4,649 matches
-
vreo două bărci Îndreptîndu-se spre Havana și, cum veneau dinspre vest, mi-am dat seama că vîntul e slab. Am oprit motorul. N-avea rost să pierd benzina aiurea. Am zis să las vasul să plutească. Pe urmă, cînd se-ntuneca, puteam oricum să mă iau după luminile din Morro sau, dacă se ducea prea departe, după cele din Cojimar și s-o Îndrept spre Bacuranao. După cum părea curentul, mă gîndeam c-o să mă deplaseze cu vreo douăzeci de kilometri spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Înalt și confuz, tremurînd tot - fărĂ să spun nimic. — Auzi, Harry? Nu vrei să-mi dai măcar o băutură? Nu vreau să m-apuce tremuratul. I-am dat una și pe urmă ne-am așezat și am așteptat să se Întunece. Era un apus frumos și bătea o briză ușoară, plăcută, și cînd soarele aproape că dispăruse am pornit motorul și am luat-o Încet spre mal. Stăteam În Întuneric, cam la vreo doi kilometri de mal. După ce apusese soarele, curentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la vest, se vedeau luminile din Morro și strălucirea Havanei, și-n fața noastră erau Rincón și Baracóa. Am mers Împotriva curentului pînĂ-am trecut de Bacuranao și ne-am apropiat de Cojimar. Apoi am lăsat vasul să plutească. Se Întunecase de tot, da’ puteam să-mi dau seama fărĂ probleme unde eram. Stinsesem toate luminile. — Ce tre’ să facem, Harry? mă-ntreabă Eddy. Iar Îl apucase frica. — Tu ce crezi? — Nu știu. M-ai făcut să mă Îngrijorez. Mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îndepărtaseră una de cealaltă, purtate de ape. CĂpitanul Willie țipă mai departe: — Nu știu unde ne aflăm acum. N-aș putea să mă Întorc aici. — OK, se auzi un strigăt din barca cealaltă. — Pe istețu’ Ăsta Îl duc la pescuit pînĂ se Întunecă. — OK. Tare se mai dă-n vînt după pescuit, mai țipă căpitanul Willie, aproape pierzîndu-și vocea. Deși jegosu’ pretinde că peștii Ăștia nu-s buni de mîncat. — Mulțumesc, frate, se auzi vocea lui Harry. — Tipu’ Ăla-i frac’tu? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
te lăsĂm undeva? Nu, spuse Al. MĂ duc pe jos. E chiar aici, În josul străzii. — Ei, noi ne ducem la Alcalá. Știe careva parola pentru seara asta? — Ei, tre’ să știe șoferu’. Tre’ s-o fi aflat Înainte să se Întunece. — Hai, Cheliuță. Golan bețiv și somnoros ce ești. — Nu-s eu Ăla, spuse Cheliuță. Eu aș putea fi un as al armatei poporului. — Tre’ să dobori zece ca să fii un as, Cheliuță. Chiar și dacă le numeri și pe alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
zgomot. Ceea ce Însemna În mod clar că nu fusese arestată. — Da, așa e. Așa trebuie să fiu. Doar că uneori Îți ia vreo trei-patru ore ca să-ți revii. Își pusese casca de piele cu bordura Întărită și chipul i se Întunecase; observai cearcănele negre pe care le avea sub ochi. — Ne vedem mîine seară la Chicote, i-am spus. — Da, spuse fărĂ să se uite-n ochii mei. MÎine seară, la Chicote. SĂ nu mai pierdem timpu’. Și plecă. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
toate aparatele din sala de jocuri. Nu știu cît a durat pînĂ să le-nvețe pe toate, dar trebuie să-i fi luat ceva timp, pentru că lua pe rînd toate cîrciumile. Dar lucra totuși În două orașe și, după ce se Întuneca, pleca de la The Flats și o ținea așa pînĂ În Jessup. CÎnd auzea cîte o mașină venind se oprea pe marginea drumului, așteptînd să Îl ia și pe el; uneori nu-l lua, caz În care mergea mai departe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Da’ acu’ mă duc să mă culc. Nick și cu soră-sa Îl priviră cum intră-n casă. Mama lor le spusese bărbaților că se pot culca În dormitorul de lîngă sufragerie. Îl văzură aprinzîndu-și un chibrit. Apoi fereastra se Întunecă din nou. Îl urmăriră și pe celălalt cum stătea la masă, pînĂ ce-și puse capul pe coate. Apoi Îl auziră sforăind. — SĂ-l mai lăsĂm puțin, ca să fim siguri că doarme adînc. După aia luăm lucrurile, spuse Nick. — Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
drumul nisipos și, dincolo de el, pădurea. — Stai să trec eu primul și pe urmă te ajut și pe tine, spuse Nick. Vreau să văd Întîi dacă nu-i cineva pe stradă. Urcat pe gard, se uită la stivele de bușteni Întunecați și la lacul strălucind În Întuneric. Apoi se uită pe drum. N-au cum să-și dea seama pe unde am luat-o și, chiar dacă ar bănui, nu cred că au cum să ne ia urma În nisipu’ Ăsta, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
