2,740 matches
-
joc de ei timp de o oră de i s-a dus buhul și încă mai mult, când au aflat că este constănțean deci un băiat invulnerabil. Astfel a pătruns în studențimea din București. Pe bănci mai sunt două umbre întruna, însă departe, străjeri care își fac datoria în tăcere. În iarba întunecată și înaltă, la umbra ireală a unui arbust îi simte răsuflarea ca a vânturilor deșertice ... Începe liniștit să-i descheie nasturii și printre două respirații ea șușotește, - Nebunule
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nou să plângă. În toată casa nu doarme nimeni. Toți sunt îngrijorați de acest refuz de neînțeles din partea unui nou născut. Mamă-sa suspină însă deodată devine fericită când băiatul mai suge puțin lapte: - De ce însă obosește imediat și suspină întruna? se întreabă cei din jur. Pomilia și bunică-sa încearcă să-i dea ceai îndulcit, același rezultat. Nașterea a fost relativ ușoara, iar mama lui nu vrea să se despartă de micuț. Îl schimbă, îl înfașă stă cu ochii pe
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
copilului și vocea blândă a mamei care încearcă să-l aline. Surioara lui, Mioara de doi ani, nu se dezlipește de pătuț și-i vorbește: - Hai bebe, mănâncă, te rog! O superi pe mămica! Dar ,,bebe,, nu ascultă și scâncește întruna. Profitând de neatenția celor mari ia hotărâtă un lemn subțire de la sobă și îl ridică să lovească copilul. Din fericire o vede mătușa care, din doi pași îi prinde mânuța și-o întreabă, - Mioara, ce făceai cu lemnul ăsta? - Eu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
există un mic grup de privilegiați ce sunt mai presus de legile pe care tot ei le fac, tot ei le votează, când și cum vor... dar sunt prea mic să comentez și pierdem vremea degeaba. Însă lumea se mișcă întruna, cei bogați sunt săracii de mâine, statele conducătoare ale lumii se schimbă permanent, puterile sunt în continuă căutare pentru a rămâne lideri, bogații se gândesc cum să-i mai înșele pe ceilalți, săracii cum să ajungă în frunte și să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la scris. Nu-mi lipsește. Cinstit vorbind, nu-mi trebuie nimic. Mă simt plină, plină, plină. Nici măcar eu însămi nu-mi lipsesc. Să fii mamă pare o plăcută părăsire de mine. Pare o evadare dintr-un eu care te forțează întruna să te învârți, să produci, să îl manifești, să îl justifici. Un eu tiranic într-o măsură bună, un eu cu orgoliu, cu ambiții, cu planuri, cu sarcini de îndeplinit. Care, însă, acum a amuțit și el de uimire. Totuși
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
stavili pui zâmbirii, Sau cu-n gest îmi spulberi zariștile firii; Dacă am norocul să-mi întinzi un deget, Plin de bucurie, visez fără preget... Singur la o masă, alungând veninul Și printre hățișuri scotocind destinul, Alunec în apa-nvolburată-ntruna Să-mi alin durerea, pentru totdeauna...
DAC? AM NOROC by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83768_a_85093]
-
Carol XII o parte din teritoriile lui germane a fost executată asemănător, cu trupe din țări diferite, reunite prin alianțe; iar războiul din 1734, pe care Franța l-a început sub pretextul că susține drepturile regelui Poloniei, mereu ales și întruna detronat, a fost dus de francezi și de spaniolii care s-au alăturat Savoyarzilor. Ce mai rămîne din convingerea lui Machiavelli, după atîtea exemple, și la ce se reduce alegoria armelor lui Saul, pe care David le-a refuzat din pricina
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în gardă; dar dacă ura lor produce acest efect, ea mai determină unul, foarte periculos: acela că, în timp ce miniștrii ar trebui să se pună în serviciul principelui, se întîmplă că, vrînd să-și facă rău unul altuia, se contracarează reciproc întruna, iar, în cearta lor, amestecă interesele suveranului și binele poporului. Nimic nu contribuie mai mult la forța unei monarhii decît uniunea intimă și inseparabilă a tuturor membrilor ei și acesta trebuie să fie scopul urmărit de-un principe înțelept. Răspunsul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
