. (Rana) Constatăm, la lectura unor asemenea pasaje confesive, că, într-adevăr, pentru obținerea efectului de sinceritate este nevoie de un rafinament extrem, dar ne dăm seama, în același timp, că, tocmai prin această
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
-ți descriu simțirea-mi, ce mult te iubesc, Și pentru tine greu mă chinuiesc... Petrec În durere, viața-mi amărăsc Care fără tine mi-o nefericesc. Nu-s stăpîn pe mine, este-nvederat, Sfîșiat de chinuri, mă simț desperat”*. Un altul Înnebunește și fuge În pustie: „Aoleu! Vai! Ce-o să fie! Parcă-mi vine nebunie Să dau fuga prin cîmpie Și să mă duc prin pustie...” Unui june cuprins de dor mintea Îi fuge nu se știe unde și arde În foc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pann e, cu toată inima, pentru stilul luminat și firesc. Acela pe care trebuie să-l priceapă toți. Scrisul gorgonat Îi pare o erezie: „Multor, am băgat de seamă, cîntarea cînd o privesc Și o văd Îngorgonată le place de-nnebunesc, Neștiind că meșteșugul nu stă-n scrisul gorgonat, Ci În buna potrivire și În stilul luminat. Eu dar de multe gorgoane am fugit cît am putut, Și am urmat cuviinței, peste reguli n-am trecut. Am tîlmăcit, Însă astfel, nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a sesizat ridurile fine din jurul ochilor căt și cele de expresie puțin mai adăncite decăt le știa și-a dat seama că îmbătrănise cu cățiva ani. Dar cănd? Toată energia sa a fost consumată de această întrebare pănă cănd a înnebunit cu ea pe buze. Căt despre cei trei povestea lor încă m-ai stăruiește în acea lume nevăzută datorită neobișnuitului ei. Sper că aceste rănduri să nu se șteargă așa cum s-au șters cele ale lui Ștefan căci intenția mea
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
de sus, doar o fărâmă ce străbătea în chip clandestin puțin din curte. Nu i se permitea să-și măture excrementele, iar în timp ce ațipea, cineva intra și îl insulta. De data asta se hotărâseră cu adevărat să-l facă să înnebunească, acum începea să simtă vidul în cap și o deșirare a trupului care-l făcea ușor, ușor, lipsit de mâini, de picioare, de trup. Se temea între somn și trezie să nu fi murit deja sau că a mărturisit numele
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
așeza. — Nu de tine zicea, râse Cosmina. Nici nu te cunoaște. Adică nu știu, e un om ciudat, nici nu-ți trece prin cap cu ce te poate surprinde. Dar vorbea de vibrații. Se schimbă ceva, frecvențele, unii mor, alții înnebunesc... — Așa a fost de când lumea, spuse Filip, oarecum dezamăgit. Și ce mai rămâne ? — Întotdeauna mai rămâne ceva, conchise Efrem. Papi chicoti, ciocănind paharul gol cu unghiile ei lungi, sidefii. — Mie aici nu mi-a mai rămas nimic... Efrem se ridică
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de-aici, nu vezi că ajunge până la cer ? mai zise Bunelu, răsucind un fir de păpădie în colțul gurii. Da’ acuma-i degeaba, oamenii s-au obișnuit să le care aici și gunoaiele se adună mai rău ca înainte. A-nnebunit lumea. — Vai, ție, se tângui Isaia, trăgând o dușcă. Neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, fii ai pieirii... Bețivii sunt toți niște labagii, explică, tandru, Marchiza, primind capul călugărului fără schit în poala ei. Îi mângâie pletele soioase și cornul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