taică-său. Și Înainte credea că știe, dar acum am dat peste asta, spuse privind Înapoi, la cîmpia prin care merseseră toată ziua. Se merge destul de ușor pînĂ unde va trebui să ajungem, doar că o să urcăm. Urcară pînĂ se Întunecă și apoi se opriră din nou. David doborîse două bibilici cu praștia - dăduseră peste un stol mic ce traversa cărarea chiar Înainte de apusul soarelui. PĂsările ieșiseră pe cărarea elefanților, cu mersul lor legănat și Înfoiat, ca să-și facă baia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
crengile copacilor, și atunci nu-mi mai părea Împietrit, ca-n ilustrații, ci ca un loc unde ai putea să stai, să mergi la pescuit și să-ți mănÎnci sendvișurile uitîndu-te la trenurile care trec. Dar cel mai adesea era Întunecat și ireal, trist, ciudat și clasic, ca-n ilustrații. Poate că părea așa pentru că abia se oprise ploaia și soarele nu apăruse Încă. Atunci cînd vîntul zboară frunzele din copaci, locurile sînt vesele și plăcute să te plimbi prin ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
peste jacheta scurtă cu guler de blană. CÎnd Își Întoarse capul, părul Îi zbură Într-o parte. Era albă la față și părea că-i e rău. — Ți-am mai zis, după ce se lasă Întunericul. — SĂ dea Dumnezeu să se Întunece mai repede. Deci așa arată războiul. Asta am venit să văd și despre asta trebuie să scriu. BĂrbații Ăia doi care s-au dus cu targa - au fost omorîți? Da, spusei. FĂră-ndoială. — Se mișcau atît de Încet, spuse fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pe pod era prinsă o plăcuță pe care scria: RÎul Senwannee (sic). Trecură de pod și după aceea șoseaua o lua către nord. Parcă era un rîu dintr-un vis, spuse Helena. Nu era minunat, așa de limpede și de Întunecat? N-am putea să mergem odată cu o canoe pe el? — Eu am mai trecut peste el, da’ mai sus, și la fel de frumos era și acolo. Mergem odată Într-o excursie la rîul Ăsta? — Sigur. Undeva mai sus e limpede ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Într-o zonă destul de centrală, dacă se poate vorbi de centru Într-un oraș ce-și Întinde limbile de pământ printre coline, până ce dau În mare, astfel Încât, văzut de sus, iluminat În timpul serii, pare un cap pletos, atins de pete Întunecate de calviție. „Amintiți-vă, astă-seară e vorba de umbanda. Practicanții nu sunt posedați de așa-numiții orixás, ci de eguns, care-s spirite de răposați. Iar pe urmă de către Exu, acel Hermes african pe care l-ați văzut la Bahia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o scară fastuoasă acoperită cu tapiserii aurite, poate un banchet nupțial, cu un mire de stirpe princiară și o mireasă Învăscută În alb, apoi un rege vârstnic și o regină pe tron, alături de ei un războinic, și un alt rege Întunecat la piele. În fața regelui, un alt altar micuț pe care se găsea o carte legată În catifea neagră și o lumânare Într-un sfeșnic de fildeș. Lângă sfeșnic, un glob pământesc rotitor și un orologiu deasupra căruia se găsea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să reintre În ea, ca și cum ea le-ar fi dat naștere. A existat un moment În care norul a invadat tot centrul pajiștii și câteva zdrențe, care urcau răsucindu-se, ascundeau aproape de tot luna, totuși nu chiar atât cât să Întunece poiana, care rămânea luminată pe margini. Atunci văzurăm o druidesă ieșind din nor și alergând către pădure, urlând, cu brațele Întinse Înainte, Încât am crezut că ne descoperise și că ne azvârlea blesteme. Dar, ajunsă la câțiva metri de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Doar din când în când își dă cu părerea: Doamne păzește! Mă miră înțelegerea de care dă dovadă. Desfacem și un bidonaș cu palincă de la taică-meu, să udăm sarmalele. Cu cât îi povestesc mai mult, cu atât i se întunecă ochii. Nu e atât repulsie, cât un fel de posesivitate matriarhală. Fusese cât pe-aici să-i fie răpit copilul. Și eu o simt adesea pe Sabina ca pe o mamă, mai ales că am fost un copil crescut „pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