stai la umbră? Chiar dumneata mi-ai zis asta, nu ții minte? — Da, aș putea s-o port, Îi răspunse Wilson. — Ai fața foarte roșie, domnule Wilson, Îi spuse ea, zâmbindu-i din nou. — Băutura. — N-aș crede. Francis bea Întruna, dar nu-i niciodată roșu la față. — Azi este, Încercă Macomber să glumească. — Ba nu, azi eu sunt cea care s-a Înroșit, dar domnul Wilson e mereu așa. — O fi o treabă legată de rasă, răspunse Wilson. Dar ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
miza pe măsură ce Herr Lent pierdea tot mai mult. Până la urmă a pierdut tot. Totul, banii școlii de schi, profitul pe tot sezonul, apoi capitalul lui. Parcă-l și vedea, cu nasul lui lung, luând cărțile și deschizând sans voir. Jucau Întruna pe atunci. Jucau când nu era zăpadă și jucau când era prea multă. Se gândi la cât timp din viața lui pierduse jucând cărți. Și nu scrisese nici un rând despre asta, nici despre ziua aceea de Crăciun, rece și luminoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lăuda că fetele nu-nseamnă nimic pentru el, că nu se gândește la fete, că ele nu-l impresionează. Ș-apoi venea altu’ și-ncepea să se laude cum el nu se descurcă fără fete, că tre’ să le aibă Întruna, cum nu poate s-adoarmă dacă n-are o fată. Și toată treaba asta era o minciună. Oricum ai lua-o. N-ai nevoie de fete dacă nu-ți stă gândul la ele. Învățase asta În armată. Dar mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un moment dat a Înțepenit și unul dintre băieți l-a apucat de frâu și l-a dus mai departe. Picadorul și-a Înfipt pintenii, s-a aplecat Înainte și a Început să-și agite sulița În fața taurului. Sângele curgea Întruna dintre picioarele din față ale calului. Era amețit și se clătina. Taurul nu se hotăra să atace. O pisică În ploaie Erau doar doi americani În tot hotelul. Nu-i cunoșteau pe oamenii cu care se-ntâlneau pe scări când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din carte. Camerista stătea În prag. Ținea strâns În brațe o pisică mare cu blana galben-cenușie, care i se legăna lipită trup. — Mă scuzați, spuse ea, il padrone mi-a spus s-o aduc pentru signora. Capitolul 11 Mulțimea striga Întruna și arunca În arenă cu bucăți de pâine, cu pernuțe și cu câte-o ploscă de vin din piele, fluierând și strigând Încontinuu. În cele din urmă, epuizat de la atâtea Înjunghieri neîndemânatice, taurul Își strânse picioarele și se lăsă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
unde puteau să tragă două-trei ore de, să zicem, vermut cu apă minerală și discutau, povesteau și jucau biliard, ca Într-un club sau În Galleria din Milano. Da’ nu era chiar ca-n Galleria, pentru că acolo toți se mișcau Întruna, pe când aici stăteau mai mult la masă. Ei, și veni și permisul bătrânului. I l-au trimis fără să-i scrie un cuvânt și apoi el a alergat de vreo două ori. La Amiens, undeva În partea de sus a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
iar când ajung În linie dreaptă se-nșiră din nou și-ți vine tot mai tare să-njuri, să urli. În cele din urmă luară ultima curbă, cu Kircubbin ăsta conducând detașat. Toți spectatorii aveau niște fețe ciudate și strigau Întruna „Țarule“ cu niște voci de parcă ar fi fost bolnavi; caii galopau pe ultima parte a liniei drepte și deodată ceva ca o săgeată galbenă cu cap de cal se desprinse din pluton chiar În lentila binoclului meu și toți Începură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În față, asta chiar că mi-a luat tot cheful și nu m-am mai bucurat cu-adevărat nici când au afișat rezultatele și am văzut că pentru Kircubbin se câștigau 67,50 la 10. Toți oamenii din jur ziceau Întruna „Bietul Țar, bietul Țar!“ și mi-aș fi dorit să-l fi călărit eu În locul scârbei ăleia. Și asta era ciudat, să mă gândesc că George Gardner era o scârbă, pentru că-mi plăcuse mereu de el și-n plus, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și coarda, dar puteam să-l văd pe bătrân, purtând jacheta neagră cu o cruce albă și cu șapca neagră pe cap, cum Îl mângâie pe Gilford. Cu un salt, porniră și se pierdură după niște copaci, iar gongul suna Întruna și obloanele de la ghișeele pentru pariuri se-nchiseră cu zgomot. Dumnezeule, eram așa de nervos că mi-era frică să mă uit, dar mi-am fixat binoclul pe locul În care trebuiau să apară din spatele copacilor și iată-i apărând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și