masă ? Să nu începi iar cu chestii de-astea ! Să văd ce zic și băieții... încercă Jenică, privind pieziș la oala cu ciorbă de linte de pe aragaz. Mai stăm de vorbă și noi... Mâine chiar avem de vorbit... — M-ai înnebunit cu băieții ăștia ! bodogăni maică-sa, zdrăngănind farfuriile în chiuvetă. Una-două, băieții ! Niște țafandaci fără căpătâi. Se întoarse către fiu-său, care ședea cu capul strâns între umeri și, de aceea, gușa i se revărsa peste gulerul cămășii, ca o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Poate că n-ar fi trebuit să mai mergem în locul nostru de pe vremuri, spuse într-un târziu Maca. De acolo a început totul. De la nebunia noastră cu fotografia aia și de la maldărul de mașini încremenite. Când mașinile se învechesc, oamenii înnebunesc în locul lor. Ai avut dreptate, locul ăla e un fel de Vale a Plângerii. Maca își luă tolba de pe băncuță și și-o puse pe umăr. — Se zice că în ziua de Bobotează, pe locul botezului, apele Iordanului curg invers
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
o beție pentruochi, cum ai aranjat porțelanele, chilimurile. Înainte ședeau toate pachete. - Și mie îmi place toamna. De aceea iubesc Bucureștii. Prin septembrie-octombrie e la noi o vreme delicioasă, când cad frunzele. În Orient, toamna n-are personalitate. - Apropo, mă înnebunesc după crizanteme, o s-avem o expoziție pe toamnă, târziu. Sunt unele imense, ca niște flăcări. - Printre flori îmi plac crizantemele, garoafele și trandafirii,puțin stânjeneii și crinii roșii, care, din nefericire, nu durează. Trebuie să ai mulți, ca să tai zilnic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pozitiv de la organele mele. Sunt în stare să se adune în piața dumitale ca să se acrediteze versiunea lor. Nu poți să dai, așa, un comunicat? . - Nu pot, firește. E cum aș da comunicat din senin că nue adevărat c-am înnebunit. Toată lumea ar fi intrigată și rezultatul ar fi contrar. . - Atunci ce-i de făcut? . - Voi da lista ctitorilor și donatorilor, făcând cu acest prilej apel la noi ajutoare și donațiuni. E ceea ce și făcu primarul, care obținu o subvenție chiar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în Atena la invitația lui Pericle: dreptatea este să achiți ceea ce datorezi. Aceasta este dreptatea oamenilor bogați, căci dacă nu ai din ce achita, cum mai poți fi drept? În plus, dacă trebuie să înapoiezi arme unui om care a înnebunit între timp, mai ești drept? Socrate nu agreează genul de răspuns oferit de Trasimachos și devine cine știm noi că este, adică un personaj asemeni unei torpile, cel care aduce interlocutorul, prin arta întrebărilor meșteșugite, în situația jenantă de a
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
de a încurca interlocutorul, interogatoriu încrucișat. Prin această modalitate aporetică, Cephalos este adus în situația de a-și părăsi opinia, căci e la mintea oricui că nu-i drept să înapoiezi arma pe măna unui prieten care între timp a înnebunit. Același fapt („adică” de a înapoia arma unui prieten) nu poate fi și drept și nedrept. Ne aflăm deci cu acest răspuns al lui Cephalos în sfera opiniei, în niciun caz a cunoașterii întemeiate. Și Socrate, învingător asupra modului familial
Arheologia conceptului de dreptate la Platon. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ramona Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2299]
-
provine chiar din averea lui. În mod normal ar fi fost firesc ca hangiul să îi satisfacă cererea. Însă lăcomia lui este atât de mare încât se petrece cu el o dramă neașteptată. Ajuns la capătul ultim al încordării, hangiul înnebunește. Stavrache, cazul clinic al nuvelei, ar dori să-și fixeze existența, să-și constituie un statut social stabil și prosper, ceea ce nu poate realiza cât timp nu are certitudinea morții fratelui plecat. Viața hangiului intră în impas, cititorul asistând mai
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