protestează timid culturistul începător cu cap pătrat, de intelectual. Cee mă! mai deschizi și gura pe deasupra, băi căcat cu ochi! și pac un pumn în burtă și pac un șut năprasnic în figură. Hoțul se clatină buimac. I s-au întunecat cerurile. Visează... Stripăru’ deschide portofelul drag și regăsit: înăuntru ceva bani, franci francezi, și niște acte. Actele hoțului. Nimic de-al lui. Hait! dacă se uită mai bine vede că portofelul are în interior o dungă verde. Al lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
câteva ori în viață. Până la urmă ajungeau să semene toți cu Michael Jackson. Atunci, știam că și-au atins profilul definitiv. C XX Dacă trece o zi fără să ia pastilele verzi cu care-l îndoapă doctorul Iolescu, i se întunecă vederea și începe să vadă doar în interior. Un așa vălmășag de imagini i se acumulează sub frunte, că i se pare că universul nu există decât în capul lui. Atunci Cosmin își ia capul în mâini și-l așează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
conducă pe ultimul drum. Doisprezece preoți în odăjdii intonau troparele de îngropăciune. Șase dintre ei duceau pe umeri sicriul greu. Frigul se mai înmuiase și pe la amiază îndrăzni soarele alungând ciorile din cimitir. La ieșirea din capelă, chipul Bunicului se întunecă. Părea că, pentru prima dată, ezită. Unde-l duceau? Să nu mai vadă el minunățiile firii pe care o iubise atât? Ce se va întâmpla cu preuteasa? L-au pus jos, în fața cavoului. Au Fixat capacul sicriului. Potcapul îi venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întins. Din când în când, posibila mamă-soacră mai venea la ușă: copii, se face târziu, se închide la analize. Pleacă mama de-aici, lasă-ne-n pace, o repezea Sabina. S-a făcut seară și dimineață, apoi iar s-a întunecat și s-a luminat, de câteva ori la rând. În primele nopți, Sabina se îmbrăca în lenjerie intimă provocatoare, se parfuma cu Follow me, ca în vremurile bune. Se întindea lângă mine și începea să mă mângâie. Fără efect însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cea mică! Aplaudau și toți cei trei au fost luați la hora ce se-ncinsese în curte într-o veselie mare. S-ar mai fi gândit această familie de cele ce aveau să se-ntâmple, că bucuria le va fi întunecată? Nici pe departe. Petrecerea a ținut până către dimineață, când oamenii s-au dus pe la casele lor, iar nașii să se odihnească, pentru că aveau să plece la un drum mai lung. Neobosiți au fost Paulina și Vasile care, ajutați de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
banii care-i primește acolo, că vei fi mai bine plătit, îl încuraja Teofana. Îți cumperi o mașină. — Nu! Îmi iau o cămilă și vin cu ea în țară. — Du-te, mă! — Mai degrabă îți iei o negresă. — Să-mi întunece camera ca noaptea? — N-ai văzut prin filme atâtea negrese frumoase? Și voinice? Când te strânge în brațe, te pierzi cu totul printre sânii ei. — Îți bați joc de mine, zeflemisto! o ia în brațe și-o sărută începând și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
din jurul și de deasupra haitei asmuțite se aprinde, ca amorsat de explozia unui proiectil trasor, cu napalm! Îngerul bate puternic din aripi, absorbind în întregime deflagrația. Încă o bătaie profundă și răcoroasă și scena luminată de flăcări ca ziua se întunecă și se îndepărtează rapid, prin transfocare, apoi, iată! cu toții se regăsesc acum în siguranță, dincolo de pod, la câteva zeci de metri distanță, în renumitul cartier cu nume și cu specific autentic-romanes. Aterizaseră chiar lângă bisericuța ctitorită cu hramul Sfântului Mucenic
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Apoi tălică-ți vine ușor să dojenești pe alții, că pământ ai, negustoria-ți merge, cu boierii ești bine ― ce-ți pasă! ― Ce-mi pasă, vezi bine! se supără Cârciumarul. Că tare-i plăcut să te slujesc eu pe tine pînă-ți întunecă țuica mințile, în loc să mă slujească alții pe mine! Dar tu ești bețiv și ticălos, Marine, și mă mir cum te rabdă dumnealor să-i faci de rușine cu prostiile tale! ― Da ce, beau din averea dumitale? ― Ai bea tu dacă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]