Nick Îl agăță. Ținând undița la distanță, În direcția copacului răsturnat, și retrăgându-se fâșâind prin apă Împotriva curentului, Nick trăgea păstrăvul, cu lanseta care se afunda, se Îndoia, ținută departe de tufele periculoase. Se zbătea, dar era tras Întruna, undița se Încurca În ierburi În timp ce el se mai smucea sub apă, dar era tras Întruna. Apoi Nick se-ndreptă spre pește, dus ușor de apă. Ridicând undița deasupra capului, conduse păstrăvul În minciog și-l ridică. Păstrăvul atârna greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prin apă Împotriva curentului, Nick trăgea păstrăvul, cu lanseta care se afunda, se Îndoia, ținută departe de tufele periculoase. Se zbătea, dar era tras Întruna, undița se Încurca În ierburi În timp ce el se mai smucea sub apă, dar era tras Întruna. Apoi Nick se-ndreptă spre pește, dus ușor de apă. Ridicând undița deasupra capului, conduse păstrăvul În minciog și-l ridică. Păstrăvul atârna greu În plasă, cu spatele modelat obișnuit și părțile argintii. Îi scoase cârligul. Îl apucă de branhiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vine. Păși Într-o parte, făcând altă verónica. „Atacă al dracu’ de precis“, se gândi. „S-a luptat destul, așa că acum pândește mai atent. S-a apucat să vâneze acum. Și-a pus ochii pe mine. Dar eu Îl păcălesc Întruna cu capa.“ Scutură capa În fața taurului. Uite-l cum vine. Păși Într-o parte. „A trecut groaznic de-aproape. Nu trebuie să lucrez așa de aproape.“ Marginea capei era udă de sânge, de când măturase spinarea taurului. „Gata, ultima.“ Față-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sabia Îi zbură din mână. Căzu la pământ și taurul era peste el. Întins pe jos, Începu să-l lovească În bot cu papucii din picioare. Îl lovea și-l lovea și taurul era pornit asupra lui, coarnele ratându-l Întruna din cauza agitației, lovindu-l mereu cu capul, Înfigându-și coarnele-n nisip. Lovind Întruna, ca un tip care ține mingea pe picior, Manuel Îl Împiedică pe taur să-și Înfigă coarnele-n el. Simți pe spate adierea capelor fluturate către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe jos, Începu să-l lovească În bot cu papucii din picioare. Îl lovea și-l lovea și taurul era pornit asupra lui, coarnele ratându-l Întruna din cauza agitației, lovindu-l mereu cu capul, Înfigându-și coarnele-n nisip. Lovind Întruna, ca un tip care ține mingea pe picior, Manuel Îl Împiedică pe taur să-și Înfigă coarnele-n el. Simți pe spate adierea capelor fluturate către taur și apoi acesta dispăru, plecă În goană de pe el. Întunecat, Îi trecu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fotografii cu mâini ca a lui, complet refăcute. Nu știu de unde făcuse doctorul rost de ele. Crezusem mereu că noi eram primii pacienți pe care erau folosite aparatele. Pentru maior fotografiile alea n-au contat prea mult - el se uita Întruna pe fereastră. Munții ca niște elefanți albi Munții de peste Ebru erau albi și prelungi. Pe partea asta nu era pic de umbră, nu vedeai nici un copac, și peronul se afla În plin soare, Între două linii de cale ferată. Clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
parte se vedeau munții Înzăpeziți. Ieșind din trecătoare, am mers printr-o regiune Împădurită. Pe marginea drumului zăceau saci plini cu cărbuni și printre copaci se vedeau colibele cărbunarilor. Era Într-o dumnică și drumul cobora și urca, dar ducea Întruna mai jos, trecând printre sate și hățișuri. În afara satelor erau podgorii. Câmpurile erau maronii, iar butucii de viță - deși și neîngrijiți. Casele erau foarte albe și bărbații, Îmbrăcați de duminică, jucau popice pe uliță. Rezemați de unele din zidurile caselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
după o vreme, Soldier Bartlett Începu să-l calce pe nervi. Într-un loc de antrenament un glumeț devine cu timpul de nesuportat, mai ales când Încep să-i răsufle poantele. Soldier se lua mereu de Jack, râdea de el Întruna. Nu era foarte haios și poantele nu-i prea ieșeau, și până la urmă a Început să-l enerveze pe Jack. Făce tot felul de glume, ca de exemplu atunci când Jack termina cu ridicatul greutăților și cu antrenamentul la sac, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]