tremurat; 5. transpirație; 6. sufocare; 7. greață sau deranj stomacal; 8. depersonalizare sau ruperea de realitate; 9. îmbujorare sau frisoane; 10. senzații de mâncărime sau amorțeală; 11. dureri în piept sau disconfort; 12. frica de moarte; 13. frica de a înnebuni sau de a face ceva fără control. D. În timpul unor atacuri, cel puțin 4 dintre simptomele de la C au apărut brusc și au crescut în intensitate în 10 minute de la apariția primului simptom. E. Nu se poate stabili dacă un
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
sau alte boli fizice. Ei adesea solicită îngrijiri medicale foarte frecvent, mergând de la un medic la altul pentru a afla ce problemă de sănătate au. O altă certitudine greșită pe care acești pacienți o au, este că sunt pe cale să "înnebunească" sau să "piardă controlul". Multor oameni cu atac de panică le e rușine de problemele pe care le au și încearcă să le ascundă față de ceilalți. Dacă nu sunt tratați, ei se simt demoralizați și depresivi. Pe parcursul vieții, prevalența atacului
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
nevăzută și mai ales neauzită a ființei lui Sorin. Energia acumulată din cenzuri repetate și din această sufocare asumată în adâncurile muțeniei a răbufnit într-un scris torențial. Ca și cum cuvintele trebuiau împiedicate să se piardă în aer, urmând, dimpotrivă, ca, înnebunite de propria lor acumulare în matca tăcerii, să poată fi mânate pe trasee discrete către coala de hârtie și să explodeze, eliberator, acolo. Am primit, în două rânduri, scrisori de la el. Rareori am întîlnit o asemenea patimă a scrisului, un
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
eu am amețeli." ― "Posibil", răspunde Virgil laconic. ―- "Gabriel, îți bați joc de mine?" ― Nu, Monica, dar fiind un medicament psihic, pentru suflet, înțelegeți?, acționează simpatetic asupra celor care au o comunicare specială cu pacientuî. Cazul dumneavoastră cu Virgil." ― "Gabriel, ai înnebunit? Virjil, apără-mă, uite ce-mi face prietenul dumitale..." Virgil mormăie de pe fotoliu, Monica și cu mine râdem în hohote. 16 aprilie Faptul că Andrei, Paleologu și chiar Djuvara, la un moment dat, au pus umărul ca să meargă revista Plai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
toți! Îi mulțumesc lui Catherine Blaya, soția mea, fără de care lumea ar fi mai puțin inteligentă și atât de urâtă. Le mulțumesc lui Sarah, Mathieu, Guillaume și Mariei, care a participat la multe dintre aceste aventuri și suportă niște părinți înnebuniți după muncă! Le mulțumesc lui Albert și Mari-Jo, dădacele fără de care alegerile noastre de viață ar fi mult mai dificile... Îi mulțumesc noului meu editor, René La Borderie. E atât de confortabil să lucrezi într-un climat de încredere și
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
lui ținută pășește la tejghea unde-și dă comanda. (Mariedl ridică o mâna ca la școală și cu cealaltă se scobește în nas. Nu e băgată în seamă.) GRETE: La ora asta, Grete are în geantă ditamai norocul. Freddy e înnebunit după Grete, trebuie să-și tragă mereu pantalonii de piele care-l apasă așa de tare. Dar se stăpânește bietul băiat, că el respectă și onorează feminitatea lui Grete. Iar Grete e oricum o clarvăzătoare, se gândește la croiala rochiei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
verzi. Pentru fiecare kilogram de pedeapsă care este împrăștiată peste lume trebuie să preiau trei sferturi pe spinarea mea! HERRMANN (A călcat tot timpul cu piciorul șchiop peste cioburi): Bine, mamă, pui cu atâta patimă la suflet fiecare rahat. Ești înnebunită după fiecare porcărie. Ce-o să te faci când n-o să mai găsești nici o greutate apăsătoare care să-ți procure poveri din cele mai rele? Atunci când nu te chinuiești ești de-a dreptul nefericită. DOAMNA WURM: Zăbălește-ți gura scârboasă, tu, șchiop
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]